Se afișează postările cu eticheta Totul despre lapte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Totul despre lapte. Afișați toate postările

joi, 10 noiembrie 2016

Adevărul despre iaurturile probiotice




ADEVĂRUL DESPRE IAURTURILE PROBIOTICE
 
Gigantul producător de iaurturi Danone nu va mai promova, în reclamele sale din SUA, beneficiile pentru sănătate ale produselor Actimel și Activia, deoarece s-a descoperit că, de fapt, acestea nu au atributele pretinse. Potrivit presei britanice, cel mai mare producător de iaurturi din lume a mărturisit că a exagerat în reclamele la aceste produse care, de fapt, nu au acele beneficii prezentate. Astfel, Danone a fost de acord să nu mai afirme în spoturile de televiziune că Activia îmbunătăţeşte tranzitul intestinal şi că Actimel întărește sistemul imunitar.

sâmbătă, 29 octombrie 2016

Mitul calciului din lactate și cele mai bune surse de calciu




MITUL CALCIULUI DIN LACTATE 
ȘI CELE MAI BUNE SURSE DE CALCIU

Dacă vreţi să aflaţi ceva dintr-un anumit domeniu, trebuie să citiţi cât mai mult despre domeniul respectiv şi domeniile conexe. Astfel, încet, încet, undeva în mintea voastră, inconştient dar sigur, informaţia se va cerne şi se va structura, şi la un moment dat veţi ajunge să intuiţi dacă ceea ce citiţi e adevărat sau nu. Dacă ați mai auzit sau ați mai citit că laptele și derivatele sale nu sunt nici pe departe o sursă bună de calciu pentru organismul uman și ați fost revoltați de idee, pentru că venea în contradicție cu tot ce vi s-a spus despre binefacerile acestui aliment, căutați în continuare articole pe această temă. Țineți seama și de autorul articolului. Dacă este vorba de un cercetător sau un nutriționist cu studii academice, s-ar putea să fie adevărat. Și nu uitați că industria de profil n-are alt interes decât să-și vândă produsele și să-și maximizeze profitul, chiar și pe seama sănătății voastre. Prin urmare, nu vă bazați pe reclame! Textul de mai jos este un capitol din cartea lui Marian Paraschiv Claudius, „Tratat pentru alimentația naturală a omului”, apărută la Ed. Christalin în 2003. Autorul este medic ofițer și lucrează la Comandamentul Protecției Civile din România. De asemenea, este doctorand la Institutul de Sănătate Publică din București, Catedra de igienă și ecologie medicală, cu teza de doctorat „Cercetări privind alimentația naturală și efectele acesteia asupra stării de sănătate”. Sperăm să fie o lectură în folosul sănătății voastre.

Ni se tot spune că trebuie să consumăm lactate pentru a avea calciu în oase. Oare chiar așa să fie? Vă prezint mai jos două argumente esențiale pentru care lactatele sunt de fapt inamicii calciului.

duminică, 16 octombrie 2016

Masa fatală




MASA FATALĂ

Mâncarea e o obsesie. Burta care cugetă, pântecele care ne salvează de cotidianul tern. În aşteptarea meselor, suntem ostaticii ciugulelii. Cetăţeanul rumegător se umflă pe zi ce trece. Statelor Unite li se cuvin laurii grăsimii. Franţa vine şi ea rapid din urmă. Un studiu realizat de Nutrition Santé în 2006 constată că 57% dintre bărbaţi, 41% dintre femei şi 18% dintre copii au rotunjimi în exces. Un adult din şase este obez, proporţia fiind de 3,5% la cei mici.

joi, 21 iulie 2016

Laptele ne poate scurta viața + VIDEO


LAPTELE NE POATE SCURTA VIAȚA

Dr. Elizabeth Noble

Pe la mijlocul anilor ’70, când am înființat „Departamentul pentru sănătatea femeii”, osteoporoza nu era boala obișnuită și mortală care este astăzi (fracturile de șold sunt în prezent a 12-a cauză de deces). În perioada studenției mele în Australia, în deceniul anterior, diagnosticul de osteoporoză era pus numai după ce o fractură provoca o traumă minimă (ca urmare a unei căzături, de pildă). Scanările pentru aflarea densității osoase nu se inventaseră încă și nu cred că era mai rău fără ele. A considera laptele ca vinovatul și nu leacul osteoporozei înseamnă a ataca însăși „vaca sacră a familiei” și, bineînțeles, business-ul uriaș al produselor lactate. Și osteoporoza este doar o parte a problemei. Aceia dintre noi care au observat ce conțin tăvile cu mâncare ale pacienților din spitale își pot da seama că cei mai mulți dieteticieni, în ciuda celor 4 ani de studii, nu sunt la curent cu dovezile medicale în ceea ce privește consumul de lactate. Excepțiile sunt puține: Nancy Appleton, care a scris în 1990 cartea „Să ne construim oase mai puternice” (Building Better Bones) și Susan Brown, o altă nutriționistă luminată, care a publicat în 1996 cartea „Oase mai puternice, corpuri mai puternice” (Better Bones, Better Bodies).  

În 1992, Frank Oski Jr., șeful Secție de pediatrie de la Spitalul John Hopkins, a scris cartea „Nu-ți mai bea laptele” (Dont Drink Your Milk). Acest medic făcuse deja legătura între consumul de lapte și diabetul juvenil și afirma că cel puțin 50% dintre copiii Statelor Unite sunt alergici la lapte, suferind, printre alte afecțiuni, de diaree, constipație, oboseală. Dr. Oski știa la vremea aceea că produsele lactate sunt principala cauză a alergiilor alimentare, și-și sfătuia toți pacienții, indiferent de vârstă, să nu le consume. În felul acesta, multe cazuri de astm sau infecții ale sinusurilor au fost rezolvate de acest medic doar prin eliminarea totală din dieta pacienților săi a laptelui și a produselor lactate.

Un alt pediatru cunoscut, Benjamin Spock, recunoștea în ediția a 7-a a cărții sale, „Îngrijirea copilului” (Child Care), că „cercetările ne-au obligat să regândim această recomandare... produsele lactate contribuie la un număr surprinzător de mare de probleme de sănătate”. Apoi, în 1997, Robert Cohen publica studiul „Laptele – otrava mortală” (Milk - The Deadly Poison), o prezentare detaliată a lăcomiei corporației Monsanto, care, prin inginerie genetică, crease hormonul de creștere bovin recombinant (rBGH), un hormon sintetic ce impulsionează producția de lapte atunci când este injectat vacilor, acest lucru determinând o creștere cantitativă în lapte a unui alt hormon, denumit „factor de creștere insulinic” (IFG-1). La om, nivelurile ridicate ale hormonului IGF-1 favorizează apariția anumitor forme de cancer: de sân, de prostată și de colon. Acest hormon se găsește în laptele americanilor din 1994. Fiecare înghițitură conține hormoni de creștere, creându-ne o serie de probleme de sănătate, de la obezitate infantilă la boli cronice.

În 1998 mi-a căzut în mână o carte scrisă de franțuzoaica Anne Laroche-Walter: „Laptele de vacă – albul înșelător”. În anul următor, D. Raphaël Nogier descria în cartea sa, „Acest lapte care amenință femeile” (Ce lait qui menace les femmes), felul în care consumul de lapte crește riscul apariției cancerului de sân. În 2001, Robert Cohen a publicat „Laptele de la A la Z” (Milk: A-Z) o lucrare concepută cu ilustrații pe paginile din drepta și citate medicale pe paginile din stânga. Este o carte pe care o recomand cu căldură pentru sălile de așteptare, deoarece este extrem de accesibilă pacienților, în timp ce pe copii i-ar amuza desenele.

În anul 2003 a fost publicat în New York Times Magazine articolul dr. Robert M. Kradjian, Laptele – Mesaj către pacienții mei. Autorul este șeful secției de chirurgia sânului de la Centrul medical Seton din Daly City, California. Această amplă prezentare a numeroaselor riscuri asociate cu consumul de lapte, apărută într-o revistă săptămânală de prestigiu, îmi arată faptul că, în sfârșit, după aproape două decenii de semnale de alarmă, subiectul a devenit public și de larg interes, în ciuda eforturilor companiilor producătoare de lactate, care nu încetează să inducă în eroare populația prin reclame agresive.

În anul 2005 apare în Marea Britanie lucrarea „Nevoia de lapte” (The Milk Imperative) a lui Russell Eaton, care, pe 60 de pagini, ne învață cum să ne preparăm alternative sănătoase la lapte, din nuci, alune și semințe. Noutatea adusă de Eaton în această carte este teoria sa, conform căreia celulele care formează oasele (osteoblastele) sunt distruse de exercițiul fizic în exces și de suplimentele de calciu și vitamina D. De fapt, mulți ani, eu însămi am fost uimită de evidența că o mai mare densitate osoasă nu înseamnă un risc mai mic de osteoporoză. Ca medic pediatru, știu că scanarea densității osoase nu măsoară și colagenul și nici forța musculară sau echilibrul. Fluorul, de exemplu, face oasele mai dense, dar în același timp, mai casante, ceea ce, de fapt, crește, nu scade numărul fracturilor.

„Buletinul medical Townsend” (Townsend Medical Letter) al Școlii de sănătate publică de la Harvard și Julian Whitaker, doctor în medicină, au recunoscut că laptele provoacă multe probleme de sănătate. Și este de la sine înțeles că, dacă laptele este o problemă, atunci brânza (e nevoie de 7-8 litri de lapte ca să faci un kg de brânză) sau smântâna, sau înghețata sunt și mai rele, pentru că sunt mult mai concentrate.


Laptele vacii este pentru viței. Ca să crească mari și sănătoși, copiii au nevoie de laptele mamei lor (studiile au arătat că copiii alăptați la sân au un IQ cu 10 puncte mai mare decât cei care au primit un alt fel de lapte). Așadar, ar trebui să creăm facilități pentru mamele americane care merg la serviciu, așa cum au făcut deja țările scandinave. Puțini epidemiologi se ocupă și de istoricul alăptatului atunci când studiază bolile adulților. O excepție este Michel Odent, MD, care a creat o bază de date în acest sens, ce poate fi studiată aici: www.birthworks.com

„Cele mai multe formule de lapte pentru sugari dezvoltă la aceștia o respingere alergică la proteinele din laptele de vacă, înainte de împlinirea vârstei de un an. La 50-70% dintre aceștia apare urticaria sau alte probleme ale pielii, 50-60% dezvoltă simptome gastrointestinale, iar 20-30% prezintă simptome respiratorii. Terapia recomandată în aceste cazuri este evitarea laptelui de vacă”. Citatul este extras din articolul „Aspecte epidemiologice și imunologice privind alergia și intoleranța la proteina din laptele de vacă la copii”, apărut în revista Pediatric - Allergy - Immunology, nr. 5/1994.

În medie, 75% din populația globului, incluzând aici pe cei 25% care trăiesc în Statele Unite, pierd enzimele pentru lactază după înțărcare. „Malabsorbția și deficiența lactazei sunt afecțiuni patologice cronice, caracterizate prin dureri abdominale, balonări și diaree apoasă. O dată stabilit diagnosticul corect și introdus un regim alimentar fără lactoză, aceste simptome dispar la cei mai mulți pacienți... care însă nu vor fi conștienți de legătura dintre aliment și simptome”. Journal of Clinical Gastroenterology, nr. 28, p. 3, aprilie, 1999.

Mai mult de 50 de boli au fost asociate cu consumul de produse lactate, iar recent s-a descoperit un fapt interesant: cei mai mulți dintre pacienții care au suferit un atac de cord au osteoporoză. Această legătură se explică prin calcifierea rezultată din consumul regulat de produse lactate. Pietrele la rinichi sunt un exemplu în acest sens. Apoi, cei mai mulți medici tratează monturile, pintenii, tendinitele, bursitele și ciocurile osoase fără să ia în considerare cauzele alimentare care le-au provocat. De asemenea, cancerul de sân și de prostată sunt cunoscute ca fiind micro-calcifieri. Rolul microbacteriilor în asemenea cazuri este o teorie de ultimă oră, explicată pe site-ul The Calcium Bomb. Autorii prezintă cercetări care leagă artrita de bolile de inimă și explică rolul excesului de calciu în apariția multor boli, inclusiv a osteoporozei.

Cum ar putea oamenii, și mai ales femeile, să accepte ideea că au prea mult calciu în organism (de regulă, sub forma produselor lactate) când li se spune din toate părțile să bea lapte, să mănânce lactate și să ia suplimente de calciu? Studiul desfășurat la Harvard pe o perioadă de 12 ani, făcut pe 78.000 de femei adulte, a concluzionat că acelea care au băut lapte de trei ori pe zi au avut mult mai multe fracturi osoase decât cele care rareori au băut lapte. De asemenea, în țări ca SUA, Australia, țările scandinave și cele europene, în care consumul de lactate este cel mai înalt din lume, rata osteoporozei și a fracturilor osoase este cea mai mare. În același timp, în țări precum China și Japonia, ale căror diete tradiționale nu includ produse lactate, incidența osteoporozei și a fracturilor este foarte scăzută. Din păcate, această situație este pe cale să se schimbe – am văzut recent automate de înghețată și de cafea cu lapte în stațiile de tren din Tokyo. Beneficiile dietei chineze au fost relevate în cadrul amplului „Studiu China”, desfășurat de cercetătorii universităților Cornell și Oxford, în colaborare cu cercetători chinezi. Dr. Colin Campbell, conducătorul acestui studiu, a crescut la o fermă și a studiat medicina veterinară. A avut deci toate motivele să creadă că laptele este „alimentul perfect al naturii”, până când rezultatul cercetărilor sale i-a dovedit că s-a înșelat.

Mâncăm mai mult decât avem nevoie și nu întotdeauna ceea ce avem nevoie. Echilibrul între alimentație (ceea ce mâncăm) și nutriție (ceea ce absorbim) este esențial. Armele noastre de distrugere în masă sunt furculița și cuțitul. Din păcate, bolile noastre degenerative sunt acum în creștere și în țările în curs de dezvoltare, care ne copiază proastele obiceiuri. Din fericire însă, pentru cei care nu pot renunța la ideea de „lapte” există astăzi mulți înlocuitori ai acestui aliment. Comerțul cu lapte și brânză de soia este înfloritor, trebuie doar să ne asigurăm că acestea sunt preparate din boabe nemodificate genetic. Există, de asemenea, și alte feluri de lapte, pe care le putem prepara singuri, din orez, caju, migdale, arahide etc. Încercați și desertul amazake – un fel de smântână făcută din orez dulce, cu un gust excepțional. Sau puteți, pur și simplu, să mâncați sănătos fără niciun fel de înlocuitori ai laptelui, așa cum mănâncă chinezii și... familia mea. Poftă bună!


Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)

BENEFICIILE ALĂPTĂRII LA SÂN

- Alăptarea reduce semnificativ riscul copilului de a avea astm, alergii sau cancer infantil.
- Laptele de mamă conține anticorpi care îl ajută pe nou-născut să lupte împotriva virușilor și bacteriilor nocive.
- Nou-născuții hrăniți exclusiv la sân în primele 6 luni de viață sunt mai puțin predispuși la infecții ale urechii, boli respiratorii și diaree.
- Copiii care au fost hrăniți cu lapte de mamă în primele luni de viață e mai puțin probabil să devină supraponderali în adolescență sau la maturitate.
- Mamele care alăptează se refac mai repede după naștere.
- Alăptatul reduce riscul de cancer mamar sau ovarian, mai târziu, în viață.
- Alăptatul întârzie revenirea ciclului menstrual al mamei, ceea ce mărește perioada dintre două sarcini.
- Laptele de mamă este mult mai ieftin decât formulele artificiale.
- A pune copilul la sân e mult mai simplu și mai rapid decât a prepara și a aduce la temperatura potrivită un biberon.
- Hrănirea copilului la sân este un lucru bun și pentru mediul înconjurător, din moment ce nu mai există sticle de spălat și cutii cu formule de aruncat.

Laptele matern – mai mult decât hrană pentru copii




luni, 11 aprilie 2016

Cum ne distruge laptele sănătatea


CUM NE DISTRUGE LAPTELE SĂNĂTATEA

Știați că în Evul Mediu părinții legau la gâtul pruncului o labă de iepure, ca să-l ferească de boli? Sau că pe vremea aceea supa de pui era considerată leacul ideal pentru răceală? Știați că medicii scuipau pe rană, pentru că credeau că saliva are proprietăți vindecătoare? Sau că prima lor măsură în cazul unei boli mai serioase era luatul de sânge? Istoria omenirii e plină de credințe nefondate, iar dacă s-ar face o statistică în acest sens, cea a medicinii ar ocupa un loc fruntaș. Astăzi, mitul medical la modă este laptele. Nu există niciun aliment mai mediatizat și mai ridicat în slăvi pentru proprietățile lui hrănitoare și vindecătoare. Oriunde te sucești dai de câte-o reclamă care, cu tenacitate, îți amintește că, dacă vrei să ai un schelet beton și o sănătate de fier, trebuie să-ți cumperi lapte și derivatele lui. Adevărul, însă, este altul. Laptele și lactatele (brânza, untul, smântâna, iaurtul) nu sunt nici pe departe alimentele ideale pentru consumul uman. O spun cercetătorii și medicii onești, neimplicați în comerțul cu acest produs, și care i-au studiat compoziția și i-au urmărite efectele. Iată câteva dintre concluziile la care a ajuns unul dintre aceștia, dr. Keith Nemec, M.D., directorul Total Health Institute, Wheaton, Illinois, SUA:

- Laptele din comerț conține toxine, pesticide și hormoni.

- Mulți pui de animale (cimpanzei, oi, capre) hrăniți cu lapte de vacă dezvoltă în timp leucemie, care este un cancer al sângelui. Același lucru li se întâmplă și unor bebeluși umani.

- Studiile au arătat că cele mai comune forme de cancer (de sân și de prostată) sunt asociate cu consumul de lactate. Același lucru s-a demonstrat și în cazul diabetului juvenil de tip 1.


- Cazeina – proteina din lapte – este cea mai comună cauză a alergiilor alimentare. Pentru a putea fi descompusă, cazeina are nevoie de enzima numită renină, care nu mai este prezentă în corpul uman după vârsta de 4 ani. În plus, laptele de vacă conține de 300 de ori mai multă cazeină decât laptele de mamă. Dacă nu știați, cazeina, care este o substanță lipicioasă, este principalul compus în cleiurile netoxice. Cazeina se lipește de tractul digestiv, ducând, în timp, la sindromul intestinului iritabil, la malabsorbție sau constipație, de unde decurg și alte probleme de sănătate, cum ar fi, formarea de mucus, înmulțirea bacteriilor de putrefacție și slaba asimilare a nutrienților din hrană.

- Pasteurizarea distruge toate enzimele din lapte, inclusiv fosfații, care sunt necesari pentru asimilarea calciului, mineralelor și vitaminelor. În procesul pasteurizării, laptele este încălzit la cel puțin 115°C. La această temperatură, calciul devine insolubil și, prin urmare, greu de digerat. Dar, pentru a distruge bacteriile E-coli și salmonela sau bacilii tuberculozei este nevoie de temperaturi între 190°C și 230°C, iar în procesul pasteurizării se pot atinge doar circa 150°C. Și ceea ce-i mai rău, e că pasteurizarea omoară și bacteriile benefice, care țin sub control bacteriile dăunătoare, iar la 24-48 de ore după pasteurizare, numărul bacteriilor dăunătoare se dublează. Însă pasteurizarea laptelui nu omoară și virusul papilloma, care se pare că este implicat într-un număr de cancere.

- Laptele de vacă are de 4 ori mai multe proteine și de 6 ori mai multe minerale decât laptele uman, deoarece, la vârsta de 1 an, vițelul ei trebuie să ajungă la o greutate de aproape 10 ori mai mare decât cea avută la naștere, în timp ce puiul de om abia dacă-și triplează greutatea. Studiile au arătat că vițeii care au au fost hrăniți cu lapte pasteurizat au murit în decurs de 30 de zile.

- Laptele din comerț este omogenizat printr-un procedeu special, pentru a preveni ridicarea smântânii la suprafața lui. Dacă bem lapte crud, enzima numită xantinoxidază este digerată în stomac. Dacă laptele a fost omogenizat, moleculele de grăsime captează această enzimă, care va trece nedigerată în sânge, atașându-se de pereții arterelor și devenind abrazivă. Cum rezolvă corpul această problemă? Apelând la colesterol. Din această cauză, xantinoxidaza este o cauză a bolilor de inimă.

- Hormonul de creștere bovin (BHG), denumit și somatropina bovină (BST) stimulează producerea de lapte la vacile care au născut viței. Același hormon, dar obținut sintetic și injectat vacilor gestante, duce la creșterea cu 25% a producției de lapte. Motivul pentru care n-ați vrea să ingerați hormonii de creștere din lapte sau din orice fel de carne este faptul că aceștia stimulează creșterea țesuturilor, care include și celulele canceroase, care sunt celule mutante, și care deja se înmulțesc într-un ritm accelerat. Când hormonul de creștere se combină cu celulele canceroase, acestea din urmă se extind și mai repede, formând colonii, sau ceea ce medicina numește „tumori”. Acest fenomen depășește capacitatea sistemului imunitar de a le ține sub control. Acum înțelegeți cum laptele și carnea vă distrug sănătatea? Vacile libere, în natură, trăiesc în jur de 25 de ani, în timp ce în fermele moderne de azi abia apucă 4 ani, și asta din cauza hormonului BGH, cu care sunt injectate.


- Antibioticele sunt o prezență obișnuită în lapte. Crescătorii le administrează vacilor pentru a preveni infectarea ugerului. Acestea ajung în corpul nostru, provocând fie reacții neplăcute celor alergici sau intoleranți, fie o rezistență la antibiotice a bacteriilor din corpul nostru.

- Finlanda este cea mai mare consumatoare de lapte și produse lactate. În același timp, această țară are cea mai mare rată a deceselor ca urmare a bolilor de inimă. Dieta lor bogată în grăsimi, lactate și carne este cea care-i situează pe acest loc fruntaș.

- Faptul că avem nevoie de calciu nu este un motiv să bem lapte, căci fierberea sau pasteurizarea lui face calciul practic neasimilabil. Conform statisticilor naționale, un american își ia 807 mg de calciu/zi din lapte. Să comparăm această cifră cu media altor țări: Spania – 308, Brazilia – 250, Taiwan – 13 și Ghana – 8. Sunt țări în care populația își obține calciul din alte surse, cum ar fi varză, broccoli, spanac, fasole, soia, migdale, rubarbă, kale, napi etc. De fapt, cantitatea de calciu de care avem nevoie zilnic este constant subiect de dezbatere. Academia Națională de Științe a SUA, Departamentul de Nutriție recomandă 88 mg/zi, în timp ce Organizația Mondială a Sănătății recomandă 400 mg/zi. În realitate, corpul nostru este atât de uimitor, încât absoarbe mai mult calciu când primește mai puțin, decât atunci când primește mai mult. Cu alte cuvinte, el știe precis cât îi trebuie.

- Cercetările pe grupe largi de populație au relevat faptul că riscul de osteoporoză este de două ori mai mare la persoanele care consumă regulat carne și lactate, decât la cele strict vegetariene. Femeile africane din tribul Bantu, de pildă, a căror hrană nu include niciun strop de lapte, își introduc zilnic în corp 25-400 mg de calciu exclusiv din surse vegetale. Aceste femei nasc în medie 10 copii de-a lungul vieții, pe care-i hrănesc la sân timp de 10-12 luni. În ciuda acestui drenaj zilnic de calciu și a cantității relativ scăzute de calciu pe care o introduc prin hrană, printre femeile Bantu osteoporoza este inexistentă. Și dacă tot mai credeți că trebuie să beți lapte pentru oase puternice, iată un fapt interesant: primele cinci țări mari consumatoare de lactate din lume – Finlanda, Suedia, Statele Unite, Marea Britanie și Israel – au și cea mai înaltă rată a fracturilor de șold – consecință al osteoporozei.

- Iată și un studiu care demonstrează că, cu cât consumăm mai multă carne și lactate, cu atât ne introducem în corp mai multe toxine. Agenția pentru Protecția Mediului din Statele Unite a analizat laptele matern a 1.400 de femei din 46 de state și a descoperit o largă contaminare a acestuia cu pesticide. Iar nivelul contaminării era de două ori mai mare la mamele consumatoare de lapte și carne, decât la cele vegetariene. Explicația a fost simplă: hrana animalelor crescute în sistem industrial conține pesticide, care se fixează în carnea și laptele acestora.

Dr. Dan Baggett, un pediatru reputat din Alabama și autorul mai multor cărți de specialitate, corelează direct laptele de vacă cu următoarele afecțiuni, întâlnite în practica sa de zi cu zi: alergii, eczeme, infecții, diaree, crampe, astm, gât iritat, artrită reumatoidă, osteoporoză, cancer, diabet. Toate acestea dispar atunci când carnea și produsele lactate sunt eliminate din dietă. Pe scurt, explicația este că majoritatea oamenilor de pe planetă sunt intoleranți la lactoză, cei mai mulți dintre noi pierzând abilitatea de a digera complet lactoza după vârsta de 4 ani.


Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)


duminică, 8 noiembrie 2015

De ce nu ar trebui să bem lapte + documentar (RO)




DE CE NU AR TREBUI SĂ BEM LAPTE

Știm cu toții că laptele, simplu sau prelucrat sub forma unor diferite sortimente de lactate, reprezintă un aliment de bază, indispensabil, obligatoriu și esențial. Pentru creștere, pentru calciu, pentru oase, pentru proteine. Practic, pentru sănătatea și însăși viața noastră. Ne este băgată pe gât imaginea văcuței fericite, care ne oferă cu dragoste lăpticul ei, pentru a crește noi mari, frumoși și sănătoși. Astfel, în orice supermarket sau hipermarket raionul de lactate este cel mai întins ca suprafață și cel mai bine aprovizionat. Ați observat lucrul acesta? Poate că da, poate că nu. Nici nu-i atât de important.


Ceea ce e de luat în seamă e că există pe lume și o altă perspectivă asupra lactatelor. Una nu atât de roz ca cea cu care suntem intoxicați sistematic. Cu convingerea că cititorii acestui blog sunt oameni inteligenți și cu mintea deschisă, dornici să-și îmbunătățească starea de sănătate și să-și corecteze greșelile de alimentație, vă ofer astăzi 10 motive pentru care n-ar trebui să beți lapte:

1. Laptele este doar pentru sugari. Omul este singura ființă care bea laptele altui mamifer și, în plus, face acest lucru și după înțărcare și ca adult. Putem spune că există și excepții: câinii și pisicile, care beau laptele cu care-i hrănim noi, oamenii.  Este lesne de înțeles, totuși, că fac asta pentru că sunt animale domesticite, îndopate de noi cu tot felul de alimente nepotrivite pentru ei, după cum consideram noi că e bine. Un om care are un câine sau o pisică știe cât de rău îi face laptele animalului său. De altfel, orice medic veterinar interzice hrănirea câinilor și pisicilor cu lapte. Așa că, repet: într-un mediu natural, firesc, nepervertit, toți puii mamiferelor beau doar laptele matern și doar până când sunt înțărcați.
E nefiresc ca oameni maturi, în toată firea, să bea lăptic, ca bebelușii. Pe lângă ridicolul evident al situației, există și temeiul fiziologic pentru care laptele nu e bun pentru adulți. Pentru ca lactoza din lapte să fie digerată, e nevoie ca organismul să producă o enzimă numită lactază. Aceasta însă dispare aproape complet după primii ani de viață ai copilului. De aceea, laptele este greu digerabil și, în consecință, total nepotrivit consumului de către adulți. În plus, laptele cel mai des consumat este cel de vacă, acesta fiind, prin compoziție, cel mai îndepărtat de cel uman, cel mai greu digerabil și cel mai dăunător pentru oameni.
Oamenii nu au nevoi nutriționale pentru laptele animal”, susține Walter Willett, unul dintre cei mai mari nutriționiști ai lumii. De reținut e faptul că acesta și-a petrecut copilăria la o fermă și nici măcar nu este vegetarian. Aceasta este concluzia lui de savant la Harvard School of Public Health. Desigur că nu poate fi vorba de niciun fel de nevoi nutriționale, din moment ce obiceiul de a consuma laptele animalelor și de a prepara tot felul de produse din el este unul foarte recent, de doar câteva mii de ani, raportat la istoria de câteva milioane de ani a ființei umane.

2. Laptele este cancerigen. Un studiu realizat de cercetătorii de la Harvard a ajuns la concluzia ca laptele este cauzator de cancer, mai ales din cauza estrogenului, un hormon pe care acesta îl conține într-o cantitate foarte mare. Studiul a comparat rata cancerului și modul de alimentație a 42 de țări ale lumii. Concluzia a fost că în țările unde se consumă multe lactate rata cancerului testicular este mai mare. Un alt studiu, realizat tot de oamenii de știința de la Harvard, a ajuns la concluzia că există o legătură directă între cancerul ovarian și consumul de lapte, iar studii similare demonstrează legătura dintre lapte și alte forme de cancer (de prostată, de sân etc.).

3. Laptele extrage calciul din oase. Da, ați citit bine! Mult lăudatul lapte, fără de care nu putem, chipurile, să trăim, datorită calciului pe care îl conține, în realitate, ne scoate din oase acest prețios mineral. Pare greu de crezut, nu-i așa? Există însă o explicație. Calciul are un puternic efect anti-acidifiant, iar a combate efectele negative ale acidității provocate de lapte și a se reechilibra (alcaliniza), organismul folosește calciul existent în oase. Iată ce simplu e! Toată povestea asta halucinantă cu calciul pe care ni l-ar da nouă laptele nu este altceva decât un mit, fabricat și răspândit de industria mondială a lactatelor.
Dr. John McDougall, autorul unui studiu pe această temă, susține că „mitul conform căruia osteoporoza este cauzată de lipsa de calciu a fost creat cu scopul de a vinde produse lactate și suplimente cu calciu. Femeile americane sunt printre cele mai mari consumatoare de calciu din lume și în același timp au una dintre cele mai mari incidențe ale osteoporozei de pe planetă. Iar consumarea unei cantități mari de produse lactate și suplimente cu calciu nu va schimba niciodată această situație”.
Nu trebuie însă să ne panicăm. Desigur că avem nevoie de calciu și, din fericire, există multe alte surse care să ni-l ofere. Susanul, spre exemplu, conține de 4 ori mai mult calciu decât laptele. În plus, acesta, spre deosebire de cel din lapte, este asimilabil în totalitate de către organism. Alte surse bogate în calciu sunt nucile, migdalele, semințele, spanacul, broccoli, varza, fructele, algele.

4. Laptele provoacă numeroase boli: afecțiuni ale stomacului și colonului, inflamații și dureri articulare, artrită, acnee, anemie, alergii, obezitate, boli cardiovasculare, diabet, celulită, afecțiuni ale pielii.

5. Laptele conține hormoni, dioxină, analgezice, antibiotice. Dioxina este una dintre cele mai toxice substanțe din lume, iar hormonii, antibioticele și analgezicele cu care sunt îndopate animalele au efecte devastatoare, de multe ori ireversibile, asupra organismului uman.

6. Laptele conține puroi, provenit din ugerul vacilor. În sistemul industrial, vacile sunt mulse cu niște aparate metalice care rănesc și infectează ugerele. Astfel, în lapte ajunge o mare cantitate de puroi care, din păcate, va ajunge să fie ingerat mai târziu de către consumatori.

7. Laptele dependență. Prin compoziția lui, laptele are un efect similar morfinei, creând o dependență foarte puternică. Pare greu de crezut, dar gândiți-vă că foarte mulți oameni declară că n-ar putea renunța pentru nimic în lume la lactate. Această dependență, la fel ca toate celelalte, dăunează organismului uman pe termen lung.

8. Laptele de pe piață nici măcar nu e lapte. O mare parte din laptele din comerț este falsificat. El conține apă, untură de porc, seu, uleiuri vegetale hidrogenate, aditivi, lapte praf, făină de grâu, sare, făină de oase.

9. Există alternative mult mai bune, mai firești și mai sănătoase. Laptele vegetal (de migdale, de cocos, de susan sau de cânepă) este foarte sănătos, hrănitor și chiar mai gustos. În plus, din caju, din nuci braziliene sau din soia se poate face o „brânză” foarte bună.


10. Laptele este rezultatul uneia dintre cele mai crude și inumane forme de exploatare a animalelor. Știu că există oameni care cred că vacilor li se face un bine atunci când sunt mulse. Din păcate, lucrurile nu stau deloc așa. În realitate, vaca dă lapte doar atunci când a născut și își alăptează vițelul. Sau când ar trebui să-l alăpteze, dar nu mai are pe cine, pentru că vițelul îi este răpit după câteva zile. Ar fi bine ca noi, oamenii, să ne impunem anumite limite propriilor porniri barbare. Această formă de exploatare a animalelor, total inutilă, este deja prea mult. Nu credeți?

Sursa: aici 

Dr. Walter J. Veith – Laptsolut uimitor (RO)

Este oare laptele bun pentru noi? Timp de secole am fost făcuți să credem că produsele lactate ar trebui să constituie o componentă esențială a alimentației noastre. Cu toate acestea, se știe că multe națiuni nu tolerează laptele și că chiar în cadrul comunităților care-l tolerează există mulți indivizi care sunt alergici la lapte. Iar cercetările recente asociază consumul de lapte și produse lactate cu boli grave, unele potențial letale, precum osteoporoza, leucemia, diabetul, cancerul și multe altele. Prof. dr. W.J. Veith prezintă pe larg și bine documentat aceste pericole în prelegerea de mai jos, care face parte din seria sa de conferințe intitulată „Viața la superlativ”. Vă invităm să-l urmăriți cu atenție și apoi să decideți în cunoștință de cauză dacă mai vreți să consumați acest aliment, sub orice formă s-ar prezenta el – cu cacao, cu fructe, cu semințe, cu mucegai...


sâmbătă, 25 aprilie 2015

Intoleranța la lapte




INTOLERANŢA LA LAPTE 
– CE SPUN VECHILE SISTEME MEDICALE –

Dr. Gabriele Feyerer, Austria
Articol apărut în Raum & Zeit, nr. 170, martie/aprilie 2011

Terapeuţii naturişti avertizează de foarte mulţi ani în legătură consumului de lapte de vacă. În magazinele alimentare, rafturile trosnesc sub greutatea nenumăratelor varietăți de iaurturi cu gusturi exotice, de brânze proaspete şi cremoase, de caşcavaluri cu cele mai variate arome. Şi totuşi, din ce în ce mai mulţi oameni ocolesc produsele din lapte de vacă. Ce se ascunde de fapt în spatele intoleranţei la lapte? Dr. Gabriele Feyerer ne conduce într-o interesantă comparaţie a poziţiilor vechilor sisteme medicale (medicina tradiţională chineză, Ayurveda, medicina tibetană) faţă de laptele de vacă şi produsele obţinute din acesta.


În zilele noastre, produsele alimentare industriale ale civilizaţiei moderne umplu rafturile supermarket-urilor. În același timp, tot mai mulţi oameni suferă de intoleranţă la laptele de vacă, fie că este vorba de o alergie, când sistemul imunitar reacţionează până la provocarea unui şoc ce poate pune în pericol viaţa persoanei respective, fie că avem de-a face cu o intoleranţă la lactoză (zahărul din lapte), care nu pune direct viața în pericol, dar provoacă simptome foarte neplăcute.

Industrializarea acestui produs natural a creat în societatea modernă o mare problemă. Multe mame ai căror copii erau alergici la lapte povestesc cu mândrie cum i-au făcut să depăşească această sensibilitate. În realitate, sistemul imunitar al copiilor a ajuns la un „compromis” cu această permanentă iritaţie. Mai târziu, când aceşti copii ajung la maturitate, constatăm prezenţa unei sensibilităţi generale la infecţii, precum şi o suită de alte simptome „neclare”, cum ar fi iritaţii ale pielii, migrene sau insomnii. Toate acestea provin dintr-o alergie la lapte „ascunsă”, respectiv o alergie la cazeină. Adesea, această sensibilitate este cuplată şi cu o intoleranţă la cereale, ceea ce înrăutăţeşte și mai mult lucrurile. Testele anti-alergice obişnuite nu relevă nimic. Doar testele de sânge speciale sau renunţarea pe termen lung la consumul de lapte aduc adevărul la lumină. 

Intoleranţa la lactoză face parte din categoria celor mai des întâlnite diagnostice din medicina scolastică. Diagnosticul se bazează pe faptul absolut normal că marea majoritate a organismelor adulte nu mai sintetizează enzima numită lactază, care are rolul de a „desface” zahărul din lapte (lactoza) şi deci nu mai ajută la digestia acestuia în intestinul subţire. Cu ajutorul unor teste simple, ştim astăzi că neplăcerile digestive, gazele şi balonările, greaţa şi durerile de cap, simptomele neplăcute legate de vezica urinară şi chiar oboseala cronică pot foarte bine să aibă de-a face cu lactoza. Pentru a evita aceste neplăceri, au apărut recent pe piață o serie de produse lactate fără lactoză. Iar industria prelucrării laptelui s-a adaptat rapid la moda actuală. Numai că acestea (ca și laptele pasteurizat)  nu sunt proaspete, ci produse industriale, care pot dăuna organismului.

Fenomenul leaky gut

O problemă pe care medicina scolastică nu o mai poate ignora este recunoaşterea faptului că starea intestinului omului modern, de la oraș, se deosebeşte din ce în ce mai mult de cea a omului care se hrăneşte natural. Deosebirea aceasta poartă numele de leaky gut sau intestin permeabil. Molecule mari, doar pe jumătate digerate, trec prin peretele intestinal şi ajung în sânge. Aici, sunt reperate ca fiind corpuri străine şi luate în primire de către sistemul imunitar. Numai că o astfel de invazie neîntreruptă, ani la rând, duce în prima etapă la o serioasă alergie. Evoluţia spre un intestin permeabil este iniţiată deseori încă din primele luni de viaţă ale nou-născutului, când, din luna a şasea de viaţă sau chiar mai devreme, i se „administrează” tot felul de alimente străine, în locul laptelui de mamă. Mai ales lapte de vacă şi cereale, dar şi glutamatul monosodic, precum şi alte substanţe artificiale aflate în „delicioasa” mâncare sintetică pentru bebeluşi. 

Ursula Johnson, în cartea The Basic Allergies (2004) a cercetat aceste aspecte, relevând adevăratele cauze pentru şocant de marele număr de alergii în ţări precum Suedia, Norvegia sau Finlanda. Concluziile ei sunt clare: pe de o parte, ceva nu-i în regulă cu produsele sintetice pentru copii mici, pe de alta, numărul de alergii şi afecţiuni dermatologice la copii şi adulţi a crescut alarmant de când laptele este tratat industrial – pasteurizat şi omogenizat. Laptele conţine o enzimă numită xanthine-oxidază (XO). În laptele prelucrat industrial, moleculele acestei enzime sunt fărâmiţate în minuscule biluţe, ca urmare a micro-filtrării şi omogenizării, ceea ce face ca XO să poată penetra peretele intestinal. În mod normal, această enzimă este neutralizată în stomac; dar dacă ajunge (sub această formă modificată mecanic) în intestin, poate trece mai departe în sânge, provocând alergii. Astfel, industria de prelucrare a laptelui deschide larg poarta acestor substanţe străine, care intră în sânge, unde, în mod normal, n-au ce căuta. În timp, intestinul devine din ce în ce mai permeabil, ca urmare a folosirii antibioticelor, pesticidelor, conservanţilor şi a altor substanţe sintetice conţinute în alimentele industriale moderne. În mod normal, celulele mucoasei intestinale formează o reţea de protecţie naturală (barieră). Cazeina (proteina din lapte) poate face ca pe termen lung această barieră naturală să slăbească și să devină permeabilă, fapt ce deschide uşa viitoarelor alergii. Şi apariția altor afecțiuni, precum colonul iritabil (afecţiune foarte răspândită astăzi) colita sau ulcerul poate fi favorizată de proteinele din lapte.

Intoleranţa la lactoză


Intoleranţa la lactoză nu este un defect genetic, ci un fenomen absolut normal. Ca adulţi, nu mai suntem „programaţi” pentru consumul de lapte. Doar populaţiile nomade sau cele din regiuni aride s-au adaptat în timp la laptele de origine animală. În Europa, 15-20% din populaţie nu suportă lactoza, iar în Africa până la 90%. Deseori, graniţele dintre alergia la proteinele din lapte şi intoleranţa la lactoză nu se mai pot distinge, deoarece deja sugarii sunt hrăniţi cu alimente artificiale, şi deci mult prea de timpuriu sunt constrânşi să consume lapte de vacă. Nu rareori este prezentă în același timp şi o intoleranţă la cereale şi o sensibilitate la fructoză. Doar testele complexe pot aduce lumină în astfel de cazuri. Consumul mare de lapte de vacă, întâlnit astăzi în Occident are acţiuni negative asupra stomacului şi intestinului. Și laptele de oaie şi de capră conţine lactoză, dar în cantităţi moderate, iar sub formă de brânză sau iaurt sunt o alternativă mai bună la laptele de vacă.

Oase puternice datorită laptelui?

Prin campanii publicitare bine direcţionate, industria alimentară şi îndeosebi cea de prelucrare a laptelui laudă peste măsură efectele benefice ale produselor pentru sugari şi copii, ale iaurturilor cu fructe sau ale snacks-urilor pe bază de lapte. Medicina scolastică se raliază şi ea acestor campanii publicitare (dezinteresat oare?), inducând teama de osteoporoză în rândul femeilor și sugerând că laptele şi produsele din acesta o pot preveni. Ceea ce nu se spune însă, este slaba capacitate a organismului de a prelucra calciul din laptele de vacă. Timp de mii de ani, omenirea și-a luat suficient calciu din cu totul alte alimente, cum ar fi cerealele, cruciferele (varza, conopida, broccoli), păstăioasele, susanul, nucile şi seminţele. Doar puţine populaţii nomade din regiunile aride consumă cu precădere lapte, dar aici e vorba despre lapte de capră sau de iac (în Himalaya), care, energetic, acţionează altfel decât cel de vacă. În ţările din spaţiul european, laptele de vacă a fost mult timp consumat doar în cantităţi mici, deoarece se ştia că un consum mare provoacă oboseală, iar cantitatea de proteine conţinută e mult prea mare.

O altă problemă cu care se confruntă populaţiile europene, îndeosebi cele nordice, este o insuficienţă de vitamina D, pe care organismul o sintetizează prin piele, în prezenţa razelor soarelui (care iarna lipsesc aproape cu desăvârşire). Or, tocmai vitamina D este cea care contribuie la fixarea calciului în oase. De asemenea, consumul de carne şi mezeluri în cantitate mare este foarte dăunător pentru echilibrul calciului în organism. Or, dacă organismul are prea puţin calciu, el începe să-l extragă din dinţi şi din oase, deoarece calciul este absolut necesar pentru buna funcţionare a tuturor organelor. Cu siguranţă, consumul mare de lapte de vacă nu poate fi soluţia unor astfel de probleme, iar ca dovadă, putem consulta statisticile făcute în ultimele decenii în ţările nord-europene, unde, în ciuda consumului mare de lapte de vacă, numărul cazurilor de osteoporoză este alarmant.

Punctele de vedere tradiţionale asiatice

Laptele natural şi produsele derivate din acesta nu sunt considerate în medicina tradiţională chineză ca fiind total dăunătoare. Se consideră că laptele este hrănitor, „neutru şi dulce”, şi că aparţine elementului „pământ”. În cantităţi mici, este folosit în caz de „slăbire şi uscare interioară a Qi”. Consumat însă în cantităţi mari, provoacă creşterea mucusului, evident mai ales în cazul laptelui omogenizat și pasteurizat, adică a laptelui aşa-zis „mort”. Prin creșterea mucusului sunt afectaţi plămânii, dar mai apar şi afecţiuni dermatologice, dureri articulare, guturai cronic, bronşită şi chiar astm. Răcelile cronice sau inflamaţiile urechilor și ale amigdalelor la copii nu se datorează vremii reci şi umede, ci mai degrabă consumului de lapte industrial, la care se mai adaugă şi teroarea vaccinărilor şi smogul electronic provocat de telefoanele celulare, calculator și televizor (apropo, nu încălziți niciodată laptele în cuptorul cu microunde!). Obezitatea şi diabetul sunt de asemenea consecinţe logice, mai ales când, pe deasupra, se exagerează cu consumul de făină (pâine) albă şi zahăr industrial (dulciuri).

Ayurveda desemnează laptele ca fiind un „elixir vital”, dar menţionează în acelaşi timp că este necesară o digestie „puternică” pentru a-l digera şi integra corect. Recomandările indiene în legătură cu laptele (nu cel industrial, desigur) sunt interesante: nu trebuie consumat împreună cu alimente sărate, fructe acre sau banane! Cel mai bine este digerat sub formă de lassi (iaurt diluat cu apă şi adaos de condimente – o băutură răcoritoare, delicioasă).

Pentru medicina tibetană, laptele este un aliment a cărui calitate depinde de felul în care au fost hrănite vacile şi de clima în care trăiesc acestea. Laptele creşte elementul „foc”, ceea ce poate fi un avantaj în cazul anumitor afecţiuni, căci prin aceste calităţi diminuează preponderenţa elementului „vânt”. Laptele este considerat a fi „greu şi rece”, dar prin încălzire poate deveni „cald şi uşor”. Untul are acţiune răcoritoare în caz de febră sau preponderenţă a elementului „foc”.
Este interesant că laptele natural încălzit nu-și pierde din calităţi, aşa cum se întâmplă cu laptele pasteurizat şi omogenizat. Acest lucru poate fi foarte uşor observat, căci laptele proaspăt, după încălzire şi răcire, se transformă în lapte bătut, în timp ce laptele industrial pur şi simplu se împute.

Tendinţa din ce în ce mai mare de a întrerupe prematur alăptarea sugarilor (când mama dispune de suficient lapte şi poate continua alăptarea), consumul tot mai mare de lapte industrial şi carne provenind din crescătoriile industriale (deci toxică, din cauza alimentării artificiale şi a masivei administrări de antibiotice) sunt poate cele mai importante elemente ale actualei stări de lucruri, în care orăşenii suferă în procent tot mai mare de aşa-numitele „boli ale civilizaţiei”.

În Europa Evului Mediu se folosea lapte de vacă, oaie şi capră. La acea vreme, laptele de vacă era folosit mai ales la curţile nobililor, căci oamenii săraci îl lăsau de regulă pentru viţei (adică tocmai pentru ce l-a creat natura). În zilele noastre însă, viţeii nu mai sunt hrăniți cu laptele mamei lor, ci artificial, iar după un timp relativ scurt, sunt sacrificaţi. De lapte de vacă avem NOI nevoie, așa că... viţeii să mănânce altceva.



miercuri, 13 august 2014

Laptele - mesaj către pacienții mei

-->

LAPTELE - MESAJ CĂTRE PACIENȚII MEI

Robert M. Kradjian, MD

Chirurg oncolog - Centrul medical Seton, Daly City, California, SUA

Problema cu alimentele este aceea că au o aură emoțională și culturală. Laptele, de exemplu, a constituit prima noastră hrană. Dacă am fost norocoși, a fost laptele matern – o legătură strânsă între mamă și copil. Dacă nu, atunci a fost cel de vacă, laptele praf sau vreo formulă. Suntem o nație de băutori de lapte. Copii, adolescenți, adulți și vârstnici bem sute de litri de lapte pe an, plus zeci de kilograme de brânzeturi, unt și iaurt. Oare este ceva greșit în asta? Vedem tot timpul reclame și auzim îndemnuri care ne spun că „laptele este bun pentru organism”. Doctorii ne spun: „Trebuie să bei lapte, altfel de unde-ți iei calciul?” La școală, elevii primesc lapte, iar în spitale este o obișnuință ca laptele să facă parte din hrana zilnică. Nutriționiștii ne spun că laptele face parte din grupa alimentelor esențiale. Și așa, laptele a devenit un aliment „normal” în viața noastră de zi cu zi. Și veți fi surprinși dacă vă spun că, de fapt, există foarte mulți oameni pe planeta Pământ care nu consumă lapte. Și nu numai că nu-l consumă, dar dacă-l consumă, se îmbolnăvesc. De fapt, dintre toate mamiferele, doar oamenii (și în principal rasa albă) beau laptele altui animal și continuă să-l bea și după ce au fost înțărcați.


Prin urmare, cine are dreptate? Putem avea încredere în cei care promovează industria laptelui? Sunt nutriționiștii la zi cu informațiile lor, sau pur și simplu repetă ce au fost învățați la rândul lor de alții? Exista trei surse viabile de informare. Prima și probabil cea mai importantă este studiul naturii. A doua este studiul istoriei propriei noastre specii. Și, în cele din urmă, literatura științifică și cercetările făcute în ceea ce privește laptele. Dar hai să începem cu știința și să dăm un exemplu: între anii 1988 și 1993, în arhivele medicale s-au înregistrat cca 2.700 de articole legate de lapte. Am analizat 500 dintre aceste studii. Rezultatele sunt aproape înspăimântătoare. În primul rând, niciunul dintre autori nu vorbește despre proprietățile laptelui așa cum sunt ele enumerate de industria alimentară, care-l numește „superaliment” sau „alimentul perfect”. Atenția studiilor este pe colicii, iritațiile și sângerările intestinale, infecțiile cu salmonella, reacțiile alergice, anemia, diabetul și leucemia. Contaminarea laptelui cu sânge, urină, chimicale, insecticide și hormoni a fost de asemenea luată în discuție. Problemele apărute la copii sunt alergiile, infecțiile la urechi și amigdale, udarea patului, astmul, sângerările intestinale, colicii și diabetul juvenil. La adulți, problemele de sănătate apărute în urma consumului de lapte și de produse lactate sunt bolile de inimă, artrita, alergiile, sinuzita, precum și altele mai serioase, ca leucemia și alte forme de cancer.

Studiile făcute pe fosilele strămoșilor noștri din paleolitic relevă o musculatură și o structură osoasă puternică și nici urmă de osteoporoză. Iar dacă vă gândiți cumva că este irelevant a-i studia pe strămoșii noștri din paleolitic, aflați că genele noastre sunt aproape identice cu cele ale oamenilor care au trăit acum 50.000-100.000 de ani.

Ce este laptele? Este o secreție maternă, un nutrient pe termen scurt pentru nou-născuți. Atât! Invariabil, mama oricărui mamifer îi va oferi lapte puiului ei pentru o perioadă de timp după naștere. Când vine vremea înțărcatului, mama își va învăța puiul care este hrana solidă specifică lui. Prin urmare, alăptatul este o hrană programată de natură exclusiv pentru nou-născuți.

Este tot laptele la fel? Asta depinde de unde ne luăm laptele. Ne-am oprit la vacă datorită naturii ei docile și a cantității mari de lapte pe care-l produce. Dar este normal și înțelept să bem laptele unei alte specii de mamifer? Hai să ne gândim: laptele uman este pentru puii de om, cel de câine este pentru cățeluși, cel de pisică pentru pisicuțe și, evident, cel de vacă, pentru viței. E clar că acesta este modul în care natura a creat lucrurile și e suficient să ne folosim rațiunea ca să ajungem la această concluzie. Laptele nu este doar lapte. Laptele fiecărei specii de mamifer este unic și specific nevoilor animalului respectiv. De exemplu, laptele de vacă este de 3-4 ori mai bogat în proteine decât cel de om și are de 6 ori mai multe minerale decât laptele uman. Pe de altă parte, laptele uman conține de 6 până la 10 ori mai mulți acizi grași esențiali, în special acid linoleic, pe care laptele de vacă nu-l conține deloc, deoarece laptele de vacă nu este proiectat pentru oameni. Biochimiștii, fiziologii, iar în ultima vreme chiar și doctorii, recunosc faptul că anumite elemente din hrană permit unei specii să-și dezvolte specializări unice. În cazul oamenilor, aceste sunt dezvoltarea neurologică și controlul muscular. Nu avem nevoie de o creștere masivă a oaselor sau a mușchilor, precum au vițeii. Copiii noștri au nevoie în special de material pentru creier, nervi și coloana vertebrală. Este dovedit prin studii că copiii hrăniți cu lapte matern au o inteligență superioară celor hrăniți cu alt tip de lapte.


O altă problemă a zilelor noastre este toxicitatea laptelui de vacă obținut industrial. Dacă acum 50 de ani o vacă producea în jur de 3 litri de lapte pe zi, acum ea produce de 20-25 de ori mai mult. Cum s-a ajuns la o asemenea performanță? Medicamente, antibiotice, hormoni, hrănire forțată și rase făcute în eprubetă. Ultima tehnică folosită este hormonul bovin de creștere BGH, care stimulează lactația, și pe care unele țări chiar l-au interzis, din cauza pericolului pe care îl prezintă. Oare cine ar vrea să experimenteze ingestia hormonilor de creștere? Folosirea acestui hormon a dus la o creștere cu 70% a numărului de cazuri de mastită (infecție a ugerului) care, bineînțeles, este tratată cu antibiotice, reziduurile acestora intrând în lapte.

Un alt amănunt important este faptul că un mamifer în lactație excretă toxinele prin lapte. Aici includem antibioticele, pesticidele, hormonii și tot felul de alte chimicale, plus sânge. Deci este laptele din comerț pur, așa cum se clamează? Să nu aveți vreo clipă impresia că cineva vă protejează. Să nu vă faceți iluzii că autoritățile responsabile fac testele necesare pentru a identifica aceste toxine. Interesul marilor companii producătoare de lapte este altul decât sănătatea oamenilor. Laptele face mulți bani, atât pentru producători, cât și pentru industria farmaceutică, de la care cumpărăm medicamentele care să ne vindece de bolile cu care ne-am căpătuit, în vreme ce sănătatea nu produce niciun ban!

Mulți cred că prin pasteurizare laptele devine curat și sigur pentru consum. Cel mai bun contraexemplu vine din testul făcut de dr. John Thomson din Edinburgh, descris în cartea „Hrana este cel mai bun medicament” a cunoscutului doctor Henry Bieler. Thomson a studiat efectele laptelui pasteurizat pe doi viței gemeni. Pe unul l-a hrănit exclusiv cu lapte pasteurizat, iar pe celălalt l-a lăsat să sugă de la mama lui. Rezultatul? Cel care a supt de la mamă a crescut puternic și sănătos, iar cel hrănit cu lapte pasteurizat a murit după 60 de zile. Din păcate pentru viței, dar mai ales pentru noi, acest rezultat s-a repetat în experimente ulterioare.

Dar astăzi lucrurile stau și mai rău! Mai este oare laptele uman pur? Din păcate, nu. Un studiu făcut pe laptele a 14.000 de mame a relevat faptul că laptele lor conținea pesticide. Sursa acestora? Carnea și, bineînțeles, laptele de vacă, consumate în timpul sarcinii. Copiii hrăniți exclusiv cu lapte matern au dezvoltat alergii, deoarece alergenii din laptele de vacă au trecut în laptele matern și s-au transmis fătului. Dr. Colin Campbell, cel mai important cercetător contemporan în domeniul nutriției, autor al celebrei cărți „Studiul China”, afirmă despre lapte: „Oamenii din industria laptelui, începută în anii 1920, au reușit cu succes să ne facă să credem că laptele de vacă și produsele din el sunt o mană cerească pentru om... Nu vă lăsați înșelați! Industria laptelui a controlat și continuă să controleze toate informațiile publice legate de sănătate care au ajuns în atenția publicului”. Iar dr. Charles Attwood, un pediatru binecunoscut, afirmă: „Laptele nu este soluția pentru densitatea proastă a oaselor. Dimpotrivă, este parte a problemei”.

Să nu uităm de contaminarea bacteriană. Salmonella, E. coli sau infecțiile cu stafilococ își au sursa în laptele de vacă. Mai ales practica de a consuma lapte crud (nefiert) prezintă un risc major de contaminare cu aceste bacterii. Imaginați-vă cocktailul de mai sus băut direct, fără a fi măcar fiert. Chiar dacă vaca e din curte de la bunica, ea tot a fost vaccinată sau bolnavă odată și tot cu fân plin de pesticide este hrănită, sau paște printr-o zonă contaminată.

Consumând lapte de vacă, ne creștem riscul de diabet. Într-un studiu remarcabil făcut în Canada și publicat în Journal of Medicine în iulie 1992, un grup de cercetători canadieni și finlandezi au ajuns la concluzia că țara cu cel mai mare consum de produse lactate din lume, Finlanda, are și cel mai mare număr de diabetici insulino-dependenți. În rândul copiilor, această boală cruntă lovea 40 de copii din 1000, conform statisticilor de acum 20 de ani. Oamenii de știință au descoperit că anticorpii produși în primul an de viață împotriva proteinei din lapte atacă pancreasul, într-o reacție autoimună de apărare, variantă susținută și de dr. Colin Campbell. Astfel, pancreasul nu mai poate produce insulină, ceea ce duce la cea mai gravă formă de diabet, tipul I. S-a descoperit că copiii diabetici finlandezi aveau de 8 ori mai mulți anticorpi împotriva proteinei din lapte decât copiii sănătoși. Ce-a avut de spus președintele Asociației diabeticilor, dr. Xavier Pi-Sunyer? „Nu trebuie înțeles că copiii n-ar trebui să mai bea lapte, sau că părinții lor ar trebui să le interzică consumul lactatelor. Acestea sunt o sursă bogată de proteine benefice”. Vă mai îndoiți că industria laptelui sponsorizează Asociația diabeticilor?

Și lucrurile merg din rău în mai rău. Leucemia sau leucoza bovină se întâlnește la 3 din 5 vaci de lapte din Statele Unite. Bineînțeles, dacă pasteurizarea se face cum trebuie, virusul este ucis. Dar se întâmplă și accidente, cum a fost cel din 1986, când la o fabrică modernă de procesare a laptelui din Chicago, din greșeală, laptele crud s-a încurcat cu cel pasteurizat. Rezultatul? Patru oameni au murit și 150.000 s-au îmbolnăvit. Așadar, cât de siguri putem fi noi că nu am fost infestați deja cu un astfel de virus? Ce siguranță avem când consumăm lapte? Dacă leucemia umană se trage din acest virus? Asta ar însemna ca zonele cu turme de vaci bolnave să aibă și o incidență mai mare de leucemie umană. Oare așa să fie? Din păcate, da! Statistic vorbind, statele Iowa, Nebraska, South Dakota, Minnesota și Wisconsin au o incidență a leucemiei mult mai mare decât celelalte. La fel, în Rusia și Suedia, în zonele cu turme necontrolate, incidența bolii este mai crescută. Se pare că și veterinarii și fermierii au o incidență mai mare a leucemiei decât restul oamenilor.

Hormonul IGF-I (insulin-like growth factor) este un factor cheie în apariția cancerului de sân! În cartea sa „Laptele - otrava mortală”, doctorul Robert Cohen, care a lucrat în cele mai importante instituții americane legate de industria alimentară, printre care FDA, explică pericolul numărul unu din laptele de vacă: „Există sute de milioane de proteine diferite pe pământ, dar un singur hormon este cunoscut a fi identic la două specii complet diferite: vacă și om. Acest puternic hormon de creștere este IGF-I. El supraviețuiește digestiei și dublarea lui în organism este deosebit de periculoasă”. De asemenea, o serie de studii publicate în reviste de medicină prestigioase susțin teoria conform căreia IGF-I este un factor cheie în declanșarea cancerelor.

Există oare și beneficii de pe urma consumului de lapte? Multă lume este convinsă că din lapte ne luăm calciul. Dar este bun acest calciu pentru oameni? Se pare că nu. De fapt, consumul de lapte intervine în absorbția calciului în oase. Excesul de proteină din laptele de vacă este o cauză majoră în instalarea osteoporozei. Dr. Hegsted din Anglia a făcut un studiu întins pe mai mulți ani și a arătat lumii distribuția geografică a osteoporozei. Se pare că țările în care se consumă cel mai mult lapte sunt și cele cu cea mai mare incidență a osteoporozei. S-a demonstrat prin numeroase studii că, administrat separat, calciul nu este o cauză a osteoporozei. Pentru a găsi cheia, trebuie să privim nu la calciu, ci la proteina animală din lapte. Să ne uităm la două grupuri umane contrastante: eschimoșii au un procent foarte mare de proteine în hrana lor (în jur de 25%) și o cantitate mare de calciu: 2.500 mg/zi. Rata osteoporozei printre ei este cea mai ridicată din lume. Celălalt grup este tribul Bantu din Africa de Sud. Aceștia își iau din hrana specifică lor 12% proteine și doar 200-350 mg/zi calciu. Cu toate acestea, femeile lor, care mai și dau naștere la 6 copii, pe care-i hrănesc la sân timp îndelungat, nu fac osteoporoză. Dar atunci când femeile africane emigrează în S.U.A., ele fac această boală.


Atunci, de unde ne luăm calciul? Răspunsul este simplu: din același loc de unde și-l iau și vacile: din vegetalele cu frunze verzi. Că doar vaca nu bea lapte... Oare cum își dezvoltă elefanții, girafele sau rinocerii osatura imensă? Sigur nu au o vacă pe care s-o mulgă... Se pare deci că toate mamiferele cresc mari și sănătoase dacă se hrănesc cu mâncarea naturală pentru care au fost programate genetic. Doar noi, oamenii, ne alegem cu tot felul de boli.

Dacă vreți să vă păstrați sănătoși și în formă cât mai mult timp, țineți seama de aceste sfaturi:
- Eliminați proteina animală din alimentație (aceasta creează în corp aciditate, care este combătută cu calciul din oase voastre, pentru a regla pH-ul).
- Nu consumați alcool (inhibă absorbția calciului și a altor vitamine și minerale).
- Folosiți numai sare naturală, de mare sau grunjoasă (sarea iodată scoate calciul din oase).
- Nu fumați (fumătorii au densitatea oaselor mai scăzută cu 10-20% decât nefumătorii).
- Mâncați multe vegetale cu frunze verzi. Calciul din acestea este cel mai ușor de absorbit.
- Coada calului este o plantă bogată în siliciu, elementul principal pe care organismul îl folosește pentru a fixa calciul.

Un alt mit ce trebuie spulberat este cel al proteinei. Când eram copii, ni se spunea mereu să mâncăm cât mai multe proteine, ca să creștem mari și puternici. Și, bineînțeles, laptele se potrivea perfect acestui deziderat. De fapt, dieta lumii moderne conține mult prea multe proteine. Suntem într-o supradoză de proteine animale și am tot fost în ultimii 50 de ani, ceea ce ne-a adus în dar o pleiadă de probleme: osteoporoza, ateroscleroza, bolile de rinichi, cancerul, bolile de colon, colesterolul crescut. Întâi de toate, ar trebui să știți că, dintre toate mamiferele, omul are laptele cu cel mai mic conținut de proteine (0,9%). Asta ar trebui să ne spună că necesarul nostru de proteine este foarte mic.


În sfârșit, dar nu în ultimul rând, să ne gândim un pic și la vaci, aceste animale mari, blânde și total inofensive, care au fost lăsate pe pământ în cu totul alt scop decât acela de a ne servi nouă. În natură, vacile trăiesc cca 25 de ani și produc lapte timp de 9 ani. Stresul la care le supunem le îmbolnăvesc iremediabil, așa că după doar 4 ani, cea mai mare parte dintre ele mor sau sunt trimise la abator. În ferme, vacile sunt prinse de uger cu mașini electrice, fiind supuse constant șocurilor electrice. Își petrec toți anii vieții pe suprafețe de beton, în condiții îngrozitoare, de multe ori fără să apuce să vadă vreodată cum arată o pășune. Sunt manipulate genetic, fiindu-le injectate tot felul de substanțe, hormoni și antibiotice pentru a crește producția de lapte. Dacă se naște o văcuță, aceasta este ori omorâtă și vândută pentru carne, ori trecută în turmele pentru lapte, spre a duce o viață ca a mamei ei. Dacă este un tăuraș, acesta este sacrificat, carnea lui fiind considerată o delicatesă. Vițeii crescuți pentru carne sunt separați de mamele lor de mici și hrăniți cu un substitut care-i fac să se îngrașe. Sunt legați și ținuți în locuri strâmte, în propria urină și fecale, în timp ce țipă disperați după mamele lor. În tot acest timp, laptele menit lor este colectat pentru noi. În sfârșit, industria laptelui este un pericol ecologic. În scopul creării de spațiu pentru creșterea vacilor, sunt distruse în toată lumea păduri, iar excrementele și excesul de gaz metan din mațele vacilor fac din această industrie al treilea contribuitor din lume la efectul de seră. Pare greu de crezut, dar o vacă produce mai multă poluare decât o mașină!

Așadar, nu există un alt motiv valid de a consuma lapte în afară de acela că pur și simplu a devenit parte din cultura noastră, pentru că părinții ne-au învățat că e bun, așa cum părinții lor i-au învățat pe ei. Oricare ar fi motivul, un lucru trebuie luat în considerare, și anume să nu ne gândim că bem lapte din motive de sănătate. Mulți oameni de pe planeta noastră nu consumă lapte deloc și sunt foarte sănătoși. Iar dacă tot nu v-am convins, faceți un mic experiment: acordați-vă un număr de zile (7, 10 sau 30) în care să nu consumați deloc produse lactate și încercați să observați dacă anumite probleme de sănătate pe care le aveați nu cumva se ameliorează. Ce aveți de pierdut? Este sigur și nu costă nimic, ba chiar vă aduce o economie. Presimt că veți câștiga foarte mult, fără să cheltuiți nimic.

Sursa: The Milk Letter: A Message to My Patients

COMENTARIUL NOSTRU

Pentru că ne interesează foarte mult să rămânem sănătoși și pentru că dorim ca și alții să beneficieze de informațiile culese de noi, cercetăm intens Internetul, ca să aflăm ce ne face cu adevărat bine și ce ne face rău. Așa am dat peste un articol despre lapte, apărut în „prestigioasa” revistă Tango și care ne-a lăsat mască. Este vorba despre relatarea unui eveniment organizat de compania Evensys în beneficiul oamenilor de afaceri din industria laptelui. Vi-l atașăm, cu rugămintea să-l citiți având în minte informațiile pe care tocmai le-ați căpătat din articolul științific de mai sus. Apoi să decideți singuri sfaturile cui vreți să le urmați – ale reputatului medic american sau ale „eminentei” doctorițe românce, supranumită „nutriționista vedetelor”, plătită generos ca să promoveze consumul de lapte vândut prin supermarketuri? Adnotările din paranteze ne aparțin:

«Aflată la conferința Social Media for Parents (știm ce înseamnă asta, pentru că, nu-i așa? tot românul e bilingv) organizată la Crowne Plaza, medicul nutriționist Mihaela Bilic le-a îndemnat pe mămicile prezente la eveniment să includă cu seriozitate și simț de răspundere laptele în alimentația copiilor lor: „Studiile japonezilor (care studii?), recent publicate (unde?) au demonstrat că tinerii care în perioada pubertății și adolescenței consumă minimum 3 pahare de lapte pe zi vor crește cu minimum 1 cm pe an mai înalți decât cei care nu au în alimentația lor lapte, indiferent de moștenirea genetică (Să fi băut Ghiță Mureșan o căldare de lapte pe zi?). Acumularea de masă osoasă se face doar până la 25 de ani, deci înainte de această vârstă este extrem de important să oferim copiilor noștri o alimentație sănătoasă, bogată în calciu”, mai spune doctorița nutriționistă (Hei, voi, mii de cercetători din întreaga lume, și mai ales tu, celebrul Colin Campbell, bateți câmpii cum că laptele ar fi bun doar pentru viței și că de fapt ne scoate calciul din oase... Ar trebui să veniți în România, să luați lecții de nutriție de la Mihaela noastră...).»

-->

Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.