joi, 9 martie 2017

Cum identificăm o relație de tip psihopat




CUM IDENTIFICĂM O RELAŢIE DE TIP PSIHOPAT

Ai avut vreo relație care te-a lăsat confuză, golită, epuizată? A încercat să te seducă cu complimente, promisiuni, daruri și vorbe de dragoste, pentru ca mai apoi să te abandoneze când te așteptai mai puțin și aveai mai multă nevoie de el? Ai avut vreodată impresia că te-ai îndrăgostit de Făt Frumos, pentru ca în final să te desparți de Domnul Problemă? I-ai descoperit trecutul ascuns și ai fost expusă laturii sale întunecate? Te-a mințit cu privire la orice: trecutul lui, relațiile lui, acțiunile, identitatea și intențiile lui? Ți s-a întâmplat ca cel mai frumos vis să se transforme în cel mai cumplit coșmar? Dacă răspunsul la aceste întrebări este „da”, este foarte probabil să fi întâlnit unul dintre așa numiții „prădători sociali” – în termen clinic, un psihopat.


Cea mai bună formă de autoapărare împotriva iubiţilor psihopaţi este recunoaşterea semnalelor de alarmă iniţiale, lucru care-ţi permite să ieşi din relaţie cu mult înainte de a fi serios afectată. Dr. Joseph Carver a conceput o listă care conţine simptomele timpurii ale relaţiei cu un psihopat. Evident, nu toate semnalele sunt negative. Dar chiar şi cele care par pozitive (ataşamentul rapid, atenţia excesivă, complimentele, cadourile) sunt, de fapt, negative. Psihopatul nu trebuie să manifeste toate simptomele de mai jos pentru a fi periculos. Existenţa a cel puţin trei dintre acestea indică o relaţie potenţial periculoasă. Iar tot ce este în plus peste acest nivel indică o relaţie distrugătoare. Dr. Carver începe prin a da definiţia psihopatului: „Tipul de partener care creează într-o relaţie perturbări emoţionale, sociale şi psihologice”. Lista care urmează se doreşte a fi o sinteză a caracteristicilor „psihopatului”, care să le ajute pe femei să identifice din timp relaţiile potenţial periculoase, înainte de a suferi serioase traume emoţionale sau chiar fizice.

Psihopatul te va răni intenţionat. „Dacă te lovește, îţi sucește mâna, te trage de păr, te lovește cu piciorul, te îmbrâncește sau îţi deteriorează bunurile chiar şi o singură dată, părăseşte-l!”, spune Carver. Drew Petereson (citiți aici, în română, cazul american de tip Elodia) şi-a agresat progresiv partenerele. A început prin a le critica, a trecut apoi la insulte şi, în cele din urmă, la violenţă şi (probabil) la crimă. Este important să te depărtezi de un psihopat la primele semne de violenţă, deoarece, cu trecerea timpului, abuzurile cresc în frecvenţă şi intensitate.

Ataşament şi declaraţii de dragoste foarte timpurii. Carver afirmă că „psihopatul are emoţii şi legături foarte superficiale cu ceilalţi. Unul dintre lucrurile care vi s-ar putea părea atrăgătoare la un psihopat este cât de repede îţi declară că te iubește, că vrea să fie alături de tine sau să se căsătorească. De obicei, în câteva săptămâni de la începutul relaţiei, psihopatul îţi va spune că eşti iubirea vieţii lui, că vrea să fie cu tine pentru tot restul vieţii şi că vrea să se însoare cu tine. Îţi va face cadouri, promisiuni de tot felul şi vei fi copleşită de atenţie şi gesturi frumoase. Drew Peterson, ca și alţi curtezani periculoşi, n-ar fi putut avea niciun fel de partenere, cu atât mai puţin atrăgătoare, dacă şi-ar fi arătat adevărata faţă de la bun început. În general, psihopaţii te copleşesc cu romantism. Asta semnifică superficialitatea emoţiilor şi nu o profunzime a iubirii. Carver spune că „oamenii normali au nevoie de un proces îndelungat pentru a dezvolta o relaţie stabilă, deoarece miza este foarte mare. Îndrăgostirea rapidă este întotdeauna un semn de superficialitate a sentimentelor, care mai târziu îi va permite psihopatului să se detaşeze de tine la fel de repede cum s-a ataşat”, adică exact ceea ce au făcut Drew Peterson şi alţii ca el, după ce și-au sedus partenerele. Pe cât de repede s-au ataşat, pe atât de repede s-au și distanţat, pentru a se putea ocupa de următoarele cuceriri.

Temperament coleric. Mai devreme sau mai târziu, psihopatul îşi va arăta caracterul coleric. Psihopaţii recurg mai întâi la violenţa indirectă – cum ar fi lovirea demonstrativă a peretelui cu pumnul sau aruncarea de obiecte – pentru ca mai apoi să-şi îmbrâncească și să-şi lovească partenera. Atacurile fizice asupra obiectelor reprezintă o formă de intimidare. Printr-un astfel de comportament, psihopaţii le arată victimelor că pot fi supuse aceluiaşi tratament şi le fac să se obişnuiască treptat cu actele de violenţă.

Distrugerea încrederii în sine. În general, psihopaţii preferă flirturile şi relaţiile scurte, care le asigură în mod constant noi surse de efervescenţă, și se angajează în relaţii de durată doar pentru a dobândi mai mult control asupra unor ţinte promiţătoare. Este aproape imposibil să controlezi fiinţe puternice, care au standarde precise și o încredere în sine bine conturată. În cele din urmă, psihopaţii trec de la cascada de complimente la critici distrugătoare. O dată ce şi-au înşfăcat bine prada în gheare, o doboară la pământ, pentru a-i submina încrederea în sine. Carver afirmă că aceşti indivizi „îţi corectează constant şi cele mai mici greşeli, pentru a-ţi induce nesiguranţă și pentru a te face să simţi că mereu faci ceva greşit. Această diminuare graduală a stimei de sine le permite să-ţi aplice rele tratamente mai târziu, ca şi când le-ai merita. După cum declară familiile şi prietenii lui Tracy şi Stacy, după ce le-a sedus, Drew le-a distrus progresiv încrederea în sine. Afirmaţia lui că nu a făcut decât să susţină obsesia lui Stacy pentru operaţiile estetice sună fals. Declaraţiile familiei şi ale prietenilor ei, care susţin că el o critica atât de mult, încât ea s-a simţit obligată să-şi „îmbunătăţească”  imaginea,  sunt mult mai plauzibile. Nesiguranţa crescândă a lui Stacy i-a dat lui Drew puterea de a influenţa modul în care se evalua ea pe sine.

Suprimarea susţinerii morale. În natură, prădătorii îşi izolează prada de restul turmei, pentru a o putea ataca mai eficient şi a o devora. Exact aşa fac și psihopaţii cu victimele lor. Îşi izolează partenerele de familie, de prieteni sau de colegi. Fac asta prin critici directe sau fiind mereu în preajmă atunci când se întâlnesc cu alţii, aşa cum făcea Drew cu Stacy. Uneori recurg la manipulări mai subtile, învrăjbind victimele cu familia sau prietenii lor. Aşa cum observă Carver, „psihopatul simte că familia sau prietenii te pot influenţa sau pot emite aprecieri negative la adresa lui... În cele din urmă, pentru a evita atacurile verbale, întrebările sau abuzurile, începi să simţi că e mai bine să nu mai vorbeşti cu aceștia. Te vei retrage, făcându-i astfel să se supere pe tine”.

Caruselul emoţiilor. Drew Peterson i-a cumpărat soţiei lui o motocicletă şi bijuterii scumpe chiar în perioadele în care o critica, o izbea de pereţi, o izola de familie, o acuza de infidelitate sau o insulta. Dacă ar fi în mod constant violenţi sau malefici, psihopaţii nu şi-ar putea păstra partenerii. De aceea, observă Carver, „ei repetă ciclul emoţional bine/rău. Ciclul începe când te tratează rău intenţionat şi când poţi fi abuzată verbal şi ameninţată pentru o vină minoră. Brusc, a doua zi devin drăguţi şi fac tot ce făceau la începutul relaţiei voastre”. Perioada de drăgălăşenie îi face pe partenerele psihopaţilor să se agaţe de relaţie cu speranţa că vor găsi „soluţia magică” cu care-i vor face să se poarte tot timpul bine cu ele. Această soluție, evident, nu există. Invariabil, psihopatul revine la eul lui real. Cu timpul, ciclul malefic creşte în durată și intensitate şi este întrerupt de tot mai puţine momente de „drăgălăşenie”. După cum spune Carver, „rămâi în relaţie cu speranţa că fiecare ciclu rău/bine este ultimul. De fapt, scopul perioadei malefice este acela de a-i permite psihopatului să-ţi arunce în faţă vorbe urâte despre tine sau cei dragi ţie, prin care din nou îţi distruge încrederea și stima de sine”.

Întotdeauna tu eşti de vină. Psihopaţii nu acceptă să fie criticaţi pentru faptele lor reprobabile. Neagă evidenţele şi-şi acuză victimele. Gândirea lor deformată creează un raţionament de genul „dacă am făcut asta, ai meritat-o”. Când nu a negat în mod direct abuzul conjugal, Drew Peterson a dat vina pe fiecare dintre soţiile lui, pentru că l-au provocat. Conform spuselor lui, ele au minţit că le-ar fi lovit. De fapt, ele erau cele „nervoase” şi „tulburate”, nu el. El „nu le-a lovit niciodată”, chiar dacă una dintre ele a trebuit să meargă la urgenţă, ca urmare  a bătăilor lui. Carver spune că „psihopatul nu-şi asumă niciodată responsabilitatea pentru comportamentul lui, altcineva fiind întotdeauna de vină”.

Panica separării. Psihopaţii au nevoie să deţină controlul total în viața lor, și mai ales în relaţiile romantice. Când se plictisesc de o parteneră sau găsesc un înlocuitor, o pot părăsi din senin, fără remuşcări şi fără a se deranja măcar să ofere o explicaţie. Dar se înfurie foarte tare când regulile jocului se schimbă  şi partenerele sunt cele care-i părăsesc. Drew Peterson n-a ezitat să-şi înşele partenerele. Însă când ele au vrut să-l părăsească pentru a scăpa de abuzuri, a recurs la violenţă, ameninţări, mituire şi, când nimic din toate acestea n-a mai funcţionat, (probabil) crimă. Aşa cum notează Carver, „psihopatul intră în panică în cazul unei despărţiri – dacă nu e ideea lui – pentru ca apoi să te arunce ca pe un ou fierbinte. Iubiţii abuzivi fac crize, plâng, imploră, promit să se schimbe sau îţi propun căsătorie/voiaje/cadouri atunci când ameninţi că vei pune punct relaţiei. O dată reintrată în capcană, evadarea se va dovedi mult mai dificilă”.

Fără preocupări colaterale. Pentru a-şi putea controla mai bine victimele, psihopaţii nu doar le izolează de alţi oameni, ci și le şi reduc simţitor aria de interese şi preocupări, pentru a le face să se concentreze exclusiv asupra lor. Drew Peterson nu era de acord ca Stacy să se angajeze şi-i dădea cadouri şi bani. Dar asta nu pentru că era generos, ci pentru a o face dependentă emoţional şi financiar de el. De asemenea, era pas cu pas în urma ei, voind să afle dacă se întâlneşte cu alţi bărbaţi. Faptul că se ştia urmărită îi crea lui Stacy o stare de disconfort. Carver spune: „Dacă desfăşori o activitate independentă, vor vrea să vină cu tine, ceea ce te va face să te simţi inconfortabil. Raţionamentul care stă la baza acestei atitudini este acela de a te împiedica să te simţi bine sau să ai preocupări în afara celor pe care le pot controla ei”.

Control paranoic. Se ştie că psihopaţii îşi urmăresc victimele. Ca și pe partenerele lor de viață, îi consideră pe ceilalţi ca fiind manipulatori, înşelători şi lipsiţi de scrupule ca şi ei (hoțului de hoț îi e frică). Deşi îşi înşală soţiile, sunt măcinaţi de temerea că ele ar putea să-i înşele la rândul lor. De aceea, aşa cum observă Carver, „psihopatul te va verifica şi te va urmări, să vadă unde eşti şi cu cine eşti. Dacă vorbeşti cu o persoană de sex opus, te va descoase, să afle de unde-l cunoşti. Dacă nu răspunzi la telefon, vei fi întrebată unde ai fost, ce-ai făcut, cu cine ai vorbit etc.”. Drew Peterson nu era detectiv doar la serviciu, ci şi acasă, el urmărind-o pe Stacy pentru a o ţine total sub observaţie.

Scene în public. Psihopaţii au tendinţa de a-şi umili victimele nu doar în casă, ci şi în public, pentru a le crea disconfort şi a le izola. Ei vor să-şi încarcereze psihic, dacă nu şi fizic, victimele. Fac tot ce le stă în putinţă pentru a le ruina încrederea în sine și a le reduce preocupările și interacţiunile sociale, pentru a elimina orice legătură umană benefică din viața lor. În consecinţă, aşa cum notează Carver, „psihopatul te va ataca, te va insulta sau va spune lucruri defăimătoare despre tine, în particular sau în public”. Psihopaţii îşi doresc să transforme personalităţi puternice şi valoroase în supuşii lor.

Psihopaţii nu-şi doresc relaţii reuşite. Ei vor doar să domine, distrugându-şi fizic şi emoţional partenerii. Pe termen lung, nimeni şi nimic nu le poate fi pe plac. Aparent, Drew Peterson s-a purtat frumos cu a treia şi a patra soţie în perioadele de început, dar acest lucru a luat sfârşit o dată ce au decis să se mărite cu el. Nimic din ceea făceau sau nu făceau nu-l mulţumea. Potrivit spuselor familiilor sau prietenilor, Stacy şi Tracy trebuiau să depăşească tot mai multe obstacole, în timp ce Drew nu făcea decât să creeze altele noi. Prin acest proces insidios, psihopatul erodează încet-încet stima de sine a partenerului care, în cele din urmă, se simte prea vulnerabil pentru a pune capăt relaţiei. În opinia lui Carver, „psihopatul te convinge că niciodată nu eşti destul de bună, nu-i spui destul de des că-l iubeşti, nu-i eşti destul de aproape, nu-l răsplăteşti pe măsura sacrificiilor lui, iar comportamentul tău lasă de dorit. Aceasta este o altă metodă de a-ţi distruge stima şi încrederea în tine. După luni întregi de exersare a acestei tehnici, îţi va spune că ai fost o norocoasă că l-ai întâlnit pe el, care te suportă, aşa anostă şi fără căpătâi”.

Psihopaţii cred că au drepturi și libertăți depline. Legile, etica sau sentimentele altora n-au nicio valoare pentru ei. „Psihopatul crede că totul i se cuvine şi are dreptul incontestabil să facă orice pofteşte, continuă Carver. Dacă nu te supui dorinţelor sau ordinelor lui, sau îi încalci una dintre reguli, psihopatul cred că are dreptul să te pedepsească”. În cazul lui Drew Peterson, chiar şi intenţia de a-l părăsi merita pedepsită (probabil) printr-o crimă. Interviurile cu el arată că se simţea îndreptăţit să se poarte cât de rău voia cu soţiile lui şi avea convingerea că ele n-aveau niciun drept să se opună relelor tratamente sau să-l părăsească din această cauză.

Familia și prietenii nu-l plac. La începutul unei relaţii, psihopaţii au talentul de a se face plăcuţi şi atrăgători. Dar, o dată ce şi-au prins partenera în mreje, au tendinţa de a o separa de sursele de sprijin: ţin la distanţă familia şi prietenii. Carver notează: „Pe măsură ce relaţia avansează, familia şi prietenii încep să vadă ce-ţi face psihopatul, remarcă schimbarea ta de comportament şi tendinţa de izolare şi protestează. Psihopatul îţi va spune că sunt geloşi pe «relaţia deosebită» pe care o ai şi va folosi protestele și părerile acestora ca o dovadă că ei sunt împotriva ta, nu el”. Drew Peterson îşi urmărea soţia când aceasta îşi vizita surorile. La început, prietenii și o parte dintre membrii familiei lui Stacy l-au plăcut pe Drew, considerându-l o partidă potrivită pentru ea. Dar, pe măsură ce el o tot izola şi agresa, toată lumea a început să-l respingă.

Trecut întunecat. Se spune că comportamentul din trecut este cel mai bun indiciu al celui viitor, dar pot fi şi excepţii. Unii oameni îşi pot schimba comportamentul, ca urmare a unui efort real. Un psihopat, însă, nu va putea fi niciodată una dintre aceste excepţii. De regulă, dacă un bărbat şi-a înşelat toate soţiile pe care le-a avut, e foarte probabil că va face la fel şi cu următoarea. Aproape sigur, problema nu o reprezintă femeile cu care a fost, ci lipsa lui fundamentală de caracter. Dacă şi-a agresat partenerele anterioare, va face la fel şi cu viitoarele. Stacy ştia despre felul în care îşi tratase Drew fosta soţie, pentru a înţelege că e un ticălos şi posibil periculos. Dar perseverenţa cu care a urmărit-o au împiedicat-o să vadă aceleaşi semne în propria lor relaţie. În plus, deoarece psihopaţii nu găsesc nimic în neregulă în ceea ce fac, au tendinţa de a se mai şi lăuda cu asta, ceea ce reprezintă, de asemenea, nişte semnale de alarmă. Aşa cum afirmă Carver, „psihopatul  povesteşte despre violenţă, agresiuni, cruzime faţă de alţii și se laudă cu ieşirile lor nervoase, pentru că violenţa li se pare normală şi se mândresc cu atitudinea de tipul „mie nu-mi suflă nimeni în ciorbă”... Dă atenţie acestor poveşti – ele nu fac decât să-ţi arate cum vei ajunge și tu să fii tratată în cele din urmă şi ce te aşteaptă”.

Testul chelneriţei. Felul în care un om s-a purtat în trecut este relevant pentru modul în care se va comporta în viitor. Un bărbat care manifestă desconsiderare sau lipsă de respect faţă de alţii se va purta la fel și cu tine atunci când nu-i vei mai servi interesele. Carver numeşte asta „testul chelneriţei”. După părerea lui, felul în care se comportă psihopatul cu oamenii care nu-i sunt de folos demonstrează că aşa se va purta şi cu tine când rolul tău se va încheia. „S-a constatat că, în faza de început a unei relaţii, felul în care un individ se comportă cu o chelneriţă sau cu o altă persoană de sex opus este felul în care te va trata și pe tine după 6 luni. În faza romantică vei fi tratată ca o regină, timp în care psihopatul nu uită ce părere are despre sexul opus. Chelneriţele, funcţionarele sau alte femei neutre vor fi tratate rău. Dacă sunt meschini, nu vei primi nimic o dată ce faza idilică s-a încheiat. Dacă comentează, se plâng, critică, hărţuiesc, exact aşa vei fi tu tratată peste 6 luni”. Psihopaţilor le lipseşte persistenţa de a se comporta frumos, fiindcă pentru ei „bunătatea” este doar de faţadă. Felul în care tratează ei pe cineva este direct legat de valoarea pe care o atribuie acelei persoane. Când oamenii le sunt de folos îi tratează (aparent) bine. Când nu le mai sunt de folos, îi ignoră sau le aplică rele tratamente. Prin contrast, oamenii cu adevărat buni îi tratează pe ceilalţi la fel, indiferent de valoarea percepută. Carver avertizează: „Dacă dai peste un bărbat care te tratează pe tine ca pe o regină şi pe alte femei ca pe gunoaie, fugi”. Foarte curând, tu vei fi gunoiul peste care calcă în drumul lui spre cucerirea altor regine temporare.

Reputaţia. Psihopaţii au, de regulă, o reputaţie polarizată. Retrospectiv, victimele lor îi descriu adesea ca asemănători lui Janus (cu două feţe) sau de tipul Jekyll şi Hyde (pentru că pendulează între bine şi rău). Jekyll este masca, în timp ce Hyde reprezintă adevărata lor identitate care, cu timpul, devine dominantă. În prezenţa amicilor lui, Drew Peterson era un tip liniştit, chiar plăcut. În faţa soţiilor şi familiilor acestora, el înfăţişa o altă latură a personalităţii sale. Orice semn de independenţă al partenerelor lui însemna, practic, o evadare de sub controlul lui, ceva ce el nu suporta şi pedepsea prin abuz şi (probabil) crimă. Carver afirmă: „Indivizii sănătoşi mintal nu înregistrează fluctuaţii de personalitate sau caracter. Psihopatul are două tipuri de reputaţie – un grup care îl prezintă într-o lumină pozitivă şi un altul care avertizează asupra pericolului pe care-l reprezintă”. Pe lângă opinia altora, daţi crezare propriei intuiţii şi observaţii. Urmăriţi cu atenţie modul în care vă tratează partenerul în timp şi în diferite împrejurări. Psihopaţii nu tolerează niciun fel de manifestare de independenţă. De asemenea, nu-i pot trata bine o perioadă mai lungă pe cei apropiaţi. Deşi unii reuşesc să menţină o aparenţă plăcută în interacţiunile cu amicii, colegii şi cunoştinţele, adevărata lor personalitate, dominantă, egoistă şi agresivă, tinde să iasă la iveală în legăturile pe termen lung.

Mersul pe sârmă. În timpul căsătoriei cu Drew Peterson, două dintre soţiile lui au mărturisit că şi-au pierdut încrederea în sine, ca urmare a abuzurilor fizice şi emoţionale. Deşi amândouă au intrat în relaţia cu el simţindu-se iubite şi valorizate, spre final ajunseseră să se simtă dominate şi intimidate de el. Când se află într-o relaţie cu un psihopat, partenera se simte ca şi când ar merge pe sârmă, de teamă ca nu cumva ceva din ceea ce spune sau face să declanşeze în el detaşare emoţională, ostilitate sau abuz. Carver observă că „în loc să experimentezi căldura şi confortul unei iubiri, eşti tot timpul în gardă şi încordată când te întâlnești și vorbeşti cu altcineva”, fiind ceva ce mai târziu trebuie să explici.

Desconsiderarea sentimentelor/părerilor. În cazul psihopaţilor, lipsa nativă de sentimente şi aplecarea spre rău izvorăsc din egoismul lor absolut şi din incapacitatea de a respecta alţi indivizi ca pe fiinţe umane, cu dorinţe şi nevoi individuale. Din acest motiv, cei aflaţi într-o relaţie cu un psihopat, după stadiul iniţial, în care tot ce spun sau fac este lăudat de el, ajung să realizeze că sentimentele, nevoile şi opiniile lor nu contează. Narcisismul psihopatului este absolut, după cum concluzionează studiul despre lui Hervey Cleckley despre comportamentul psihopat: „Psihopatul este atât de preocupat de sine şi de propria adulare, încât sentimentele şi părerile altora n-au nicio valoare. El este refractar la orice formă de critică şi reacţionează furios când comportamentul lui e pus sub lupă”. Narcisiştii şi psihopaţii îi complimentează pe alţii doar pentru a-i folosi şi manipula. În realitate, sunt complet lipsiţi de consideraţie faţă de ceilalți”.

Te aduc în stare de nebunie. Potrivit prietenelor ei, Kathy Savio s-a simţit copleşită de furie, gelozie şi nervi când Drew a înşelat-o cu Stacy. Chiar dacă reacţia ei era perfect justificată, Drew le-a spus tuturor că e „nebună”, pentru a-şi justifica abuzurile. Această afirmaţie nu este total neadevărată, pentru că, de multe ori, psihopaţii îşi aduc partenerii la limita nebuniei. Le spun atâtea minciuni, încât îi fac să se îndoiască de propria percepţie asupra realităţii. Îi descurajează şi minimalizează până în punctul în care-şi pierd încrederea în sine şi devin retraşi. Îi supun unor asemenea tratamente abuzive, încât ajung să-şi piardă cumpătul. Aşa cum explică mai departe Carver „psihopatul acţionează într-un mod atât de distructiv, încât ajungi să faci tot felul de lucruri anormale pentru a te apăra... Mai mult, devii paranoic şi atent la tot ce spui. Când avem impresia că o luăm razna, e bine să ne amintim că noţiunea de «comportament normal» nu există într-o încăierare. Fii sigură că purtarea ta va reveni la normal dacă te îndepărtezi de psihopat înainte ca răul făcut de el să fie prea mare. Când eşti într-o relaţie cu un psihopat, poți scăpa nevătămată, spre deosebire de mai puţin norocoasele soţii ale lui Drew Peterson. Dar acest lucru nu se va întâmpla decât dacă pui capăt relaţiei în faza incipientă”.

Ce indică  toate aceste semnale? Că admiratorii psihopaţi pot mima decenţa şi iubirea destul de convingător la începutul unei relaţii. Aşa reuşesc să atragă atât de multe potenţiale partenere. Dar ei nu pot susţine această mască a normalităţii pentru prea mult timp în relaţiile intime, deoarece este falsă şi serveşte unor scopuri. Dacă-ţi păstrezi vigilenţa, vei putea să observi semnele destul de devreme în relaţia cu un psihopat, în ciuda aparenţei de şarm, vorbe sau gesturi. Cea mai mare provocare nu este să observi semnalele, ci să le dai atenţie.

Dacă întâlneşti un om care se dă peste cap să-ţi câştige încrederea doar pentru a nu-şi respecta promisiunile şi a ridica ştacheta tot mai sus, fugi. Dacă întâlneşti un om care tratează într-un mod reprobabil femeile, fii foarte atentă, deoarece aşa te va trata şi pe tine şi, inutil să mai spun, fugi. Iubirea nu este un joc de putere. Este cel mai profund tip de legătură pe care fiinţele umane îl pot forma unele cu altele şi baza vieţii. Dacă dai peste un om care dă semne că vede iubirea ca pe un joc şi pe tine ca premiul ce trebuie câştigat, strânge-ţi cărţile şi părăseşte masa...  sau, cel mai bine, nu iniţia niciun fel de legătură cu el. Orice relaţie intimă cu un psihopat este un joc din care nu ai nimic de câştigat și în care rişti să pierzi totul.


Articole similare găsiți  aici

6 comentarii:

  1. Bun. Acum am dori ceva la fel de interesant care sa ne păzească și pe noi, non-psihopatii, de partenere mai puțin dezirabile. Cu sufletul la gura și respirația intretaiata, așteptăm urmarea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte bună observația dv. Comportamentul psihopat nu este o trăsătură rezervată exclusiv bărbaților. Eu însumi am cunoscut o astfel de femeie. Doar ca terț, rudă prin alianță a acelei femei, slavă Domnului! Analistul la care se face referire în acest text, psihologul Joseph Carver, menționează că comportamentul psihopat poate fi întâlnit în egală măsură și la femei. Însă în analiza de față, el exemplifică psihopatia referindu-se la un caz celebru în SUA, acela al polițistului Drew Peterson.

      Ștergere
  2. Am cunoscut inainte de casatorie. Pentru mine, fire prietenoasa ce nu separa prietenii in functie de sex, era doar un prieten. Necunoscatoare a firii pervers-omenesti, n-am observat cand amicul aluneca pe panta bolnavicioasa facand o obsesie pentru mine. Mi-am strans jucarelele si am plecat, asa cum am plecat si de pe fb si din toate grupurile spirituale de pe net in care ma inscrisesem cu speranta ca-i voi intelege pe romani si-i voi convinge sa se uneasca spre binele tuturor.Mai ales ca nu mai suport marlaniile unora dintre compatrioti carora le spun ca viitorul Romaniei se schimba in Acum si nu cu vorbe si citate insirate pe net, ci cu fapta. Am intalnit tot felul de ciudati in ultimii sapte ani. Din fericire, nu si in plan fizic, doar pe net. Mereu am fost autodidact si nu frecventez cercuri inchise spiritual, asa cum sunt toate grupurile spirituale din Romania. S-au inchis singuri in colivii poleite de tip Nirvana si se mira de ce nu vine Dumnezeu sa le curete tara de mizerie si de banditi.Deja numarul psihopatilor creste alarmant. Pedofilia si violul sunt din ce in ce mai extinse, sub binecuvantarea complice a BOR, strutzul care crede ca a nu judeca e pe placul Lui Dumnezeu, falsa smerenie ce ascunde un EGO urias.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ca si femeile au luat-o razna si se cred in competitie intre ele este de domeniul psihiatriei. Ca de obicei, Din pierderea controlului adultilor rezulta suferinta copiilor. Sunt nnnn situatii individuale de relatii sub semnul dementei si abuzului. Noi toti alcatuim sufletul colectiv al Romaniei. Ne mai miram ca se sinucid, drogheaza copiii? Ca joaca jocuri periculoase ce sfarsesc in sinucidere? Ca ne autodistrugem din lenea de a face ceva ca sa oprim dezastrul?

    RăspundețiȘtergere
  4. Cand am decis sa ies de tot de pe fb, ma adaugasera in lista foarte multe persoane. Eu nu refuz pe nimeni, asa ca am purces la treaba sa vad cine si de ce imi introduce virusi in lista. Sa te trezesti cu sute de cereri intr-o singura zi e ciudat. Eu stateam destul de izolata in coltisorul meu, facand incursiuni pe paginile celorlalti si explicandu-le ceea ce nu intelesesera din tehnicile de manipulare si din evolutia spirituala. Ma abordeaza un tip pe chat. Eu nu vorbesc in particular, pentru ca tot ceea ce spun e la vedere si pentru toata lumea. Ma intreaba :"C.f.?". I-am zis ca incerc sa-i unesc pe romani si l-am intrebat daca i se pare ca e o misiune imposibila. Mi-a zis intr-o pasareasca ce semana vag cu limba romana ca nu stie si mi-a transmis pupici. A fost picatura ce mi-a umplut paharul. I-am zis ca eu pe fb muncesc si ca nu ma pup decat cu sotul meu si cei din familia mea. Poporul asta mai este intreg la cap, daca isi inchipuie ca va veni Dumnezeu sa-l scoata din mizerie? E atat de frumoasa limba romana....Sa reduci frumusetea cuvintelor la c.f?!Si ok. Si mrs ptr acctpt? Vocalele reprezinta sufletul cuvintelor. Mancatorii de vocale sunt ca omizile ce rod frunzele copacilor .Eu una nu mai pot! Sa-i uneasca cine o vrea.

    RăspundețiȘtergere

Dar mai întâi, rețineți: A comenta pe acest blog (ca și pe oricare altul) este un privilegiu, nu un drept. De aceea, vă rugăm:
- Referiți-vă, pe cât posibil, doar la subiectul postării.
- Folosiți un limbaj decent.
- Dacă intrați în polemici cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
- Pentru mesaje de interes personal adresate administratorilor blogului (schimb de link, propuneri de colaborare etc.) folosiți formularul de CONTACT, aflat în partea de sus a paginii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe nu vor putea fi publicate.
Vă mulțumim și vă așteptăm cu interes opiniile și sugestiile.

Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.