-->
SCARLAT DEMETRESCU - scrieri ezoterice
Scarlat Demetrescu s-a născut în Bucureşti, la 26 iulie 1872. A absolvit
Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, devenind profesor de ştiinţe naturale şi
geografie. Desfăşoară o devotată muncă de dascăl la Liceul Sf. Sava şi
Liceul Gh. Lazăr. Simultan cu o intensă activitate de profesor şi publicist,
este subdirector la Senat, geolog la Institutul Geografic al României şi
conduce revista spiritualistă "B. P. Haşdeu". Moare în 11
octombrie 1945, în Bucureşti.
Pe lângă numeroasele manuale de botanică şi
zoologie apărute între 1913 şi 1929 publică următoarele lucrări: Viaţa
dincolo de mormânt (1928); Greşeli din alte vieţi (1932); Cercetări
în domeniul metapsihic şi spiritist (1933); Din tainele vieţii şi ale
universului (1939). Conferenţiază în cadrul „Societăţii spiritiste B. P. Haşdeu”.
Despre Scarlat Demetrescu
avem destul de puţine date biografice, lipsind şi fotografii cu el.
Într-un fel, imaginea lui postumă copiază modestia şi anonimatul autorilor
antici chinezi, al căror nume, nemenţionat pe carte, era socotit neimportant
faţă de opera în sine. Pentru noi, Scarlat Demetrescu se identifică cu opera sa
literară spiritualistă, continuând ceea ce începuse Bogdan Petriceicu Haşdeu,
marele precursor spiritist. Deşi a fost un om de ştiinţă şi un pedagog dedicat
ştiinţelor naturale, Scarlat Demetrescu a rămas în posteritate mai ales prin
cartea sa de căpătâi, Din tainele vieţii şi ale universului. Stilul
literar curgător şi impregnat de iubire pentru oameni, imaginile plastice
necesare înţelegerii unor subiecte abstracte, empatia cu cititorul, viziunea de
ansamblu asupra istoriei şi diverselor forme de organizare umană de pe glob şi
mai ales nemărginita admiraţie faţă de creaţie şi Creator – toate acestea sunt
magistral sintetizate în prefaţa autorului la opera sa Din tainele vieţii şi
ale universului, pe care o redăm mai jos:
„M-am hotărât să dau la iveală
acest tratat pentru ca omul să-şi potolească întrucâtva setea de a cunoaşte marile
mistere ce-l înconjoară. Ştiu de pe acum că, după ce va parcurge câteva pagini,
cititorul se va opri din lectură, punându-şi întrebarea: "Dar de unde ştie
autorul cărţii de aceste mistere ale universului?” Întrebarea e firească şi
merită să primească un răspuns. Prezenta lucrare este fructul comunicărilor
entităţilor spirituale superioare, Lumini ale Cerului, care au revelat Adevărul
câtorva iubiţi fraţi ai lor de pe pământ. La aceste comunicări am adăugat, în
prima carte a lucrării, cunoştinţele ezoterice publicate până în prezent, în a
doua carte vorbind doar Cerul prin trimişii săi. Aşadar această lucrare este un
mănunchi de cunoştinţe adunate de la diferiţi autori, din relatările marilor
lucizi spirituali pe care i-a avut pământul până acum, dar mai ales din comunicările
primite de la marile Lumini cereşti.
Desigur, adevărurile descrise în
acest tratat vor depăşi înţelegerea mulţimii. Numai entităţile spirituale
evoluate le vor înţelege, aprecia, sorbi cu nesaţ, până la ultima pagină. Cei
care încă nu se ridică la nivelul acestor destăinuiri, vor zâmbi, socotindu-le
fantezii, rătăciri ale unor minţi bolnave. Acestora le recomand cu insistenţă
să închidă cartea şi să nu o mai citească, deoarece, într-adevăr, le tulbură
mintea şi mersul vieţii. Să dea Domnul ca Lumina, ca adevărurile expuse în
această operă, să se reverse în sufletele semenilor mei, iar razele ei
binefăcătoare să-i conducă pe calea binelui şi a iubirii.
Comparând viaţa omului primitiv
cu aceea a omului din ţările civilizate de azi, constatăm o prăpastie imensă.
Într-adevăr, în primele timpuri omul era atât de neştiutor, încât îşi ducea
viaţa aproape ca un animal. Gol, flămând, gonit de fiare, omul rătăcea să-şi
astâmpere foamea, când pe marginea mărilor - adunând plantele sau animalele
aruncate de valuri, când prin păduri - culegând fructele arborilor, când prin
câmpii - smulgând rădăcini şi tulpini suculente. Azi omul civilizat se răsfaţă
în locuinţe comode şi somptuoase, îşi procură hrană peste necesar, se
împodobeşte cu haine scumpe, iar mintea i se înalţă de la preocupările
animalice de altădată la probleme subtile, invenţii minunate, descoperiri
ştiinţifice, subiecte care ajung până la infinit: suflet, spirit, nemurire,
Tatăl - Creatorul lumilor. Cu toată această ascensiune infinită a minţii
omeneşti, adâncindu-se în studiul materiei şi al forţelor ce o animă, savantul
constată că este înconjurat de o infinitate de enigme, de o serie nesfârşită de
mistere. Într-adevăr, suntem foarte departe de punctul de unde am pornit, dar
mai este mult până la ajungerea progresului final, destinat globului terestru
pe care vieţuim. Azi comunicăm peste mări şi continente, zburăm spre înălţimile
cerului şi străbatem adâncul mărilor. Ne minunăm de câte ştim, de câte am
realizat, şi cu toate acestea, atâtea probleme frământă mintea omenească
aşteptându-şi soluţia, încât ne îngrozim de numărul şi profunzimea lor. Comparând
cunoştinţele noastre actuale cu cele pe care ni le rezervă viitorul, obţinem o
relaţie asemănătoare cu raportul dintre o picătură de apă şi un ocean.
Cunoaştem multe, dar cu toate acestea, putem spune că nu ştim nimic faţă de
câte suntem chemaţi să aflăm.
Azi omenirea a făcut un pas pe
treapta evoluţiei, motiv pentru care nu mai e nevoie ca aceste cunoştinţe să
fie atât de ascunse. Nu se mai şoptesc la ureche, nu se mai propovăduiesc prin
păduri, temple ori munţi izolaţi, ca în alte vremuri, ci se scriu şi se pun la
îndemâna tuturor; dar chiar şi în zilele noastre nu pot fi înţelese decât
de foarte puţini. Omul a ajuns azi la un alt nivel moral şi intelectual, şi
pentru a se înălţa, i se oferă asemenea cunoştinţe, asimilate cu nesaţ de cei
chemaţi, de cei pregătiţi spiritual. Aceste cunoştinţe vor contribui la
schimbarea conduitei omului, la lărgirea orizontului concepţiei lui despre
viaţă şi natură, pregătindu-l pentru o viaţă mai bună şi mai iubitoare. Cititorule, citeşte cu răbdare
şi atenţie această carte de ştiinţă şi filosofie cerească, pentru că îţi va
lumina şi înălţa sufletul”.
Din tainele vieții și ale universului (1939)
Viața dincolo de mormânt (1928)
-->
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Dar mai întâi, rețineți: A comenta pe acest blog (ca și pe oricare altul) este un privilegiu, nu un drept. De aceea, vă rugăm:
- Referiți-vă, pe cât posibil, doar la subiectul postării.
- Folosiți un limbaj decent.
- Dacă intrați în polemici cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
- Pentru mesaje de interes personal adresate administratorilor blogului (schimb de link, propuneri de colaborare etc.) folosiți formularul de CONTACT, aflat în partea de sus a paginii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe nu vor putea fi publicate.
Vă mulțumim și vă așteptăm cu interes opiniile și sugestiile.