sâmbătă, 12 decembrie 2015

Promotori celebri ai alimentației naturale + VIDEO


PROMOTORI CELEBRI AI ALIMENTAŢIEI NATURALE

Conform statutului Uniunii Internaționale a Vegetarienilor, „un vegetarian este acela care renunță la consumul alimentelor ce provin de la animale ucise. Astfel, acesta nu va consuma carnea mamiferelor, păsărilor, peștilor, crustaceelor sau  moluștelor, și nici grăsimi animale, cum ar fi slănina sau untura de vită și de porc”. Alături de vegetarieni există și veganii, cei care, pe lângă respectarea principiilor vegetarianismului, exclud din alimentația lor și produsele lactate și ouăle, precum și raw veganii, cei care consumă vegetalele nepreparate termic.

Diverse scrieri istorice, pornind de la Herodot, Strabon şi alţi istorici „autorizaţi”, ne relevă stilul de viaţă al iniţiatorilor şi susţinătorilor principalelor curente filozofice din Grecia Antică, precum și preceptele lor în ceea ce privește alimentația. În acest sens, orficii greci, tracii, epicurienii, stoicii, platonicienii, neoplatonicienii şi diverşi susţinători ai altor curente filozofice, religioase sau metafizice aplicau principiul culinar al viului, prin alimentaţia naturală ca element de bază în viaţa lor, pentru a-și purifica trupul și sufletul. Dr. Edouard Bertholet, laureat al Universităţii medicale din Lausanne, în cartea sa „Fructele - valoarea lor nutritivă şi curativă”, prezintă aspecte mai puţin știute din viaţa unor mari gânditori şi filozofi ai Antichităţii:

«Hesiod, în poemul „Lucrări şi zile”, regreta Epoca de Aur şi blestema fapta lui Prometeu, primul om care a omorât o vită şi a adus focul din cer pentru a prepara mâncare din carnea acestui animal.

Empedocle şi Pitagora au susţinut cu hotărâre interdicţia cărnii.

Socrate a trăit idealul vieţii simple. De la el vine expresia să mănânci ca să trăieşti, și nu să trăiești ca să mănânci. Socrate se hrănea doar când îi era foame şi doar cu alimente folositoare sănătăţii. Regula lui de viaţă era: „Vremurile grele sunt învăţători buni”.

Platon pleda, de asemenea, pentru cea mai mare sobrietate la mâncare şi băutură. El considera că hrana care nu a trecut prin foc este cea mai bună şi lua o singură masă pe zi, cu multe fructe. Printre deprinderile sale statornice erau şi zilele de post total.

Xenocrate, al doilea succesor al lui Platon la conducerea Academiei, a susţinut vegetarianismul.

Diogene a pus în practică maximele filozofice ale învăţătorului său, Antistene, a cărui filozofie se poate rezuma în ideea că omului nu-i rămâne decât alegerea între spirit şi frânghie. Diogene a dus o viaţă de o simplitate legendară; se hrănea cu verdețuri, smochine, măsline şi legume crude. El spunea: „Oamenii s-au moleşit şi sunt mai nefericiţi decât animalele care beau apă şi se hrănesc cu plante”. Susţinea mereu: „Carnea şi vinul îi abrutizează pe bătrâni şi-i moleşesc pe tineri.

Plutarh, filozof şi moralist grec, era de asemenea vegetarian, şi a scris în acest sens cartea Despre mâncatul cărnii, în care se prezintă ca un apărător al animalelor torturate şi ucise de oameni: „Dacă sunteţi aşa de convinşi că animalele vă sunt destinate pentru mâncare, atunci mai întâi omorâţi voi acea vietate a cărei carne vreţi s-o mâncaţi; dar s-o omorâţi cu mâinile şi dinţii voştri şi nu cu un cuţit, măciucă sau topor”. Plutarh spunea că oamenii nu-şi mai urmează adevărata menire şi au rămas în urma animalelor. El a văzut legătura cauzală între necumpătarea la mâncare şi băutură şi decăderea moravurilor din timpul său.

Teofrast, mare naturalist, elev al lui Aristotel, spunea că mâncatul cărnii nu este necesar, pentru că înăbuşă îndemnurile superioare din om: „Îmbuibându-se, oamenii au pierdut amintirea vechii pietăţi, au căzut tot mai adânc în excese, nemailăsând nimic negustat şi nemâncat”.

Seneca, unul din marii filozofi stoici, a fost susţinătorul elocvent al vieţii simple. El era sigur că decadenţa din timpul său trebuie pusă pe seama exceselor şi poftelor fără limite. Spunea: „Pentru libertatea noastră interioară, trebuie să avem stomacul bine disciplinat”. Mai nota că „odată cu numărul bucătarilor, creşte şi numărul bolnavilor”. Era convins că mâncatul cărnii deşteaptă instinctele inferioare ale omului, în timp ce regimul vegetarian purifică şi împrospătează spiritul.

Pitagora, renumitul matematician şi filozof ezoteric al Antichităţii, le cerea discipolilor săi să ducă o viaţă austeră. Hrana lor era compusă numai din pâine, miere, fructe și legume netrecute prin foc, şi singura lor băutură era apa. Prin acest regim sever, Pitagora urmărea să obţină ascuţimea gândirii şi puritatea sufletului. El spunea: „Cei ce ucid animalele și le mănâncă carnea vor avea cu atât mai mult tendința să-și masacreze semenii”. Modul de viaţă pitagoreic a devenit sinonim cu regimul naturist. După o jumătate de mileniu, poetul latin Iuvenal lăuda acest regim, comparându-l cu modul de viaţă depravat al contemporanilor săi. Lui Pitagora i se atribuie şi următoarea afirmaţie, ca sinteză a crezului său privind acţiunea hranei asupra corpului biologic şi spiritual: „Doar hrana vie şi proaspătă îi va permite omului să rămână sănătos, să fie fericit şi să simtă adevărul”.

Hipocrate, ca părinte al medicinii moderne, este cel care introduce conceptele de regimen (mod de viaţă organizat) şi vix medicatrix naturae (forţa vindecătoare a naturii), elemente fundamentale pentru înţelegerea alimentaţiei naturale.

Mergând către vremuri mai apropiate de noi, remarcăm cum, în germenii ştiinţei moderne, inclusiv ai celei medicale, se regăseşte şi se perfecţionează conceptul de viaţă şi hrană naturală. Astfel, englezul Thomas Sydenham, supranumit Hipocrate al Angliei (sec. VII), continuând linia predecesorului său antic, recomanda remediile cele mai simple şi mai naturale, cele mai puţin toxice, definind boala printr-un concept fundamental, aparţinând medicinii naturale: „Boala nu este altceva decât efortul depus de corp pentru a scăpa de materiile morbide”.

O exprimare asemănătoare a folosit şi un alt mare medic şi chimist al vremurilor trecute, Herman Boerhave, profesor de medicină la Universitatea din Leida prin anii 1700, care, în consens cu Hipocrate şi cu Hipocrate al Angliei, afirma că slăbiciunile pot apărea oriunde în corpul nostru, ca urmare a unui tratament alimentar nenatural”. El considera că „boala este vindecată cu ajutorul naturii, prin neutralizarea şi eliminarea materiilor morbide”.

În secolul al XVII-lea, tot mai mulţi medici, biologi, anatomişti etc. au remarcat diferenţe de dentiţie, intestine şi alte organe între corpul omenesc şi cel al animalelor carnivore. Aceste aspecte de anatomie şi fiziologie comparată, ce sugerează clar apartenenţa matricei corpului uman la tipul de nutriţie fără carne, sunt consemnate de biologul Pierre Gassendi.

În epoca modernă, primul care și-a exprimat efectiv protestul față de consumul exagerat de carne din vremea sa a fost francezul Jean-Antoine Gleizès, care a publicat în 1840 lucrarea Thalysie ou la nouvelle existence (Vegetarianismul sau noua existență) [n.n.: thalysianism = vegetarism, de la Thalysia = sărbătoare a recoltei în onoarea zeiței cerealelor, Demeter]. Această carte a devenit imediat cunoscută în întreaga lume și poate fi numită biblia vegetarianismului. „Vegetarianism” era un cuvânt necunoscut în 1840. El a fost creat în 1847 în Ramsgate, Anglia, când s-a înființat English Vegetarian Society, cu scopul de a propaga alimentația vegetariană.

Sylvester Graham (1794-1851) a promovat intens calităţile nutriţiei cât mai naturale (în primul rând fără carne), încercând – şi realizând – obţinerea unei pâini de calitate superioară ce-i poartă numele, alături de biscuiţii speciali.

Un distins membru al Colegiului Regal al Medicilor din Edinburgh – Marea Britanie, dr. William Buchan, scrie în 1883 o interesantă carte de promovare a alimentaţiei apropiate de natură, în care precizează: „Sfătuiesc fiecare persoană, pacient sau medic, să acorde mai multă importanţă dietei alimentare şi diferitelor moduri de vindecare prin nutriţie, întrucât această parte a medicinii – dietoterapia – este şi rămâne o metodă naturală foarte eficientă de vindecare a bolilor”.

Cu puţin înainte de epoca lui Pasteur, într-o carte de avangardă despre patologia celulară, un cunoscut medic german, Rudolph Virchow, susţinea că sănătatea celulelor depinde de compoziţia lor chimică şi că această compoziţie depinde, la rândul ei, de natura hranei absorbite de individ. De asemenea, Rudolph Virchow este unul dintre cei care au polemizat cu microbiologul şi chimistul francez  Louis Pasteur pe marginea genezei bolilor infecţioase. Acestei dispute i se vor alătura ulterior un alt mare microbiolog, Claude Bernard, şi eminentul specialist englez în sănătate publică John Show Billings. Toţi aceşti oponenţi ai celebrului Pasteur au susţinut cu tărie că infecţia bacteriană este efectul mediului favorabil oferit de toxemia din organism, şi nu cauză a îmbolnăvirii. Cu toţii preconizau rezolvarea cauzală şi reală a infecţiei din corp prin neutralizarea toxicității interne, adică prin alimentaţia naturală.

Mai aproape de noi, dr. med. Bircher-Benner, conducător al unei clinici elveţiene de terapie prin dietă naturală din Zürich, este considerat ca fiind cel care a pus noile baze teoretice şi practice ale nutriţiei naturale în medicina modernă, lansând conceptul de hrană vitală completă”. În acest sistem medical natural, teoretizat şi mai ales practicat de acest mare medic elveţian, s-au format o pleiadă de susţinători ai nutriţiei naturale, dintre care se desprinde figura binecunoscutului doctor suedez Ernst Günter, autorul celebrei cărți Hrana vie.

În America, printre mulţi alţi medici naturişti (ca de exemplu, celebrul dr. medic Max Gerson) sunt de remarcat figurile a trei mari nutriţionişti naturişti, fondatori ai Catedrei de Medicină Dietetică din Goldwater Memorial Hospital de la Universitatea din Columbia: dr. J.H. Tilden (autor al lucrării Explicaţia toxemiei), dr. G.S. Weger şi dr. H. Bieler.

Istoria medicinii cuprinde şi alţi cunoscuţi medici naturopaţi sau oameni de ştiinţă ce au promovat alimentaţia naturală: dr. George Barbarin şi William Tiller, din cadrul Universităţii Stanford.

Unul dintre cei mai mari profesori şi doctori în ştiinţa purificării corpului şi în nutriţie a fost dr. medic John Tilden din Denver. Programul său medical a inclus postul şi o abundenţă de fructe, legume şi cereale. El a ajuns la 90 de ani şi a fost un medic activ până la sfârşitul vieţii.

Un alt mare medic specializat în nutriţie naturală a fost dr. John Hervey Kellog, care a fost timp de 60 de ani directorul faimosului Sanatoriu din Battle Creek, Michigan.

Benedict Lust a fost părintele şi fondatorul naturopatiei în SUA. La începutul secolului XX, el a înfiinţat la New York o mare şcoală de naturopatie şi a şcolarizat sute de doctori naturişti, care i-au răspândit învăţăturile în întreaga lume.

Prof. Arnold Ehret, promotor al naturopatiei, a fost creatorul Sistemului de vindecare prin dieta fără mucus, ce conţinea o dietă strict vegetariană. Mulţi dintre foştii discipoli ai prof. Ehret, aflaţi în vârstă de 80-90 ani, se bucură încă de o sănătate viguroasă şi robustă, respectând acest plan.»

În sfârșit, să-l amintim și pe medicul român Pavel Vasici-Ungureanu, primul mare promotor al alimentaţiei vegetariene din România modernă. Este nedreaptă aşternerea vălului uitării peste memoria acestui igienist și epidemiolog ardelean, iniţiatorul şi susţinătorul primei reviste medicale ardelene a secolului al XIX-lea: Higiena şi şcoala. În această publicaţie, el aborda probleme de educaţie și creşterea prestigiului învăţătorilor şi populariza noile descoperiri din lumea ştiinţei. A elaborat şi o lucrare ştiinţifică bine documentată: Vegetarianismul sau nutriţia din punct de vedere istoric, anatomo-fiziologic, dietetic, sanitar, economic, moral, estetic şi social. O altă contribuţie importantă pe care dr. Vasici-Ungureanu a adus-o medicinii româneşti a fost traducerea lucrării lui Christoph W. Hufeland, Macrobiotica sau măiestria de a lungi viaţa.

Sursa: M. Paraschiv-Claudius - Tratat pentru alimentația naturală a omului, Ed. Christalin, 2003

VEGETARIANISMUL ÎN CITATE

„Nu omorâți nici oameni, nici animale, nici alimentele pe care le duceți la gură. Dacă veți mânca alimente vii, la fel vă vor însufleți și pe voi, dar dacă vă omorâți hrana, aceasta vă va ucide și pe voi, pentru că viața se trage numai din viață, iar din moarte se trage întotdeauna moartea. Iar tot ce vă va ucide trupul, vă va ucide și sufletul. Trupul vostru devine ceea ce este hrana voastră, așa cum spiritul vostru devine ceea ce sunt gândurile voastre.
Nu tratați alimentele cu focul morții. Focul care arde în afara corpurilor voastre este mai cald decât sângele vostru. Așa că, nu mâncați nimic care a fost distrus de foc, îngheț sau apă, pentru că hrana înghețată, arsă sau putrezită va arde, îngheța și putrezi, și tot așa, corpurile voastre. Mâncați toate fructele pomilor, grăunțele și plantele câmpurilor și mierea albinelor, care vi se potrivesc cel mai bine. Orice alt aliment duce la boli și moarte.
Nu mâncați niciodată până la saturație. Greutatea hranei voastre zilnice să fie peste o jumătate de kilogram, dar sub un kilogram. Mâncați numai de două ori pe zi: când Soarele este la punctul său culminant pe cer și când apune.
Nu amestecați multe feluri de mâncare la o masă; mulțumiți-vă cu două-trei.
Nu mâncați alimente aduse din țări îndepărtate, ci pe cele produse în locul unde trăiți, căci Dumnezeu a dat fiecărui popor hrana care i se potrivește cel mai bine.
Mestecați hrana până devine lichidă, pentru ca îngerul apei să intre în sângele din corpul vostru. Mâncați încet, ca și când ați face o rugăciune.
Nu vă așezați la masă dacă nu simțiți chemarea îngerului apetitului.
Nu uitați că a șaptea zi este sfântă și consacrată lui Dumnezeu. Timp de șase zile hrăniți-vă corpul cu darurile maicii voastre pământești, dar în cea de-a șaptea zi consacrați-vă corpul tatălui ceresc. În timpul acestei zile, rămâneți în compania îngerilor, după cum, timp de șase zile, ați lucrat în împărăția maicii pământești. În această zi, nu permiteți niciunei hrane să împiedice în corpul vostru lucrarea îngerilor”. Evanghelia eseniană a păcii

„Sunt de părere că un stil de viață vegetarian, prin efectul pur fizic pe care îl are asupra temperamentului uman, ar influența în modul cel mai bun soarta umanității”. Albert Einstein

„Industria cărnii de vită a contribuit la mai multe decese în America decât toate războaiele din acest secol, toate dezastrele naturale și toate accidentele de automobil luate împreună. În cazul în care vita este ideea ta de 'hrană adevărată pentru oameni adevărați' [slogan al industriei de profil în SUA], ar trebui să te asiguri că locuiești aproape de un spital bun”. Neal Barnard, medic

„Am trecut la vegetarianism din motive de sănătate, apoi a devenit o alegere morală, iar acum e doar ca să enervez lumea...” Caricatură în The New Yorker, 5 mai 2003

„Ați văzut vreodată cum arată clienții dintr-un magazin de alimente bio? Sunt palizi, slăbănogi și par pe jumătate morți. În schimb, într-o măcelărie vezi numai oameni robuști și rumeni la față. Bineînțeles că ăștia sunt pe moarte, dar arată extraordinar!” Bill Cosby - actor american

Cârnăciori la minut, într-un supermarket din Brazilia




Un comentariu:

Dar mai întâi, rețineți: A comenta pe acest blog (ca și pe oricare altul) este un privilegiu, nu un drept. De aceea, vă rugăm:
- Referiți-vă, pe cât posibil, doar la subiectul postării.
- Folosiți un limbaj decent.
- Dacă intrați în polemici cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
- Pentru mesaje de interes personal adresate administratorilor blogului (schimb de link, propuneri de colaborare etc.) folosiți formularul de CONTACT, aflat în partea de sus a paginii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe nu vor putea fi publicate.
Vă mulțumim și vă așteptăm cu interes opiniile și sugestiile.

Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.