-->
FENICULUL – ANTIDOTUL TENSIUNII ARTERIALE
Cu o textură
a tulpinii asemănătoare cu cea a ţelinei, feniculul (Foeniculum vulgare) este înrudit din punct de vedere biologic cu
pătrunjelul, morcovul, mărarul şi coriandrul. În spectrul plantelor (legumelor sau ierburilor) pe care le utilizăm în
bucătărie, ocupă un loc secundar, iar pentru unii poate părea chiar o
plantă exotică. Haideţi, recunoaşteţi, gătiţi sau mâncaţi des fenicul? Am
convingerea că răspunsul este „nu”. Ce este important de ştiut încă de la
început: contrar credinţei largi, de la fenicul nu se consumă doar partea superioară,
adică micile frunze, asemănătoare cu ale mărarului, ci şi partea imediat
adiacentă rădăcinii, mai exact bulbul alb, considerat în lumea gastronomiei, în
particular în bucătăria italiană şi în cea franceză, o legumă foarte gustoasă.
Proprietăţile
de bază
De la
fenicul, se consumă atât frunzuliţele, cât şi bulbul şi tulpina, această plantă
fiind una sănătoasă şi nutritivă. Vitamina C este cel mai semnificativ element
din compoziţia sa. Practic, 100 de grame de bulb de fenicul asigură o cincime
din necesarul zilnic al organismului de vitamina C. Urmează, în ordinea concentraţiei,
fibrele, potasiul, manganul, acidul folic, calciul, molibdenul, fosforul,
magneziul, fierul, cuprul şi vitamina B3. Feniculul conţine o combinaţie unică
de fitonutrienţi, printre care flavonoizi cu proprietăţi antioxidante. Și uleiurile
volatile din fenicul au aceleaşi proprietăţi antioxidante. Vitamina C este un
puternic agent imunizator, în vreme ce fibrele, acidul folic şi potasiul
asigură protecţie cardiovasculară şi sănătate colonului.
În scop
medicinal se consumă şi ceaiul de fenicul, în special pentru combaterea afecţiunilor
de stomac, dar şi pentru bronşite, astm sau pentru efectele sale laxative, diuretice
şi dezinfectante. Cea mai bună metodă de preparare a ceaiului este infuzia seminţelor
de fenicul în apă fierbinte.
Feniculul
este antiseptic, carminativ (absoarbe gazele, liniştind crampele), sedativ,
antiinflamator, galactogog (stimulează secreţia laptelui), antispastic (linişteşte
tusea convulsivă şi astmatică), expectorant. Este şi un bun adjuvant în diabet.
Frunzele conţin un puternic principiu hipotensiv.
Uleiul de fenicul
folosit la masaj ajută la reducerea celulitei, la eliminarea toxinelor,
edemelor şi a durerilor reumatice. Lasă pielea elastică şi netedă, fiind şi un
excelent factor de relaxare.
Cele mai
frecvente întrebuinţări culinare
Aşa cum
spuneam, de la fenicul nu se consumă doar frunzuliţele uscate, ca mirodenie, ci
şi tulpina şi bulbul alb de la bază. Tulpina poate fi folosita cu succes la
supe şi ciorbe, întocmai ca şi tulpina de ţelină, sau la mâncăruri la cuptor. Seminţele
fenicului, după uscare, sunt folosite în alcătuirea unor combinaţii inedite de
condimente, în special în bucătăria asiatică. Iată câteva idei de utilizare a
fenicului în bucătăria noastră de zi cu zi:
- radeţi sau
tăiaţi în fâşii subţiri bulbul şi amestecaţi-l cu ceapă, pentru a obţine o
gustoasă şi sănătoasă garnitură la fripturi sau peşte;
- bulbul de
fenicul făcut la cuptor se potriveşte de minune cu preparatele din fructe de
mare;
- data
viitoare când vreţi să vă faceţi un sandvici sănătos, adăugaţi şi felii subţiri
din bulbul de fenicul, alături de tradiţionalele roşii sau frunzele de salată;
- amestecaţi
fenicul mărunţit cu iaurt proaspăt, natural şi cu frunze de mentă;
- veţi
constata cât de gustos devine somonul afumat, atunci când este presărat cu frunzuliţe
de fenicul proaspăt;
- seminţele de
fenicul se folosesc des în Italia ca ingredient pentru cârnaţi sau chiftele,
dar şi în pâinea pe bază de secară; putem pune în practică şi noi aceste idei.
La ce trebuie să fim atenţi când cumpărăm şi depozităm feniculul
Bulbul feniculului trebuie să fie curat, ferm la pipăire, fără semne de tăieturi şi să aibă nuanţe de alb sau verde foarte deschis. Tulpina sănătoasă nu trebuie să fie prea depărtată în lateral faţă de bulb. Atât tulpina, cât şi frunzuliţele trebuie să fie verzi. Mirosiţi-l! Feniculul sănătos şi proaspăt are o aromă puternică. Acasă, feniculul poate fi ţinut între 3 şi 4 zile la frigider, în sertarul de legume, însă trebuie consumat imediat după acest interval, fiindcă altfel îşi pierde din aromă şi se depreciază. Dacă este depozitat uscat, atunci trebuie ţinut într-un spaţiu închis şi răcoros.
Inedit
despre fenicul
- SUA, Siria, Franţa,
India şi Rusia sunt în prezent cei mai mari cultivatori de fenicul;
-
În mitologia
greacă, feniculul era considerat una dintre plantele favorite ale zeului hranei
şi băuturii, Dionysos; şi romanii preţuiau feniculul, graţie proprietăţilor lui
medicinale;
- Feniculul
este unul dintre ingredientele principale ale absintului, o băutură alcoolică
cu gust puternic de anason, preparat prima oară în Elveţia şi consumat astăzi
în special în Franţa.
-
În Europa
Centrală, feniculul se foloseşte la prepararea murăturilor şi a oţetului şi
pâinii aromate, iar în zona mediteraneană, la amestecul tradiţional Herbes de Provence, cu care se
condimentează preparatele din carne, peşte şi fructe de mare.
- Foarte scump
şi rar, polenul de fenicul este comercializat în Italia şi SUA sub numele
de „condimentul îngerilor”.
-
Gustul
feniculului depinde şi de specie. O tulpină cărnoasă şi foarte gustoasă are
feniculul de Florenţa sau finocchio.
-
În Evul
Mediu, feniculul era cultivat în mânăstiri, ceea ce a făcut să-i crească foarte
mult popularitatea. Cunoscut mai ales sub numele de fenkle, era
considerat o plantă magică şi utilizat împotriva vrăjitoarelor.
Produse pe bază de fenicul
Este bine
să ne procurăm remediile pe bază de fenicul de la magazinele naturiste. Astfel,
avem garanţia unor produse fito-terapeutice absolut naturale, lipsite de
substanţe chimice de sinteză. Iată două dintre ele: Ceaiul FINOCARBUS
PLUS este recomandat în problemele digestive (spasme abdominale, indigestie);
stimulează secreţia acidului gastric şi biliar şi eliminarea gazelor. Ceaiul SOLLIEVO acţionează în probleme de
constipaţie acută; are acţiune puternic laxativă, cu efect sigur în 8-12 ore de
la administrare.
Concluzie: Plantă versatilă, de la care se folosesc bulbul,
tulpina, frunzele şi seminţele, feniculul nu este foarte popular în bucătăria
românească, însă ar trebui să fie băgat în seamă mai mult, mai ales că se
cultivă foarte uşor, crescând chiar şi sălbatic, este sănătos şi, nu în ultimul
rând, ieftin.
-->
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Dar mai întâi, rețineți: A comenta pe acest blog (ca și pe oricare altul) este un privilegiu, nu un drept. De aceea, vă rugăm:
- Referiți-vă, pe cât posibil, doar la subiectul postării.
- Folosiți un limbaj decent.
- Dacă intrați în polemici cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
- Pentru mesaje de interes personal adresate administratorilor blogului (schimb de link, propuneri de colaborare etc.) folosiți formularul de CONTACT, aflat în partea de sus a paginii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe nu vor putea fi publicate.
Vă mulțumim și vă așteptăm cu interes opiniile și sugestiile.