duminică, 28 decembrie 2014

Vinul la români + eBook + film artistic


VINUL LA ROMÂNI

Cultivarea viței de vie a fost o preocupare străveche a străbunilor noștri. Geto-dacii, locuitorii antici ai pământurilor de la Dunăre, Marea Neagră și Carpați, prețuiau vinul în mod deosebit, iar vița de vie era una dintre cele mai importante bogății ale lor. Ei obișnuiau să bea vinul turnat în coarne de bou sau de cerb, în ulcică sau chiar în tigve. Se spune că pe vremea marelui rege Burebista, întemeietorul primului stat centralizat dac, dacii făcuseră o așa pasiune pentru vin, încât regele, sfătuit de marele preot Deceneu, a luat măsura dezrădăcinării viței de vie. Se pare însă că decizia lui a fost determinată mai mult de interesul pe care-l arătau popoarele vecine pentru vinul dacilor, și care, din acest motiv, făceau aici dese incursiuni.


Dar, cu toate măsurile pe care le-ar fi luat Burebista, ceea ce se știe cu siguranță este că la venirea romanilor în Dacia, cultivarea viței de vie se practica pe suprafețe întinse de teren. Vinul a fost pentru acest teritoriu o bogăţie de prim rang şi în schimburile comer­ciale: „De acolo – spunea Homer – veneau zilnic corăbii încărcate cu vin pentru trupele greceşti care asediau Troia, de acolo a obţinut Odysseus de la Maran, preotul lui Apollon din Lamaria, băutura mi­nunată cu care l-a îmbătat pe ciclopul Polifem”. Istoricul francez Raymond Billiard consemnează în cartea sa „Vinul în antichitate” că „dintre toate părţile Europei, Tracia a fost cea mai veche şi mai respectată pentru vinurile sale şi cea care şi-a păs­trat cel mai mult timp pres­tigiul”.

După cucerirea Daciei de către romani, cultura viței de vie s-a rafinat și s-a dezvoltat și mai mult, grație tehnologiilor și tehnicilor aduse din Imperiu. Cele mai importante izvoare istorice care confirmă permanența și importanța culturii viței de vie în Dacia Traiană sunt emisia monetară și medalia „Dacia Felix”, bătute în anul 112 de împăratul Traian. Provincia este reprezentată printr-un chip de femeie care poartă în brațe doi copii, unul ținând în mână un strugure, iar celălalt, spice de grâu. După retragerea Aureliană, în anul 271, daco-romanii au continuat să cultive vița de vie pe teritorii extinse, mai ales în zona subcarpatică. La începutul secolului al IV-lea, după ce procesul de creștinare a locuitorilor s-a generalizat, vinul a început să fie folosit și în ritualurile religioase.

De-a lungul secolelor care au urmat, prepararea vinului a continuat să fie una dintre preocupările de bază ale românilor. Viticultorii și proprietarii de podgorii s-au aplecat tot mai mult asupra acestei îndeletniciri, devenind cunoscuți și dincolo de granițele țării, fapt care l-a făcut pe istoricul B.P. Haşdeu să afirme: „Românii au fost pururea şi fără întrerupere o naţiune vitivinicolă”.

Precizări şi mai edifica­toare şi în cunoştinţă de cauză referitoare la viticultură și vin sunt cele ale marelui istoriograf şi cărturar român Dimitrie Cantemir, consemnate în lucrarea sa, Descriptio Moldaviae: „Pe toate cele­lalte bogăţii ale pământului le întrec viile alese, înşiruite pe o lungă fâşie între Cotnari şi Dunăre; sunt aşa de rodnice, încât un singur pogon dă adesea patru până la cinci sute măsuri de vin” [o măsură = 40 litri] sau: „Vinul cel mai ales este cel de Cotnari. Cutez să susţin că este mai bun decât vinaţurile europe­neşti”, adăugând în conti­nuare: „Aceste vii nu sunt de folos numai localnicilor ţării pentru nevoile lor, ci preţul scăzut atrage aici negustori ruşi, leşi şi chiar unguri, care duc la ei în ţară, an de an, tot mai mult vin”.

Chiar dacă au existat ani cu producție viticolă slabă și chiar dacă viile au căzut victime filoxerei, renumele unor soiuri de vin și al unor podgorii românești s-a impus și dincolo de hotarele țării. Amintim aici podgorii ca: Drăgășani, Dealu-Mare, Odobești, Cotești, Cotnari, Târnave, precum și sortimentele Grasă, Tămâioasă, Băbească, Busuioacă, Fetească, Braghină, Crâmpoșie, Frâncușă și altele. Această zestre de soiuri românești este completată cu cele mai reputate soiuri străine, cunoscute după locul de origine: Sauvignon, Chardonnay, Traminer, Muscat, Riesling, Pinot Gris, care deseori, în unele podgorii din România, le-au depăşit prin generozitate şi fineţe pe cele din ţările de origine.

La români, ca și la alte popoare, de altfel, vinul a fost alături de oameni, atât la necaz, cât și la bucurie, simbol al prieteniei, al înțelegerii și voioșiei, precum și sursă de inspirație sau de meditație pentru poeți, scriitori și compozitori.

CUM ASOCIEM VINUL CU MÂNCAREA

- la peşte, stridii, melci, crustacee – vinuri albe seci, spumoase ușoare, şampanie brută;
- la antreuri şi aperitive – vinuri albe, seci sau demiseci, vinuri rosé;
- la carne albă (viţel, miel, porc) şi la carne de pasăre – vinuri roşii buchetoase, uşoare, vinuri albe seci aurii;
- la carne roşie (ovină, bovină) – vinuri de marcă roşii, pline, generoase şi puternice;
- la vânat, aceleaşi recomandări ca mai sus, rezervându-se însă vinurile delicate şi elegante pentru vânatul cu pene şi vinurile pline pentru vânatul cu păr;
- la sfârșitul mesei – vin roşu sau vin alb licoros;
- la brânzeturi, după cum urmează:
-  la cele fermentate, de consistenţă moale – vinuri roşii puternice, de mare sevă;
-  la cele de consistenţă semi-dură, cu pete verzi în interior – vinuri roşii uşoare;
-  la brânză de oi – vinuri rosé, albe seci, roşii nesăţioase şi fructuoase;
-  la brânză proaspătă, ca o pastă topită – vinuri albe şi rosé dulci;
- la desertul zaharat – vinuri spumante, demidulci, vinuri dulci naturale;
- la fructe – vinuri albe dulci, spumante, demidulci;
- la cafea – vinars (distilate învechite, de tip coniac), rachiu de fructe, lichioruri de marcă.

Conform gastronomilor și somelierilor, ordinea de servire a vinului este următoarea:
Vinurile ușoare înaintea celor cu tărie alcoolică mai ridicată;
Vinurile seci înaintea celor dulci;
Vinurile albe mai întâi și apoi cele roșii;
Vinurile tinere mai întâi și apoi vinurile vechi;
Antreurile trebuie însoțite de vinuri albe, seci, ușoare, tinere sau spumante brute;
La supe și ciorbe nu se servesc vinuri;
La pește, vin alb sec; cu cât peștele este mai gras, cu atât vinul trebuie să fie mai acidulat;
La carnea de pasare se servesc vinuri albe, seci, de calitate;
La carnea de porc și vită se servesc vinuri roșii, vechi;
La vânat se servesc vinuri roșii, vechi, de mare calitate;
Brânzeturile se servesc cu vinuri roșii vechi, seci și tari;
Desertul este însoțit de vinuri dulci și aromate.

Fiecare categorie de vinuri se servește la o anumită temperatură:
- Vinurile roșii și cele fine se servesc la temperatura camerei.
- Vinurile albe seci, demiseci, dulci, precum și cele spumante se servesc răcite, dar nu refrigerate.

Pe aceeași temă citiți și postarea noastră: Vinul - cea mai apreciată băutură din lume

Istoria vinului și cele mai prestigioase soiuri de vin


Secretul din Santa Vittoria
(The Secret of Santa Vittoria) (RO)

„Secretul din Santa Vittoria” este un film din 1969, produs de Metro Goldwyn Mayer și regizat de celebrul Stanley Kramer. Povestea este bazată pe best-seller-ul romancierului Robert Crichton și beneficiază de interpretările de excepție ale actorilor Anthony Quinn, Anna Magnani, Virna Lisi, Hardy Krüger și Sergio Franchi. Filmările au fost făcute în localitatea Anticoli Cortese, nu departe de Roma. Acțiunea se petrece în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în vara anului 1943, imediat după căderea guvernului fascist al lui Benito Mussolini. În acel timp, armata germană a speculat vidul de putere pentru a ocupa cea mai mare parte a peninsulei italice.
Italo Bombolini (interpretat de Antony Quinn) este primar în Santa Vittoria, un orășel care-și câștigă traiul din cultivarea viței de vie și vânzarea vinului produs de localnici. Când aceștia află că forțele de ocupație germane vor să le rechiziționeze stocul de vin, ascund cea mai mare parte (cca 1 milion de sticle) într-o peșteră, înainte ca detașamentul condus de comandantul Sepp von Prum (interpretat de Hardy Krüger) să ajungă în sat. Nemților li se oferă vreo 1000 de sticle, dar von Prum știe că trebuie să existe mult mai multe. Urmează o bătălie între două tipuri de inteligență, cea cultivată și cea nativă. Cine va ieși biruitor veți afla urmărind acest film excepțional.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dar mai întâi, rețineți: A comenta pe acest blog (ca și pe oricare altul) este un privilegiu, nu un drept. De aceea, vă rugăm:
- Referiți-vă, pe cât posibil, doar la subiectul postării.
- Folosiți un limbaj decent.
- Dacă intrați în polemici cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
- Pentru mesaje de interes personal adresate administratorilor blogului (schimb de link, propuneri de colaborare etc.) folosiți formularul de CONTACT, aflat în partea de sus a paginii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe nu vor putea fi publicate.
Vă mulțumim și vă așteptăm cu interes opiniile și sugestiile.

Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.