Psihologia popoarelor în trei paşi (VIDEO)

-->

PSIHOLOGIA POPOARELOR ÎN TREI PAȘI

DIN PSIHOLOGIA POPORULUI ROMÂN

Există o psihologie a popoarelor, aşa cum există şi o psihologie a indivizilor. Dacă ultima face obiectul unor vechi şi laborioase cercetări, concretizate în nenumărate tratate, psihologia naţiunilor e mai puţin vizibilă, probabil din cauza dificultăţii de a defini şi sistematiza elementele comune unui întreg popor.

Ţine de istoria mentalităţilor felul în care percepem o anumită etnie şi, în cadrul ei, propria cultură, lecturile, călătoriile, experienţele personale joacă un rol primordial. Exactitatea germană, flegmatismul englezesc, romantismul francez, spiritul practic al americanilor reprezintă tot atâtea poncifuri, inculcate de generaţii în modul nostru de percepţie.

Concretizând, şi poporul român îşi are caracteristicile lui sufleteşti, şi este meritul marelui nostru sociolog Dumitru Drăghicescu de a le fi definit şi sistematizat într-o carte celebră, „Din psihologia poporului român”, publicată în 1907, la Paris.

Urmând raționamentul savantului german Wilhelm Wundt, întemeietorul etnopsihologiei, psihologia poporului român nu este, pentru Dumitru Drăghicescu, decât „răsfrângerea în noi a evenimentelor istorice şi sociale cele mai însemnate”. Şi nu este deloc întâmplător faptul că acum mai bine de o sută de ani, într-o altă perioadă confuză a istoriei naţionale, sociologul român identifica în lucrarea sa un mediu foarte apropiat de cel de astăzi:  
„În epoca de tranziţie în care ne aflăm, ne găsim într-o atmosferă psihologică şi socială plină de anarhie, foarte complexă, haotică”.

După definirea metodică a bolilor naţiei, concluzia sa e cutremurătoare: 
„Nepăsarea şi fatalismul, rod al celor câteva trăsături mai de seamă ale istoriei noastre şi ecou adesea al înrâuririi Orientului, sunt notele cele mai limpezi şi lămurite ce se pot desprinde în sufletul şi caracterul nostru”.

Argumentele vin din numeroasele reflecţii şi descrieri ale călătorilor străini pe meleaguri româneşti, din mulţimea de episoade istorice semnificative, şi ele întregesc portretul puţin măgulitor, dar realist, pe care Dumitru Drăghicescu îl face neamului din care se trage.

 

-->