miercuri, 23 septembrie 2015

Un Rubens la Gherla


UN RUBENS LA GHERLA

Peter Paul Rubens (1577-1640) numit astfel deoarece se născuse în ajunul sărbătorii sfinților Petru și Pavel, este cel mai renumit pictor flamand, fiind un artist desăvârșit, dotat cu o extraordinară energie creatoare. În decurs de 40 de ani, el pictează cca 1400 tablouri și face sute de desene. Este primit cu căldură atât în cercurile celor mai de seamă artiști europeni, cât și la curțile princiare. Criticii spun că niciun alt pictor nu reprezintă mai bine stilul baroc ca el. Operele lui sunt pline de forță, de dramatism, de mișcări tumultuoase și de înfățișări senzuale ale corpului uman. Și-a perfecționat stilul în timpul lungii șederi în Italia, unde i-a studiat pe Rafael, Michelangelo, Tizian, Caravaggio și Veronese. A creat tablouri pline de viață, cu subiecte alegorice complexe. În afară de pictură, s-a ocupat de proiectarea de decorațiuni interioare, tapiserii și ilustrații de carte, fiind totodată creatorul proiectului arhitectural al propriei locuințe. În timpul vieții, Rubens s-a distins în cele mai alese cercuri ale societății, și nu doar ca artist, ci și ca diplomat. Pictura lui a influențat generații de pictori, până la începutul secolului al XIX-lea.

În România, există trei tablouri semnate de celebrul Rubens. Două se află la Muzeul Brukenthal din Sibiu, iar al treilea, în Catedrala Armeană din Gherla. Este vorba despre „Coborârea lui Iisus de pe Cruce”. Tabloul are o istorie tumultuoasă. Napoleon, după jefuirea Romei, şi-a însușit pânza, pe care a pierdut-o însă în mâinile piraţilor englezi, care i-au dat-o regelui lor, care la rândul lui i-a făcut-o cadou împăratului austriac Francisc I. Acesta a cerut la un moment dat ajutor bănesc armenilor din Ardeal și l-a obținut. Drept recompensă, el a fost de acord să le dea orice pictură din galeriile imperiale. Armenii au ales pânza lui Rubens. Aceasta a fost expusă în Catedrala Armeană din Gherla, de unde a fost transportată, în 1944, în Ungaria. În 1952, pictura a reintrat în posesia statului român, fiind adăpostită la Cluj. La cererea oficială a oraşului Gherla, la 22 decembrie 1999 pictura s-a reîntors în Catedrala Armeană din Gherla. Acest tablou valorează în prezent 16 milioane de dolari.

Curioși să aflăm mai multe despre istoria acestei picturi de Rubens, deținută în prezent de un lăcaș de cult din România, am cercetat Internetul. Între altele, am dat peste relatarea unei doamne care, mânată de aceeași curiozitate, a vizitat catedrala armenilor din orașul Gherla, județul Cluj. Iată povestea tabloului, aflată de la sursă:

«Vrând să evadez dintre betoanele sufocante ale oraşului, sâmbăta trecută am hotărât să vizitez câteva dintre obiectivele istorice şi culturale aflate împrejurul Clujului. M-am oprit întâi la biserica armenească din Gherla, unde am avut norocul şi bucuria să-l cunosc pe epitropul bisericii, Janos Estegar. Morfologia feţei sale poartă în mod evident trăsăturile specifice armeneşti: brunet, cu ochii negri şi tenul măsliniu. L-am rugat să-mi deschidă biserica şi să-mi îngăduie să-i văd interiorul care, aşa cum ştiam, găzduieşte o frumoasă lucrare de Rubens: „Coborârea de pe cruce”.

Cu un har oratoric deosebit, Epitropul Estegar începe a-mi povesti despre exodul forţat al armenilor de-a lungul anilor, mereu prigoniţi, mereu cu „valiza” în mână, gata de plecare. Au pornit din Armenia din cauza războaielor, au trecut prin Munţii Caucaz, prin Crimeea, Bucovina, Carpaţii Orientali şi s-au stabilit în Transilvania, preponderent în Bistriţa şi Gherla. „Cu aur armean, pentru că armenii erau foarte bogaţi, episcopul Oxendius Verzelescul a plecat la Viena şi a cumpărat întreg teritoriul pe care se află azi oraşul Gherla” povesteşte d-l Estegar.

Catedrala armeano-catolică din Gherla

Ocupația principală a armenilor era comerţul. Cumpărau mărfuri din Apus şi le vindeau în Răsărit, şi invers. „Noi, armenii, suntem un popor de oameni leneşi, nu ne place munca fizică, mai degrabă suntem făcuţi pentru munca intelectuală”, explică domnul Estegar. Îmi vin în minte repede câteva nume ale unor armeni celebri, precum matematicianul Spiru Haret, muzicologul şi compozitorul Carol Mikuli, pictorul Theodor Aman, criticul de artă şi colecţionarul Kricor Zambaccian, economistul Virgil Madgearu, artistul David Ohanesian, doctorul Dumitru Bagdasar, şefa şcolii de gerontologie dr. Ana Aslan, economistul şi politicianul Varujan Vosganian şi da, îmi dau seama că dl. Estegar are dreptate. Îl rog să-mi spună câteva cuvinte despre celebra lucrare a lui Rubens:

„Construcţia bisericii armeneşti din Armenopolis (Gherla) a început în anul 1748 şi s-a sfârşit în anul 1800. Armenii erau atât de bogaţi, încât au ajuns să-i împrumute pe împăraţii Austriei. Probabil că în contul datoriilor făcute, împăratul Francisc I a invitat câţiva negustori armeni din Gherla să-şi aleagă o pictură pentru biserica lor, gândind probabil că este vorba despre o bisericuţă, pentru care va fi foarte potrivită o lucrare de dimensiuni mici. Când a văzut însă că delegaţia armeană a ales o lucrare mare, care, practic, ar fi acoperit un perete întreg al bisericii, împăratul Francisc I a întrebat, contrariat, pentru ce le trebuie o pictură așa de mare. Armenii, oameni încăpăţânaţi, au replicat că ei pe aceea o vor și gata! Pus în faţa unui fapt împlinit, împăratul a spus că le-o împachetează şi să revină peste câteva zile. Când armenii s-au dus să-şi ia lucrarea, au sesizat că nu este cea aleasă de ei. Mirat de dibăcia lor, Francisc I i-a întrebat cum de şi-au dat seama. Înţelepţii negustori i-au spus că au făcut un mic semn pe spatele picturii alese. Atunci, împăratul, jenat, a ordonat împachetarea lucrării care i se ceruse, ‘Coborârea de pe cruce’ a lui Rubens, pictată în anul 1700. Așa, în anul 1806, pictura a ajuns să fie găzduită de biserica armenească din Armenopolis”.

Rămân impresionată de frumuseţea lucrării, de starea absolut perfectă de conservare şi sunt mândră că am prilejul să mă aflu atât de aproape şi să contemplu o operă de artă fabuloasă.»

Acum, un Rubens la Gherla mai înțelegem... dar un Rembrandt la mall? Și totuși, și așa ceva există! Priviți și admirați celebrul tablou „Rondul de noapte”, expus în toată splendoarea lui la un mall din Olanda:
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dar mai întâi, rețineți: A comenta pe acest blog (ca și pe oricare altul) este un privilegiu, nu un drept. De aceea, vă rugăm:
- Referiți-vă, pe cât posibil, doar la subiectul postării.
- Folosiți un limbaj decent.
- Dacă intrați în polemici cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
- Pentru mesaje de interes personal adresate administratorilor blogului (schimb de link, propuneri de colaborare etc.) folosiți formularul de CONTACT, aflat în partea de sus a paginii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe nu vor putea fi publicate.
Vă mulțumim și vă așteptăm cu interes opiniile și sugestiile.

Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.