miercuri, 28 septembrie 2016

Afacerea cu apa îmbuteliată + documentar (RO)



AFACEREA CU APĂ ÎMBUTELIATĂ

Ne-am lăsat convinşi de faptul că apa de la robinet e poluată, dar cumpărăm cu încredere diferite mărci de apă îmbuteliată, fără să ne punem problema dacă lichidul din interior este într-adevăr așa de pur cum se pretinde. Diferenţierea dintre o apă curată şi una cu bacterii nu se poate face foarte uşor, nici vizual şi nici gustativ, ci doar în urma unor analize specifice, de laborator. Află în continuare de ce ar trebui să pui la îndoială acurateţea apei pe care o plăteşti, îmbuteliată în sticle de plastic:

Este posibil să bei tocmai apă de la robinet
Dacă ești convins că apa minerală sau plată pe care o cumperi din comerţ este adusă de la izvoare naturale, din munţi, află că te înşeli amarnic. Nu trebuie să crezi chiar tot ce se spune în reclame. Este vorba doar de o strategie de marketing, folosită, bineînţeles, pentru creşterea vânzărilor. De cele mai multe ori e vorba de apa de la robinet, purificată şi îmbogăţită chimic cu anumite minerale. Asta e! Totul e împachetat în ambalaje atrăgătoare şi vândut cu un anumit preţ. De fapt, izvoarele naturale de care vorbesc reclamele nu sunt decât sursele de apă locale.


Apa îmbuteliată nu este tocmai pură
Mărcile de apă minerală folosesc foarte des termeni ca: „pur”, „natural” şi „curat”. Culmea, de multe ori tocmai apa îmbuteliată se prezintă mai toxică decât cea de la robinet. Un studiu din SUA al Consiliului de protejare a resurselor naturale a arătat că aproape 22% dintre brandurile de apă testate conţineau cel puţin un tip de contaminare cu substanţe chimice, la un nivel cu mult peste cel admis pentru protejarea sănătăţii.

Apa îmbuteliată este depozitată în spaţii improprii
Apa îmbuteliată nu este ţinută în frigidere, ci la temperatura camerei. Aceasta este greşeala producătorilor şi ulterior a comercianţilor. La rândul lor, consumatorii păstrează apa îmbuteliată la temperaturi mari, timp îndelungat. Apa de la robinet este, prin comparaţie, mult mai curată decât cea îmbuteliată, prin simplul fapt că ea circulă la temperaturi mult mai scăzute, fapt ce nu lasă bacteriile să se dezvolte, aşa cum se întâmplă în cazul apei cumpărate de la magazin.


Sticlele de plastic – de trei ori problematice
1. Pe de o parte, PET-ul nu reuşeşte să păstreze calitatea apei pe perioade mari de timp. Plasticul nu are niciun fel de proprietate de izolare a apei din interior, astfel încât bacteriile şi substanţele toxice se pot înmulţi incontrolabil, din cauza depozitării inadecvate în soare şi la temperaturi mari.
2. Pe de altă parte, sticlele de plastic reprezintă o ameninţare pentru mediul natural. Doar 16% din cantitatea de sticle de plastic este reciclată, şi aceasta doar în cele mai dezvoltate state ale lumii. Pentru a se degrada, o sticlă de plastic are nevoie de o perioadă cuprinsă între 400 şi 1000 de ani.
3. În plus, sunt folosite anual 17 milioane de barili de petrol pentru realizarea PET-urilor. O risipă imensă, care duce automat la un preţ ridicat pentru fiecare sticlă de apă îmbuteliată, de 4.000 de ori mai scumpă decât aceeaşi cantitate de apă luată de la robinet.

Timpul corect pentru a bea apă va îmbunătăţi eficacitatea ei
Un pahar de apă imediat după trezire ajută la activarea organelor interne.
Un pahar de apă cu 30 de minute înainte de o masă ajută digestia.
Un pahar de apă înainte de a face baie ajută la scăderea tensiunii sanguine.
Un pahar de apă înainte de culcare ajută la evitarea unui atac cerebral sau de cord.

Sursa: aici

Memoria apei (Top Secret – Wasser) (RO)

Fără apă curată murim. Ideal ar fi să fie plină de minerale benefice, nu de pesticide, hormoni, chimicale şi alţi poluanţi. O persoană care face de ceva vreme experimente asupra apei este naturalistul austriac Johann Grander. El perfecţionează de ani buni sisteme de revitalizare a apei, scopul său fiind acela de a readuce apa potabilă la starea ei primordială. Eforturile lui se bazează pe ideea că apa este înzestrată cu memorie. Ea poate capta frecvențe, transmiţând informaţii altor ape. Adepţii teoriei apei lui Grander susţin că atunci când apa încărcată energetic, numită „apă informată”, venită din străfundurile munţilor Austriei, este pusă în apropierea apei obişnuite, de la robinet, structura moleculară şi cristalină a apei obişnuite se modifică. Apa de la robinet devine asemeni apei pure de izvor. Grander spune că moleculele de apă comunică între ele atunci când sunt așezate la distanţă mică. Revitalizarea ei se face cu ajutorul unor dispozitive umplute cu apă informată, aflată în tuburi închise, pe lângă care trece apa ce urmează a fi tratată prin expunere la câmpul emis de apa informată. Apa informată stă la baza aplicaţiilor tehnologiei Grander. Acest lucru are implicaţii profunde. Dacă sistemul funcţionează, aşa cum pare, după spusele susţinătorilor lui Grander – care includ Ministerul Austriac al Educaţiei, Ştiinţei şi Culturii şi Academia Rusă de Ştiinţe Naturale – în natură apar transformări pozitive, prin transferul simpatetic de informaţii la nivel molecular.
Calităţile pe care i le atribuie Grander apei sunt semnificative. El susţine că este mai gustoasă şi mai sănătoasă, ca urmare a modificării structurii sale mircobiologice. Te simţi mai bine atunci când o bei sau te speli cu ea. Hrana spălată şi gătită cu această apă are un gust mai proaspăt şi este mai aromată. Plantele udate cu această apă cresc mai repede şi au flori mai colorate. Când speli, e nevoie de o cantitate mai mică de detergent, iar animalele sunt atrase de această apă. Acolo unde e utilizată, e nevoie de mai puţine chimicale. La bazinele publice s-a redus cu o treime cantitatea de clor, deoarece apa inhibă apariţia bacteriilor şi depunerea calcarului, se folosește mai puţină energie electrică pentru încălzirea ei, iar înotătorii spun că este mai caldă şi mai delicată cu pielea lor. Când este folosită în fermele pomicole, recoltele cresc cu 40% şi fructele devin mai dulci şi mai cărnoase. În fine, apa revitalizată se întoarce în natură, având astfel efecte benefice asupra mediului. Ea regenerează heleşteiele şi lacurile, ducând la dispariţia algelor, care apar atunci când apa este contaminată.

Sursa: aici


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dar mai întâi, rețineți: A comenta pe acest blog (ca și pe oricare altul) este un privilegiu, nu un drept. De aceea, vă rugăm:
- Referiți-vă, pe cât posibil, doar la subiectul postării.
- Folosiți un limbaj decent.
- Dacă intrați în polemici cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
- Pentru mesaje de interes personal adresate administratorilor blogului (schimb de link, propuneri de colaborare etc.) folosiți formularul de CONTACT, aflat în partea de sus a paginii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe nu vor putea fi publicate.
Vă mulțumim și vă așteptăm cu interes opiniile și sugestiile.

Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.