Dr. Călin Mărginean - Substanțe endogene, periculos a fi exogene (VIDEO)

-->

SUBSTANȚE ENDOGENE, NECESARE ȘI UTILE,

DAR CARE, DEVENIND EXOGENE,

SUNT PERICULOASE PENTRU ORGANISMUL NOSTRU

Ce vrea să ne comunice dr. Călin Mărginean în această prezentare video, pe care vă invităm s-o urmăriți? Așa cum explică în debutul prezentării, el însuși a avut dificultăți în a denumi tema dezbătută și îl înțelegem. Cu toții am avut de-a face cu medici la un moment dat și am văzut ce greu le vine să ne explice pe înțelesul nostru ce problemă avem. E ceva normal – după atâția ani de studii, limbajul profesional a devenit un automatism pe care cu greu îl mai poți reformula. Așadar, haideți mai întâi să decodăm titlul:

SUBSTANȚĂ ENDOGENĂ = de origine internă, care este produsă în interiorul organismului.

SUBSTANȚĂ EXOGENĂ = de origine externă, care este produsă în afara organismului, sau pe care organismul este provocat s-o producă din cauze exterioare lui.

Cu alte cuvinte, în corpurile noastre există o serie de substanțe, fie produse de corp (extrem de utile), fie rezultate din procesul de metabolism (pe care corpul le elimină rapid). Ei bine, aceste substanțe n-ar trebui să le mai aducem din afară prin alimentație sau prin lichidele pe care le consumăm zilnic sau ocazional. Toxicitatea substanțelor respective și riscul care derivă din prezența lor este cu atât mai mare, cu cât le aducem într-o cantitate mai mare. Este important ca pentru sănătatea noastră să ne abținem de la anumite substanțe care, chiar dacă există în organism, aduse din afară, pot provoca daune însemnate sistemului. Nu întotdeauna e bine să-i facem un „bine” organismului, dându-i în plus substanțe pe care el le produce strict cât are nevoie. Despre ce substanțe este vorba? O sa fiți uimiți de cât de banale sau chiar benefice le-ați considerat până acum, dar, în același timp, o să vă explicați și cauza unor neplăceri sau afecțiuni de care suferiți. Vizionare cu folos!

CINCI ACIZI DIN CORPUL NOSTRU

Dr. Călin Mărginean

Postulat: Corpul nostru este bazic (pH-ul sângelui este 7,4). Bazic a fost creat şi tot bazic va funcţiona, ori crapă pământul! Corpul menţinut bazic NU face cancer şi nici tumori latente.

Pe parcursul vieții, aducem în corpurile noastre alimente dintre cele mai diverse, într-o cantitate de cca 70 de tone și unele băuturi (apă, lapte, supe, ceaiuri, băuturi cu conținut cafeinic, băuturi alcoolice etc.). Însă oare toate acestea ne și ajută să ne menținem sănătatea, sau contribuie zi de zi la ruinarea ei? Ca să răspund la această întrebare, am scris articolul de față, care sper să fie util tuturor celor care vor să trăiască sănătos chiar și la vârste avansate! Celorlalți însă...

Încă de la Creație, Dumnezeu a indicat omului dieta vegetariană totală (Geneza 1,29), ca factor major de protecție împotriva tuturor bolilor degenerative ale stilului de viață cu care ne confruntăm noi astăzi (osteoporoză, cancer, ateroscleroză, cardiopatie ischemică, diabet zaharat, boli autoimune). Dacă oamenii ar reveni la alimentația pe care Creatorul a stabilit-o pentru noi, multe boli și suferințe ne-ar ocoli. Pe când așa...

Dacă aducem în corpurile noastre zilnic alimente acide, acestea vor determina, într-o primă fază, acidifierea mediului intern. Repet: corpul nostru este bazic şi doar bazic va funcţiona! Ca să poată face aceasta, el va apela la rezervele lui de calciu, luându-l din oase şi din coloana vertebrală, sub formă de hidroxid de calciu, o bază foarte puternică, într-o cantitate mai mică şi bicarbonat de calciu, o bază mai slabă, dar într-o cantitate mai mare, cu care va tampona acidul intrat în organism. Corpul va reveni astfel la pH-ul lui bazic, dar vom pierde calciu azi, mâine, decenii întregi, şi uite-aşa ajungem să facem osteoporoză. Un adult de 70 kg are nu mai puţin de 1 kg de calciu în oase. Nu-i totuși cam mult? Ei bine, calciul stocat este şi un factor natural anticancer! Astfel, pierzând calciu timp de decenii, ne putem trezi în bătătură, la mijlocul sau la finele vieții (uneori chiar mai devreme) cu cancer, leucemie, limfoame, mielom multiplu.

Care sunt alimentele care induc aciditate în organism?

- toate alimentele de origine animală (dar mai ales lactatele)

- băuturile carbogazoase

- cerealele decorticate (făina albă, pastele făinoase din făină albă, cornuri...)

- dulciurile concentrate (zahăr, miere, bomboane, prăjituri, ciocolată, tort, fursecuri...)

- oţetul, murăturile, „moarea”, borșul de putină

- alcoolul (dar şi tincturile)

- alimentele alterate sau fermentate

- fructele necoapte

- sursele alimentare de acid oxalic (vezi mai jos)

- toate alimentele acre, acrişoare sau foarte dulci (inclusiv fructele confiate)

- anumite procedee termice nefaste și nesănătoase de preparare termică a alimentelor: prăjirea (+/- în ulei omega 6), frigerea (+/- în ulei omega 6)

- băuturile „răcoritoare” la sticle PET

Să vorbim de câțiva acizi pe care-i avem în corp, dar și despre alții pe care-i aducem în corp din obișnuință: pentru că așa se face, pentru că așa am pomenit sau pentru că așa ne place.

1. Acidul clorhidric (HCL)

Este un acid anorganic tare, stabil, extrem de coroziv, care la temperatura camerei există sub formă de gaz, putându-se concentra sub formă de soluție până la cel mult 38%. Are numeroase utilizări în industria chimică organică și anorganică, industria farmaceutică, industria fibrelor sintetice, industria pielăriei, ca agent de regenerare pentru rășinile schimbătoare de ioni (în stațiile de demineralizare a apei), industria petrolieră, ca agent de neutralizare, industria ceramică și textilă, industria metalurgică ca agent de decapare și curățare, industria cauciucului pentru sinteza cloroprenului (o varietate de cauciuc), obținerea clorurii de vinil (monomer) și a PVC-ului (polimer) etc. Interesant este că se găsește și-n stomac, singurul loc din organism unde este normal să fie acid, fiind produs din sarea de bucătărie și apă. Aici este secretat de glandele corpului gastric, alături de o enzimă proteolitică pe care-o activează, numită pepsinogen (care se transformă în pepsină) cu rol în digestia grosieră a proteinelor.

HCl menține pH-ul sucului gastric la valori de 0,8 – 1,5 unități, exercitând numeroase acțiuni:

- activează enzimele proteolitice din sucul gastric și creează un mediu optim pentru acțiunea lor

- coagulează proteinele, oligozaharidele şi trigliceridele, ajutând la fragmentarea lor grosieră

- stimulează evacuarea gastrică

- împiedică dezvoltarea germenilor intrați în stomac odată cu alimentele ingerate (sterilizându-le)

- favorizează absorbţia Fe şi trecerea sa (în prezenţa vitaminei C) din forma Fe3+ neabsorbabil, în Fe2+ propriu absorbţiei duodenale

- ajută la unirea vitaminei B12 cu factorul intrinsec, care reprezintă un prim pas fundamental în procesul de absorbție al vitaminei

După ieșirea din stomac, acidul clorhidric este neutralizat în prima porțiune a intestinului subțire (duoden), când pH-ul urcă brutal la 8-9 unități, grație secreției pancreatice.

Ca o reacție la secreția puternică de acid, stomacul, ca să nu sufere o auto-digestie, se protejează prin secreția unui mucus, cu care își învelește pereții pe dinăuntru. Dacă apar „fisuri” în apărarea stomacului, fie printr-o secreție prea puternică de acid, fie printr-una insuficientă de mucus, vom fi în fața unei gastrite, a unui ulcer, a unei hemoragii sau a unei perforații gastrice.

Factorii care cresc aciditatea gastrică sunt:

- consumul băuturilor alcoolice, în special vin și a bere (chiar și fără alcool), dar și tărie

- alimentele foarte bogate în histamină (cel mai important stimulator al secreției gastrice): lactate, murături, cacao, carne de porc, organe animale, alimente fermentate sau alterate, ton, sardină, anșoa, borș de putină, arahide, moluștele și crustaceele marine

- băuturile/medicamentele care conțin cafeină: cafea (chiar și de cea decofeinizată), - cola, cacao, ceai verde/negru/rusesc, băuturile energizante; Antinevralgic, Cofedol, Fasconal

- unele boli: gastritele, ulcerul, sindromul Zollinger-Elison, boala Cushing, tumorile hipofizare.

- altele: alimentele acre, acrișoare și foarte dulci (dulciurile concentrate), condimentele, oțetul, prăjelile, alimentele fripte, grătarul, afumăturile, calciul administrat oral, hipoglicemiantele, guma de mestecat, sarea în exces, alimentele ingerate la temperaturi extreme, stres, proteinele animale, grăsimile saturate în alimentaţie, mesele copioase (îmbuibarea), băutul de lichide în timpul mesei sau imediat după masă, mâncatul între mese sau tot timpul, numărul redus de ore de somn, cuplajul lapte + zahăr + miere +ouă, zgomotele de impact, stresul.

Factorii care scad aciditatea gastrică sunt:

- prezenţa H+ în stomac sau duoden, hiperglicemie, soluţii hipertone, sau grăsimi în duoden

- în anumite boli: gastrită cronică, pelagra, unele anemii (Bierner), tumorile stomacului

- unele medicamente (de ex. antihistaminicele H2)

2. Acidul lactic

Acidul lactic este un compus chimic care are rol în mai multe procese biochimice. El se găsește în stare naturală în unele produse lactate cum ar fi: iaurtul, chefirul, brânza etc. Cazeina din laptele fermentat este coagulată de acidul lactic. Deși poate fi produs prin fermentația lactozei, majoritatea acidului lactic folosit în comerț este produs de bacterii provenind din produse non-lactate, ca amidonul din porumb sau cartofi. Unele produse care se pretind a fi vegetariene au în componența lor acid lactic. Acest acid se regăsește în industria alimentară și-n alte produse procesate, fie ca ingredient de reglare a pH-ului, pe post de conservant, sau pentru controlul patogenic al microorganismelor. Mai este utilizat și la amplificarea fermentației la pâinea de secară.

În stare de repaus, concentrația sanguină a acidului lactic este de 10 mg%, dar în timpul efortului poate crește până la 200 mg%. În timpul efortului, acidul lactic rezultă din descompunerea anaerobă a glucozei, fiind produs de celulele musculare.

Generarea de acid lactic de către mușchi are loc:

- la începutul unei mișcări

- în condițiile unui efort brusc, de scurtă durată sau   

- în faza finală a unui efort epuizant, fiind factor de limitare a mișcării/protecție a mușchilor

Acidul lactic se formează și atunci când corpul descompune monozaharidele pentru a da energie organismului atunci când nivelurile de oxigen din sânge sunt scăzute sau perfuzia unui anumit organ este diminuată din cauza unui proces aterosclerotic. Când nivelul de oxigen din sânge este normal, monozaharidele sunt „arse” complet, până la bioxid de carbon și apă, eliberând multă energie. La aceeași intensitate a unui efort, cantitatea de acid lactic produs de mușchi este invers proporţională cu gradul de pregătire al subiectului. Acest lucru înseamnă că, dacă o persoană antrenată și un sedentar practică același tip de mișcare, se produce acid lactic mai mult la persoana ne-antrenată decât la cea antrenată. O altă remarcă: două persoane care au același grad de antrenament, dacă practică același efort, persoana vegetariană va putea efectua pe o perioadă mai lungă același efort, deoarece ea dispune de „tampoane” alcaline în cantitate mai mare în corpul său. Așa se explică de ce o erbivoră poate alerga mai mult decât o carnivoră!

Efectele acidului lactic

- supraoxigenează sângele pentru a fi metabolizat

- determină vasodilatație arterio-venoasă

- produce distrugere tumorală directă

- stimulează secreția de STH și testosteron

- excesul său determină febra musculară și/sau o veritabilă epuizare fizică.

Remedii

 
- băi calde

- mișcare ușoară

- surse de glucide complexe, calciu și magneziu

- masaj ușor al grupei musculare afectate, folosind unguente cu heparinoizi: Hepatrombin, Lasonil.

Există persoane care nativ au în mușchi mai multe fibre musculare albe decât majoritatea populației și mai puține fibre roșii. Aceste persoane sunt capabile să desfășoare mai ușor eforturi de o intensitate mare, bruște și pe o durată scurtă. Invers, persoanele la care predomină fibrele roșii au posibilitatea de a desfășura eforturi cu un debut mai lent, dar de o amplitudine mărită și pe o perioadă de timp mai lungă (efort de rezistență).

În gură, între diversele bacterii existente, se găsește și Lactobacillus acidophilus, a cărui putere de a produce carii este cea mai mare. Această bacterie se hrăneşte cu zahăr și cu reziduurile prezente în produsele alimentare, formând acid lactic ca produs rezidual, care în timp poate „topi” puțin câte puțin smalțul dentar și dentina. Așa se explică frecvența mai mare a cariilor dentare la persoanele care nu se spală pe dinți imediat după masă, au obiceiul prost de a „ciuguli” între mese, mănâncă dulciuri concentrate fără a se spăla pe dinți imediat.

3. Acidul citric

A fost descoperit încă din secolul al VIII-lea de alchimistul Jabir Ibn Hayyan, fiind izolat pentru prima oară de chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele în 1784; din 1860, a fost produs pe scară largă în Italia, pe baza producției de citrice. Ciclul acizilor tricarboxilici (ciclul Krebs) reprezintă o serie de compuși implicați în oxidarea lipidelor, proteinelor și carbohidraților în bioxid de carbon și apă. Această serie de reacții e legată de aproape toate reacțiile metabolice și asigură două treimi din energia derivată din alimente în organismele evoluate. În cantitate mică, este un component normal al celulelor corpului și este metabolizat, degradat și eliminat de corp fără efecte adverse.

Acidul citric este foarte răspândit în stare liberă, în plante și animale. Cel mai adesea îl găsim în sucul citricelor, care i-au dat și numele. În zeama de lămâie, ajunge la o concentrație de 7-9%. Se mai găsește în afine, coacăze, agrișe, sfeclă, vișine, zmeură, fragi, căpșuni. Ca acid liber sau ca sare se găsește în sucul și semințele multor flori și plante. Vinul poate conține cca. 0,4 g/l, laptele acru între 1 și 4 g/l, iar fructele acre mai mult.

Utilizări

- industria alimentară: E330-333 (citraţii) = sarea de lămâie - sunt considerate ca unele dintre cele mai pro-cancerigene substanţe, fiind acidifiante: conservanţi, aromatizanți, condimente. Sunt introduşi în produse de genul: gemuri, dulceţuri, băuturi răcoritoare, siropuri, maioneze, pastă de roşii, unele conserve (ciuperci etc.). Unele state, cum ar fi Rusia, SUA şi UE, i-au interzis şi i-au retras de mulţi ani de pe piaţă, deoarece ar fi implicaţi în producerea unor cancere din sfera ORL şi digestivă. Acesta ar fi un prim punct de vedere! Un altul susţine că într-o multitudine de fructe, dar mai ales în citrice, ar exista cantităţi mari de acid citric, în special în recordmenul acidului citric, care este lămâia (5-9% din masa totală a fructului). Ei bine, nimeni nu a făcut şi nu va face vreodată cancer consumând citrice! Acidul citric se găseşte în toate celulele corpului nostru. Deşi este un acid organic, tăria sa este semnificativă; de aici şi propunerea ca orice pacient care are sau vrea să prevină maladia canceroasă sau osteoporoza să evite produsele alimentare în care există în cantități mari sau în care s-a introdus voluntar acidul citric, dar nu şi citricele ne-acre!

Se folosește la sucuri, muștar și în foarte multe alte produse. Întărește gelul din gemuri și încetinește procesul de oxidare la fructe și produsele din fructe, prevenind decolorarea.

La brânzeturi este folosit pentru a crea rapid mediul pentru activitatea enzimelor, în locul metodei tradiționale. Este folosit la fabricarea înghețatei, pentru a menține separate globulele de grăsime.

Este utilizat pe scară largă în industria vinului, când sunt folosite fructe cu aciditate redusă, dar și pentru că se combină cu fierul liber și previne formarea de compuși fier-tanin, care fac vinul tulbure. În procesul de fabricație a berii reduce pierderea de zahăr din orzul germinat.

- există în săpunuri și detergenți, datorită proprietății de a se combina cu metalele în apa dură. Împreună cu bicarbonatul de sodiu este efervescent și se folosește sub formă de pudră, tablete, sare de baie.

- în industria farmaceutică și în biotehnologie

- îndepărtează apa dură de pe sticlă

- în industria fotografică, la developarea filmului

- în industria de armament pentru producerea de explozibili sensibili la șocuri

Să gândim o problemă ilustrată printr-o pildă, pentru a înțelege cât mai bine problematica acidului citric! Repet: corpul nostru este bazic și doar așa va funcționa! Numai ideea că aș stoarce în fața dvs. o lămâie determină, atât din partea mea, cât și a dv., o puternică secreție salivară! De ce? Deoarece organismul vrea să se apere în fața unei agresiuni acide, fie ea chiar mimată: prin salivă se elimină cantități importante de sodă caustică, special pentru a tenta tamponarea acidului citric.

 
Acidul citric tentează să intre în corpul nostru. 5-9% acid citric este enorm! Corpul, numai la ideea unei agresiuni acide reacționează prompt, dorind să se apere printr-o secreție importantă de salivă alcalină (bazică). Însă capacitatea sa de apărare va fi depășită, restul de acid citric netamponat o ia spre stomac, înainte de a intra în stomac se mai „trage” cu o pompă de sodă caustică, este depășită și aceasta, iar acidul citric restant ajunge în stomac, care și așa era „încins” de acidul clorhidric produs compensator. Astfel este acidificat organismul!

În cantitate mare, acidul citric poate aduce atingere smalțului dentar, subțiindu-l și generând carii. Care este această cantitate? Consumul repetat al alimentelor acre! Contactul cu o soluție concentrată de acid citric produce iritația pielii sau a ochilor. Consumat în exces, poate ataca smalțul dinților. În concentrație mare, poate degrada și decolora părul, întrucât deschide cuticula și scoate mineralele din firul de păr.

4. Acidul oxalic

Proprietăți bio-fizico-chimice, care-l fac o substanță indezirabilă pentru corp

- este un acid organic dicarboxilic, cu o moleculă extrem de mică; este puţin solubil în apă => poate pătrunde urgent în sânge după ce a fost ingerat, dar eliminarea lui se face foarte greu;

- când intră în organism pe cale digestivă răneşte/irită tubul digestiv, deoarece ia formă de ace; același lucru îl face când se elimină la nivelul aparatului excretor, iritând tot ce-i iese în cale;

- are o proprietate unică: complexează calciul, magneziul și fierul, cărora le este împiedicată absorbţia din intestinul subțire; alterează astfel grav absorbția acestor metale;

- se absoarbe în sânge şi leagă tot calciul, magneziul și fierul întâlnit în cale;

- ca să-l elimine, organismul pompează mari cantităţi de apă spre rinichi, pentru a-l solubiliza;

- ajuns la nivelul aparatului excretor, acidul oxalic va determina leziuni renale (de tip micro-litiazic, sau micro-sângerări), ureterale, vezicale, uretrale, care în timp pot degenera în cancer;

- alimentele care-l conţin induc aciditate în corp şi pierderi consecutive de calciu, magneziu și fier; la persoanele suferinde de gută are chiar capacitatea de a declanșa criza!

Alimentele foarte bogate în acid oxalic sunt: frunzele de sfeclă, sfecla rădăcină, spanacul fiert, spanacul congelat, rubarba, sparanghelul, pudra de cacao și ciocolata, rădăcina de sfeclă roșie, măcrișul. Între alimentele foarte bogate în acid oxalic amintesc și loboda, ștevia și ghimbirul.

Alți factori capabili să determine apariția de cantități importante de acid oxalic în sânge

- consumul frecvent de dulciuri concentrate

- glicogenul din carne, prin descompunere, determină formarea și absorbția de oxalat la nivelul intestinului subțire, dar mai ales în prezența unor paraziți intestinali (ascarizi sau tenii)

- intoxicația (accidentală, criminală sau voluntară) cu etilen-glicol (lichid antigel) duce la formarea și eliminarea unei mari cantități de oxalat de calciu în rinichi, mergând până la insuficiență renală acută și stare periculoasă de acidoză

- deficitul de vitamină B6 (consumul de pâine albă, prostul obicei de a fierbe cerealele integrale)

Scăderea rezultată a concentraţiei mineralelor din sânge (dar mai ales calciul, magneziul și fierul) poate cauza tulburări severe, cum ar fi spasme musculare involuntare, tremor, convulsii și crize tetanice, anemie feriprivă, osteoporoză, cancer, litiază renală, alterarea imunității etc. 80% din pietrele la rinichi sunt formate din acid oxalic!

Menționez că eu contraindic consumul rădăcinii de sfeclă roșie, dar recomand din tot sufletul sucul de sfeclă roșie! Contradicție/paradox? Nici pe departe! Să mă explic: ce am spus mai înainte despre acidul oxalic? Că este o substanță foarte puțin solubilă în apă! Deci, atunci când este stoarsă rădăcina pentru obținerea sucului, cel mult 3% din acidul oxalic conținut în rădăcină trece în suc, din cauza slabei sale solubilități în apă, drept pentru care sucul se poate consuma fără probleme. Sucul de sfeclă roșie este un factor major anticancer, numeroși autori de protocol natural anticancer introducându-l alături de alte componente în cure naturale terapeutice anticancer.

5. Acidul acetic

În stare anhidră, formează cristale la 16,5° C, similare gheții, motiv pentru care a și fost denumit „acid acetic glacial”. Este al doilea acid organic monocarboxilic ca forță, după acidul formic. E cunoscut încă din antichitate sub denumirea de „oțet”. Limba franceză face aluzie la procedeul lui de fabricație, denumindu-l „vinaigre” („vin acru”) cu referire la fermentația acetică a vinului. Oțetul joacă un rol important în bucătăria popoarelor, la pregătirea de sosuri pentru salate şi marinate; calităţile lui antiseptice au fost foarte utile înainte de apariţia frigiderelor, pentru conservarea alimentelor, inclusiv a cărnii. Producția lui este de cca 5 milioane tone/an, cel mai important producător fiind SUA.

Se obține industrial prin:

- distilarea uscată a lemnului

- oxidarea enzimatică a etanolului, în prezența unor bacterii, în concentrație de 3-9%

- oxidarea catalitică a acetaldehidei, în prezența unui catalizator de acetat de mangan

Utilizări

- condiment în alimentație

- conservarea alimentelor (murături, carne, pește)

- fabricarea medicamentelor

- antiseptic și dezinfectant; este coroziv și iritant în soluții concentrate

- aromatizant pentru tutun

- coagularea latexului de cauciuc, fabricarea de erbicide, insecticide, vopsele, parfumuri, solvenți

- uz casnic, pentru:

a) îndepărtarea petelor de cerneală, cafea, rugină și vin de pe hainele pătate

b) dedurizarea apei în mașina de spălat haine, înlocuind cu succes orice anti-calcar

c) face să strălucească oglinzile, sticla, cromul, obiectele de porțelan, alamă și piele

- Nu este indicată clătirea și limpezirea părului cu oțet (obicei prost, întâlnit pe la țară), deoarece nu face părul mătăsos, ci-l face să cadă!

Gruparea acetil, derivată din acidul acetic este esențială în biochimie, existând în aproape toate formele vii, mai ales sub formă de acetil-coenzima A. Concentrația sa este însă menținută la un nivel foarte redus, pentru a nu perturba pH-ul celular. Acetil-coenzima A este o moleculă foarte importantă pentru existența celulelor vii. Este implicată în:

- majoritatea sintezelor organice care au loc în organismele vii

- producerea de energie pentru celule și respirația celulară

- formarea unor neurotransmițători (acetilcolina), vitali pentru organism

Acidul acetic este, de asemenea, o componentă a lubrifierii vaginale la oameni şi la primate, care pare a servi ca un agent antiseptic moderat. Nu este nevoie să fie adus din afară prin alimentație, deoarece acest lucru generează toate efectele indezirabile ale excesului de aciditate din organism! Așadar, nu recomand consumul lui alimentar, ci doar uzul casnic, extra-alimentar!

Efectele cronice ale acidifierii mediului intern

- pierderi constante de calciu, cu toate efectele negative: osteoporoză, cancer, slăbirea tonusului muscular, aritmii cardiace, instabilitate emoțională, reducerea performanțelor fizice și psihice, creșterea frecvenței bolilor alergice, insomnii, status pro-inflamator, hipertensiune arterială;

- dinții sunt și ei oase și se pot demineraliza, ducând la alterarea smalțului și apariția cariilor;

- întotdeauna, în prezența unei acidifieri a mediului intern, corpul reacționează prin formarea de secreții, mai mult sau mai puțin abundente: nazale, bronșice și intestinale, cu toate consecințele care decurg de-aici: infecții, malabsorbție, astm;

- are loc o alterare a imunității generale a corpului, dar mai ales a celei specifice anti-cancer; tumorile latente (fibrom uterin, adenom de prostată, noduli mamari sau tiroidieni, unele „alunițe”) pot vira oricând spre un cancer veritabil, în vreme ce o tumoră malignă devine de nestăvilit;

- scade toleranța la efort susținut (efect direct), atât fizic, cât și psihic;

- crește semnificativ și direct proporțional riscul litiazic renal, iar în prezența unui aport de lichide insuficient și ineficient acesta se amplifică;

- crește riscul de a dezvolta ulcer gastroduodenal;

- articulațiile se erodează mai ușor, crescând frecvența tuturor bolilor reumatice;

- crește frecvența tuturor bolilor alergice (atât prin efect direct, cât și indirect prin pierderea de calciu, deja menționată) și a celor autoimune.

Alți acizi care există în organismul uman: acizii grași saturați, acizii grași nesaturați (Omega 3, 6, 9, acidul oleic), acizii organici mono-, di- și tricarboxilici etc.

Spun eu de data asta și nu posturile media: Pentru sănătatea dvs., evitați orice aliment acru, acrișor și foarte dulce! Sau, ca să fiu și mai explicit: Nu acriți nimic cu nimic și evitați alimentele acre! Firește, doar dacă vreți să fiți sănătoși...

Sursa: http://drcalinmarginean.blogspot.ro/

-->