Se afișează postările cu eticheta SUA: istorie - politică - economie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta SUA: istorie - politică - economie. Afișați toate postările

luni, 10 aprilie 2017

American Beauty... la cumpărături




AMERICAN BEAUTY... LA CUMPĂRĂTURI

Grăsimea este noua normalitate a Americii. Conform unui studiu recent al CDC (Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor) peste trei pătrimi dintre americanii adulți sunt fie supraponderali, fie obezi. Și, pentru prima oară în istorie, numărul persoanelor obeze l-a depășit pe cel al persoanelor supraponderale. Pe locul doi al normalității americane putem plasa, fără să greșim, nonconformismul, un concept deseori subliniat ca fiind o calitate lăudabilă. Nonconformismul este atitudinea prin care o persoană nu acceptă anumite norme impuse de societatea din care face parte, fără ca prin comportamentul său să determine excluderea sa din societatea respectivă. Dar cum societatea nu este altceva decât un grup mai mare, organizat și condus după anumite reguli, stabilite de comun acord între membri, anormalitatea socială aduce atingere valorilor societății, fiind percepută ca o formă de anarhism. Să vedem însă ce înseamnă „normal” în America de azi.

luni, 3 aprilie 2017

Stăpânii Statelor Unite + documentar (RO)




STĂPÂNII STATELOR UNITE

Oamenii nu pot crede informații care contrazic modul lor de gândire. Ei nu le cred nici atunci când faptele sunt dovedite, ci doar atunci când le pot înțelege. Victor E. Marsden, ziarist

În 1989 lumea sărbătorea căderea comunismului şi restaurarea libertăţii în ţările care fuseseră lipsite de ea – unele de o jumătate de secol, altele de aproape un secol. Dar în timp ce în aceste ţări toate nădejdile se ancorau în instaurarea unei „democraţii de tip occidental”, în Occident acea democraţie exhala din ce în ce mai mult o duhoare de cadavru în descompunere, iar cei care se bucurau de ea deveneau din ce în ce mai mult supuşii unui regim comunist, distrugător şi înrobitor. În același timp, în ţările foste socialiste, dreptatea şi prosperitatea se îndepărtau, în loc să se apropie. Nu se pot întreprinde acţiuni lucide şi constructive bâjbâind în întuneric. Pentru înţelegerea faptelor, trebuie să cercetăm legăturile dintre ele şi cauzele lor.

vineri, 3 februarie 2017

Melania Trump - drumul către visul american + VIDEO




MELANIA TRUMP 
- DRUMUL CĂTRE VISUL AMERICAN -

Până de curând, Melania Trump a fost percepută de publicul larg ca „soția-trofeu” a magnatului american Donald Trump. Însă există aspecte ale personalității și biografiei sale care nu au fost dezvăluite publicului până acum. Deși este căsătorită cu cel mai controversat președinte din istoria Statelor Unite ale Americii, Melania Trump rămâne o enigmă. Misterul care încă o înconjoară rezultă din personalitatea ei foarte rezervată, ceea ce a făcut-o o țintă ușoară pentru presa liberală, în articole zilnice, care o etichetează ca „manechin”, criticându-i tăcerea. Deși fosta designer și fotomodel pare să fi dat lovitura grație frumuseții ei, biografia Melaniei spune, de fapt, povestea unei femei care s-a luptat cu toate greutățile vieții și le-a învins. Iar în prezent, ea este acel tip de Primă Doamnă pe care America n-a mai avut-o de prea mult timp.

duminică, 29 ianuarie 2017

The Bund - Alianța pro Hitler a germanilor din America + documentar (EN)




„THE BUND”
– ALIANȚA PRO HITLER A GERMANILOR DIN AMERICA –

Iisus Hristos și Adolf Hitler... Numai un nazist ar fi îndrăznit să-i compare. „Hitler este prietenul germanilor de pretutindeni și, ca și Iisus, vrea ca copiii germani să-l venereze și să vină la el”, își amintește o femeie ce i s-a spus, pe când era doar o fetiță în „Tabăra tinerilor naziști”. Afirmația n-ar fi șocantă, având în vedere convingerile naziștilor, dar fetița care a auzit-o nu era din Düsseldorf, Stuttgart sau Berlin, ci din Milwaukee, Wisconsin, în inima Americii. Aici, copiii emigranților germani erau îndoctrinați în nazism, în timp ce Hitler se pregătea să cucerească Europa.

sâmbătă, 1 octombrie 2016

Route 66 - Drumul legendar al Americii + VIDEO




ROUTE 66
– DRUMUL LEGENDAR AL AMERICII –


Route 66 a fost o șosea americană, care lega orașul Chicago (Illinois) de orașul Los Angeles (California) între anii 1926 și 1985. Lungimea ei a variat mult de-a lungul anilor, suferind modificări de traseu, mai ales începând din anul 1937, când Route 66 a încetat să mai deservească orașul Santa Fe, statul New Mexico. Lungimea oficial admisă a acestui drum este de 3.940 kilometri. Route 66 traversează 3 fuse orare și 8 state, enumerate de la est la vest: Illinois, Missouri, Kansas, Oklahoma, Texas, New Mexico, Arizona și California. Punctul central al traseului îl reprezintă orășelul Adrian, Texas. A fost prima șosea transcontinentală asfaltată din Statele Unite. Americanii îi mai spun „Strada principală” sau „Drumul mamă”. Faima Rutei 66 a depășit granițele țării mai ales datorită cântărețului american Bob Dylan, care i-a consacrat cântecul devenit celebru Get your kicks on Route 66. În timpul Marii crize economice din anii 1930, un număr mare de fermieri în căutare de lucru au folosit acest drum, migrând spre California.

luni, 4 iulie 2016

Cum arătau Statele Unite acum 100 de ani




CUM ARĂTAU STATELE UNITE ACUM 100 DE ANI


Secolul XX a însemnat o perioadă de schimbări majore pentru țările occidentale, mai ales pentru Statele Unite ale Americii. În primele decade, poporul american a beneficiat de o creștere economică vertiginoasă, simțindu-i totodată și efectele adverse. Mâna de lucru ieftină, automatizarea, liniile de asamblare etc. au făcut posibilă producerea în masă de bunuri de larg consum, iar extinderea rețelelor de căi ferate a facilitat distribuția acestora. Comercianți ca Montgomery Ward, J.C. Penney și alți retaileri au pus bazele societății de consum, care avea să se dezvolte neîntrerupt pe parcursul secolului. Standardul de viață al americanilor a crescut constant, nu numai în ceea ce privește locuința, hrana și bunurile materiale, ci și ca nivel de educație și sănătate. Cărțile ieftine, revistele, ziarele și bibliotecile publice (fondate prin bunăvoința lui Andrew Carnegie) au contribuit la ridicarea nivelului intelectual al americanilor. Filmul mut și sporturile profesioniste și de amatori le umpleau timpul liber într-un mod plăcut.

Dar această creștere economică a avut și efectele ei adverse. Susținătorii darwinismului social, care îmbrățișau fără rezerve conceptul de „supraviețuire a celui mai puternic”, încurajau la vremea aceea un climat de rezistență la intervenția guvernului, care încerca să emită legi în favoarea muncitorilor dezavantajați și a victimelor discriminării rasiale, etnice sau sexuale. Sindicatele nu se bucurau de prea multă popularitate, nu aveau statut legal, erau slăbite periodic de crizele economice și deseori pierdeau în lupta cu patronii, din cauza spărgătorilor de grevă. Familiile de imigranți trăiau în blocuri de locuințe ieftine, mizerabile și, cel mai adesea, bărbații își înecau amarul în cârciumile de tip „saloon”, unde-și pierdeau și ultimii bani la jocurile de noroc. Așa se face că moartea lor prematură lăsa pe drumuri multe soții, mame și copii.


În 1915, în America, mortalitatea infantilă era de 61 la 1000 de nașteri, comparativ cu 8 în 1990, și de două ori mai mare în rândul negrilor. Numărul divorțurilor crescuse în 1920 de 15 ori, față de anul 1870, rata criminalității era de 4 ori mai mare, iar prostituția, extrem de răspândită, era asociată frecvent cu probleme de sănătate. În aceste condiții, o serie de activiști sociali au decis să facă ceva ca să schimbe starea de fapt. Jane Addams de pildă, a fondat „Addams’ Hull House” în Chicago, inspirând astfel și pe alții să deschidă așezăminte în care imigranții să fie învățați să se adapteze noilor experiențe de viață. Walter Rauschenbusch a condus mișcarea prin care chema bisericile să promoveze dreptatea socială. Margaret Sanger a deschis în Brooklyn, în 1916, prima clinică de control al nașterilor, iar patru ani mai târziu, Youngs Rubber Company introducea prezervativele Trojan. Organizațiile nonguvernamentale au stimulat Congresul să promoveze o serie de legi privind controlul bancar, inspecția alimentelor și a medicamentelor și supravegherea activității comercianților. Și nu în ultimul rând, discriminarea rasială se sancționa prin lege, iar populația de culoare a primit drept de vot.

Câteva statistici ale țărilor occidentale pentru anul 1915

- Speranța de viață pentru bărbați era de 43 de ani, iar pentru femei, de 47 de ani.
- Doar 47% dintre locuințe aveau o baie.
- Doar 8% dintre locuințe aveau un telefon.
- Combustibilul pentru automobile era vândut numai la farmacii.
- În 1915 existau cam 8000 de mașini și 200 de kilometri de drumuri pavate.
- În cele mai multe orașe, viteza maximă admisă era de 16 km/oră.
- Cea mai înaltă construcție din lume era Turnul Eiffel.
- Salariul mediu al britanicilor era de 15 lire pe an. Un contabil competent putea câștiga 800 de lire, un dentist 900 de lire, un veterinar între 600 și 900 de lire, iar un inginer mecanic ajungea să câștige în jur de 2000 de lire anual.
- 95% dintre nașteri aveau loc acasă.  
- Doctorii, în proporție de 90%, nu aveau studii universitare. Majoritatea își obțineau licența de practică de la așa-zisele „școli medicale”, mulți dintre ei fiind etichetați de presă și de către guvern ca „sub standard”.


- Zahărul costa 4 cenți kilogramul, ouăle 20 de cenți duzina, iar cafeaua 10 cenți kilogramul.  
- Femeile își spălau părul o dată pe lună, folosind ca șampon un mineral numit borax, sau gălbenuș de ou. 
- Canada a emis o lege prin care era interzis oamenilor săraci să intre în țară, indiferent de motiv. 
- În anul 1915, primele 5 cauze de deces erau: gripa/pneumonia, tuberculoza, diareea, bolile de inimă și accidentul vascular cerebral.    
- Steagul american avea 45 de stele.
- Populația localității Las Vegas, statul Nevada, era de 30 de locuitori. 
- Cuvintele încrucișate (rebusul), berea la cutie și „ice tea” nu fuseseră inventate încă.
- Sărbătorile Mother's Day” și „Father's Day” (Ziua mamei, Ziua tatălui) nu existau.  
- Doi din zece adulți nu știau să scrie și să citească și numai 6% dintre elevii americani mergeau la universitate.
- Marijuana, heroina și morfina se puteau cumpăra la liber de la orice farmacie locală. La vremea aceea, farmaciștii le lăudau calitățile: heroina luminează tenul, creează o stare de optimism și bună dispoziție, ajută digestia și, în general, este gardianul perfect al sănătății.
- 18% dintre case aveau cel puțin o servitoare permanentă sau un om de serviciu. 
- În 1915 au fost raportate 230 de omucideri pe întreg cuprinsul Statelor Unite. În 2014, această cifră s-a ridicat la 14.249. În același an 1915, numărul crimelor în Marea Britanie a fost de 1420 de persoane, în timp ce în 2015 s-au înregistrat numai 537 (așa da!).

Acum am să trimit instantaneu acest text la sute de persoane, fără să-l rescriu pentru fiecare în parte. Iar ei, la rândul lor, îl vor trimite altora în câteva secunde. Iată ce înseamnă diferența de un secol în evoluția umanității. Oare cum va arăta omenirea peste încă 100 de ani? Greu de imaginat, dar să sperăm că în 2115 va exista o lume mult mai bună, mai dreaptă și mai prosperă decât cea de azi.

Surse:



Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)

vineri, 29 aprilie 2016

America - realități surprinzătoare




AMERICA - REALITĂȚI SURPRINZĂTOARE

Compania Apple, specializată în calculatoare de înaltă tehnologie,
are mai mulți bani decât Trezoreria Statelor Unite.

În statul Montana, numărul vacilor îl excede pe cel al oamenilor cu 3 la 1.

Unul din trei americani este obez.

Un american consumă o cantitate de resurse egală cu cea consumată de 32 de kenyeni.

În Statele Unite, erorile medicale sunt a treia cauză de deces.

Statul Virginia a dat mai mulți președinți decât oricare alt stat american.

Dacă ai în buzunar 10 dolari și nicio datorie la bancă,
ești mai bogat decât 25% dintre americani.

Unul din 8 americani a fost angajat la McDonald,
la un moment dat, în timpul vieții sale.

În fiecare zi, în Statele Unite se servesc 400 km² de pizza.

În Statele Unite sunt consumate zilnic 22 de milioane de păsări.

În America, 40% dintre nașteri sunt ale femeilor nemăritate.

Deși numai 3,1% dintre copiii lumii trăiesc în Statele Unite,
42% dintre jucăriile vândute pe glob sunt cumpărate de părinții americani.

Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)

duminică, 6 septembrie 2015

God Bless America! + documentare (RO)




GOD BLESS AMERICA!

IMPLEMENTAREA MANIFESTULUI COMUNIST AL LUI MARX
ÎN STATELE UNITE ALE AMERICII

Fără să frecventeze cursurile sau să treacă examenele, Karl Marx deținea un doctorat în filozofie de la Universitatea din Jena, cumpărat prin poștă. Putea deci să facă ce făceau toți profesorii din Occident care dețineau această diplomă – să ocupe o catedră la o universitate, ceea ce a și făcut, îndoctrinând studențimea cu ura lui împotriva civilizației creștine occidentale.

Robert Welch scria în lucrarea sa, What Is Communism (Ce este comunismul) că în tinerețe, Marx fusese un evreu credincios, dar ca student devenise adeptul cultului satanic al Joannei Southcott, care slujea un demon numit Shiloh. În 1841 începuse să-și exprime ura împotriva creștinilor, iar în 1856 începuse să-i urască și pe evreii credincioși. Marx a preferat însă să trăiască pe spezele lui Friederich Engels, care din profitul fabricilor de bumbac ale tatălui său își putea permite să conducă lupta împotriva sistemului care-i aducea acest profit și în același timp să-l subvenționeze pe Karl Marx. Marx a primit apoi o moștenire de 824 de lire sterline de la Wilhelm Wolff, un naiv încântat de teoriile lui despre „exploatarea omului de către om” (salariul mediu al „muncitorilor exploatați” era de 4,5 lire sterline/an.

Uneori, Marx și Engels binevoiau să mai și muncească puțin. Astfel, au acceptat contractul pentru a scrie un manifest pentru Liga Comunistă, ai cărei membri deveniseră în anul1846. Această Ligă organizase „revoluțiile” de la 1848 în Europa, pentru justificarea cărora aveau nevoie de o declarație politică. Cum cei doi tergiversau elaborarea manifestului, comitetul central al Ligii Comuniste le-a adresat o notă pe un ton foarte aspru, avertizându-i că dacă nu-l vor termina de scris până la 1 februarie 1848, „se vor lua măsuri împotriva lor”. Cei doi s-au pus pe treabă și manifestul a apărut la 1 februarie 1848, la Londra.




„Revoluțiile spontane” de la 1848 fuseseră planificate pentru 1 martie la Baden, 12 martie la Viena, 13 Martie la Parma și 22 martie la Veneția. După 20 de ani, în 1868, Manifestului Comunist i s-a adăugat numele autorului, Karl Marx, și a fost declarat o operă filozofico-politică.

Principalele schimbări sociale pe care le prevedea Manifestul Partidului Comunist erau:
1. Abolirea proprietății private asupra pământului;
2. Taxe ridicate și progresive asupra venitului;
3. Abolirea dreptului la moștenire;
4. Confiscarea proprietăților emigranților și ale celor care sunt împotriva regimului;
5. Monopolul statului asupra creditului, printr-o bancă centrală de stat;
6. Monopolul statului asupra mijloacelor de comunicații și transportului;
7. Trecerea tuturor mijloacelor de producție în mâna statului, care va cultiva terenurile virgine și va planifica amenajarea solului;
8. Obligativitatea muncii pentru toți;
9. Ștergerea deosebirilor dintre sat și oraș; relocarea populației;
10. Educație gratuită și obligatorie a copiilor în școli de stat și combinarea teoriei cu practica.

Este interesant de văzut care este astăzi stadiul societății americane, în lumina acestor schimbări preconizate de Liga Comunistă.

1. Guvernul american stăpânește în prezent 33,5% din teritoriul Statelor Unite, în flagrantă contradicție cu Constituția țării. Micii fermieri au fost eliminați și fermele le-au fost luate, nu fără a-i face uneori să-și piardă viața. Astfel, președintele Statelor Unite i-a „iertat” pe micii fermieri de datoriile față de bănci (pe care aceștia le plăteau lunar sub formă de cambii la ipoteci) și, considerând acest mare „cadou” drept un venit suplimentar impozabil, le-a pretins plata imediată a unui impozit exorbitant, lucru imposibil de îndeplinit. Mulți dintre ei s-au dus să-și mai vadă o ultimă dată acareturile și vitele și s-au împușcat; apoi au venit agenții, care le-au izgonit familiile din casele în care s-au născut.
O altă metodă de a elimina fermierii a fost să-i ruineze treptat, înlocuind pe piață produsele lor cu produsele industriilor agricole. Acum, vitele, porcii și păsările nu mai trăiesc pe câmp sau în ogradă, ci în imense hale de beton, țintuite în lanțuri de la naștere și până la abator, îndopate cu hormoni ca să crească rapid în greutate, cu antibiotice ca să supraviețuiască oribilelor condiții de viață și cu cortizon, ca să rețină apa. Carnea și ouăle astfel obținute sunt extrem de periculoase pentru sănătatea consumatorilor, dar astfel se ating mai multe scopuri: pe de o parte, micii fermieri sunt ruinați și familiile lor îngroașă rândurile celor care trăiesc în mizerie în cartierele decăzute ale orașelor, iar pe de alta, incidența explozivă a cancerului și a altor boli legate de nutriție duce la creșterea profitului industriei farmaceutice, care convinge populația de necesitatea asigurărilor medicale, căci omul de rând nu mai are de unde plăti costul exorbitant al tratamentelor. Prin eliminarea clasei de agricultori din societate este atins și un al treilea scop: creșterea mortalității prin cancerul și bolile vasculare provocate de alimentația nocivă, oferită cu generozitate publicului de industria agroalimentară, împuținează numărul „îngrijorător de mare” al populației globului.

2. În 1913, Congresul american a reușit să legifereze impozitul progresiv pe venit. Aceasta a fost opera senatorului Nelson Aldrich, bunicul din partea mamei al fraților Rockefeller. Cum a evoluat impozitul progresiv de atunci încoace? În 1913, impozitul era de 4 $ pe cap de locuitor. În 1980, impozitul era de 2.275 $ pe cap de locuitor. Astfel, omul de rând muncea în 1980 de la 1 ianuarie până la 11 mai exclusiv pentru a-și plăti impozitul; din 11 mai încolo muncea pentru sine și familia lui. De atunci încoace, lucrurile au evoluat în mai rău. Un articol din 13 septembrie 1980 arată că cei cu un venit sub 10.000 $ anual constituie 43,9% dintre contribuabili, care plătesc 4,4% din impozit; cei cu venit între 15.000 $ și 50.000 $ anual constituie 38,2% dintre contribuabili și plătesc 60,1% din impozit; iar cei cu un venit de peste 50.000 $ constituie 2,4% dintre contribuabili, care plătesc 27,5% din impozit.
Pe de altă parte, cei cu adevărat putred de bogați, miliardarii, nu plătesc niciun impozit, căci averile lor sunt deghizate în „fundații”, care sunt scutite de impozite. Carnegie, magnatul oțelului, și francmasonul Rockefeller, magnatul petrolului, și-au scutit averile imense de orice impozit înainte de a se vota legea impozitului pe venit în 1913. Ascunzându-și averile sub masca fundațiilor neimpozabile, miliardarii care finanțează francmasoneria mondială și Noua Ordine Mondială nu plătesc nici taxe de moștenire; afacerile și industriile care au „donat” averea „fundației de binefacere neimpozabile” continuă să profite ca mai înainte; iar directorii fundației, aceiași cu proprietarii industriei, folosesc averea fundației după bunul lor plac.
În 1952, Congresul a cerut să fie examinate afacerile și averile fundațiilor neimpozabile. Cu această ocazie, Carrol Reece, membru în comitetul de investigație, a declarat că „banii sunt folosiți de fundațiile mari,  subvenționând educația în sensul colectivismului și finanțând tendințele francmasonice în guvernul american”. Legea impozitului progresiv și subterfugiul fundațiilor „de binefacere” neimpozabile realizează două lucruri de mare importanță: pe de o parte, pauperizează și elimină clasa de mijloc care, cu etica muncii, cu respectul pentru viața și bunurile aproapelui și cu principiile lor sănătoase în privința vieții fizice și morale pe care le preconizează, este cel mai mare dușman al Noii Ordini Mondiale. Pe de alta parte, pune imensele resurse ale marilor averi scutite de impozit în slujba îndobitocirii și înrobirii maselor prin degradarea culturală, spirituală și morală pe care o vor francmasonii.

3. Impozitul pe moștenire a fost impus în 1916.

4. Confiscarea averilor emigranților și a celor nesupuși a început să fie impusă în 1980, când legea 5691 din acel an interzicea oamenilor să transfere valori mai mari de 5.000 $ din sau în țară fără să raporteze aceasta, în detaliu, guvernului. În 1988, Congresul a votat H.R. 5210 care a devenit legea 100-690. Prin această lege, s-a dat lovitura mortală drepturilor cetățenești ale americanilor: sub pretextul că se luptă împotriva traficului cu stupefiante, organele polițienești sunt împuternicite să aresteze, să împuște, să interneze în lagăre de concentrare și să confiște bunurile oricărui cetățean, fără judecată, doar pe baza bănuielii lor că acel cetățean ar putea fi vinovat de ceva. Lagăre de concentrare și lagăre pentru alienații mintali au fost construite pe scară largă în ultimii ani în Statele Unite. Astfel, în Alaska, stat care are doar 400 de cetățeni cu boli mintale, s-a construit cu 12 milioane de dolari, pe 1 milion de acri de pământ, un imens lagăr de concentrare, în care pot fi internați deținuții politici „deranjați mintal”, fără drept de judecată, conform Actului de Sănătate Mintală. Dr. Wiliam R. Pabst arată că există cca 600 de lagăre pentru internarea prizonierilor politici „deranjați mintal” în Statele Unite. Sub pretext că „pun capăt traficului cu stupefiante”, în 1992, organele polițienești au fost autorizate să confiște absolut toate bunurile oricărei persoane bănuite – subliniem, bănuite, nu dovedite – că ar avea legătură cu stupefiantele.

5. Centralizarea creditului și a operațiunilor bancare a fost realizată în 1913, prin crearea Sistemului Federal de Rezerve (Federal Reserve System – FED).

6. Proprietatea statului asupra mijloacelor de comunicație și transport a început în 1916, cu crearea Comisiei Federale de Comerț și a continuat în 1934, cu crearea Comisiei Federale de Comunicații, a cărei funcție principală pare să fie aceea de a nu permite libertatea cuvântului, interzicând accesul la comunicații celor care nu se supun.

7. Proprietatea statului asupra mijloacelor de producție este uneori directă (de pildă, preluarea căilor ferate de către guvern), alteori indirectă, după modelul fascist, prin control politic. Astfel, dacă o industrie sau o instituție acceptă un împrumut sau o subvenție de la guvern care s-o salveze de la faliment într-un moment dificil, condiția este să urmeze directivele guvernului.

8. Obligativitatea muncii: soția americanului era casnică, se ocupa de gospodărie și creștea copiii; fără legislație directă, prin diferite măsuri, mai ales economice (nu se mai poate trăi dintr-un singur salariu), s-a ajuns ca majoritatea soțiilor americane să fie salariate exact ca în socialism și să-și lase copiii pe mâna creșelor și grădinițelor de stat, organizate cu mare cheltuială din 1990 încoace. Pentru ca femeile să fie încurajate să-și părăsească familiile, s-au votat legi ca cea  a „educației comprehensive”, s-au admis femeile în armată și se lucrează la o lege ca femeile să nu mai fie scutite de serviciul militar.

9. Redistribuirea forțată a populației a început la scară modestă, prin „revitalizarea urbană”, unde locatarii sunt izgoniți pentru a renova clădirile, dar nu se mai întorc niciodată de unde au plecat. Există însă planuri mari pentru relocarea forțată, pentru sunt puse la dispoziție lagăre de concentrare, deocamdată goale, construite în locuri nepopulate, pe vasta suprafață a Statelor Unite. Încă din 1976 s-a creat o forță polițienească specială, numită Law Enforcement (Forța de impunere a legii), ai cărei membri sunt instruiți în arestarea, transportul și supravegherea deținuților politici după modelul sovietic. Armata are 350 de centre care conțin dosarele a 25 de milioane de cetățeni și 760.000 de organizații. Orice cetățean poate deveni „deținut”, fără proces sau drept de judecată. În manualele de instructaj, cetățenii sunt descriși ca „deținuți”. Printre metodele de control se numără gazele paralizante și șocurile electrice însoțite de injecții cu anectină, substanță care produce paralizia totală a mușchilor, dar păstrează senzațiile intacte, astfel încât victima suferă durerea maximă fără să se poată mișca (raportul dr. Wiliam R. Pabst despre lagărele de concentrare pentru deținuții politici din SUA).

10. Școlarizarea gratuită în școli de stat a avansat cu pași gigantici, nu numai prin tot mai strânsa dirijare a școlilor publice din fiecare stat de către agențiile federale din Washington, ci și prin subvenționarea colegiilor și a universităților după 1957. Apoi, în 1980, s-a înființat în guvernul american Departamentul Învățământului.

FEMA este „Actul federal al stării de urgență” (Federal Emergency Management Act), care dă președintelui puteri supra-constituționale pe timpul stării de urgență. Actul FEMA a fost creat în mod ilegal la 19 iulie 1978, de către președintele Carter, prin ordin executiv, fără să fie legiferat prin Congres. Acest act, despre care victimele unui uragan, de exemplu, își închipuie că are funcția Crucii Roșii, adică aceea de a ajutora sinistrații, are de fapt puterea de a instaura un guvern totalitar în cazul unei crize naționale sau internaționale.

FEMA subsumează într-un singur act următoarele decrete prezidențiale (Executive Orders):
Executive Order No.10995 – preluarea de către guvern a tuturor mijloacelor de comunicație.
Executive Order No.10997 – confiscarea de către guvern a uzinelor electrice, petrolului, gazelor naturale, combustibililor și resurselor naturale.
Executive Order No.10998 – confiscarea de către guvern a alimentelor și fermelor agricole.
Executive Order No.10999 – preluarea de către guvern a tuturor mijloacelor de transport.
Executive Order No.11000 – mobilizarea tuturor cetățenilor în brigăzi de muncă, sub conducerea guvernului.
Executive Order No.11001 – preluarea de către guvern a învățământului și sănătății.
Executive Order No.11002 –înregistrarea tuturor persoanelor din țară de către directorul general al poștelor.
Executive Order No.11003 – ocuparea aeroporturilor și confiscarea avioanelor.
Executive Order No.11004 – înființarea unei autorități care să supravegheze cazarea și finanțarea operațiunii de relocare a întregii populații (adică forțarea unor grupuri mari de populație să părăsească locurile unde trăiesc și reașezarea lor în alte locuri, construite anume).
Executive Order No.11005 – preluarea de către guvern a tuturor căilor ferate și fluviale.

Și iată cum, fără să știe, americanii devin din ce în ce mai mult cetățeni ai unei țări socialiste.

Sursa: aici

Corectitudinea politică este comunismul secolului XXI (RO)

Interviu cu Srdja Trifković, reputat autor, comentator și scriitor sârb, editorul pentru afaceri externe al revistei americane Chronicles.



Sfârșitul libertății (End of Liberty) (RO)

«Am considerat mereu statul american ca un laborator de cercetări al ocultei mondiale – așa cum a fost și Germania lui Hitler sau lagărul socialist, la vremea lor – care prefigurează măsurile ce urmează a fi aplicate în toate țările lumii, aflate sub control prin complicitatea unor guverne marionetă, iar instaurarea Homeland Security este exemplul perfect al unui Gestapo modern, care vrea să controleze totul, de la traficul pe aeroporturi, până la culturile din fermele individuale sau curțile oamenilor. Veți descoperi din film că nu este deloc o comparație gratuită, ci însăși realitatea, societatea americană actuală fiind una de coșmar, în care orice individ poate fi zdrobit în orice moment de angrenajul nemernic statal, pentru delicte minore sau imaginare, cum ar fi netăierea la timp a ierbii din curtea proprie, sau vânzarea de lapte „ilegal”.»
Marian Matei - traducătorul documentarului. Citiți întreaga prezentare a filmului aici:





sâmbătă, 4 iulie 2015

Ce nu știați despre unii președinți americani + slideshow




CE NU ȘTIAȚI DESPRE UNII PREȘEDINȚI AMERICANI

Abraham Lincoln (1809-1865) era în tinerețe un adversar de temut pe ringul de wrestling (lupte libere), ajungând chiar în Wrestling Hall of Fame (Galeria celebrităților wrestling-ului). De fapt, întreaga lui viață poate fi considerată un model de tenacitate:
A eşuat în afaceri la vârsta de 21 de ani.
A fost învins în alegerile legislative la vârsta de 22 de ani.
A eşuat din nou în afaceri la vârsta de 24 de ani.
A fost copleşit de moartea iubitei lui la vârsta de 26 de ani.
A avut o cădere nervoasă la vârsta de 27 de ani.
A pierdut în alegerile pentru Congres la 34 de ani.
A pierdut în alegerile pentru Congres la 36 de ani.
A pierdut în alegerile pentru Senat la 45 de ani.
A ratat postul de vicepreşedinte la 47 de ani.
A pierdut în alegerile pentru Senat la 49 de ani.
A fost ales preşedintele Statelor Unite la vârsta de 52 de ani.

John Tyler (1790-1862) fost primul vicepreședinte care a ocupat funcția ca urmare a decesului președintelui în funcție. A avut două soții și 15 copii, mai mulți decât oricare alt președinte. Cu prima soție a avut 8 copii, iar cu a doua, 7. Doi dintre nepoții săi mai trăiesc și astăzi.

Franklin Pierce (1804-1869) a fost arestat în timpul mandatului său de președinte pentru că a trecut cu calul peste o femeie. Ulterior, acuzația a fost retrasă, din lipsă de probe. A avut trei băieți, care au murit toți de mici – primul la 3 zile, al doilea la 4 ani, iar al treilea la 12 ani.

Andrew Johnson (1808-1875) era în 1865 vicepreședintele Statelor Unite și l-a succedat la președinție pe Abraham Lincoln, după ce acesta a fost asasinat. Născut într-o familie săracă, în tinerețea sa a lucrat ca ucenic într-un atelier de croitorie. Ca președinte, el a continuat să-și facă singur costumele.

James Buchanan (1791-1868) a fost singurul președinte necăsătorit... deoarece era gay. Într-o scrisoare din 13 mai 1844, adresată unei doamne Roosevelt, el își descria deteriorarea vieții personale după ce marea lui iubire, William Rufus King, senator de Alabama, plecase la Paris ca ambasador. Buchanan obișnuia să cumpere sclavi din Washington D.C. și să-i elibereze discret în Pennsylvania, statul în care se născuse.

Rutherford B. Hayes (1822-1893) a fost singurul președinte rănit în Războiul Civil, și nu o dată, ci de patru ori. Patru cai au fost împușcați în timp ce-i călărea. Hayes credea într-un guvern meritocratic. A pledat pentru drepturi egale tuturor cetățenilor, indiferent de rasă, și pentru emanciparea acestora prin educație.

Harry S. Truman (1884-1972) și-a început mandatul de președinte cu câteva săptămâni înainte ca Japonia să capituleze în cel de-Al Doilea Război Mondial. Este cel care a ordonat utilizarea bombei atomice împotriva Japoniei, decizie rămasă până astăzi controversată. Litera „S” din numele său nu înseamnă nimic. După naștere, timp de o lună, părinții lui nu s-au putut hotărî asupra celui de-al doilea nume, așa că au convenit ca numele complet să conțină un „S”, în onoarea celor doi bunici, după mamă și după tată: Solomon Young și Anderson Shipp Truman.

William Taft (1857-1930), cunoscut și sub porecla Big Bill (Marele Bill), a fost cel mai gras președinte american, cântărind cca 160 de kilograme la 1,82 m înălțime. Multă vreme s-a luptat cu kilogramele în exces și cu afecțiunile legate de obezitate. Se spune că, la un moment dat, a rămas înțepenit în cada de baie și a trebuit să-și cheme consilierii ca să-l extragă de acolo. În urma acestui incident, a comandat o cadă nouă, de dimensiuni apreciabile: avea 2,10 m lungime, cântărea o tonă şi putea găzdui patru bărbaţi de statură mijlocie.

Herbert Clark Hoover (1874-1964), de profesie inginer minier, a fost un umanitarist și un administrator de excepție. Era de părere că ingineria poate oferi soluții la toate problemele sociale. Din păcate, poziția sa a fost zdruncinată de Marea criză economică, declanșată în timpul președinției sale. La vârsta de 2 ani a contractat o bronșită în formă gravă și în mod sigur ar fi murit, dacă unchiul său nu s-ar fi aflat lângă el, reușind să-l resusciteze. În timpul mandatului de președinte, fiul său deținea ca animale de companie doi aligatori, cărora li se permitea ca din când în când să se plimbe liberi prin Casa Albă.

Chester Alan Arthur (1829-1886) a fost cel de-al 21-lea președinte al Statelor Unite. Realizarea sa cea mai importantă a fost promulgarea legii cunoscută ca „Pendleton Act”, care i-a atras supranumele de „Părintele serviciului civil”. Era recunoscut pentru ținuta sa întotdeauna impecabilă, motiv pentru care i se mai spunea și „Elegantul Arthur”. În ultima lui zi de mandat, patru femei s-au oferit să-i devină soții.

James Garfield (1831-1881) a servit în cea mai înaltă funcție a statului american doar 6 luni și 15 zile, fiind al doilea președinte american asasinat. A fost împușcat de un avocat dement, pe nume Charles Julius Guiteau. Garfield era un avid cititor de cărți, deținând o bibliotecă de 3000 de volume, între care se regăseau Horațiu, Shakespeare, Goethe, Tennyson. În 1876 și-a arătat cunoștințele de matematică, demonstrând teorema lui Pitagora cu ajutorul trapezului. Dar Garfield avea și alte abilități: nu numai că era ambidextru, dar putea să scrie, în același timp, cu o mână în latină și cu cealaltă în greacă. A fost primul președinte care a vorbit la telefon. Când vorbea cu Graham Bell, care se afla la 13 mile depărtare, îi spunea: „Te rog, vorbește mai încet!”.

Benjamin Harrison (1833-1901) a fost primul președinte care a beneficiat de electricitate la Casa Albă. Totuși, îi era atât de frică să nu se electrocuteze, încât nu atingea niciodată întrerupătoarele.

Calvin Coolidge (1872-1933) a reușit să redea cetățenilor americani încrederea în Casa Albă, după scandalurile din timpul predecesorilor săi, astfel încât, la încheierea mandatului, se bucura încă de o mare popularitate. Ca președinte, obișnuia ca din când în când să apese toate butoanele din Biroul Oval, după care să se ascundă, ca să vadă câți dintre angajații lui mai erau la lucru.

Theodore Roosevelt (1858-1919) a devenit președinte în urma asasinării președintelui William McKinley și a servit două mandate, între anii 1901 și 1909. A depus jurământul la 42 de ani, rămânând până astăzi cel mai tânăr președinte din istoria Statelor Unite. A fost primul preşedinte care a mers cu automobilul, a zburat cu avionul, s-a scufundat cu submarinul şi a călătorit în afara Statelor Unite în timpul mandatului. Pe 14 octombrie 1912 se afla în campanie electorală pentru încă un mandat, în Milwaukee, Wisconsin, ținând un discurs, când John Schrank, un newyorkez cu mintea rătăcită, l-a împușcat. Glonțul a trecut însă prin tocul de ochelari, astfel că nu i-a provocat o rană adâncă. Roosevelt a continuat să-și țină discursul în fața mulțimii uimite: „Nu știu dacă v-ați dat seama, dar tocmai am fost împușcat. Pe cuvântul meu dacă-mi pasă!”. Roosevelt și-a încheiat speech-ul după 90 de minute, cu glonțul încă înfipt în piept.

George Herbert Walker Bush (n. 1924) zbura deasupra Japoniei pe 2 septembrie 1944, când avionul său a fost doborât în Pacific. Bush și un membru al echipajului au reușit să sară din avion la timp, dar parașuta celuilalt nu a funcționat, și bărbatul și-a pierdut viața. În cele din urmă, Bush Senior a fost salvat de un submarin aflat în largul coastelor insulei Chichi-jima.

William McKinley (1843-1901) își punea întotdeauna o garoafă roșie la rever, încredințat fiind că-i poartă noroc. În 1901, în timp ce dădea mâna cu oamenii adunați să-l întâmpine, a oferit floarea unei fetițe. Câteva secunde mai târziu a fost împușcat, murind după 8 zile.

Andrew Jackson (1767-1845) a fost al 7-lea președinte al Statelor Unite și a servit două mandate, între anii 1829 și 1837. Sub conducerea lui, în 1835, țara nu numai că nu avea datorii, ci avea chiar un plus de 440.000 de dolari, și asta în condițiile în care, la preluarea funcției, datoria SUA se ridica la 58,4 milioane de dolari. Tot în 1835 a avut loc și prima încercare de asasinat a unui președinte american în funcție. Richard Lawrence, un șomer de origine britanică, a tras în Jackson, dar pistolul nu a funcționat. A scos repede un al doilea pistol, dar nici acesta nu s-a descărcat. Atacatorul a fost arestat, iar pistoalele testate și retestate. De fiecare dată au funcționat perfect! La vremea respectivă, mulți americani au fost convinși că Jackson a fost protejat de aceeași „providență” care proteja tânăra națiune. Andrew Jackson avea reputația unui dur și a fost implicat în numeroase dueluri, cele mai multe fiind pentru a apăra onoarea soției sale.

Thomas Woodrow Wilson (1856-1924) a fost un prezbiterian devotat, un bun istoric și un specialist în științe politice. Contribuția lui la crearea Sistemului Federal de Rezerve (FED) a fost esențială, iar chipul lui a fost pus pe bancnota de 100.000 de dolari, pe care foarte puțini au ținut-o în mână. Bancnota a fost emisă pentru schimburile dintre filialele FED, dar a ieșit din uz odată cu inventarea transferurilor electronice. La câțiva ani după aprobarea înființări FED, Wilson a realizat greşeala enormă pe care a făcut-o: „Sunt cel mai nefericit om. Fără să vreau, mi-am ruinat ţara. O mare putere industrială este controlată acum de sistemul său de credit. Acum, dezvoltarea ţării şi toate activităţile noastre sunt în mâinile câtorva oameni”, îşi exprima el regretul. Restul... e istorie. 

Pe aceeași temă, citiți și „Coincidențe stranii legate de unii președinți americani”, aici: 
http://frumoasaverde.blogspot.ro/2012/04/sua-coincidente-uimitoare-video.html

America - fotografii de epocă



Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.