Mazărea - o proteină vegetală de calitate

-->

MAZĂREA – o proteină vegetală de calitate

Mazărea (Pisum sativum) este originară din Asia Centrală. Se pare că pentru prima oară, boabele verzi ale acestei leguminoase, rudă bună cu fasolea, lintea şi soia, au fost cultivate pe actualul teritoriu al Chinei, unde dovezi arheologice arată că era cunoscută încă de acum 4000 de ani. În antichitate, era cultivată  de greci şi romani în sudul Europei, de unde apoi s-a răspândit pe tot continentul.  Celebritatea a cunoscut-o însă abia în Evul Mediu, când a devenit o delicatesă pe masa regilor europeni. Un mare iubitor de mazăre a fost Ludovic al XVI-lea, care a ordonat ca aceasta să fie cultivată în grădinile de la Versailles. Din bucătăriile regale, mazărea a ajuns apoi treptat pe mesele oamenilor de rând, mai întâi în stare uscată, apoi în forma proaspătă (crudă) în care este consumată preponderent în zilele noastre. Foarte hrănitoare şi bogată în proteine de calitate, ea s-a răspândit pe toate continentele lumii, tinzând la statutul de aliment de bază, la fel ca orezul sau cartofii, dar în acelaşi timp şi-a câştigat şi statutul de aliment-medicament.

Mazărea mai are două motive pentru care să se considere vedetă: a fost planta pe care Gregor Mendel (fondatorul geneticii) a făcut, între anii 1856 şi 1863, experienţele care au condus la elaborarea legilor eredităţii şi a fost prima legumă ambalată în cutii de conserve. În ţara noastră a fost adusă în secolul al XVII-lea.

Preparate terapeutice din mazăre verde

Boabele de mazăre au cea mai intensă acţiune terapeutică atunci când sunt gătite proaspete, eficienţa lor din punctul de vedere al vindecării scăzând exponenţial atunci când le consumăm din conservă sau uscate. Cea mai „sigură” este mazărea din păstăi, din care vom scoate boabele verzi şi fragede. Se mai poate consuma şi mazăre congelată, care păstrează un procent mare din cele opt vitamine, şapte minerale asimilabile, enzimele şi celelalte principii active conţinute. În ceea ce priveşte gătitul, se aplică principiul „cu cât mai blând şi mai scurt, cu atât mai bine”, aşa cum vom vedea în continuare:

Mazărea fiartă în apă se obţine prin punerea boabelor spălate într-o oală de inox în care apa deja fierbe. Se lasă să clocotească la foc mic. Când  boabele au devenit moi şi se zdrobesc cu uşurinţă, fierberea s-a încheiat. Unii bucătari „profesionişti” adaugă bicarbonat de sodiu la fierbere, pentru a menţine culoarea vie a boabelor de mazăre. Este o greşeală, prin aceasta metodă distrugându-se multe principii active. La mazărea fiartă se pot adăuga ciuperci, sos alb şi condimente, obţinându-se soteul de mazăre. O altă variantă este să adăugăm în timpul fierberii o linguriţă de zahăr, o linguriţă de unt şi sare după gust. Mazărea astfel preparată se consumă cu pâine prăjită.

Mazărea fiartă în aburi se obţine cu ajutorul aşa-numitelor „steamere”, aparate electrice care se găsesc în comerţ. Gătită astfel, se poate consuma simplă (cu ulei de măsline şi sare) ori cu diferite alte legume (morcov, ardei, ţelină, pătrunjel verde, roşii), în salate vegetariene delicioase. Fierberea mazării în abur este cea mai sănătoasă metodă de preparare termică descoperită până în prezent, deoarece păstrează aproape în totalitate vitaminele, mineralele, pigmenţii şi alte substanţe active din aceasta leguminoasă.

Supa-cremă se obţine din 300 grame de mazăre (proaspătă sau congelată), un morcov, o jumătate de ţelină şi o ceapă de mărime medie. Se pun la fiert în doi litri de apă morcovul, ţelina şi  ceapa, iar după 20 de minute de fierbere, se adaugă şi boabele de mazăre. Se lasă pe foc până au fiert toate ingredientele. Se strecoară, zeama se pune deoparte, iar legumele se pisează sau se mixează, până când devin piure. Acesta se combină cu zeama anterior obţinută prin strecurare, se adaugă ulei, sare şi  piper după gust. Supa-cremă se consumă simplă ori cu puţină smântână şi crutoane.

Boli prevenite prin consumul de mazăre

Osteoporoza - mazărea verde, gătită corespunzător, este o excelentă sursă de vitamina K, pe care organismul o foloseşte la fixarea calciului în oase. De asemenea, mazărea conţine vitamina B6, care previne eliminarea calciului din oase şi fragilizarea acestora. Prin urmare, consumul a minimum 200 g de mazăre de trei ori pe săptămână este un foarte bun tratament pentru prevenirea pierderilor de substanţă osoasă. În lumina acestor date, mazărea este recomandată în mod special femeilor ajunse la vârsta menopauzei, care sunt cele mai predispuse la osteoporoză.

Infarctul - consumul de mazăre ţine sub control nivelul colesterolului negativ (LDL) din sânge, ajută la reglarea tensiunii arteriale, previne excesul de greutate. Este alimentul ideal în timpul zilelor caniculare de vară, fiind uşoară şi hrănitoare, prevenind puseurile de hipertensiune, tulburările de ritm cardiac şi infarctul.

Boala canceroasă - alături de fasolea verde, boabele de mazăre sunt printre cele mai bune alimente pentru prevenirea bolii canceroase. De ce? Pentru că vitaminele (C, A, B1, B2), fibrele insolubile şi flavonoidele conţinute de aceasta leguminoasă sunt tot atâtea remedii antitumorale, efectele lor benefice fiind resimţite mai ales atunci când sunt administrate pe termen lung. Datorită bogăţiei în substanţe cu efect antioxidant, mazărea este utilă în prevenirea leucemiei, cancerului pulmonar, colorectal, pancreatic. De asemenea, boabele sale verzi sunt utile în profilaxia formelor de cancer hormonodependente, cum ar fi cancerul ovarian, de col uterin, de prostată sau de sân.

Cancerul de prostată - boabele de mazăre sunt o excelentă sursă de seleniu în formă asimilabilă. Conform unor studii americane făcute în 2003, o suplimentare a cantităţii de seleniu din alimentaţie determină o scădere cu până la 35% a riscului de a dezvolta cancer la prostată.

Tratamente interne

Hipertensiune arterială - un grup de cercetători de la Universitatea Manitoba (Canada) au descoperit în boabele mazării o proteină care, administrată pe cale orală, duce la o scădere cu 20% a tensiunii arteriale. Studii de medicină experimentală, menite să clarifice mecanismele prin care această substanţă are efecte hipotensive, sunt în plină desfăşurare, însă un lucru este cert de pe acum: consumul de mazăre este un remediu excelent contra valorilor ridicate ale presiunii sanguine. Ca atare, mai ales în perioadele cu risc ridicat pentru hipertensivi (cum ar fi zilele caniculare sau cele cu nivel ridicat de stres), se recomandă consumul de mazăre verde, într-o doză zilnică de 150-250 de grame de boabe proaspete.

Ischemie cardiacă, ateroscleroză - vitaminele şi flavonoidele din boabele de mazăre  împiedică oxidarea colesterolului şi trigliceridelor pe pereţii arterelor, prevenind sau stopând procesul de îngroşare a acestora. Se recomandă o cură cu o durată de 4-8 săptămâni, timp în care se consumă, de trei ori pe săptămână, 150 de grame de mazăre verde, eventual în alternanţă cu fasole păstăi, care are efecte similare în ischemia cardiacă.

Anemie feriprivă - mazărea verde este bogată în fier, 250 de grame conţinând 40% din necesarul zilnic din acest oligoelement. Mai mult, mazărea este bogată şi în magneziu şi vitamina B6, care sunt esenţiale pentru asimilarea fierului şi combaterea anemiei. Contra acestei afecţiuni, se recomandă o cură de o lună cu mazăre, din care se vor consuma câte 150-250 de grame, odată la trei zile. Pentru o mai mare eficienţă, se vor introduce în dietă şi alte alimente bogate în fier, cum ar fi gălbenuşul de ou, fasolea verde, spanacul, urzica.

Adjuvant în bolile renale - consumul de mazăre ajută în mod special persoanele cu afecţiuni renale (infecţii cronicizate, chisturi, litiaze recidivante) la care apar şi alte probleme, cum ar fi edemele, hipertensiunea arterială şi alte tulburări cardiovasculare. Profesorul biochimist canadian Rotimi Aluko a prezentat aceste concluzii la conferinţa organizata de „American Chemical Society” din 2008, cercetările sale fiind primele care demonstrează faptul că un produs alimentar natural poate să atenueze semnificativ simptomele maladiilor renale.

Diabet - mazărea face parte din alimentele recomandate pentru stabilizarea glicemiei pacienţilor cu diabet de tip I şi II. Deşi este bogată în hidraţi de carbon, având chiar un gust dulce pronunţat, mazărea conţine fibre alimentare şi compuşi cu efect uşor hipoglicemiant, ceea ce o face bine tolerată de diabetici. Prin efectul diuretic, previne complicaţiile cardiovasculare ale diabetului.

Infecţia cu Helicobacter - boabele de mazăre germinate sunt o specialitate a bucătăriei chineze. Seminţele plantei se menţin umede cu apă călduţă la întuneric,  până le ies primii colţişori, care arată începerea procesului de germinare. Germenii de mazăre astfel obţinuţi se consumă în salatele de crudităţi, împreună cu morcov, ţelină şi sfeclă roşie. În procesul germinării, în boabele de mazăre este sintetizată o substanţă fenolică, ale cărei proprietăţi antibiotice asupra Helicobacter pylori sunt incredibil de puternice. Studii făcute în laboratoarele Facultăţii de Medicină din Massachusetts (SUA) arată că această substanţă distruge pur şi simplu, chiar în concentraţii mici, bacteria responsabilă de îmbolnăvirile de ulcer şi gastrită. Se recomandă, aşadar, germeni de mazăre consumaţi ca atare (50 grame pe zi) sau un ceai obţinut prin infuzarea acestor germeni (10 linguriţe la un litru de apă), în cure de 14 zile.

Constipaţie - fibrele alimentare conţinute de mazărea verde, laolaltă cu polizaharidele pe care aceasta leguminoasă le secretă în boabele sale, au darul de a debloca tranzitul intestinal şi de a elimina toxinele din colon. Se recomandă mazărea fiartă, preparata cu miere şi unt (a se vedea reţetele prezentate anterior), câte o porţie de 250 grame/zi.

Epuizare, sindromul oboselii cronice - în boabele mazării găsim o combinaţie de vitamine din complexul B, dar şi minerale (magneziu, fier, seleniu) cu efecte excepţionale în combaterea stărilor de oboseală. Mazărea este un aliment uşor digerabil, bogat în zaharuri asimilabile (care sunt hrana creierului) şi în proteine cu grad scăzut de toxicitate. Ca atare, atunci când avem nevoie de o regenerare rapidă, fizică sau psiho-mentală, o porţie de supă-cremă de mazăre sau o salată cu multă mazăre fiartă pot face adevărate minuni.

Îmbunătăţirea capacităţii de efort fizic - prin conţinutul de vitamine B1, B2, B3, B6, dar şi de fier uşor asimilabil, mazărea este un susţinător de efort redutabil. Este un aliment care furnizează multă energie, favorizând o mai bună oxigenare celulară. Este folosită mult în hrana loturilor sportive. Se recomandă consumul unui kilogram de mazăre săptămânal în perioadele de efort intens, făcut mai ales în condiţii termice extreme (frig sau căldură).

Într-un bob de mazăre...

Vitamina A - o porţie de mazăre  (160 de grame) conţine nu mai puţin de 35% din necesarul de vitamina A pentru o zi. Vitamina A este esenţială pentru piele, pentru ochi, pentru sistemul imunitar, pentru prevenirea şi combaterea unor afecţiuni tumorale.

Vitaminele complexului B - boabele de mazăre conţin vitaminele B1, B2, B3, B6. Mazărea este cunoscută mai ales ca una din cele mai bune surse alimentare naturale de vitamina B1, 200 de grame de boabe verzi conţinând aproximativ 32% din necesarul zilnic din această vitamină importantă pentru activitatea cardiovasculară, a sistemului nervos şi a celui digestiv.

Vitamina C - este supranumită şi vitamina imunităţii, deoarece are un rol esenţial în menţinerea sănătăţii şi funcţionalităţii sistemului natural de apărare al organismului. Dar rolul său nu se limitează la atât, vitamina C fiind esenţială şi pentru sistemul cardiovascular, sistemul muscular şi cel nervos. Ei bine, şi la acest capitol mazărea verde este pe podium: 200 grame din acest aliment, preparat corespunzător, asigură nu mai puţin de 40% din necesarul zilnic de vitamina C.

Vitamina K - alături de fasolea verde, mazărea verde este un lider de necontestat. O porţie de 160 de grame de boabe verzi asigură aproximativ 50% din necesarul zilnic din această vitamină foarte importantă pentru închiderea rănilor şi pentru coagularea sângelui, dar şi pentru rezistenţa oaselor, ea ajutând la „sudarea” moleculelor de calciu din os.

Fosfor - într-un sfert de kilogram de mazăre găsim aproape o treime din raţia zilnică necesară de fosfor. Fosforul este un oligoelement esenţial pentru sistemul nervos, pentru regenerarea celulelor şi  pentru consolidarea oaselor.

Potasiu şi magneziu - o porţie de 160 g de mazăre verde conţine 22% din necesarul zilnic de potasiu al unui adult şi 15% din necesarul de magneziu. Ambele minerale sunt esenţiale pentru menţinerea funcţiei inimii (ele intră şi în alcătuirea celebrului „Aspacardin”, folosit în aritmia cardiacă), pentru sănătatea sistemului nervos şi a celui muscular.

Zinc - este un oligoelement necesar pentru activarea sistemului imunitar, refacerea ţesuturilor distruse, precum şi pentru funcţia de reproducere (atât la femei, cât şi la bărbaţi). Într-o porţie de mazăre, găsim aproximativ 12% din necesarul zilnic de zinc.

Seleniu - ne referim, evident, la seleniul în forma organică, asimilabilă, care este un remediu extraordinar pentru prevenirea şi combaterea cancerului, dar şi pentru întărirea imunităţii, pentru combaterea infertilităţii la bărbaţi şi pentru susţinerea funcţiei pancreasului. Un studiu slovac arată că boabele de mazăre sunt printre cele mai bune surse naturale de seleniu. Procentul în acest oligoelement depinde mult şi de tipul de sol în care creşte mazărea.

Precauţii şi contraindicaţii

Mazărea verde va fi consumată cu prudenţă de către persoanele care au un nivel foarte ridicat al ureei în sânge sau care au litiază renală cu uraţi, deoarece boabele sale conţin aşa-numitele purine care, după ce sunt metabolizate, dau ca „reziduu” în organism acidul uric.

Sursa: http://atlantis-ariel.blogspot.ro/2011/05/mazarea-verde.html

-->