-->
DESPRE FRICĂ
Realitatea fricii:
Nu ți-e frică de întuneric, ți-e
frică de ce se află în el.
Nu ți-e frică de înălțimi, ți-e
frică să nu cazi.
Nu ți-e frică să iubești, ți-e
frică să nu fii iubit.
Nu ți-e frică să încerci, ți-e
frică să nu eșuezi.
Frica este cea mai mare problemă de pe planetă,
atât la nivel colectiv cât şi la nivel individual. Frica afectează, într-un fel
sau altul, toate vorbele, gândurile şi faptele noastre, toate alegerile şi
deciziile noastre, toate reacţiile şi răspunsurile noastre. Dacă am putea să
transformăm frica, am reuşi să ne transformăm pe noi înşine şi în ultimă
instanţă am reuşi să transformăm lumea.
De ce ne este frică?
O privire profundă aruncată asupra vieţii
noastre ar duce la concluzia, împărtăşită de toţi maeştrii spirituali,
indiferent de şcoala căreia îi aparţin, că absolut tot ceea ce înseamnă
gânduri, acţiuni, comportament sau reacţii ne sunt dictate, condiţionate, de
aceste două emoţii fundamentale: iubirea şi frica. Cele două nu pot coexista,
se exclud şi se înlocuiesc reciproc: acolo unde nu este iubire nu există
altceva decât frică, iar acolo unde există frică, nu vom găsi niciodată iubire.
Dar de ce anume ne este frică?
Ne este frică de foarte multe lucruri, de
absolut orice se poate sau ni se poate întâmpla în viaţă. Ne este frică de ceea
ce noi înșine creăm sau facem să se întâmple în viaţa noastră sau a altora, de
responsabilitatea noastră pentru aceasta. În esenţă, ne e frică de viaţa
însăşi. Şi ne e frică de viaţă pentru că ea se sfârşeşte prin moarte, ceea ce
înseamnă că, de fapt, ne e frică de moarte. Toate spaimele noastre se reduc în
final la frica de moarte. Dacă nu ne-ar fi frică de moarte, nu ne-ar fi frică
nici de viaţă, cu toate cele ce se întâmplă în cursul ei. Dar cum am putea face
aşa ceva: să nu ne fie frică de moarte? Deşi primul impuls de a răspunde ar fi
cuprins între imposibil şi extrem de complicat, lucrurile nu stau chiar aşa.
Dacă am înţelege acest fenomen, acest proces al morţii, am reuşi, cumva
paradoxal, ca în final, ca rezultat al acestei înţelegeri, să înţelegem viaţa.
Viaţa aşa cum e, aşa cum suntem.
Ce este frica?
Toate fricile au la bază ideea că avem nevoie
de ceva, din partea cuiva sau a ceva din mediul exterior nouă. Pornind de aici,
frica se manifestă ca gândul că nu o să putem obţine acel ceva de care credem
că avem nevoie. Pornind de la acest gând, toate gândurile noastre următoare,
toate alegerile pe care le facem, toate reacţiile noastre vor avea ca obiectiv
obţinerea a ceea ce credem că avem nevoie. Frica se face deci simţită ca o
nevoie anunţată.
Soluţia de a scăpa de această frică este ca, de
câte ori te cuprinde, să te analizezi:
- ce anume crezi că ai nevoie să obţii?
- este oare posibil să nu ai nevoie de acel
ceva?
Răspunsurile ar putea să te surprindă. Ai putea
foarte bine, la o analiză atentă, să ajungi la concluzia că nu ai neapărată
nevoie de acel ceva. Ai putea chiar să-ţi imaginezi cum va continua viaţa ta
fără obţinerea acelui ceva. Dacă ţi se întâmplă aşa ceva, te afli pe drumul
curajului, al neînfricării. Dacă ducem lucrurile până la capăt, judecând în
acest fel pentru toate fricile noastre, vom ajunge la concluzia că un om care
nu are nevoie de nimic, nu are frică de nimic. Nu am nevoie de nimic de la
tine, şi ca atare nu mi-e frică de tine. Dacă am ajuns la concluzia că nu am
nevoie nici măcar de viaţa mea, sub această formă, actuală, materială, atunci
nu mi-e frică de tine nici dacă mă ucizi. N-am să fac nimic pentru a te împiedica,
pentru că de fapt nu poţi să-mi iei nimic din ce am nevoie. Aceasta este
adevărata neînfricare. Este starea în care trăiesc marii maeştrii dintotdeauna.
Manifestările fricii
Frica se manifestă, în plan ideatic, prin unul
dintre aceste gânduri:
- Nu voi obţine ceva de care am nevoie;
- Voi pierde ceva ce am deja şi de care am
nevoie. Acest tip de gând apare cu precădere în cadrul relaţiilor, mai ales al
celor romantice, tot sub două forme:
- Mi-e teamă că nimeni nu mă va iubi;
- Mi-e frică să nu pierd dragostea cuiva care
mă iubeşte.
Dacă reuşim ca prin propria analiză atentă să
ne rezolvăm aceste frici, putem ajunge într-o stare de sănătate spirituală care
să ne permită să înţelegem cu adevărat cine şi ce suntem fiecare dintre noi. Eu
exist exact aşa cum sunt, indiferent dacă cineva mă iubeşte sau nu. Nu am cu
adevărat nevoie de iubirea altuia pentru a fi eu însumi, în linişte, seninătate
şi acceptare.
De câte ori credem că bucuria, fericirea, ne
vin de undeva din afara noastră, începem să trăim de fapt în frică. Atunci când
ne va fi clar că sursa bucuriei vieţii nu este în afara noastră, ci vine din interiorul
nostru, frica va dispărea.
Deşi asta pare să însemne o îndepărtare de oameni, în mod paradoxal vom fi mai
atrăgători pentru cei din jurul nostru. În ciuda fricii că oamenii ne vor
părăsi, ei sunt atraşi de oameni puternici, stabili, sănătoşi spiritual şi
emoţional. Nu aroganţi, ci doar conştienţi de ei înşişi.
A ajunge în starea în care eşti conştient de
tine însuţi, identificarea faptului că posezi tot ce-ţi trebuie, că numai tu
eşti sursa bucuriei vieţii tale, reprezintă o adevărată transformare. O transformare într-un om care şi-a îndepărtat
toate fricile. Dacă e uşor sau greu să ajungi acolo, numai tu însuţi poţi afla
asta. Dar, orice ai gândi despre fricile tale, ţi-ar fi de mare folos să ai
mereu în vedere următorul adevăr:
Fricile tale NU sunt reale. Tu le inventezi! Chiar dacă lucrul de care te temi se va petrece, vei vedea că asta nu are nici o însemnătate: noi doi putem să ne aflăm
şi mâine în exact aceeaşi postură ca acum, de o parte şi de alta a acestui
ecran. Dacă vei lua decizia să-ţi înfrunţi fricile, vei mobiliza o energie
interioară pe care vei fi surprins să constaţi că o ai, o energie care va
vindeca frica. Este energia emoţiei, a bucuriei, a vieţii. În curând, nu va mai
fi nimic de care să-ţi fie frică, iar viaţa va deveni o bucurie, aşa cum a fost
menită să fie. Poţi începe când vrei. Chiar azi. Chiar acum...
Neale Donald Walsch - Teama, spaima și frica (RO)
David Icke - Noi ne creăm propria realitate! (RO)
Imi place mult de Osho ! :)
RăspundețiȘtergere