marți, 22 octombrie 2013

Bruce Lipton - Inteligența unei celule + documentar (RO)

-->

INTELIGENȚA UNEI CELULE

Bruce Lipton

Fragment din interviul luat în oct. 2008 de Cristian Mureșan - TVR Cluj

C.M.: Kervran a studiat transmutaţiile biologice la plante, animale şi om, afirmând că sunt fenomene naturale. Sunt oare celulele capabile să transmute elemente? Dacă da, credeţi că mintea umană poate ajuta sau împiedica acest proces prin gânduri armonioase sau dizarmonioase? Poate ea să modifice, să distrugă sau chiar să refacă celulele vii?


Dr. Bruce Lipton: Louis Kervran a realizat experimente fascinante, prin intermediul cărora a dovedit că celulele sunt capabile să transmute elementele. Plantele au cea mai uimitoare capacitate de transmutare, pe care noi nu suntem deocamdată capabili s-o înţelegem. Aici avem un paradox: atunci când studiem omul, spunem că este un organism extrem de complex şi inteligent, dar când ne îndreptăm atenţia spre organisme foarte mici, precum cele uni- sau multicelulare, spunem că nu pot fi inteligente. Nu-i adevărat, deoarece și corpul uman e creat de şi din celule. De ce este atât de important să ştim că celulele ne creează? Deoarece ele sunt capabile să construiască un corp uman. Celulele sunt extrem de performante în utilizarea energiei şi a substanţelor din mediu. Noi spunem că nu posedă inteligență; dar ele există de 2 miliarde de ani şi și-au dezvoltat o abilitate excepţională de a se adapta şi de a modifica mediul, de a schimba un câmp morfic. Plantele posedă o tehnică situată dincolo de capacitatea noastră de înţelegere şi realizare practică. Abilitatea lor ține de o anumită formă de inteligenţă. Celulele pot modifica elementele mediului şi interacţiunile dintre acestea.
Chestiunea care l-a interesat pe Kervran a fost reluată de câţiva cercetători japonezi, care au ajuns la aceleaşi rezultate. Marea problemă e că ştiinţa convenţională nu vrea să creadă în inteligenţa şi puterea unor celule, aşa că analizează totul fragmentat, izolat, pentru a afla cum se produc toate acele transformări. Dar cu cât fragmentează ei mai mult celula şi-i analizează părţile, cu atât mai greu le e să-şi dea seama cum se produc transmutaţiile sau cât de uimitoare poate fi inteligenţa unei celule. De exemplu, celulele plantelor captează lumina soarelui și bioxidul de carbon şi fabrică glucoză. Înţelegerea unui astfel de mecanism ar rezolva problema alimentară a omenirii pentru totdeauna. Oamenii nu pot înţelege natura energiei electrice, chimice şi biologice pe care o folosesc celulele pentru a converti lumina solară în hrană, folosind bioxid de carbon. Iar noi, tot ce nu înţelegem numim... mister. Astfel, cercetările lui Kervran par mai degrabă „misterioase” decât ştiinţifice. Oare ştiinţa convenţională le va studia vreodată? Puţin probabil! Ştiinţa, dar mai ales biologia convenţională, nu se va implica în acest domeniu, deoarece ea nu înţelege natura fizicii cuantice şi rolul ei în biologia celulară şi umană. Deci este foarte puţin probabil ca ştiinţa oficială să facă vreun comentariu asupra acestei chestiuni, deoarece nu intră în sistemul ei de credinţe. E foarte greu să găseşti oameni de ştiinţă care să studieze ceva în care nu cred.

C.M.: Experienţa personală, care m-a îndreptat spre cercetările despre care v-am rugat să-mi vorbiţi, s-a bazat pe anumite tehnici orientale, unde principiul transmutării este aplicat ca o trans-sublimare a materiei seminale, într-o formă de energie asemănătoare celei plasmatice. Acesta a fost cel mai dificil proces pe care l-am realizat în viaţă şi a necesitat 14 ani de încercări. Aţi putea explica de ce medicina şi biologia resping aceste fapte şi spun „este imposibil”? Nu este un fenomen religios şi nici ocult. Am convingerea că există explicaţii de natură fiziologică. De ce nu este pregătită știința să accepte existenţa unor asemenea transformări?

Dr. Bruce Lipton: Tu eşti o fiinţă energetică într-un corp fizic. Pornind de la această idee, energia corpului tău poate fi dirijată şi focalizată pentru a deveni atât de puternică, încât ai putea genera foc direct din mâini. Poţi urmări o asemenea demonstraţie pe YouTube, un om făcând acest lucru. Persoana îşi foloseşte energia din resursele proprii pentru a aprinde o foaie de hârtie. Cel care demonstrează această experienţă fascinantă este originar din insula Java. Filmul demonstrează clar faptul că tu ai şi controlezi o energie care circulă prin corpul tău biologic, un fel de Qi. Acest Qi poate fi pus în mişcare folosind tehnici yoga, Qi-Gong sau arte marţiale, prin intermediul cărora se poate învăţa cum să dirijezi Qi-ul. Pe măsură ce exersezi, el devine atât de puternic, încât poţi aprinde o foaie de hârtie doar ţinând mâinile deasupra ei. De ce ar fi relevant acest lucru? Ei bine, tu ai această aptitudine activă... dar întrebarea este: de ce e atât de greu s-o demonstrezi unei audienţe generale? De ce e atât de greu pentru ştiinţa convenţională să observe acest lucru? De fapt, studiază știinţa lumea ca un întreg? Răspunsul este NU. Ştiinţa studiază lucruri ce se pot măsura, iar atunci când se află în faţa a ceva ce nu se poate măsura şi experimenta, acele lucruri nu prezintă interes. Știinţa studiază lumea înconjurătoare prin metode ştiinţifice, adică observă evenimente, măsoară parametri, creează ipoteze, apoi face experimente, după care testează ipotezele pentru a vedea dacă sunt adevărate. Asta înseamnă metoda ştiinţifică. Ei bine, prima parte spune că observi şi măsori, dar dacă n-ai o aparatură specială care să măsoare energia Qi sau vitală vehiculată în corp, n-o poți măsura. Prin urmare, ştiinţa nu poate privi acest fenomen. 
Unii oameni cred că ştiinţa studiază Universul, dar răspunsul este NU. Ştiinţa studiază Universul numai în măsura în care poate utiliza metodologia ştiinţifică. Rezultă că există o parte substanţială din Univers pe care ştiinţa n-o poate cuprinde, atinge sau studia, şi atunci se decide ignorarea sau chiar negarea acesteia. Veţi spune că această atitudine nu este deloc ştiinţifică, dar, deoarece ştiinţa își restricţionează cercetarea asupra a ceea ce este considerat ştiinţific, ea studiază lumea înconjurătoare numai din perspectiva din care vede ea lumea, adică prin experimentare cu instrumente care pot face măsurători ale unor parametri. Aceasta este singura cale prin care oamenii de ştiinţă studiază lumea înconjurătoare.
Dacă nu poţi măsura Qi-ul, nu poţi măsura energia vitală. Prin urmare, ştiinţa nu are nicio cale de a ajunge acolo şi nu poate recunoaşte acest fapt. Din acest motiv o numeşte metafizică în loc de fizică. Ştiinţa spune că noi studiem fizica şi nu metafizica. Metafizica este tot ceea ce cuprinde forţele invizibile ale minţii, energiile cuantice care influenţează viaţa. Dacă ei nu le pot măsura, nu le pot admite. Deci, chiar dacă vei demonstra acest lucru, ştiinţa va spune că e un truc, o magie, o iluzie. Când ştiinţa ajunge în faţa unui fenomen numit paranormal, nu-l va lua în serios. Asta devine o problemă, deoarece dacă tu eşti capabil să-ți controlezi Qi-ul, în timp ce mulţi alţii n-o pot face, e greu să convingi o audienţă, deoarece oamenii obişnuiţi au fost programaţi să nu creadă în aşa ceva. Atunci când nu crezi, singurul lucru pe care mintea ţi-l spune este: cu siguranţă e un truc sau o iluzie. Ştiinţei nu-i place să lucreze cu iluzii, aşa că le va ignora şi cea mai grea sarcină din lume e să faci un om de ştiinţă să studieze fenomenele paranormale, deoarece ele se situează în afara limitelor de studiere prin metode ştiinţifice.

C.M.: Specialiştii ruşi au descoperit că celulele pot comunica între ele prin intermediul unui câmp asemănător celui electromagnetic. Ei au pus câte o jumătate dintr-un ţesut de cultură în două containere sigilate, prevăzute cu o fereastră de sticlă. Dacă fereastra era din sticlă obişnuită, nicio acţiune asupra ţesutului din primul recipient nu avea vreun efect asupra celuilalt, dar dacă fereastra era din sticlă de cuarţ (despre care se ştie că permite trecerea radiaţiilor UV) se observa că orice acţiune (de exemplu infectare) asupra unuia din ţesuturi crea un efect similar asupra celui sănătos în numai câteva ore. Vă rog să faceţi un scurt comentariu asupra acestui fenomen.

Dr. Bruce Lipton: Aceste experimente au fost repetate de foarte multe ori şi verificate şi de alţi cercetători. Deoarece informaţia chimică nu poate traversa sticla obişnuită, cercetătorii convenționali n-au vrut să studieze acest fenomen, pentru că în lumea biologiei convenţionale regula spune că semnalele sunt transmise prin intermediul substanţelor care intră în reacţie sau al ionilor, aşa că biologia convenţională, atunci când se referă la semnale, spune că acestea impun cu necesitate o origine chimică. Oamenii de ştiinţă au fost uimiţi. Ei au observat că există un efect, dar asta n-avea nicio logică, deoarece în lumea lor, toate semnalele, fără excepţie, sunt vehiculate pe cale chimică iar în acest caz particular era clar că ele nu puteau fi transmise între două recipiente izolate unul de celălalt.
Unii cercetători moderni studiază fizica cuantică. În prezent, există numeroase cercetări care indică faptul că celulele comunică mai degrabă prin unde, decât prin semnale chimice. Ele pot comunica prin intermediul luminii. Medicul german Fritz Popp a fost șeful unui colectiv de cercetare care s-a ocupat cu transmisiile de semnale ale celulelor printr-un ecran de sticlă de cuarţ. El a introdus denumirea de „fotoni de lumină”, cu rol de semnale de comunicare. Una dintre abilitățile celulei este faptul că ea citeşte informaţia fotonică. Noi nu suntem capabili să vedem acei fotoni, dar celulele pot fi activate și de unul singur. Aşadar, undele luminoase de frecvenţe diferite sunt asemenea unor comutatoare care controlează celulele. Acestea sunt concluziile cercetărilor lui Fritz Popp în domeniul bio-fotonicii.
Celulele pot comunica între ele şi prin alte mijloace decât reacţiile chimice, anume prin câmpuri asemănătoare celor electromagnetice, prin lumină, sunete etc. Biologia convenţională a restrâns acest studiu la credinţa că semnalele sunt transmise prin intermediul substanţelor chimice. Motivul principal pentru care ştiinţa ţine cu dinţii de această credinţă este influenţa corporaţiilor farmaceutice multinaţionale. Ideea de bază de la care pleacă corporaţiile este că celulele comunică prin intermediul chimiei iar sarcina lor este de a crea substanţe care alterează comunicarea celulară, controlând astfel comportamentul celulelor. Trebuie să înţelegem că întreaga lume este la cheremul concernelor farmaceutice, care deţin cea mai mare industrie de pe planetă. Atunci când apar oameni care demonstrează că celulele pot comunica și pe alte căi decât cele chimice, corporaţiile consideră că au o problemă care le încurcă afacerile. Dacă noi am reuşi să învăţăm cum putem vindeca şi preveni o serie de afecţiuni prin terapii alternative, energetice, consumul de medicamente s-ar reduce semnificativ. Marea criză la care asistăm este rezultatul faptului că noi restricţionăm vindecarea celulară la cea chimică şi ignorăm rolul conştiinţei, al minţii, energiei, luminii şi sunetelor în experienţele noastre de vindecare. Corporaţiile farmaceutice sunt conştiente de acest aspect. Ele controlează publicitatea în reviste, ziare, emisiuni de radio şi TV, investind enorm pentru promovare în presă. Trebuie menţionat că marea afacere a industriei farmaceutice se datorează şi faptului că societatea actuală impune ca vindecarea şi recuperarea pacienţilor să fie cât mai rapidă, în ciuda unor posibile efecte secundare ale terapiilor alopate, pentru a nu plăti prea mult timp cetăţeni aflaţi în concediu medical.

C.M.: O teorie numită realitatea holografică, arată că Universul şi mintea se comportă holografic. Cum se poate aplica aceasta în biologie? Se poate susţine ipoteza conform căreia celulele pot fi parte a unui corp asemenea unei holograme, astfel încât orice modificare la un anumit nivel să poată afecta întregul şi invers?

Dr. Bruce Lipton: Toate celulele sunt asemănătoare din punct de vedere genetic. Cu toate acestea, în unele părţi ale corpului ele formează oase, în altele formează muşchi, nervi, ligamente etc. Decizia asupra a ce anume va urma să formeze o anumită celulă se bazează pe o matrice de informaţie care face parte din câmpul morfic. Celulele extrag informaţia din câmp. Ea este precis corelată cu poziţia în spaţiu ocupată de un anumit ţesut sau organ şi astfel o anumită celulă va prelua funcţia specifică unei anumite arii sau volum din spaţiul respectiv. Este așa cum un avion foloseşte metoda triangulaţiei, prin care computerul de bord interpretează semnalul radio emis de o staţie dintr-un anumit punct, apoi interpretează semnalul unei alte staţii, situată în alt punct şi, cunoscându-se poziția și distanţa dintre cele două surse radio, computerul îi spune pilotului unde anume se află în spaţiul aerian. Celulele realizează ceva asemănător în corpul uman. Ele au potenţialul de a citi mediul în care se află şi astfel îi controlează evoluţia.
Am dovedit aceasta prin experimente de laborator. Am luat o celulă dintr-o anumită parte a unui embrion care, să zicem, ar fi trebuit să formeze vertebre şi am mutat-o într-o altă parte, unde ea ar fi trebuit să contribuie la formarea unui intestin sau a unei inimi. Am observat că atunci când am mutat celulele unui embrion dintr-o zonă în alta ele s-au adaptat imediat la instrucţiunile matricei formatoare specifice acelei porţiuni din spaţiul embrionar. Așadar, locul pe care îl ocupă în matricea câmpului le determină rolul pe care îl vor avea în viitorul organism. Celulele citesc un câmp de informaţie şi-şi stabilesc propria evoluţie în cadrul comunităţii. Mai mult, dacă se ia un embrion şi se taie în două jumătăţi, cele două părţi vor forma fiecare un embrion nou.
Toate celulele sunt identice din punct de vedere genetic, dar când interacţionează cu matricea unui câmp morfic, poziţia reprezintă o informaţie ce transmite unei anumite celule instrucţiuni pentru îndeplinirea unei funcţii. Deci celulele unui embrion pot fi mutate dintr-un câmp în altul, fiind capabile să citească un tipar de instrucţiuni de tip holografic. Aşadar, celulele cresc şi formează ţesuturi şi programe pe baza citirii unor instrucţiuni din mediul proxim şi nu al unui program propriu. Tiparul se află în mediu, sub forma unui câmp, iar celulele se adaptează acelui tipar, ceea ce le ajută să formeze ţesuturi specifice şi organe. Astfel, celulele transmit informaţie spre celelalte celule suspendate în câmp, dar în acelaşi timp pot și recepţiona informaţie. Prin urmare, corpul uman formează o comuniune, care înseamnă în primul rând comunicare şi toate celulele sunt integrate unei matrice mai mari, care exprimă caracteristicile câmpului.
Folosind o metaforă biblică transpusă în limbaj ştiinţific, noi suntem creaţi după imaginea fizică a unui complement matriceal, care se află în afara noastră. Astfel, corpul fizic devine, în esenţă, o copie a câmpului morfic de energie. Revenind la fizica cuantică, aplicabilă la toate nivelele de manifestare, Albert Einstein spunea: „Câmpul este singura agenţie guvernatoare a particulei materiale”. Aceasta se poate explica astfel: câmpul invizibil de energii reprezintă elementul responsabil care generează lumea materială. Această idee se regăseşte şi în concepţiile orientale care afirmă că spiritul modelează materia.
În prezent, fizica cuantică a precizat ceea ce se ştia demult. Există un câmp de informaţie care generează formele materiale, iar dacă revenim la embriologie, organismele au un câmp de energie folosit pentru a informa celulele cum să se asocieze între ele pentru a forma organismul întreg. Deci, celulele „citesc” câmpul. Depinzând de poziţia ocupată în spaţiul de manifestare al câmpului, ele primesc o anumită „sarcină”. Aşadar, câmpul invizibil de energie este prima formă de manifestare, iar materia este rezultanta. Dar biologia convenţională spune că e exact invers şi nu recunoaşte puterea câmpului de energie asupra materiei. Ea ignoră rolul câmpului morfogenetic, care i-ar permite o mai bună înţelegere a formării organismelor şi vindecării bolilor. De pildă, când un medic studiază un ţesut infectat, adică un ţesut care nu se află în structura perfectă a câmpului, el dă vina pe celule, teoretizând faptul că celulele sunt responsabile de destabilizarea structurii anatomice. Dar ele nu fac altceva decât să răspundă oscilaţiilor şi semnalelor din câmp. Mediul oferă celulelor o mulţime de atitudini, credinţe, percepţii, stări emoţionale şi toate acestea modulează câmpul. Dacă avem un „defect” în structura câmpului, aceasta va determina apariţia ulterioară a unui defect similar în corpul fizic.
Oamenii de ştiinţă vor să explice defectele exclusiv prin celule, când de fapt defectele nu sunt localizate acolo. Einstein afirmă că defectul este în câmp, deoarece câmpul este cel care le generează şi le formează ca atare. Acesta este câmpul morfogenerator. Până când biologia nu va recunoaşte prezenţa câmpului, doctorii şi cercetătorii vor căuta la nesfârşit cauzele bolilor în tiparele interne ale celulei şi nu vor ajunge la niciun rezultat, deoarece tiparul este câmpul.
Fizica cuantică spune că dacă vrei să faci schimbări în mediu, trebuie să schimbi aspectele esenţiale pe care se bazează viaţa fizică. Deci n-ai nevoie să te orientezi spre părţile fizice. E suficient să controlezi energiile, deoarece, dacă modifici câmpul, materia sau corpul se va adapta noului câmp. E mai important să se opereze la nivel de câmpuri, adică ceea ce faci tu, Cristian, în acest moment, decât să-ţi focalizezi eforturile şi gândurile asupra celulelor în raport cu lumea mecanicistă, deoarece câmpul este principalul generator de forme în acea lume mecanicistă.

C.M.: Vă rugăm să ne povestiţi dacă aţi avut vreo experienţă concretă de trezire şi activare a biopotenţialelor interne.

Dr. Bruce Lipton: Da, am trăit aşa ceva. Experienţa mea se bazează pe biologia credinţelor şi a atitudinilor. În continuare, îţi voi arăta cum funcţionează în cazul meu. Biologia credinţelor afirmă următoarele: o celulă, un om sau orice alt organism viu interacţionează cu mediul, îl observă iar apoi răspunde acestor observaţii, ajustând mereu corpul material, aşa că întotdeauna corpul se adaptează mediului. În cazul oamenilor, celulele corpului au rolul precis stabilit de a citi mediul, de a interpreta informaţia şi apoi de a o transmite acelui grup de celule numit neuroni. Creierul este un mecanism fizic construit din celule. Funcţia lui este de a citi mediul, de a interpreta ce se întâmplă acolo şi apoi de a trimite semnale spre restul corpului, pentru a-şi coordona comportamentul şi a-şi ajusta optim biologia. Deci creierul se găseşte între mediu şi corp.
Interpretarea automată a creierului nu este altceva decât rezultatul acţiunii minţii asupra lui. Mintea este un super-interpret. Atunci când o folosim, interpretăm interacţiunile din mediul în care ne aflăm, elaborăm credinţe şi atitudini bazate pe cunoaştere şi raţiune. Funcţia minţii este de a crea coerenţă între programele şi credinţele proprii şi viaţa pe care o ducem. Rolul minţii este de a aduce aplicabilitate credinţelor în viaţa reală. Dacă credinţele noastre sunt în armonie cu sănătatea şi principiile vieţii, ne putem bucura de o viaţă fericită, într-un corp sănătos. Dar dacă ele sunt incorecte, dizarmonioase, nu ne putem bucura de o viaţă fericită şi de un corp sănătos. Viaţa noastră va deveni o reflexie fidelă a tuturor credinţelor şi atitudinilor noastre.
În psihologie şi psihiatrie se vorbeşte de conştient şi de subconştient, cele două formând totuşi un întreg. Prin intermediul părţii conştiente ne conectăm la spirit, la identitate de sine. Toate dorinţele, ataşamentele şi emoţiile sunt declanşate de fluctuaţiile minţii conştiente. Când eu te întreb: Cristian, ce anume îţi doreşti de la viaţă?, răspunsul tău va veni din mintea conştientă. Subconştientul este de milioane de ori mai puternic decât conştientul, dar se comportă ca un magnetofon care imprimă şi redă ceva pe o bandă. Lucrurile esenţiale se creează în conştient, iar prin repetare, subconştientul le memorează şi apoi le reproduce automat.
Mulţi oameni au impresia că viaţa lor se desfăşoară pe baza conştientului. Dar cercetătorii în neuroştiinţe au stabilit că această impresie este falsă. Principala funcţie neurologică a creierului NU este controlată de mintea conştientă, ci de subconştient, care este, repet, de milioane de ori mai puternic decât conştientul în procesarea informaţiilor. Conform studiilor acreditate, 95% din viaţa noastră este dirijată de subconştient.
Iată de unde vine problema: tot ce vrem să realizăm în viaţă este o credinţă a minţii. Principalul program din subconştient se „încarcă” în fiinţa noastră prin observarea părinţilor, fraţilor şi surorilor, apoi a comunităţii şi poporului din care facem parte. Diferenţa e că, în timp ce conştientul vrea un anumit lucru de la viaţă, subconştientul rulează un program automat despre ceea ce alţi oameni vor de la viaţă sau de la tine. Subconştientul e limitat de tipare, reguli, credinţe false. Ți se spune că eşti slab, incapabil sau vulnerabil. Acestea sunt credinţele majorităţii celor care interacţionează cu tine. Şi deoarece 95% din acest spectacol al vieţii este „rulat” de subconştient, suma credinţelor altor oameni ne dictează mersul vieţii. Deci ceea ce credem noi că facem cu mintea conştientă nu are o pondere mai mare de 5% în viaţa noastră. Viața noastră nu reprezintă altceva decât rularea unor programe ale altor oameni, generaţie după generaţie, care menţin active toate aceste credinţe şi năzuințe. Dacă oamenii îţi spun că poţi face un anumit lucru (deoarece mulţi alţii deja l-au făcut înaintea ta) atunci îl poţi face, dar dacă ei îţi spun că nu-l poţi face, atunci, cel mai probabil, nu-l vei putea face.
Cristian, tu vorbeşti despre trezirea biopotenţialelor umane latente, dar primul lucru pe care trebuie să-l faci e să-ți folosești mintea conştientă. Cine vrea să realizeze aşa ceva, trebuie mai întâi să şteargă din subconştient programele deficitare, imprimate pe bandă încă din perioada copilăriei, deoarece tot ceea ce se află în subconştient operează 95% din viaţa noastră. Marea majoritate a oamenilor sunt slabi, incapabili şi bolnavi, deoarece îşi extrag informaţia şi programul acestui comportament din subconştient. Am fost programaţi să fim slabi, incapabili şi bolnavi. Există un motiv pentru asta. Un guvern nu poate controla oameni puternici, stabili şi siguri pe ei. Numai oamenii puternici au posibilitate să-şi transmită această aptitudine urmaşilor şi familiei. Dar, de multe ori, oamenii puternici nu sunt neapărat și orientaţi benefic. Ei au putere, dar n-o vor transmite altora, ci o vor folosi pentru interese personale. Această situaţie este o caracteristică indestructibilă în specia umană, de la apariţia ei până în prezent. Anumiţi oameni care au observat acest aspect au propus soluţii care constau în stabilirea unei alte frecvenţe cerebrale de lucru, meditaţie şi concentrare, în care se pot descărca şi instala alte tipuri de programe. Acestea trebuie aplicate multă vreme, până când subconştientul va fi capabil să dezinstaleze vechile programe (obiceiuri, credinţe, atitudini) şi să le instaleze pe cele noi. Acestea vor fi programele care-ţi vor da putere şi vitalitate.

C.M.: Biologul Bill Hamilton a dovedit că anumite alge recepţionează informaţie din mediul înconjurător, pe care îl pot transforma, prin controlarea cantităţii de nori care se formează la condensarea apei pe algele ajunse în atmosferă. Ele fac aceasta nu în beneficiul lor, ci în beneficiul tuturor celorlalte specii. Cum se poate explica acest comportament bizar? Specialiştii au luat mostre de aer de la suprafaţa oceanului şi apoi de la nivelul norilor şi au observat că aerul conține alge suficient de mici pentru a permite condensarea apei.

Dr. Bruce Lipton: Organismele au nevoie de interacţiunea cu mediul pentru a supravieţui. Au nevoie să-şi obţină nutrienţii şi să excreteze materie reziduală. În acest fel, ele modifică mediul. Dacă am avea la dispoziţie un mediu perfect steril şi am adăuga un organism în acel mediu, după o anumită perioadă, acel organism va începe să modifice mediul, deoarece el trebuie să-şi obţină hrana. În acelaşi timp, el va adăuga mediului produse noi, pe care le excretă în urma proceselor fiziologice proprii. Cu cât organismele sunt mai mari şi mai multe, cu atât mediul este mai modificat. Pentru a menţine un echilibru, Natura vine şi adaugă un al doilea organism care, de pildă, se va hrăni cu materia reziduală a primului, va obţine nutrienţii necesari, dar la rândul său va elibera în mediu altă materie reziduală, pe care o va folosi un al treilea organism şi tot aşa.
Plantele supravieţuiesc folosind bioxid de carbon, lumină şi apă pentru a crea zaharuri. Ele creează şi produse de excreţie, între care oxigenul e cel mai important. Ce s-ar întâmpla dacă am avea o lume alcătuită exclusiv din plante? La un moment dat, întreaga atmosferă s-ar umple de oxigen şi ar dispărea bioxidul de carbon. O asemenea situaţie ar putea degenera într-o catastrofă, deoarece orice descărcare electrică ce s-ar produce într-un anumit loc ar crea un incendiu de proporţii. Pentru a preveni această situaţie, Natura a adăugat mereu noi specii, mai ales animale, care consumă oxigen şi expiră bioxid de carbon. Aceasta este o relaţie de simbioză între plante şi animale. Pe măsură ce au apărut noi organisme, ele au modificat biosfera, și de fiecare dată a fost nevoie să apară alte organisme pentru a restabili echilibrul. Aşadar, biosfera planetei noastre nu este o colecţie de specii de plante şi vieţuitoare, ci o comunitate bine închegată şi unită, în care fiecare plantă şi animal are responsabilitatea de a-l ajuta pe celălalt. Când au apărut oamenii, ei au început să distrugă părţi ale mediului, fără a ţine cont de rolul lor în menţinerea unui echilibru. Toate organismele formează o unitate de interacţiune, un întreg. Principiul Gaia, elaborat de biologul James Lovelock, laureat Nobel, precizează că Pământul are toate caracteristicile unui organism viu pe care le cunoaştem din biologie. Plantele şi animalele sunt asemenea celulelor şi ţesuturilor. Ele creează corpul vital al Gaiei, noi fiind o parte sa.

C.M.: Ce-ar trebui să facă mass media pentru a opri minciunile legate de faptul că genele ne controlează viaţa şi cum ar putea o experienţă practică, precum a mea sau a dumneavoastră, să contribuie la promovarea adevărului?

Dr. Bruce Lipton: Asta e o chestiune de maximă importanţă. E foarte greu să schimbăm mass media ca indivizi izolaţi. De ce presa nu spune nimic despre existenţa puterilor latente ale fiinţei umane? Motivul e că guvernul nu vrea ca oamenii să aibă putere. Principiul de bază a unui guvern e că o populaţie numeroasă, bolnavă şi idioată este mai uşor de condus decât una sănătoasă şi inteligentă. Societatea noastră este împărţită pe o ierarhie a puterii, iar aceasta necesită un control. Cei puternici îi stăpânesc pe cei slabi. Vă veţi întreba de unde au obţinut oamenii puternici puterea pe care o au? O obţin de la mine, de la tine şi de la toţi cei care cred în ideile lor și refuză raţiunea, intuiţia şi cunoaşterea de sine, aşa că, deşi noi avem puterea, ei au reuşit să programeze în noi un set de credinţe prin intermediul cărora să fim convinşi că nu suntem şi nu putem fi puternici. Odată ce ajungem să credem asta, faptul în sine devine realitate crudă. Presa ne ţine dezinformaţi şi reamintesc corporaţiile farmaceutice multinaţionale.

C.M.: Cercetătorul Dean Radin de la Institutul de Ştiinţe Noetice a afirmat că ştiinţa este centrată pe dogme în jurul cărora anumite subiecte sunt tabu și nu pot fi discutate public. În caz contrar, cel care o face îşi poate pierde slujba. Din acest motiv, apreciez mult curajul şi hotărârea dv. de a vorbi împotriva dogmei ştiinţifice, chiar prin acest interviu. Alţi profesori pe care-i cunoaşteţi vă urmează exemplul? Este mass media în favoarea a ceea ce faceţi, sau caută doar senzaţionalul? După tot ce aţi făcut, mai sunteţi încă membru în colectivul profesoral şi de cercetare?

Dr. Bruce Lipton: Cel mai bun exemplu pe care ţi-l pot da este perioada Inchiziţiei, când Biserica considera că deţine cunoaşterea indiscutabilă a tot ce există iar acea cunoaștere era corectă şi perfectă. Problema e că atunci când un singur individ descoperă un fals în ceea ce susţine Biserica, totul cade la pământ. Pentru a se proteja, Biserica trebuia să prevină apariţia oricărei noi descoperiri care ar fi putut revela oamenilor falsul din spatele ei, deoarece, dacă s-ar fi văzut că Biserica greşea, puterea ei ar fi dispărut brusc. Biserica se baza pe dictonul „noi deţinem cunoaşterea absolută”. Cunoaşterea înseamnă putere, deci cunoaşterea absolută înseamnă putere absolută. Un exemplu în acest sens este acela Bisericii nu i-a convenit ca oamenii să studieze corpul uman. Biserica putea acuza de păcat pe oricine încerca să descopere cum funcţionează corpul, deoarece acesta este „misterul lui Dumnezeu” şi nimeni nu are voie să privească acolo.
În timpul Inchiziţiei, oamenii nu puteau deveni medici, deoarece asta ar fi însemnat un sacrilegiul, ponegrirea „misterului lui Dumnezeu”. Pe atunci, creştinii nu puteau fi medici, aşa că numai musulmanii şi evreii aveau permisiunea acestei cunoaşteri, deoarece în religia lor nu era considerată un păcat. Aceasta a fost una dintre cele mai directe şi productive metode de a exercita puterea. Control prin dogmă şi religie. Exact acelaşi lucru se întâmplă în prezent. Atunci când un profesor universitar completează o cerere pentru o bursă de cercetare, în ideea de a demonstra, de exemplu, că se poate obţine vindecarea cu ajutorul energiilor, nu i se vor aproba fonduri. Banii pentru cercetare sunt eliberaţi de reprezentanţii autorităţilor care deţin puterea în stat. Dacă cercetarea ta este o ameninţare la adresa autorităţii, ei nu o vor finanţa.
În domeniul sănătăţii, corporaţiile farmaceutice multinaţionale reprezintă acea autoritate care nu va admite niciodată faptul că energiile pot vindeca boli. Aceste corporații au o influenţă atât de mare, încât nicio cercetare în acest domeniu nu este admisă şi finanţată. Există deja foarte mulţi bani investiţi în sistemul actual şi nu vor să-i piardă. Dar, spre ghinionul lor, tot mai mulţi oameni se îndreaptă spre acest tip de cunoaştere şi o prezintă altora prin efort personal. Multe subiecte tabu au început să fie studiate, deoarece, încet-încet, autorităţile îşi pierdut din influenţă. Acest fapt va aduce o deschidere, o nouă revoluţie în ştiinţă. Publicul se află acum într-o stare de criză. În cele din urmă va căuta răspunsuri în altă parte, iar pentru mine este un moment emoţionant, deoarece o mulţime de idei noi sparg dogmele vechi. Apar noi descoperiri şi domenii de cercetare și acum e cel mai potrivit moment de a le face cunoscute.

C.M.: Ce proiecte, cărţi, filme aveţi în plan pentru viitorul apropiat?

Dr. Bruce Lipton: Cred că ne îndreptăm spre o evoluţie a comunităţii şi nu a individului. Fiecare om e ca o celulă a unui organism mult mai mare, numit omenire. Ceea ce ar putea acum evolua cel mai bine este acest organism în ansamblul lui. Acest fapt este catalizat de numeroasele stări de criză din prezent. Criza încălzirii globale este parte a unui comportament. Foametea, epidemiile, sistemul de credinţe, lumea darwinistă sunt şi ele părţi ale comportamentului uman. Ele ne spun că lumea în care trăim se bazează pe competiţie, pe permanenta luptă pentru supravieţuire. Acestea sunt credinţele pe care le-am împrumutat şi introdus în viaţa noastră de zi cu zi. Am crezut în lucruri neadevărate precum: evoluţia este pur întâmplătoare, omul este un accident al naturii, bolile sunt rezultatul neşansei sau al hazardului etc. Toate aceste credinţe false au modelat acest organism al comunităţii umane şi vă spun că această situaţie a minciunii şi înșelăciunii se va încheia, deoarece acum avem o nouă înţelegere asupra evoluţiei: noi nu am ajuns aici din întâmplare. Evoluţia este rezultatul cooperării tuturor organismelor (plante, animale şi om) și nu se bazează pe o competiţie. Dar dacă noi credem că da, singurul lucru care ar putea favoriza evoluţia noastră ca întreg este înlăturat. Eu sunt optimist şi afirm că civilizaţia îşi schimbă expresia de la o civilizaţie animalică, bazată pe competiţie, la una bazată pe o cooperare firesc înţeleasă, capabilă de o nouă înţelegere a vieţii şi a mediului. Am scris despre toate acestea în noua mea carte „Evoluţia spontană”, apărută în 2009.
Cristian, sper că aceste informații îţi vor fi utile şi-ţi mulţumesc.

Puterea conștiinței (The Power of Consciousness) (RO)


Bruce Lipton - Noua biologie. Unde mintea și materia se întâlnesc (RO)

Partea 1


Partea 2

-->

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dar mai întâi, rețineți: A comenta pe acest blog (ca și pe oricare altul) este un privilegiu, nu un drept. De aceea, vă rugăm:
- Referiți-vă, pe cât posibil, doar la subiectul postării.
- Folosiți un limbaj decent.
- Dacă intrați în polemici cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
- Pentru mesaje de interes personal adresate administratorilor blogului (schimb de link, propuneri de colaborare etc.) folosiți formularul de CONTACT, aflat în partea de sus a paginii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe nu vor putea fi publicate.
Vă mulțumim și vă așteptăm cu interes opiniile și sugestiile.

Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.