Merișorul - inamicul infecțiilor

-->

MERIŞORUL - inamicul natural al infecţiilor

Merişorul este un arbust cu frunze mereu verzi şi flori de culoare albă sau roşie. Creşte în zonele muntoase de la noi din ţară, de obicei la marginea pădurilor. De ceva timp, merişorul nostru este o adevărată vedetă a fitoterapiei, fiind prezent pe rafturile farmaciilor, în literatura de specialitate şi în spoturile publicitare TV. Dar ce face atât de special acest mic arbust? În primul rând, efectul antiinfecţios extrem de puternic. Rezistă în condiţii extreme (geruri de –40°C şi vânturi puternice şi creşte pe soluri extrem de acide). Merişorul  şi-a dezvoltat un sistem de apărare menit să facă faţă cu succes aproape oricărei boli produse de bacterii, viruşi sau fungi. Frunzele şi fructele sale sunt o adevărată farmacie.

Descrierea plantei

Frunzele merişorului sunt foarte bogate în taninuri (substanţe puternic antibacteriene şi antimicotice) şi în flavonoide (substanţe cu efect antioxidant), fiind principalele „responsabile” de acţiunea antiinfecţioasă a plantei. Se recoltează pe tot timpul anului, ele fiind mereu verzi, dar cele mai puternice efecte se pare ca le au înainte şi după fructificaţie (adică la sfârşitul primăverii şi la începutul toamnei). După recoltare, care se face prin simpla rupere, frunzele se usucă în strat de grosime medie (3-4 cm) şi apoi se păstrează în  pungi de hârtie.

Fructele merişorului se aseamănă la formă cu afinele, însă culoarea diferă. Având la început o nuanţă albicioasă, coloraţia lor se schimbă spre roşu, pe măsură ce se coc. Din păcate, la noi în ţară merişorul  e... invizibil în plafaruri sau în pieţe, aproape întreaga recoltă din flora spontana ducându-se la export şi întorcându-se sub formă de medicamente şi băuturi scumpe. Se culeg, la fel ca şi afinele, prin desprinderea de pe ramuri, putând fi consumate ca atare sau conservate în apă. Fructele de merişor, puse într-un borcan cu apă la temperatura de 10-18 grade Celsius, se păstrează vreme de un an, fără vreo altă intervenţie, deoarece conţin substanţe numite benzoaţi, care sunt varianta naturală şi netoxică a periculosului aditiv E-211 (benzoat de sodiu), cu efect puternic conservant.

Preparate din merişor

Comprimatele cu merişor

Sunt un amestec dintre o bază neutră (excipient), extractul de fructe de merişor şi frunzele de merişor extrem de fin măcinate. Ele constituie forma de administrare cea mai frecvent folosită în prezent, deoarece sunt uşor de ingerat, bine tolerate de organism şi au un efect puternic. În magazinele noastre naturiste se găsesc comprimatele produse de firma „Dacia Plant”, un amestec echilibrat de fructe şi frunze de merişor, care şi-a dovedit eficienţa în tratarea infecţiilor renale, intestinale şi gastrice.

Tinctura de merişor

Se obţine astfel: se pun într-un borcan cu filet 20 de linguri de pulbere de frunze de merişor, peste care se adaugă 2 căni (în total 500 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat vreme de 2 săptămâni, într-un loc călduros, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se ia câte o linguriţă, diluată în puţină apă, de 4 ori pe zi. În magazinele naturiste de la noi găsim tinctura de merişor gata preparată, produsă tot de „Dacia Plant”.

Infuzia combinată de merişor

Se foloseşte mai ales extern. Se prepară amestecând extracţia la rece cu cea obţinută la cald, astfel: 4 linguriţe de pulbere de frunze de merişor se macerează 8 ore în 250 ml apă, după care se filtrează, iar preparatul obţinut se lasă deoparte. Planta rămasă după filtrare se opăreşte cu încă 250 ml apă, după care se lasă să se răcească şi se strecoară. În final, se combină maceratul cu infuzia, preparatul rezultat folosindu-se mai ales extern, pentru spălaturi şi comprese. Acest remediu inhibă dezvoltarea unor bacterii, fungi şi viruşi.

Afecţiuni prevenite cu merişor

Prevenirea bolilor este una dintre „specialităţile” merişorului. Timp de secole, el a fost folosit profilactic de către populaţiile din Suedia, Rusia, Finlanda, zone nordice în care clima extrem de aspră nu permitea creşterea de vegetale. Prin urmare, merişorul a putut fi probat în timp, demonstrând o capacitate excepţională de prevenire a unor boli din cele mai diverse:

Infecţii urinare - Cercetătorii finlandezi au demonstrat că merişorul, administrat de 5 ori pe săptămână, timp de măcar 3 luni, duce la o reducere semnificativă a incidenţei cistitelor bacteriene. În studiul făcut pe 150 de femei care sufereau de cistită recidivantă, tratamentul cu merişor a fost asociat cu un alt remediu stimulent imunitar, şi anume iaurtul Bifidus, cele două remedii acţionând perfect în tandem. Se ţin cure uşoare cu merişor, în timpul cărora se iau 3 comprimate pe zi, timp de 5 zile pe săptămână, iar suplimentar se consumă zilnic 250 ml de iaurt Bifidus.

Calculoză renală (pietre la rinichi) - un studiu american realizat în 2006 arată că administrarea extractului de fructe de merişor şi consumul a 2 litri de apă pe zi reduce cu până la 60% riscul apariţiei diferitelor tipuri de litiază renală. Explicaţia constă în efectul diuretic şi antiinflamator renal al fructelor merişorului. Comprimatele de fructe de merişor se iau câte 4/zi, în cure de 10 săptămâni, urmate de alte 10 săptămâni de pauză.

Diabet - se administrează tinctură de merişor, câte 2 linguriţe, de 4 ori pe zi. Acest remediu are efect uşor hipoglicemiant, ajutând şi la stabilizarea glicemiei. O calitate a frunzelor de merişor este aceea că previne complicaţiile cardiovasculare provocate de diabet.

Ateroscleroză - se iau câte 4 comprimate de merişor pe zi, în cure de 3 luni, urmate de 1-2 luni de pauză. Aceasta plantă are un efect antioxidant puternic, împiedicând depunerea lipidelor pe vasele de sânge şi formarea plăcilor de aterom. Studiile indică şi o acţiune favorabilă a merişorului în metabolismul lipidelor. Este semnificativ faptul că în zonele nordice ale Europei, unde pe timpul sezonului rece (care durează 8 luni!) se consumă multe grăsimi animale, incidenţa bolilor cardiovasculare este totuşi la un nivel acceptabil, în condiţiile în care merişorul este printre puţinele, dacă nu unicul remediu vegetal folosit în profilaxia acestor boli.
Boala canceroasă - un studiu extrem de complex de medicină experimentală, întreprins în SUA în anul 1996, demonstrează că extractele din fructe de merişor au efect anticancerigen. Se pare că ele conţin substanţe ce împiedică mutaţiile celulare şi stopează procesul de malignizare, fiind o speranţă în prevenirea celor mai diverse forme de cancer. Se ţin cure cu merişor de două ori pe an, pe timpul cărora se iau câte 4 comprimate pe zi, vreme de 3 luni.

Viroze respiratorii - câteva comprimate de merişor supte atunci când simţim primele semne de iritaţie la nivelul gâtului sau al căilor respiratorii superioare pot pune pe fugă o infecţie gripală iminentă. Studiile de laborator arată o puternică acţiune antivirală a frunzelor de merişor, care blochează replicarea viruşilor.

Tratamente interne

Nefrită, pielită - se administrează tinctură de merişor, câte o linguriţă diluată într-un pahar de apă (200 ml), de 4-6 ori pe zi, în cure de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauză. Înainte cu 10 minute de a lua fiecare doză de tinctură, veţi lua şi un vârf de cuţit de bicarbonat, pentru alcalinizarea urinei. Suplimentar, se recomandă şi un tratament extern cu merişor, şi anume băile de şezut. Într-un lighean cu apă fierbinte se adaugă 1-2 litri de infuzie combinată de merişor. Baia de şezut durează 10-20 de minute, apoi se va sta la căldură o oră. Principiile active ale frunzelor de merişor, asimilate de organism pe cale internă şi externă, au un puternic efect antibacterian, antiviral şi antimicotic, fiind utile în tratamentul tuturor formelor de infecţii reno-urinare.

Diaree - taninurile prezente în frunzele merişorului au o puternică acţiune antibacteriană şi astringentă la nivelul intestinului, normalizând tranzitul intestinal. Ca tratament de urgenţă al diareei acute, se ia o doză de şoc de 6 comprimate de merişor, după care se iau câte 2 comprimate, de trei ori pe zi, până la dispariţia simptomelor. Acest tratament este şi un bun adjuvant în cazul enterocolitelor şi al sindromului de colon iritabil.

Gută - se face o cură de 12 săptămâni, timp în care se iau câte 6 linguriţe pe zi din combinaţia de tinctură de frunze de merişor şi de fructe de ienupăr (Juniperus communis), în proporţii egale. Cele două plante au calitatea de a mobiliza ureea din ţesuturi şi de a o elimina prin urină, rezultatele tratamentului fiind remarcabile. Sub acţiunea acestui remediu diuretic, antiinflamator şi depurativ, crizele de gută se răresc şi inflamaţia articulaţiilor dispare treptat, acestea recăpătându-şi în bună măsură mobilitatea.

Tuse - se sug până la dizolvare câte 4 comprimate de merişor pe zi, acţionând astfel la nivelul căilor respiratorii. Suplimentar, se face de 3 ori pe zi gargară cu infuzie combinată de merişor. Acest tratament are efect antiinflamator, antibiotic şi antiviral la nivelul gâtului (expectorant).
Hemoragii menstruale abundente - din prima zi a ciclului menstrual se iau câte 6 comprimate de merişor pe zi, până la oprirea completa a hemoragiei. Datorită acţiunii astringente a taninului din frunzele acestei plante, hemoragia este redusă considerabil, ca şi senzaţiile de balonare, greutate în bazin etc.

Tratamente externe

Placă bacteriană bucală - în fiecare seară se fac timp de 5 minute clătiri succesive ale gurii, cu o cană de infuzie combinată de merişor. Principiile active din componenţa frunzelor acestei plante distrug bacteriile care creează placa ce se formează pe dinţi şi pe gingii şi care duc la îmbolnăvirea acestora. Tratamentul cu merişor se face după spălatul pe dinţi şi este o alternativă naturală la apele de gură, care conţin substanţe sintetice.
Gingivite, stomatite - acţiunea antibiotică a merişorului contra unor microorganisme care produc aceste afecţiuni, cum ar fi Streptococcus oralis sau Porphyromonas gingivalis, recomandă în mod special merişorul  în această categorie de afecţiuni. Se fac de 3-4 ori pe zi clătiri ale gurii cu infuzie combinată de frunze de merişor, ţinând cât mai mult timp lichidul în gură. Merişorul  nu doar ajută la eliminarea infecţiilor la nivelul mucoasei bucale, dar are şi efect antiinflamator şi cicatrizant.

Merişorul - un campion în combaterea cistitelor

În fructele şi mai ales în frunzele de merişor se află o adevărată colecţie de substanţe cu efect antibiotic, extrem de eficiente în combaterea infecţiilor bacteriene de la nivelul vezicii urinare. Studiile arată că extractele de merişor sunt un ajutor de nădejde al antibioticelor de sinteză în tratarea cistitelor. Se iau câte 6 comprimate pe zi, în 3 reprize, în cure de 2-3 săptămâni, urmate de 1-2 săptămâni de pauză, după care tratamentul se poate relua. Dar, pentru ca tratamentul să fie eficient, urina pacientului trebuie să aibă un pH alcalin. Cum se obţine acest lucru? Simplu. Cu 10 minute înainte de a ingera fiecare doză de merişor, vom lua un vârf de cuţit de bicarbonat alimentar, care are un puternic efect alcalinizant al urinei. În mediul alcalin, cel mai important principiu activ cu efect antiinfecţios din frunzele merişorului, arbutozida, se descompune în alte două substanţe cu efect antibiotic puternic contra Escherichia coli, Staphylococcus aureus, Streptococcus fecalis.

Un tratament extraordinar contra Helicobacter pylori

Această bacterie este responsabilă de 50% dintre cazurile de gastrită şi ulcer, dar şi de alte afecţiuni mai grave, cum ar fi anumite forme de cancer, mai ales ale stomacului şi esofagului. Din păcate, tratamentele cu antibiotice de sinteză nu reuşesc singure să elimine acest microorganism, devenit foarte rezistent la medicamente. Iată că vine un ajutor din partea medicinii naturale. Într-un studiu al Universităţii de Medicină din Massachussetts – SUA, au fost asociate cu succes două plante excepţionale în tratarea infecţiilor produse de Helicobacter pylori, şi anume: merişorul şi sovârvul (Origanum vulgaris). Cele două plante fac un tandem extraordinar în inhibarea acestei bacterii, care astfel devine mult mai vulnerabilă la tratamentul cu antibiotice clasice. Aşadar, în paralel cu tratamentul prescris de medic, se face o cură cu comprimate de merişor şi de sovârv (oregano). Se iau câte 8 comprimate din fiecare plantă pe zi, în 4 reprize, pe o perioadă de 14 zile. Tratamentul cu merişor şi sovârf este bine să înceapă cu măcar 5 zile înaintea celui cu antibiotice şi să continue alte 3 zile după încheierea administrării acestora.

Precauţii şi contraindicaţii

În caz de sarcină, tratamentul intern cu merişor se va face cu prudenţă şi doar la recomandarea şi sub supravegherea medicului. Administrarea internă a frunzelor de merişor este contraindicată în caz de constipaţie acută.
 
Sursa: http://www.formula-as.ro/2010/919/medicina-naturii-44/merisorul-12458

-->