9/11 Terrorstorm - Manipularea teroristă globală (RO)

-->

CINE A FOST ÎN SPATELE ATACURILOR

DE LA 11 SEPTEMBRIE ŞI DE CE?

Fragment din lucrarea „Exopolitica”, de Michael E. Salla, Ph.D.

«La cea de-a cincea comemorare a atacurilor de la 11 septembrie există mai mulţi cetăţeni ca niciodată care pun sub semnul întrebării versiunea oficială şi corectitudinea Raportului Comisiei de investigare a evenimentelor de la 11 septembrie. Într-un studiu la nivel naţional din august 2006, realizat de Scripps Howard, Universitatea Ohio, 36% dintre americani cred că 11 septembrie este o conspiraţie din interior, cu complicitatea agenţiilor guvernamentale. Un sondaj din mai 2006 a arătat că 42% dintre americani credeau că Comisia de investigare ascunde adevărul. Există un grup bine închegat de autori, jurnalişti, cercetători şi personalităţi media care au ieşit la rampă şi au declarat că evenimentele de la 11 septembrie au fost o „afacere internă”. Câteva dintre cele mai proeminente personalităţi sunt dr. David Ray Griffin, autor şi editor a numeroase cărţi, printre care „11 septembrie şi imperiul american: intelectualii rup tăcerea” (2003), Michael Ruppert, autorul cărţii „Traversând Rubiconul: Declinul imperiului american la sfârşitul erei petrolului” (2004) şi actorul Charlie Sheen, care a ieşit în public şi şi-a expus părerile în martie 2006. În sfârșit, un comitet de experți a creat un site Internet care critică explicaţiile oficiale şi afirmă că 11 septembrie a fost „o afacere internă”.

Odată cu creşterea numărului celor care afirmă că 11 septembrie a fost o afacere internă şi că a existat şi o muşamalizare a ei, nu mai este o surpriză faptul că atacurile de la 11 septembrie se încadrează într-o schemă istorică a operaţiunilor „de inducere în eroare”, utilizate de guvern pentru a obține sprijin majoritar față de obiectivele sale politice. Cunoscută sub denumirea de „operațiune sub un stindard fals” (false flag operation) este o operaţiune acoperită, desfăşurată de guverne, corporaţii sau alte organizaţii, și care este gândită astfel, încât să pară că a fost condusă de alte entităţi.

Un număr crescând de cărţi şi documentare abordează operaţiunile de inducere în eroare care au legătură cu evenimentele de la 11 septembrie. Printre cele mai importante se numără „Noul Pearl Harbor: întrebări deranjante despre administraţia Bush şi 11 septembrie” (2004) de David Ray Griffin, mult mai recentul „Turnurile dezinformării: muşamalizarea din mass-media a evenimentelor din 11 septembrie” (2006) de Barrie Zwicker şi documentarul recent al lui Alex Jones, Terrorstorm: o istorie a terorismului sponsorizat de guvern (2006). Autorii examinează operaţiunile acoperite și prezintă contextul istoric pentru analizarea evenimentelor de la 11 septembrie şi controversatul „război împotriva terorismului”. În operaţiunile acoperite desfăşurate de-a lungul istoriei – incendierea Reichstagului (1933), lovitura de stat din Iran (1953), incidentul din Golful Tonkin (1964) – ofiţerii operativi guvernamentali au înscenat evenimente care au fost puse pe seama grupurilor-ţintă, astfel încât să avantajeze politica guvernului, prin creşterea puterii sau răsturnarea unor guverne străine. Mergând mai departe, Griffin afirmă că atacul de la Pearl Harbor din 1941 a fost o operaţiune de inducere în eroare, arătându-ne efectele unor astfel de operaţiuni.

Zwicker şi Jones discută despre modul în care naziştii au beneficiat de pe urma organizării acoperite a incendierii Reichstagului şi blamarea comuniştilor. În mod similar, ei descriu cum politicile SUA şi Marii Britanii au beneficiat direct de pe urma operaţiunilor acoperite îndreptate împotriva popularului prim-ministru naţionalist al Iranului, Muhammad Mossadeq, acuzat de simpatii procomuniste. Acestea au dus la o lovitură de stat în 1953, când Şahul Iranului a reuşit să-şi asume puteri dictatoriale, stopând controversata politică de naţionalizare a lui Mossadeq. Incidentul din Golful Tonkin, din anul 1964, după cum spun Zwicker, Jones şi Griffin, a fost o altă operaţiune acoperită, prin care Vietnamul de Nord a fost învinuit pentru cele două atacuri împotriva unor nave de luptă americane. Documente publicate ulterior arată că cel de-al doilea atac n-a avut loc niciodată. De asemenea, ei au descris şi operaţiuni acoperite eşuate, cum ar fi atacul împotriva USS Liberty de către aviaţia israeliană, în 1967, în timpul Războiului de 6 zile. Ei afirmă că scufundarea lui Liberty ar fi exercitat o mare presiune asupra Statele Unite pentru intrarea în război în sprijinul Israelului, care planificase să învinuiască Egiptul pentru aceasta.

Griffin, Zwicker şi Jones au citat documentele Operaţiunii Northwood, care arată cum Statul Major a aprobat operaţiuni acoperite la începutul anilor ’60, care constau în atacuri teroriste asupra infrastructurii şi chiar a oraşelor americane. Aceste acţiuni urmau a fi puse pe seama Cubei şi utilizate ca justificare pentru o invazie militară în această țară, dar n-au fost niciodată aprobate de administraţia Kennedy: http://www.gwu.edu/~nsarchiv/news/20010430/. Cei trei folosesc aceste documente şi altele similare ca dovezi ale faptului că operaţiunile acoperite au o lungă istorie în acţiunile multor guverne, pe lângă cel american.

Demonstrând cu dovezi faptul că guvernele au mai organizat operaţiuni acoperite, Griffin, Zwicker şi Jones şi-au concentrat atenţia pe atacul de la 11 septembrie şi, într-o anumită măsură, şi asupra altor „atacuri teroriste”, în Marea Britanie, Spania şi Bali. În toate aceste cazuri, ei prezintă dovezi că acestea au fost operaţiuni de tip false flag. Ei citează documente istorice, intervievează oameni, identifică inconsistenţe în versiunea oficială şi dovezi circumstanţiale, care toate au legătură cu recentele atacuri teroriste. Referitor la atacurile de la 11 septembrie din SUA şi 7 iulie 2005 (7-7-7) din Marea Britanie, ei examinează „coincidența” cu exerciţiile de simulare de atacuri care au avut loc în același timp cu atacurile propriu-zise și care au dus la o mare confuzie în rândul forţelor de securitate, permițând desfășurarea atacurilor. Zwicker şi Jones spun că astfel de exerciţii sunt caracteristice operaţiunilor acoperite. Ei au prezentat dovezi convingătoare că războiul împotriva terorismului este dus cu scopul de a priva cetăţenii SUA şi ai democraţiilor vestice de propriile libertăţi civile şi neutralizarea opoziţiei domestice față de războiul din Irak.

În ceea ce priveşte întrebarea referitoare la cine a fost în spatele atacurilor de la 11 septembrie şi a altor atacuri teroriste, un număr mare de autori abordează acest subiect. Pentru a facilita acest studiu, mă voi concentra asupra a doar patru dintre ei: Griffin, Zwicker, Ruppert și Jones, la care mă voi referi ca fiind „autori despre 11 septembrie”. În diferite grade, aceștia scot în evidenţă eforturile SUA şi Marii Britanii de a pune mâna pe resursele de petrol ale „naţiunilor rebele”, cum ar fi Irak, pentru a câştig controlul asupra industriei petroliere. Prin capturarea Irakului, preţul benzinei va creşte, iar acţiunile corporaţiilor americane și britanice vor cunoaşte o creştere enormă, într-un termen scurt. Odată cu atingerea maximului de producţie petrolieră, susţine Michael Ruppert, interesele corporatiste din SUA şi Marea Britanie sunt primele satisfăcute pe termen lung, permiţându-şi creşterea nelimitată a preţului petrolului, pe măsură ce naţiuni industrializate, cum ar fi China şi India, generează o cerere crescândă de petrol. Controlul acestei industrii vitale va permite astfel dominaţia corporatistă americană pe pieţele financiare în următoarea generaţie. Acest lucru ar putea face China şi India mult mai dependente de politica SUA.

Autorii despre 11 septembrie spun că nu este vorba numai de interese petroliere în urma războiului din Irak. Mai intră în ecuație şi industria de armament din SUA, de departe cel mai mare furnizor de armament din lume. În esenţă, contractorii corporatişti americani au nevoie de un război împotriva terorismului pentru a continua să-şi vândă produsele militare Pentagonului, care trebuie să desfăşoare misiuni punitive împotriva naţiunilor rebele. Raţiunea ultimă a industriei de armament este lăcomia corporatistă de a beneficia de pe urma ameninţărilor la siguranța națională și pentru menţinerea unei economii de război perpetue, care se bazează pe plătitorul de taxe. Faimosul avertisment al lui Eisenhower despre ascensiunea complexului militar-industrial este cel mai adesea citat ca dovadă a unui asemenea pericol: http://www.youtube.com/watch?v=nUXtyIQjubU&feature=BFa&list=LPTsbyeXCCGZs

Pe lângă dominaţia financiară şi lăcomia corporatistă americană, autorii despre 11 septembrie oferă raţiunea lor ultimă pentru controversatul război împotriva terorismului. Este teoria Pax Americana, conform căreia, ceea ce conduce politica SUA este nevoia de a stabili hegemonia americană pe întreaga planetă. Griffin, Jones, Ruppert şi Zwicker declară că administraţia Bush, prin afirmaţii ca: „statele rebele adăpostesc terorişti” şi „dezvoltă arme de distrugere în masă”, permite Statelor Unite să lanseze războaie preventive şi să stabilească controlul naţiunilor ce se opun dominaţiei americane. Ei citează figuri neoconservatoare asociate cu „Proiectul noului secol american” (New American Century Project), ca exponenţi ai agendei de stabilire a dominaţiei globale americane. În consecinţă, războiul din Irak a fost justificat folosind teza armelor de nimicire în masă, conform căreia, Saddam Hussein era aliat cu grupuri teroriste,  pe care le-ar fi utilizat pentru a lansa astfel de arme împotriva SUA. În timp ce hegemonia globală e justificată prin nevoia de a face o lume mai sigură pentru democraţie, adevărata raţiune, după cum spun autorii despre 11 septembrie, este să facă lumea mai profitabilă pentru corporaţiile  americane, împreună cu industriile de armament şi de petrol.

Evaluările autorilor despre 11 septembrie referitoare la faptul că operaţiunile acoperite îşi au rădăcinile în lăcomia industriei petroliere şi de armament şi a imperialiştilor neoconservatori continuă să atragă sprijinul celor care nu sunt de acord cu explicaţiile oficiale ale atacurilor teroriste din SUA şi Marea Britanie, cu informaţiile date pentru a justifica războiul împotriva Irakului şi cu profiturile enorme realizate de corporaţiile implicate în industria petrolieră şi de armament. Operaţiunile de inducere în eroare au deja ca rezultat diminuarea libertăţilor civile, ostentativ orientate spre „protejarea democraţiei”, dar care, în fapt, asigură profituri mari corporaţiilor americane.»

 

9/11 Terrorstorm - Manipularea teroristă globală (RO)

-->