duminică, 10 august 2014

Adevărul despre necesarul de proteine + VIDEO (RO)

-->

ADEVĂRUL DESPRE NECESARUL DE PROTEINE

La vârsta de 25 de ani, americanul Anthony Robbins (n. 1960) era deja unul dintre gânditorii de seamă în psihologia motivării şi a succesului. Cartea sa, „Putere nemărginită”, tradusă și publicată în 2001 și în România de Editura Amaltea, are calitatea de a fi un text definitiv în ceea ce privește potenţialul uman. Principiile autorului privitoare la sănătate și la stabilirea țelurilor în viață trebuie cunoscute de toți cei care vor să se desăvârșească în plan personal.
Înainte, nu căutam mijloace prin care să duc o viaţă echilibrată, spune Tony Robbins. Ceea ce puteam învăța, face şi crea era pe planul al doilea, după ceea ce mâncam şi ceea ce vedeam la televizor. Dar într-o zi am decis că am obosit să mai trăiesc aşa, și am început să studiez cum să procedez să am o sănătate de fier. Domeniul nutriţiei era atât de contradictoriu şi derutant, încât nu ştiam cu ce să încep. Am citit o carte în care scria să faci asta, asta, şi asta şi ai să trăieşti veşnic. M-am entuziasmat teribil - până când am dat de altă carte, în care scria că dacă faci toate acele lucruri despre care se scria în prima, ai să mori, aşa că trebuie să faci aia, aia, şi aia. Sigur că, citind-o pe a treia, am constatat că le contrazicea pe celelalte două. Toate erau scrise de medici care nu cădeau de acord asupra problemelor de bază. Eu nu căutam acreditări. Ceea ce vroiam eu erau rezultate. Aşa că am căutat oameni care obţinuseră rezultate pe propriul lor corp, oameni care vibrau de sănătate. Am aflat ce făceau ei şi am făcut şi eu la fel. Am adunat tot ce am învățat într-un set de principii pentru uzul propriu şi mi-am iniţiat un program de viață sănătoasă, aplicat zilnic”.
Un capitol al cărții lui Robbins este dedicat celor șase secrete ale unei sănătăți de fier. Vă oferim mai jos „secretul proteinelor”, care sperăm să vă schimbe convingerile pe care le-ați avut până acum despre necesarul de proteine în alimentație și să vă determine să-i urmați sfaturile, în folosul propriei sănătăți.

«Ați auzit vreodată afirmația că dacă spui o minciună un timp îndelungat, oamenii vor ajunge să o creadă? Bine aţi venit în lumea minunată a proteinelor! Niciodată nu s-a spus o minciună mai mare decât aceea că fiinţele umane au nevoie de o dietă bogată în proteine, ca să-şi păstreze o sănătate optimă. Și uite-așa au ajuns oamenii să fie preocupați de cantitatea de proteine pe care le consumă zilnic. De ce? Unii vor să aibă mai multă energie. Alții, mai multă rezistență. Alţii, oase mai puternice. Ei bine, excesul de proteine are exact efectul opus în fiecare dintre aceste cazuri.


Haideţi să vedem de câte proteine avem nevoie cu adevărat. Când credeţi că au oamenii mai multă nevoie de proteine? Cel mai probabil, atunci când sunt prunci. Natura Mamă oferă o hrană – laptele matern – care furnizează sugarului tot ce are nevoie ca să crească. Cam ce procent din laptele matern credeţi că reprezintă proteinele – 50%, 25%, 10%? Prea mult în toate cazurile. Laptele matern conţine 2,38% proteine la naştere şi se reduce la 1,6-1,2% în decurs de 6 luni. Asta-i tot. De unde atunci ideea că fiinţele umane au nevoie de cantităţi masive de proteine?

Nimeni nu ştie cu exactitate câte proteine ne trebuie. După ce a studiat timp de 10 ani necesarul de proteine, dr. Mark Hegstead, profesor de nutriţie la Școala de Medicină de la Harvard, a concluzionat că fiinţa umană pare să se adapteze oricărei cantităţi de proteine pe care o are la dispoziţie. De asemenea, Frances Lappé, autoarea cărții Dietă pentru o planetă mică, cea care timp de un deceniu a promovat conceptul combinării alimentelor, spune acum că nu a avut dreptate, că oamenii nu au nevoie să combine proteinele și că dacă ai o dietă vegetariană echilibrată, îţi poţi procura toate proteinele de care ai nevoie. Academia Naţională de Ştiinţe susţine că americanul obișnuit are nevoie de 56 g proteine/zi. În același timp, un raport întocmit de Uniunea Internaţională pentru Științe Nutriționale dă date privitoare la porţia zilnică de proteine necesară unui adult din fiecare ţară, porţie care variază între 39 şi 110 g. Pe cine să credem? Și de unde au fost scoase aceste cifre? Am telefonat la Academia Naţională de Ştiinţe şi i-am întrebat cum au ajuns la cifra de 56 g. De fapt, chiar în publicaţiile lor scrie că avem nevoie doar de 30, însă ei recomandă 56. În același timp, recunosc că excesul de proteine suprasolicită tractul urinar şi provoacă oboseală. Atunci de ce recomandă mai mult decât e necesar? Ne-au spus că recomandau 80 g, dar când au hotărât să scadă cifra, s-au confruntat cu proteste publice vehemente. Din partea cui? Aţi sunat voi sau eu ca să ne plângem? Puţin probabil. Protestele au venit din lezarea intereselor celor care-şi asigură existenţa comercializând alimente şi produse cu nivel ridicat de proteine.

Care este cel mai măreţ plan de marketing din lume? Este acela prin care să-i faci pe oameni să creadă că vor muri dacă nu-ţi folosesc produsul. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu proteinele. Haideţi să analizăm acest lucru. De ce credeţi că avem nevoie de proteine pentru energie? Ce foloseşte organismul nostru pentru a obţine energie? Mai întâi, fructoză din fructe, legume şi muguri germinaţi. Apoi amidon. Apoi grăsimi. Ultimul lucru de care are nevoie pentru a produce energie este proteina. Cam atât despre acest mit. Ajută proteina la creşterea rezistenţei? Greşit. Excesul de proteine produce în organism exces de azot, care provoacă oboseală. Cei care se antrenează umflându-şi corpul cu proteine nu sunt recunoscuţi pentru calităţile lor de maratonişti. Sunt prea obosiţi. Credeți că proteinele ajută la formarea unor oase puternice? Din nou, greşit. Este tocmai opusul. Osteoporoza este legată de consumul exagerat de proteine. Oasele cele mai zdravene de pe planeta noastră le au vegetarienii.

V-aş putea oferi o sută de argumente împotriva consumării cărnii ca sursă de proteine. Vă spun doar că este lucrul cel mai rău pe care-l puteți face. De pildă, unul dintre subprodusele metabolismului proteinelor este amoniacul. Carnea conţine concentraţii mari de acid uric, unul din produsele reziduale rezultate din funcţionarea celulelor vii. Rinichii extrag acidul uric din circuitul sanguin şi-l trimit mai departe în vezica urinară, pentru a fi eliminat împreună cu ureea, sub formă de urină. Dacă acidul uric nu este eliminat din sânge imediat şi în totalitate, excesul se depune în ţesuturile organismului, ducând mai târziu la apariţia gutei şi a calculilor biliari, nemaivorbind de suferinţa pe care o provoacă rinichilor. La bolnavii de leucemie se constată de obicei concentraţii mari de acid uric în sânge. O bucată potrivită de carne conţine cca 1 gram de acid uric. Organismul nostru poate elimina cca 0,5 grame de acid uric pe zi. În plus, ştiţi ce anume dă gust cărnii? Acidul uric de la animalul mort, din care mâncăm. Dacă vă îndoiţi de acest lucru, încercaţi să mâncaţi carne de la un animal sacrificat cuşer. Pe măsură ce sângele se scurge, se elimină şi acidul uric. Carnea fără acid uric n-are niciun gust. Cu aşa ceva vreţi să vă încărcaţi organismul? Cu acidul eliminat prin urină de un animal? [urmăriți aici, dacă sunteți tari, cum se omoară cușer un animal: http://www.youtube.com/watch?v=Z9M9R07gEqk]

Mai mult decât atât, carnea conţine bacterii de putrefacţie. Dacă vă întrebaţi cumva ce sunt acestea, aflați că sunt bacteriile din colon. După cum explică dr. Jay Milton Hoffman în cartea sa, Veriga lipsă din curriculum medical, „Când animalul este viu, procesul osmotic din colon împiedică bacteriile de putrefacţie să pătrundă în organism. Când animalul moare, procesul osmotic dispare şi bacteriile de putrefacţie migrează prin pereţii colonului în carne. Acestea înmoaie carnea”. Știți că există obiceiul de a lăsa carnea la fezandat. Ceea ce o fezandează sau înmoaie sunt bacteriile de putrefacţie. Iată ce spun alţi experţi: „Bacteriile din carne sunt identice cu cele din bălegar şi sunt mai numeroase în anumite tipuri de carne decât în bălegarul proaspăt. Toate tipurile de carne se infectează cu germeni din bălegar în timpul tăierii şi numărul lor creşte cu cât carnea este păstrată mai multă vreme”. Asta este ceea ce vreţi să mâncaţi?

Dacă vreţi neapărat să mâncaţi carne, iată ce trebuie să faceţi. Mai întâi, cumpăraţi-o dintr-o sursă care vă oferă garanţii în privinţa felului în care a fost crescut animalul, adică o sursă care să vă garanteze că acea carne nu conţine hormoni de creştere. În al doilea rând, reduceţi raţia la cel mult un fel de mâncare cu carne pe zi. Nu vreau să spun că doar eliminând carnea veţi fi mai sănătoşi, și nici că dacă mâncaţi carne vă veți îmbolnăvi. Mulţi consumatori de carne sunt mai sănătoşi decât vegetarienii, și asta pentru că unii vegetarieni înclină să creadă că dacă nu mănâncă deloc carne, pot mânca în schimb orice altceva. Nu susţin nici acest lucru. Dar ar trebui să ştiţi că puteţi fi mai sănătoşi şi mai fericiţi decât sunteţi acum dacă decideţi că nu mai vreţi să devoraţi carnea şi pielea altor fiinţe vii. Ştiţi ce au în comun Pitagora, Socrate, Platon, Aristotel, da Vinci, Newton, Voltaire, H.D. Thoreau, G.B. Shaw, Benjamin Franklin, Thomas Edison, Albert Schweitzer, Mahatma Gandhi? Au fost toţi vegetarieni. N-ar fi rău să le urmați exemplul.

Dar lactatele? Sunt ele mai bune? Nu, și în unele privinţe sunt chiar mai rele. Fiecare animal are lapte cu un conţinut echilibrat de elemente, anume pentru puiul lui. Pot apărea o mulţime de probleme dacă beţi laptele altor animale, inclusiv cel al vacii. Hormonii de creştere masivă din laptele de vacă sunt meniţi să aducă un viţel de 45 kg la naştere la 500 kg doi ani mai târziu, când devine matur. Prin comparaţie, un prunc uman se naşte cu o greutate 3-4 kg şi ajunge la 50-100 kg după 20 de ani!

Există o mare controversă privind efectul pe care îl are laptele asupra organismului uman. Dr. William Ellis, o autoritate în lactate şi în felul cum afectează ele circuitul sanguin, afirmă că dacă vreţi să deveniţi alergici, trebuie să beţi lapte. Dacă vreţi să vă blocaţi organismul, de asemenea trebuie să beţi lapte. Problema, spune el, este că puţini adulţi pot metaboliza cum trebuie proteinele din laptele de vacă.


Proteina principală din acest lapte este cazeina, de care are nevoie vițelul pentru metabolismul lui, pentru a crește sănătos. Dar cazeina nu este ceea ce-i trebuie și puiului de om. Potrivit studiilor lui Ellis, atât copiii mici, cât şi adulţii, o digeră destul de greu. Cel puţin la copiii mici, cca 50% din cazeină nu este digerată, iar proteinele digerate parţial pătrund adesea în circuitul sanguin şi irită ţesuturile, creând o sensibilitate la alergeni. Ficatul trebuie să elimine proteinele de vacă parţial digerate, iar acest fapt împovărează și el sistem excretor, mai ales ficatul. În schimb, lactalbumina, proteina elementară din laptele uman, este uşor digerată de organismul uman. Cât despre calciul din lapte, Ellis afirmă că după efectuarea unor teste de sânge recoltat de la 25.000 de persoane, s-a constatat că cei care beau 3-5 pahare de lapte pe zi aveau și cel mai scăzut nivel de calciu în sânge. Potrivit lui, dacă vă preocupă asimilarea de calciu, mâncaţi pur şi simplu legume verzi din belşug și unt de susan sau de arahide, acestea fiind extrem de bogate în calciu ușor digerabil de către organism (de exemplu, frunzele de nap, la aceeași cantitate, conțin de două ori mai mult calciu decât laptele de vacă).

Este, de asemenea, important să știm că, în cazul în care consumăm prea mult calciu, acesta se depune în rinichi, formând calculi renali. Pentru a păstra o concentraţie relativ redusă a calciului în sânge, organismul respinge cca 80% din calciul consumat. După părerea a numeroşi experţi, temerile multor oameni în privinţa calciului sunt neîntemeiate.

Care este efectul principal al laptelui asupra organismului? Se transformă într-o masă generatoare de mucus, care rigidizează şi înfundă peretele interior al intestinului subţire, lipindu-se de el şi îngreunând şi mai mult efortul organismului. Dar brânza? Nu este decât lapte concentrat. Țineți minte, e nevoie de 10 litri de lapte pentru a obţine 1/2 kg de brânză. Și dacă ar fi să ne gândim doar la conţinutul de grăsime ar fi un motiv suficient să-i limităm consumul. Dacă totuși vă e uneori poftă să mâncaţi brânză, tăiaţi în bucăţele o cantitate mică şi amestecaţi-o într-o salată mare. În acest fel, aveţi o cantitate suficientă de alimente bogate în apă care să contracareze o parte din efectul blocant al brânzei. Da, știu, unora li se pare cumplit să renunţe la brânză. Pizza cu parmezan e un deliciu. Dar iaurtul? Este la fel de dăunător. Dar îngheţata? Nu este ceva care să vă ajute să fiți în formă. Dar telemeaua? Ştiţi ce folosesc fermele de lapte ca să îngroaşe brânza şi să o lege? Ipsos (sulfat de calciu). Nu glumesc! Imaginați-vă – să te străduiești să-ți creezi un circuit sanguin fluid şi curat şi apoi să-l îmbâcseşti cu ipsos...»

Faceți cunoștință cu Tony Robbins, care, găzduit de TED, vorbește despre „forța invizibilă” care ne motivează acțiunile.


-->

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dar mai întâi, rețineți: A comenta pe acest blog (ca și pe oricare altul) este un privilegiu, nu un drept. De aceea, vă rugăm:
- Referiți-vă, pe cât posibil, doar la subiectul postării.
- Folosiți un limbaj decent.
- Dacă intrați în polemici cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
- Pentru mesaje de interes personal adresate administratorilor blogului (schimb de link, propuneri de colaborare etc.) folosiți formularul de CONTACT, aflat în partea de sus a paginii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe nu vor putea fi publicate.
Vă mulțumim și vă așteptăm cu interes opiniile și sugestiile.

Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.