marți, 14 februarie 2017

Vitaminele naturale și beneficiile lor pentru organism




VITAMINELE NATURALE 
ȘI BENEFICIILE LOR PENTRU ORGANISM

Necesarul de vitaminele în dieta umană este de câteva miligrame pe zi. Spre deosebire de minerale, vitaminele sunt distruse de temperaturile ridicate şi, fiind instabile, se pot pierde în timpul preparării la foc a mâncărurilor. După natura solventului care le măreşte biodisponibilitatea (sau le asigură eliminarea atunci când sunt în exces), vitaminele se împart în două grupe:
- solubile în grăsimi (liposolubile) – vitaminele A, D, E, F şi K;
- solubile în apă (hidrosolubile) – vitamina C şi complexul B.


Vitaminele şi sărurile minerale se mai numesc micronutrienţi. Lipsa totală a unei vitamine se numeşte avitaminoză şi poate duce la moartea organismului. De cele mai multe ori însă, apare o lipsă parţială, numită hipovitaminoză. Pe de altă parte, și hipervitaminoza (excesul de vitamine în organism) duce la dezechilibre în desfăşurarea proceselor metabolice. De aceea, este recomandat să evităm vitaminele sintetice în favoarea celor obținute din fructe și legume nepreparate termic.

Vitamina A (retinol) se mai numeşte şi vitamina creşterii. În stare pură, se prezintă sub formă de ulei sau cristale galbene. În plante, se află sub formă de provitamine A sau carotenoide, dintre care cel mai cunoscut este betacarotenul. Retinolul menţine procesul de creştere şi consolidare a oaselor, precum şi vitalitatea pielii, părului, dinţilor şi gingiilor; măreşte rezistenţa la infecţiile respiratorii şi scurtează perioada de boală provocată de acestea; menţine sănătatea straturilor superficiale ale ţesuturilor şi organelor interne; contribuie la înlăturarea petelor pigmentare determinate de vârstă; antrenează activitatea creierului; intervine în procesul de multiplicare a celulelor şi de formare a ţesuturilor; diminuează riscul bolilor cardiovasculare; contribuie la echilibrarea hormonală prin asigurarea bunei funcţionări a tuturor glandelor endocrine; stimulează imunitatea şi preîntâmpină degenerescenţa celulelor şi bolile bătrâneţii asociate acesteia. Se găsește în morcovi, pește, gălbenuș de ou, ficat.

Vitamina B1 (tiamină) face parte din categoria vitaminelor hidrosolubile, aşa încât se pierde prin fierbere. Se află în drojdia de bere, tărâţele de grâu, ciuperci, legume uscate şi nuci. Este esenţială pentru funcţionarea sistemului nervos, împiedică degenerarea mielinei, asigură transmiterea influxurilor nervoase şi ameliorează semnificativ tulburările de memorie; combate agenţii infecţioşi, asigurând un plus de energie organismului şi potenţând acţiunea antiinflamatoare a vitaminei C; stimulează activitatea inimii şi reglează tensiunea arterială; protejează organismul de intoxicaţiile cu plumb şi ajută în terapia specifică dependenţei de alcool; contribuie la dezvoltarea normală a fătului şi previne apariţia malformaţiilor congenitale; reduce aciditatea sângelui; previne răul de mare şi de înălţime; reduce durerile de dinţi şi cele cauzate de herpesul zoster.

Vitamina B2 (riboflavină) are un rol deosebit în mecanismul vederii, menţinerea integrităţii pielii şi a mucoaselor. Alimentele de origine animală care au în componenţă această vitamină sunt rinichiul, ficatul, inima, creierul, splina, carnea de peşte, icrele, albuşul de ou. Dintre alimentele vegetale, amintim păpădia, urzicile, spanacul, fasolea verde, ardeiul gras, caisele, căpşunile, strugurii şi prunele. Această vitamină asigură sănătatea pielii, unghiilor şi părului şi previne crampele musculare. Contribuie la menţinerea longevităţii organismului; protejează vederea, măreşte acuitatea vizuală, combate oboseala oculară și hipersecreţia lacrimală şi previne apariţia cataractei; reduce numărul celulelor precanceroase şi scade incidenţa unor forme de cancer; stimulează sinteza insulinei, intervenind în metabolismul glucidelor şi prevenirea sau ameliorarea diabetului.

Vitamina B3 sau PP (niacină) – acţionează în metabolismul glucidelor, lipidelor şi proteinelor; intervine în mecanismele intime ale ADN-ului, asigurând protecţie împotriva mutaţiilor genetice; previne ateroscleroza, prin scăderea sintezei trigliceridelor şi a colesterolului rău şi stimulează colesterolul bun (efect potenţat de administrarea simultană de crom); intensifică circulaţia sanguină şi reduce tensiunea arterială; intervine în metabolismul serotoninei, determinând astfel atenuarea durerilor la bolnavii reumatici; intervine în sinteza hormonilor sexuali (estrogeni, progesteron, testosteron), a tiroxinei, insulinei; ajută la combaterea dependenţei de alcool, tutun şi droguri şi contribuie la terapia specifică a unor boli psihice (schizofrenie, depresie); atenuează tulburările gastrointestinale şi respiraţia urât mirositoare, menţinând starea de sănătate a sistemului digestiv; ajută la uşurarea migrenelor. Surse importante de vitamina B3 sunt unele produse de origine animală, precum carnea de vită, carnea albă, peştele şi produsele lactate. De asemenea, ciupercile proaspete, pâinea integrală şi cerealele conţin cantităţi importante de vitamina B3. Dintre fructe, bogate în această substanţă sunt smochinele, curmalele, piersicile şi avocado.

Vitamina B5 (acidul pantotenic) este indispensabilă vieţii şi absolut necesară arderii proteinelor, lipidelor şi glucidelor din alimente; menţine „inteligenţa materiei vii”, prin activarea sistemului nervos parasimpatic şi stimularea proceselor de digestie, de excreţie şi de reparare celulară; combate stresul (se mai numeşte şi vitamina antistres) şi preîntâmpină oboseala prin stimularea activităţii glandelor suprarenale; asigură fertilitatea la ambele sexe şi se constituie într-un adevărat elixir al tinereţii; eficientă în poliartrita reumatoidă; stimulează creşterea şi rezistenţa mucoaselor, părului şi unghiilor; potenţează terapia de detoxifiere în caz de alcoolism cronic; previne infecţiile, măreşte capacitatea de formare a anticorpilor şi ajută la vindecarea rănilor; adjuvant în tratamentul şocurilor post-operatorii. Din grupa vitaminelor solubile în apă şi sintetizate de plantele verzi, vitamina B5 este cea care ajunge în organele animalelor care le consumă, mai ales în ficat şi ouă.  

Vitamina B6 (piridoxină) nu se stochează în organism, fiind necesară asigurarea unei doze zilnice. Există în tărâţele de grâu, drojdia de bere, rinichi, ficat, creier. Se distruge prin fierbere sau congelare, carenţa ducând la dermatite şi anemie. Asigură energia necesară organismului, intervenind în metabolismul glucidelor şi al aminoacizilor; permite sintetizarea acizilor nucleici cu rol în întârzierea procesului de îmbătrânire; e indispensabilă echilibrului psihic; reduce riscul afecţiunilor cardiovasculare prin stimularea producerii de homocisteină; ameliorează răspunsul imunologic în cazul infecţiilor virale şi al bolii canceroase prin stimularea producerii de globule albe şi de interleukine; participă la sinteza insulinei, reduce posibilitatea apariţiei diabetului; este necesară femeilor însărcinate şi celor care alăptează; are rol în prevenirea unor boli nervoase şi dermatologice; atenuează greaţa; reduce spasmele musculare nocturne, cârceii, amorţeala mâinilor şi unele forme de nevrite ale extremităţilor; contribuie la eliminarea apei din ţesuturi, acţionând ca diuretic.

Vitamina B8 (biotină) are un rol esenţial în metabolismul glucidelor, lipidelor şi proteinelor, precum şi în metabolismul energetic celular; intervine în sinteza globulelor roşii şi a limfocitelor şi ajută la formarea ADN-ului şi a ARN-ului mesager; încetineşte încărunţirea părului şi ajută la prevenirea şi tratamentul calviţiei; atenuează durerile musculare; ajută la cicatrizarea rănilor şi la vindecarea eczemelor şi dermatitelor. Se găseşte preponderent în fructe, orez integral, spanac, roşii, păducel, păpădie, nuci, ciuperci, porumb, morcovi.

Vitamina B9 (acid folic) participă la multe sinteze organice (neurotransmiţători, acizi nucleici), contribuind la menţinerea echilibrului psihic; reface structura celulelor uterului, denaturate de contraceptive şi preîntâmpină dezvoltarea cancerului de col uterin; protejează persoanele de vârsta a treia, scăzând riscul de boli coronariene, al tulburării facultăţilor intelectuale şi de comportament; ameliorează manifestările clinice în boala Crohn şi previne apariţia polipilor rectali, responsabili de rectocolita hemoragică; măreşte lactaţia şi oferă organismului protecţie împotriva paraziţilor intestinali şi toxinelor alimentare; conferă pielii un aspect sănătos; protejează organismul faţă de acţiunea toxică a fumului de ţigară. Necesităţile de vitamină B9 ale corpului nostru pot fi deplin satisfăcute printr­-o alimentaţie echilibrată: migdale, legume verzi, sparanghel, spanac, varză, porumb, morcov, fasole verde, caise, banane, portocale, mazăre.

Vitamina B12 (cobalamină) intervine în metabolismul azotului şi al glucidelor şi stimulează sinteza fosfolipidelor; influenţează pozitiv activitatea sistemului nervos, acţionând ca tonic cerebral, diminuând iritabilitatea şi mărind puterea de concentrare, memoria şi echilibrul psihic; contribuie la sinteza globulelor roşii, prevenind astfel anemiile; stimulează creşterea şi măreşte pofta de mâncare la copii; joacă un rol important în detoxifierea organismului de metale grele; încetineşte procesele de îmbătrânire; are acţiune energizantă, putând ameliora sindromul oboselii cronice. Vitaminele B acţionează sinergic, astfel încât este de preferat administrarea lor concomitentă: vitamina B2 este implicată în obţinerea de vitamina B6 care, la rândul ei, este indispensabilă pentru producerea vitaminei B3; vitamina B2 stimulează sinteza vitaminei B12, iar insuficienţa ei este suplinită de un aport suplimentar de vitamina B3. Cea mai bună sursă este ficatul, dar şi peştele, ouăle, laptele şi derivatele sale.

Vitamina B17 (letril sau amigdalină) e mai puţin cunoscută în lumea medicală. După ani de cercetări, biochimistul Ernest Krebs a izolat în 1950 o nouă vitamină, pe care a denumit-o B17. Se aduc în discuţie tot mai mult o serie de ipoteze conform cărora cancerul ar fi o boală provocată de absenţa unei substanţe pe care omul modern a eliminat-o din dieta sa, şi anume vitamina B17. Sâmburii de caise constituie cea mai bogată sursă naturală de vitamina B17. În general, seminţele fructelor (mai puţin citricele) conţin această substanţă, care le dau un gust amărui, specific. Conform studiilor efectuate de Krebs, consumul zilnic a 7-10 sâmburi de caise previne apariţia cancerului. Tratamentul (considerat în prezent neconvenţional) constă în injectarea intravenoasă a unor doze de amigdalină, timp de 2-3 săptămâni, urmată de doze orale, pentru menţinere.

Vitamina C (acid ascorbic) este conţinută în principal de fructe şi legume, dintre care cele mai importante sunt: ardeiul gras, pătrunjelul, hreanul, spanacul, loboda, conopida, ceapa verde, ridichile, măceşele, coacăzele, zmeura, vişinele, corcoduşele, gutuile, caisele şi afinele. Unui adult i se recomandă consumarea zilnică a circa 700 g de legume şi fructe nepreparate termic. Vitamina C este solubilă în apă şi ajută la absorbţia fierului şi fixarea calciului în organism, dar se distruge uşor prin fierbere sau congelare. Vindecă rănile, combate sângerarea gingiilor şi ajută în surmenajul fizic sau intelectual. Este important de ştiut că aspirina triplează viteza de eliminare a vitaminei C. Boala provocată de carenţa vitaminei C se numeşte scorbut şi se caracterizează prin scăderea în greutate, slăbiciune, hemoragii subcutanate, inflamarea gingiilor, pierderea dinţilor şi chiar moartea. Vitamina C stimulează sistemul imunitar, fiind o barieră în calea pătrunderii infecţiilor în corp, protejându-l de efectele neplăcute ale răcelilor obişnuite; favorizează activitatea inimii şi a muşchilor, acţionând ca factor anti-trombotic, hipocolesterolemiant şi hipotensor; participă la formarea hormonilor şi a colagenului; creşte fertilitatea masculină şi previne displazia de col uterin; împiedică formarea nitrosaminelor, oferind astfel protecţie împotriva agenţilor cancerigeni; previne îmbătrânirea, acţionând în direcţia neutralizării radicalilor liberi de oxigen.

Vitamina D (calciferol) este liposolubilă şi se găseşte în alimente, atât în stare liberă, cât şi sub formă de provitamine. Este rezistentă la temperaturi înalte, iar în cantitate mare se găseşte în uleiurile de peşte, ficat, unt, ouă, lapte, drojdie de bere etc. Are un rol fiziologic foarte important, favorizând absorbţia calciului şi a fosforului. Însă rolul fundamental al vitaminei D constă în reglarea metabolismului. În avitaminoze D, apare rahitismul la copii şi osteomalacia la adulţi, boli manifestate prin deformarea oaselor. La începutul secolului XX s-a descoperit că ficatul de cod şi uleiul obţinut din el, folosite la început ca remediu băbesc, erau chiar eficiente. În anul 1924 s-a ajuns la concluzia că anumite alimente tratate cu ultraviolete puteau preveni rahitismul. Aceste indicii au dus la descoperirea unui compus biologic activ, și anume vitamina D3, format în pielea animalelor în timpul expunerii la ultraviolete. Contribuie la buna asimilare a vitaminei A şi, împreună cu aceasta, acţionează preventiv în cazul răcelilor şi ajută la tratarea conjunctivitelor.

Vitamina E (tocoferol) este cunoscută ca factorul fertilităţii, deoarece are un rol foarte important în reproducere. Există din plin în uleiul din germeni de grâu şi de porumb şi mai puţin în cel din floarea-soarelui. Din regnul vegetal, sursele cele mai importante sunt: mazărea, salata, spanacul, varza şi morcovii. Vitamina E împiedică deteriorarea celulelor de către radicalii liberi, stabilizând membranele celulelor şi îmbunătăţind funcţia imună la vârstnici; previne formarea cicatricilor adânci şi ajută la vindecarea rănilor; creşte rezistenţa organismului, furnizând cantităţi sporite de oxigen; atenuează starea de oboseală; stimulează imunitatea faţă de infecţiile virale, acţionând ca un puternic factor antiinflamator; previne bolile cardiovasculare, având acţiune anticoagulantă, tonic capilară şi hipotensivă; contribuie la ameliorarea diabetului.

Vitamina K (filochinonă) numită şi vitamina antihemoragică are un rol major în procesul de coagulare a sângelui: micşorează permeabilitatea capilarelor, împiedicând formarea cheagurilor şi prevenind sângerările accidentale ale copiilor mici; se asociază cu vitamina D în procesul de formare şi de consolidare a oaselor şi a dinţilor şi în combaterea osteoporozei; micşorează debitului menstrual; combate greţurile şi vărsăturile la gravide; participă la metabolizarea proteinelor şi la fixarea calciului. Vitamina K este produsă de propria noastră floră intestinală în proporţie de 50%. Restul provine din legume verzi precum salată, broccoli, spanac, varză, mazăre, conopidă, pătrunjel, din fructe precum kiwi şi avocado, din cereale şi din uleiul de măsline sau de soia. Important: antibioticele atacă flora intestinală, producătoare de vitamina K; pentru refacere, se recomandă iaurtul.

Harta vitaminelor naturale

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dar mai întâi, rețineți: A comenta pe acest blog (ca și pe oricare altul) este un privilegiu, nu un drept. De aceea, vă rugăm:
- Referiți-vă, pe cât posibil, doar la subiectul postării.
- Folosiți un limbaj decent.
- Dacă intrați în polemici cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
- Pentru mesaje de interes personal adresate administratorilor blogului (schimb de link, propuneri de colaborare etc.) folosiți formularul de CONTACT, aflat în partea de sus a paginii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe nu vor putea fi publicate.
Vă mulțumim și vă așteptăm cu interes opiniile și sugestiile.

Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.