Se afișează postările cu eticheta Stil de viață. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Stil de viață. Afișați toate postările

luni, 5 iunie 2017

Lăcomia pierde omenia + VIDEO (RO)




LĂCOMIA PIERDE OMENIA

Pământul are suficient pentru nevoile omului, dar nu și pentru lăcomia lui. Mahatma Gandhi

Lăcomia este una dintre trăsăturile de caracter negative. Pe lângă sensul comun de „a mânca mult”, lăcomia se referă la dorința nestăpânită de a poseda cât mai multe lucruri. Lacomul este o persoană egoistă, care nu se simte niciodată satisfăcut cu ceea ce are și vrea mereu mai mult, fără să se întrebe dacă lucrul acela îi este cu adevărat necesar. Este modul lui de a-și acorda importanță și valoare. Teoretic, toți avem tendința de a dori mai mult decât avem cu adevărat nevoie, însă la cei care au o frică puternică de lipsuri sau de subapreciere lăcomia devine o trăsătură dominantă. Aceștia își vor folosi toată energia vitală în vederea acumulării de bani, obiecte și proprietăți.

luni, 10 aprilie 2017

American Beauty... la cumpărături




AMERICAN BEAUTY... LA CUMPĂRĂTURI

Grăsimea este noua normalitate a Americii. Conform unui studiu recent al CDC (Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor) peste trei pătrimi dintre americanii adulți sunt fie supraponderali, fie obezi. Și, pentru prima oară în istorie, numărul persoanelor obeze l-a depășit pe cel al persoanelor supraponderale. Pe locul doi al normalității americane putem plasa, fără să greșim, nonconformismul, un concept deseori subliniat ca fiind o calitate lăudabilă. Nonconformismul este atitudinea prin care o persoană nu acceptă anumite norme impuse de societatea din care face parte, fără ca prin comportamentul său să determine excluderea sa din societatea respectivă. Dar cum societatea nu este altceva decât un grup mai mare, organizat și condus după anumite reguli, stabilite de comun acord între membri, anormalitatea socială aduce atingere valorilor societății, fiind percepută ca o formă de anarhism. Să vedem însă ce înseamnă „normal” în America de azi.

joi, 9 martie 2017

Cum identificăm o relație de tip psihopat




CUM IDENTIFICĂM O RELAŢIE DE TIP PSIHOPAT

Ai avut vreo relație care te-a lăsat confuză, golită, epuizată? A încercat să te seducă cu complimente, promisiuni, daruri și vorbe de dragoste, pentru ca mai apoi să te abandoneze când te așteptai mai puțin și aveai mai multă nevoie de el? Ai avut vreodată impresia că te-ai îndrăgostit de Făt Frumos, pentru ca în final să te desparți de Domnul Problemă? I-ai descoperit trecutul ascuns și ai fost expusă laturii sale întunecate? Te-a mințit cu privire la orice: trecutul lui, relațiile lui, acțiunile, identitatea și intențiile lui? Ți s-a întâmplat ca cel mai frumos vis să se transforme în cel mai cumplit coșmar? Dacă răspunsul la aceste întrebări este „da”, este foarte probabil să fi întâlnit unul dintre așa numiții „prădători sociali” – în termen clinic, un psihopat.

miercuri, 25 mai 2016

Cele patru picioare ale mesei sănătății




CELE PATRU PICIOARE ALE MESEI SĂNĂTĂȚII

Motto: Fiecare om este creatorul sănătății sau bolii sale. Buddha

S-ar putea să credeți că eu, ca medic cardiolog, îmi petrec timpul meu cu pacienții discutând chestiuni tehnice, într-un limbaj medical complicat. În realitate, cel mai mult le vorbesc despre cele patru picioare ale mesei: masa sănătății. Le explic pacienților că sănătatea lor este ca o masă. Și, întocmai ca o masă solidă, ea are patru picioare egale și solide. Iar dacă unul este mai lung sau mai scurt, masa se clatină și, în final, se rupe. Iată care sunt cele patru picioare care ne mențin sănătatea stabilă:

1. Alimentația
Primul meu sfat medical este să aibă grijă ce mănâncă. Să fie atenți la ce bagă în gură. Să-i fac pe pacienții mei cu probleme cardiace să se gândească la mâncare este primul meu pas.


De curând, am examinat abdomenul unui bărbat obez. L-am întrebat: „Ce-i asta?”, uitându-mă la burta lui imensă. A răspuns soția în locul lui: „E brânză, biscuiți, cipsuri”. Okay, mi-am spus eu, e și ăsta un progres. Apoi l-am sfătuit să elimine definitiv din alimentație preparatele de tip fast-food. La următoarea vizită pierduse deja câteva kilograme în greutate. „N-ar fi trebuit să mănânc atât de mult junk-food”, mi-a spus el. Atunci când începi să te gândești la ceea ce bagi în gură, alegerile sănătoase vin de la sine. De pildă, după ce reduci cantitatea de sare, nu după multă vreme, mâncarea de la restaurant nu ți se mai pare atât de gustoasă. Și același lucru se întâmplă cu alimentele dulci și cu porțiile uriașe pe care le comandai odată.

2. Exercițiul fizic
Studii după studii au demonstrat beneficiile exercițiului regulat. Notați că am folosit termenul „exercițiu”, nu „activitate fizică”. Exercițiul fizic este o activitate susținută, care vă face să respirați adânc și să transpirați. Am început să scriu „Exersați-vă corpul” pe panourile din cabinetul meu și pe foile de prescripții medicale. Le spun pacienților mei să considere exercițiul fizic ca pe un medicament pe care trebuie să-l ia în fiecare zi.


Fiind eu însumi un sportiv toată viața și participând la curse de biciclete, am învățat câteva secrete despre exercițiul fizic. Unul dintre ele este să alegi un tip de exercițiu fizic de care să nu trebuiască să te lași vreodată. Cei mai mulți oameni ajunși la vârsta a doua sau a treia nu vor să se supună zilnic unui program de antrenament de cazarmă. Tot în acest sens, un alt lucru pe care-l prescriu pacienților mei este să-și aloce zilnic un anumit timp pentru exersarea corpului. Aceasta însemnă că exercițiul fizic nu trebuie să fie ceva în plus, câteodată, când au timp, ci „asta-i ora mea din zi pentru sănătate”.

3. Somnul
Când îi întreb pe pacienții mei sănătoși cum dorm, toți îmi spun că își mențin un orar regulat și dorm bine. Oamenii sănătoși n-au probleme cu somnul, pentru că un somn bun este cheia sănătății. Cei care se odihnesc bine toată noaptea se duc la culcare întotdeauna la aceeași oră și nu au plasme TV în dormitor. Somnul trebuie să fie ca un medicament pe care-l iei zilnic, pentru sănătate. Foarte mulți cercetători leagă problemele cu somnul, mai ales apneea, de boli, precum hipertensiune, boli de inimă și depresii. Și tot mai mulți medici, înainte de a recomanda proceduri cardiace, întreabă pacientul și caută cauza tulburărilor de somn.

4. Atitudinea
Recent, un pacient mai vechi, cu probleme de ritm cardiac, mi-a spus la ultimului consult că i-au dispărut simptomele. Când l-am întrebat ce-a făcut diferit în acest timp, mi-a răspuns: „Am decis să-mi schimb atitudinea”. L-am întrebat ce vrea să spună cu asta. Mi-a spus: „Am abordat stresul zilnic diferit. Mi-am dat seama că supărarea și îngrijorarea mă omoară. Am început să muncesc mai puțin. Mi-am făcut timp pentru exerciții fizice și mi-am impus să văd și partea bună a lucrurilor. Cam după o lună, problema mea cu inima s-a rezolvat de la sine”.


Așadar, fiecare supărare, fiecare criză de nervi mai pune un lemn pe foc, iar în final focul mistuie totul. Nu vreau să sugerez aici că atingerea unei sănătăți mentale și a fericirii e ceva ușor. Vă spun doar că legătura creier-inimă este foarte puternică. Noi, cardiologii, nu tratăm doar o inimă fizică, ci și una umană. Și, deși medicamentele și aparatura domină specializarea medicală numită cardiologie, eu aș pune în capul listei metodelor de tratament ale inimii bunătatea, generozitatea, iertarea și iubirea.

Observați, vă rog, firul comun care leagă cele patru picioare ale mesei sănătății: fiecare necesită un plan. Credem că suntem o națiune de oameni mai norocoși decât alții. Avem acces la o abundență de alimente, la mijloace de transport rapide și la nenumărate distracții. Dar trebuie să ne facem un plan prin care să ne opunem acestui lux dăunător. Sănătatea, ca și construirea unei mese, necesită un plan de acțiune.

Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)

duminică, 22 mai 2016

Ce nu știați despre Vladimir Putin + VIDEO (RO) + documentare (RO)




CE NU ȘTIAȚI DESPRE VLADIMIR PUTIN

Acum doi ani, Stanislav Belkovski, jur­nalist, analist politic şi apropiat al Kremlinului, a publicat o carte prin care-şi propunea să schimbe imaginea pe care Occidentul o are despre Vladimir Putin. „Putin - biografia interzisă”, apărută prima oară în Rusia, avea să facă furori. Cartea oferea nu doar o poveste de viaţă plină de pi­canterii, ci şi una foarte bine documentată. O bio­grafie ironică şi impecabil scrisă, pe care unii co­men­tatori n-au ezitat s-o con­si­dere, totuşi, perfidă. Un lucru este cert: ver­siunea lui Belkovski este cel puţin savuroasă. O găsiţi tradusă şi în româneşte, a apărut la Edi­tura Corint.

- Deşi, conform biografiei oficiale, Putin s-a născut în 1952, la Leningrad, în familia mun­­­citorului Vladimir Spiridonovici, adevăratul loc de naştere al preşedintelui rus pare a fi satul Terehino din regiunea Perm, pe care mama lui l-a părăsit, fugind de desfrâ­narea şi alcoolismul soţului ei, Platon Privalov. Ajunsă în Gruzia, s-a căsătorit cu Gheorghi Osi­paşvili, cu care (ţineţi-vă bine!) a mai făcut încă zece copii. Numai că proaspătul tată de împrumut a refu­zat categoric să-l recunoască pe micul Vladimir drept copilul lui. Şi-a şicanat nevasta până când aceasta, exasperată, l-a trimis la Le­nin­grad, unde a fost înfiat de o rudă săracă. Ura lui Pu­tin pentru gruzini s-a născut, pare-se, în anii plini de frustrări ai copilăriei, şi-i explică orien­tarea antigruzină. Cât despre mama sa, Vera Nikolaevna, se spune că trăieşte şi azi, în uitare, pentru că fiul ei, ajuns președinte, n-a iertat-o niciodată că l-a înstrăinat.

- Trecutul de agent KGB al lui Putin e destul de modest, deşi biografia oficială ţine să precizeze că, de bunăvoie şi nesilit de nimeni, Vla­dimir Vladimirovici şi-ar fi oferit, la vârsta tinereţii, serviciile KGB-ului, care n-a ezitat să-l coopteze în faimoasa Direcţie Generală nr. 1 (Externe) şi să-l trimită la Dresda, în Republica Democrată Germană, ca director al Casei de Cultură So­vietice. Dar adevărul, mai pu­ţin poleit, se pare că e altul. An­gajat la mult mai mo­desta Di­recţie Gene­ra­lă nr. 5, care se ocu­pa de di­sidenţă şi de anchete politice, Putin avea sarcina să-i toar­ne pe studenţii sovie­tici ca­re aveau burse de stu­dii în RDG. Dar foar­te repede, tânărul ka­ghe­bist a făcut o gre­şeală fatală. S-a îm­prietenit, la o bere, cu Klaus Zuchold, de­mas­cat după 1989 ca agent special STASI şi agent BND (ser­viciul de informaţii vest-german), căruia i-a sifonat numele a 15 agenţi secreţi ruşi. Trădarea l-ar fi putut costa mult pe Putin, dacă nu l-ar fi salvat chiar prăbuşirea URSS. Rechemat de urgenţă în ţară, a fost numit consilier al pro­rec­torului Uni­ver­sităţii de Stat.



- La începutul anilor 1980, Pu­tin s-a căsătorit cu Liud­­mila Aleksan­drovna, pe care a cunos­cut-o la o agenţie de turism din Kaliningrad. O fată frumoasă şi zveltă, după cum arată fotografiile vremii, mai tânără decât Putin cu 6 ani, dar timidă şi lipsită de iniţiativă. Din interviurile luate Liudmilei de către ziaristul rus Oleg Bloţki, reiese că actualul sex-simbol al politicii ruse a fost un soţ mizerabil. Partener lipsit de afecţiune, îşi bruftuluia zdravăn nevasta dacă îndrăznea să danseze sau să râdă la vreo petre­cere, permiţându-şi, în schimb, să întârzie cel puţin o oră şi jumătate la întâlniri şi să-şi lase soţia, gravidă în luna a şaptea, să urce cele 5 etaje ale blocului cu un copil atârnat pe-un braţ şi o sacoşă pe celălalt. În preajma gloriosului an 2000, când Putin ajungea la putere, Liudmila se îngrăşase şi se urâţise de „traiul cel bun”. Mai mult, din cauza unui ne­fericit accident de maşină, începuse să bea şi să aibă probleme cu nervii. Oricât au în­cercat con­silierii preşedintelui s-o transforme într-o persoană publică, imaginea ei nu mai cadra cu „splendoarea” pre­şedintelui nou ales. Drept urmare, Liudmila a fost ştearsă din an­turajul oficial şi ţinută departe. S-a zvonit multă vreme că, tulbu­rată psihic grav, s-ar fi retras la o mânăstire. În 2013, însă, lucrurile s-au limpezit. După 15 ani de mariaj separat, Liudmila a cerut divorţul, iar Vla­dimir Putin i l-a oferit cu genero­zi­tate.


- Întoarcerea în Sankt Peters­burg după perioada petrecută la Dresda, l-a destabilizat grav pe Putin: avea 37 de ani, nevastă şi doi copii care ce­reau de mâncare. Forţat de îm­prejurări, viitorul lider politic a lu­crat o vreme ca taxi­me­trist par­ti­cu­lar pe un Za­po­rojeţ so­­vie­tic, pro­­­dus de fa­­­­brica u­crai­­neană ZAZ. O ma­şină rudi­men­tară, pe care statul o oferea gratis invalizilor de război.

- După instalarea lui Putin la Kremlin, o pri­etenă a Liudmilei (Irene Pietsch) a făcut dez­văluiri într-o carte despre viaţa intimă a celor doi soţi. Lista picanteriilor cuprindea şi faptul că Putinii în­cetaseră orice legătură sexuală încă din anii ‘80. Ca­uza? Putin se implicase emo­ţional în „nişte prietenii băr­băteşti adevă­rate”. Cel puţin asta declară Liudmila despre relaţia stra­nie pe care Putin a între­ţi­nut-o cu Klaus Zuchold, cel care i-a distrus cariera de KGB-ist, şi cu Matthias Warnig, care azi a devenit un per­­sonaj cheie al com­plexu­lui energetic rusesc. Să fie Putin atras de bărbaţi? Unul dintre argumente ar fi chiar fap­tul că, deşi relaţia cu Liud­mila îngheţase, nu s-au auzit ni­cio­dată zvonuri c-ar fi interesat de alte femei. În afară, desigur, de cazul ce­le­brei gimnaste Alina Ka­bae­va. Numai că...

- ...povestea de dragoste cu Alina Kabaeva ar fi o cacealma. În 2002, când fata avea 19 ani, iar Putin 50, un înalt func­ţionar al Kremlinului a în­ceput să le susure jur­naliştilor la ureche despre o posibilă poveste de dra­goste între cei doi, presa n-a ezitat să preia ştirea şi s-o am­pli­fice, cu sprijinul activ al Alinei, care lăsa să se înţeleagă pretutindeni – la coafor, la cumpărături, prin lumea bună a Mos­covei – că e un oaspete obișnuit al casei lui Putin, în care e condusă frecvent (azi, o parte a presei susţine că Putin ar avea doi copii cu gimnasta, pe care-i as­cunde de ochii lumii la re­şedinţa lui din Novo Oga­riovo.) Ciudat este fap­tul că preşedintele rus n-a negat nicio­dată aceste zvonuri, tăcerea lui în­treţinându-le cu bună ştiinţă. Şi niciun ofi­cial n-a ieşit să infirme idila, nici chiar atunci când Kabaeva a decis să se mărite cu un căpitan de poliţie.

- Dac-ar fi să-i luăm de bună declaraţia de avere, acest „umil servitor al naţiunii” lu­crea­ză ca un ocnaş pentru doar 187.000$/an, are un apar­tament modest şi trei maşini ieftine. Însă fai­moasa listă de bunuri a președintelui Rusiei cu­prinde nu mai puţin de 15 elicoptere şi 43 de alte na­ve de zbor, inclusiv un Airbus, 2 business jeturi de lux şi un avion de pasageri Ilyushin, cu o cabină pentru  decorarea căreia a plătit 18 milioane de dolari. Mai are 20 de case, dintre care una – un palat luxos, cu vedere la Marea Neagră – a fost vândută recent pen­­tru suma de 380 de milioane de euro. Şi, bineîn­ţeles, câteva iahturi, vreo patru, dintre care unul, cumpărat din fonduri prezidenţiale, are şase cabine de lux şi a costat circa 30 de milioane de euro.


Și să nu uităm că noul monarh al Rusiei este rareori văzut fără unul dintre ceasurile sale de colecţie – un Patek Philippe de 80.000 $, sau un Breguet mai modest, de doar 20.000 $. În total, colecţia lui de ceasuri are o valoare estimată la 180.000 $, cam cât venitul lui anual de­clarat! În 2007, la cererea revistei germane Die Welt, Stanislav Belkovski, analist politic şi econo­mic rus şi autorul cărţii despre care vorbim, a estimat că averea lui Putin se ridica la 40 de miliarde de do­lari. El a luat în calcul acţiunile pe care le deţinea președintele Rusiei atunci, în mai multe companii petroliere, inclusiv în uriaşele Surgutneftegaz şi Gazprom. Dar asta era acum câţiva ani. Întrebat dacă crede că e posibil ca cifrele să se fi schimbat, Belkovski a spus că da. Astăzi, ave­rea lui Putin ar atinge 70 de miliarde de dolari, și asta în condiţiile în care cel mai bogat om al planetei, Bill Gates, este listat de Forbes cu 80 de miliarde.

Sursa: aici

Eu, Putin (RO)


Vladimir Putin – Vi se pare că sunt nebun? (RO)



Adevăratul Putin (RO)



luni, 11 ianuarie 2016

Cerșetoarele cu copii în brațe




CERȘETOARELE CU COPII ÎN BRAȚE

Am dat peste acest articol absolut întâmplător, într-una din acele zile în care navighez pe Internet fără o țintă precisă, ca să aflu ce se mai petrece prin lume. Textul original este în limba engleză și îi aparține unui jurnalist român, care a descoperit un fapt îngrozitor și a simțit nevoia să tragă un semnal de alarmă: „Gândiți-vă de două ori înainte să le dați bani cerșetoarelor cu copii în brațe”. Iată povestea cutremurătoare, ai cărei protagoniști sunt... țiganii noștri. Subiectul: De ce doarme întotdeauna copilul din brațele cerșetoarelor?


La intrarea în stația de metrou stă o femeie de o vârstă incertă. Părul îi e ciufulit și murdar, iar capul aplecat, a suferință. Femeia e așezată direct pe pavajul murdar și lângă ea se află o pungă. În acea pungă trecătorii aruncă bani. În brațele femeii doarme un copil de vreo doi anișori. Acesta poartă o căciuliță și niște haine murdare. Poziția ei de „Madona cu pruncul” îi face pe numeroșii trecători să arunce bani în pungă. Sunt și ei oameni ca noi, doar că mai puțin norocoși în viață, și întotdeauna ne inspiră milă. Suntem gata să le dăm acestor nefericiți și cămașa de pe noi, și ultimul bănuți din buzunar. Nici n-am concepe altfel. A ajuta înseamnă a face „o faptă bună”.

Am trecut pe lângă această cerșetoare timp de o lună de zile. Nu i-am dat niciodată bani, pentru că știam că face parte dintr-o rețea organizată, iar banii strânși sunt dați celor care controlează cerșetorii din zonă. Acești indivizi dețin numeroase mașini și proprietăți luxoase. Și mai știam că cerșetorii nu primesc, de fapt, mai nimic – o sticlă de vodcă seara și un döner kebab.

O lună mai târziu, trecând în continuare pe lângă zona cerșetorilor, m-a lovit un gând. Stăteam în intersecția aglomerată uitându-mă la copil, îmbrăcat întotdeauna în aceleași hăinuțe murdare, pe care-l vedeam acolo și dimineața, și seara. Atunci am realizat că ceva nu e în regulă cu tabloul acela: copilul dormind. Nu l-am văzut niciodată treaz sau plângând. Dormea tot timpul, cu capul sprijinit de genunchiul unei femei care era mama lui.

Dumneavoastră aveți copii? Mai țineți minte cât timp dormeau în timpul zilei la vârsta de 1, 2 sau 3 ani? Două, maximul trei ore după-amiază (și nu consecutiv), după care din nou mișcare. Ei bine, timp de o lună întreagă, intrând zi de zi în metrou, nu l-am văzut niciodată pe copilul acela treaz. M-am oprit, m-am uitat mai îndeaproape la el, apoi la cerșetoare, și bănuiala mea s-a transformat în certitudine.
– De ce doarme copilul ăsta tot timpul?, am întrebat-o.
Femeia s-a făcut că nu mă aude. Și-a lăsat ochii în jos și și-a ascuns fața în gulerul jachetei ponosite. Am repetat întrebarea. Femeia și-a ridicat ochii, privind undeva, în spatele meu, cu o expresie de iritare. Privirea ei arăta ca cea a unei creaturi de pe altă planetă.
– Pleacă de-aici! a murmurat ea.
– De ce doarme copilul? nu m-am lăsat eu, aproape țipând.
În spatele meu, cineva mi-a pus mâna pe umăr. M-am uitat înapoi. Un bărbat în vârstă mă privea dezaprobator:
– Ce vrei de la ea? Nu vezi ce viață grea are? spuse el scoțând din buzunar câteva monede și aruncându-le în punga femeii.
Cerșetoarea făcu semnul crucii, luând chipul umilinței și al suferinței universale. Tipul își luă mâna de pe umărul meu și părăsi locul. Pun pariu că, o dată ajuns acasă, a povestit familiei cum a luat el apărarea unei femei sărmane, agresată de un bărbat fără suflet, într-o stație de metrou.

A doua zi am sunat un amic – un bărbat amuzant, cu tenul măsliniu, de naționalitate romă, care n-a reușit să termine decât vreo trei clase primare. Dar această totală lipsă de studii nu l-a împiedicat să se deplaseze pe străzile capitalei într-o mașină scumpă și să locuiască într-o casă cu nenumărate ferestre și balcoane. De la acest amic al meu am reușit să aflu că această afacere, în ciuda spontaneității aparente, este în mod clar bine condusă și supravegheată de niște rețele organizate. Copiii folosiți sunt închiriați de la familii de alcoolici, sau pur și simplu furați. Dar ceea ce voiam eu, era să capăt un răspuns la întrebarea „De ce doarme copilul?”. Și l-am primit. Amicul țigan a rostit fraza cu o voce calmă, care m-a cutremurat:
– E pe heroină sau pe vodcă...
Am înlemnit.
– Cine e pe heroină? Cine e pe vodcă?
– Copilul, ca să nu plângă, mi-a răspuns el. Chiar nu-ți dai seama? Femeia îl ține lângă ea o zi întreagă, închipuiește-ți ce s-ar plictisi, bietul de el...

Ca să țină copilul adormit de dimineața până seara, pompează în el vodcă sau droguri. Desigur că organismul unui copil nu e în stare să facă față unui asemenea șoc. Așa că copiii uneori mor. Și cel mai îngrozitor e că uneori mor chiar în timpul „zilei de lucru”. Iar mama imaginară trebuie să țină în brațe copilul mort până seara. Astea sunt regulile. Iar trecătorii vor continua să arunce bani în pungă, convinși fiind că fac un gest moral – ajută o mamă singură.

În ziua următoare am trecut pe lângă aceeași stație de metrou. Mi-am arătat legitimația de jurnalist, pregătit fiind de o discuție serioasă. N-a ținut, dar lucrurile s-au desfășurat cam așa: O femeie stătea pe jos și ținea în brațe un copil. Am întrebat-o dacă poate să-mi arate actele copilului și, cel mai important, unde e copilul de ieri. Femeia pur și simplu m-a ignorat, nu însă și trecătorii. Mi s-a spus că nu sunt în toate mințile, că țip la o biată cerșetoare cu un copil. Până la urmă am fost condus afară din stația de metrou, în disprețul tuturor. Singurul lucru care-mi mai rămăsese de făcut a fost să sun la poliție. Când aceasta a sosit, cerșetoarea și copilul dispăruseră, iar eu am rămas cu senzația că mă lupt cu morile de vânt.

De-acum încolo, când vedeţi la metrou sau pe stradă femei cu copii mici cerşind, gândiţi-vă de două ori înainte să duceţi mâna la buzunar. Gândiţi-vă că, dacă n-ar fi fost sutele şi miile noastre de mâini, afacerea asta ar fi murit. Dar nu și copiii îndopaţi cu vodcă sau droguri. Nu vă uitaţi cu afecțiune la copilul adormit. Uitați-vă cu oroare... Din moment ce-ați citit acest articol, acum ştiţi de ce doarme copilul din braţele cerşetoarei.

Dați mai departe această informație. Iar data viitoare când veți mai fi tentați să vă deschideți portofelul ca să aruncați un ban unei cerșetoare, aduceți-vă aminte că acest gest caritabil ar putea costa viața unui copil.


Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)


sâmbătă, 24 octombrie 2015

Există viață după pensionare + VIDEO (RO)




EXISTĂ VIAȚĂ DUPĂ PENSIONARE

Sfaturile de mai jos nu se adresează neapărat numai persoanelor recent pensionate sau celor pentru care „spectrul” pensionării e aproape, ci și tinerilor care cred că momentul ieșirii la pensie este atât de îndepărtat, încât nu merită să-ți pui problema să te pregătești de pe-acum. Aceasta este cea mai greșită abordare a vieții, cauza căderilor psihice și a deteriorării rapide a sănătății după vârsta de 60 de ani. Acestora le spun: pregătiți-vă din timp, mental, fizic și... material să trăiți 100 de ani. Viața voastră, așa cum v-ați imaginat-o întotdeauna, în secret, poate începe la 60 de ani. Depinde de voi să îmbătrâniți frumos și să vă faceți viața lungă și plăcută.


Nu spuneți niciodată „sunt bătrân(ă)”. Mulți oameni, după ce ies la pensie, au impresia că sunt mai puțin importanți, probabil pentru că simt că și-au pierdut statutul social. Cred dintr-o dată că sunt bătrâni și ca urmare, acum au trecut pe planul doi. Nu-i deloc așa! Omul are trei vârste: vârsta cronologică, vârsta biologică și vârsta psihologică. Prima se calculează după data nașterii, a doua se determină după starea de sănătate, iar a treia, după cât de bătrâni ne simțim. În timp ce pe prima nu o putem controla, celelalte două depind exclusiv de noi: multă mișcare, o hrană sănătoasă, o atitudine pozitivă și o gândire optimistă pot reduce semnificativ valorile celorlalte două vârste.

Banii contează, deși adevărata bogăție este sănătatea voastră. Dacă vă iubiți copiii, aveți grijă să nu deveniți o povară pentru ei. Puneți-vă bani deoparte din timp pentru o hrană de calitate, excursii recreative și eventuale îngrijiri medicale. S-ar putea ca pensia să nu fie suficientă. E adevărat că mulți copii sunt recunoscători și au grijă de părinții lor, dar nu trebuie să vă bazați niciodată pe acest considerent.

Relaxare și recreere trebuie să fie cuvintele de ordine din viața voastră de pensionar(ă). Faceți tot ce n-ați putut face până acum, din lipsă de timp: dormiți mult, citiți, ascultați muzică, plimbați-vă (prin lume, dacă economiile vă permit). Nu vă mai gândiți la viitor, trăiți doar prezentul.

Faceți schimbări în viața voastră. Monotonia scurtează viața. Renunțați la prietenii de conveniență și faceți-vă alții, mai compatibili cu natura voastră. Mutați-vă în altă casă, mai mică, mai ușor de întreținut și de preferat într-o zonă mai verde. Știți cum se spune: „Schimbi locul, schimbi norocul”. Va fi ca și cum ați lua viața de la început.

Fiți egoiști. Era și timpul... Destul v-ați sacrificat pentru copii, partenerul de viață sau șeful pretențios. A venit momentul să vă preocupe doar fericirea și satisfacția voastră interioară. Nu vă simțiți obligați dacă familia face ceva pentru voi și, la rândul vostru, ajutați-i doar dacă doriți, neașteptând nimic în schimb. Ajutați-vă copiii sau părinții (dacă mai trăiesc) doar din bunătate.

Uitați și iertați. Scoateți-vă din minte tot ce v-a produs supărări și necazuri în trecut. Nici nu-i chiar așa de greu. Uitați de dragul sănătății voastre. Iertați de dragul fericirii voastre. Altfel, nu faceți decât să vă creșteți tensiunea arterială în mod inutil.

Acceptați-vă așa cum sunteți. Cu cele câteva riduri, cu părul grizonat... Nimic nu este mai dezagreabil decât o femeie în vârstă care-și tencuiește obrajii cu fond de ten, își colorează părul în roșu aprins și zornăie de bijuterii. Ba da... există ceva chiar mai respingător și mai ridicol: un bărbat în vârstă care-și cănește cele câteva fire care i-au mai rămas, duhnește a parfum și face pe donjuanul... Îmbătrâniți frumos! Nu încercați să vă ascundeți vârsta, pentru că nu veți păcăli pe nimeni. Mai bine îngrijiți-vă sănătatea, nu vă depășiți greutatea corporală, îmbrăcați-vă adecvat vârstei și veți fi plăcuți și respectați. Cât despre succes, are șanse mari să apară chiar și la această vârstă, în cazul în care ați rămas fără partenerul de viață...

Învingeți-vă frica de moarte. Toți știm că într-o bună zi o să părăsim această lume, de aceea nu văd rostul pentru care să ne temem de moarte. De ce să vă irosiți cu asemenea gânduri ultima parte a vieții, care poate fi chiar mai frumoasă decât prima, pentru că este în totalitate sub controlul vostru... Gândiți-vă că veți continua să trăiți prin copiii și nepoții voștri. Gândiți-vă că veți rămâne viu prin ceea ce ați făcut bun pentru alții. Gândiți-vă că veți continua să trăiți în Univers, doar că sub o altă formă.

Olga Constantin

HARTA PENSIILOR ÎN EUROPA


Luxemburg (3.000 Euro); Norvegia (1760); Grecia (1620); Danemarca (1411); Elveția (1393); Italia (1141); Franța (1108); Islanda (1046); Suedia (1060); Finlanda (1050); Austria (1026); Spania (877); Belgia (847); Germania (791); Malta (615); Slovenia (604); Marea Britanie (460); Polonia (437); Cehia (390); Portugalia (354); Ungaria (332); Croația (321); Estonia (288); Letonia (258); Lituania (220); România (177 Euro); Bosnia (171); Bulgaria (145); Albania (55 Euro)

Isabel Allende: How to live passionately - no matter your age (RO)



Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.