Din istoria creștinismului - Știați că... + documentar (RO)

DIN ISTORIA CREȘTINISMULUI

ȘTIAȚI CĂ...

Începând cu Conciliul de la Constantinopol, care a avut loc în anul 381 e.n. și a fost condus de Papa Damasus I, cititul Bibliei a fost interzis laicilor timp de 1230 de ani. După ce a dat acest decret, Damasus, care a ocupat scaunul papal începând din anul 366 și până la moartea sa, în 384, a conceput o gamă formidabilă de pedepse și anateme, menite să țină textul Bibliei departe de popor și să descurajeze orice tendință de curiozitate. Astfel, Biserica și slujitorii ei s-au constituit în autoritatea supremă în materie de credință și precepte morale.

În anul 860, Nicolaus I, papă din 858 până în 867, a adunat poporul în piața Romei, unde, așezat pe un tron foarte înalt, confecționat special pentru această ocazie, a consolidat autoritatea papală printr-un discurs memorabil, pronunțându-se împotriva celor care și-ar exprima interesul pentru citirea Bibliei. Printr-un decret papal, el a reafirmat interzicerea accesului public la cartea sfântă.

În anul 1073, Gregorius al VII-lea (foto dreapta), papă între anii 1073 și 1085, a reconfirmat aceeași interdicție. El a fost și cel care a dat cele mai multe decrete de moarte împotriva celor care nu recunoșteau supremația Bisericii Catolice, care îndrăzneau să citească scripturile sau care nu plăteau tribut călugărilor din „Ordinul călugărilor cerșetori” (cei ce trăiau din mila credincioșilor). A fost declarat sfânt.

Innocentius al III-lea a declarat în 1198 – anul în care a devenit papă ­– că oricine va fi prins citind Biblia va fi omorât cu pietre de către soldații Armatei Bisericii. El s-a aflat la conducerea Bisericii Romano-Catolice până la moartea sa, în anul 1216. A rămas celebru pentru numeroasele lui interdicții și pentru organizarea de cruciade împotriva musulmanilor din Spania și de pe Pământul Sfânt și ereticilor din sudul Franței.

În anul 1229, detestabilul Conciliu de la Toulouse a dat un alt decret, prin care interzicea categoric laicilor să posede vreun exemplar din Vechiul sau Noul Testament, nemaivorbind de traducerea acestora în „limba vulgară”.

În secolul al XIV-lea, deținerea unei Biblii de către un laic era considerată o crimă, și se pedepsea cu biciuire, confiscarea tuturor posesiunilor și chiar cu arderea pe rug. În acest fel, printr-o serie de decrete papale, textele creștine fabricate au fost ascunse cu grijă de ochii publicului timp de 1230 de ani. Ele au putut fi citite liber abia începând din anul 1611, o dată cu Reforma regelui englez Iacob, care a permis tipărirea „versiunii autorizate” a Bibliei.

Leon al X-lea (papă între anii 1513 și 1521) a rămas celebru pentru cea mai infamă și dăunătoare afirmație din istoria Bisericii. El a declarat că Iisus Hristos este o născocire și a revelat faptul că Vaticanul cunoaște natura puerilă a religiei creștine.

Papa Paul al III-lea (foto stânga) cu un pontificat din 1534 și până la moartea sa, în 1549, și-a exprimat aceeași convingere, spunând că nu există niciun document valid care să demonstreze existența lui Iisus Hristos, adăugând că acesta era de fapt Soarele, adorat de secta mithraică, iar creștinismul nu este altceva decât o religie inventată de împăratul Constantin cel Mare, din rațiuni politice, bazată pe mitul lui Mithra, zeul luminii la persani, însemnând „Soarele nebiruit”, născut dintr-o virgină pe 25 decembrie.

Iudaismul se bazează, de asemenea, pe o minciună – mitul lui Moise fiind inspirat, de fapt, din biografia lui Sargon I cel Mare, regele Akkad-ului. Povestea nașterii și copilăriei lui Sargon este descrisă în textul sumerian „Legenda lui Sargon”, care spune că acesta, fiind un prunc bastard, a fost pus de mama lui într-un coș și lăsat să plutească pe râu, de unde a fost salvat de un grădinar. De fapt, în zecile de mii de inscripții de pe monumentele, mormintele și papirusurile egiptene nu există nicio referire la un anume Moise și cei 600.000 de bărbați, femei și copii despre care ne povestește Cartea Exodului că ar fi scăpat de armatele faraonului.

Cei interesați de acest subiect pot urmări documentarul „Zeitgeist I” aici:

http://frumoasaverde.blogspot.ro/2012/04/zeitgeist-filme-documentare.html

Dumnezeul absent

(The God Who Wasn’t There) (RO)