ENIGMA VIEȚII ȘI A
MORŢII
Dr. Aurel Popescu-Bălceşti
«Dragi
cititori, de când eram student în medicină şi apoi în practica mea de
medic chirurg de peste 30 de ani, am fost mereu impresionat când am asistat la
decese, fie în urma unei boli incurabile, fie în urma unor traumatisme grave,
cranio-cerebrale sau viscerale, cu hemoragii interne sau pur şi simplu la morţi
subite prin infarct miocardic, hemoragii cerebrale sau embolii pulmonare prin
care, în câteva secunde, se stingea viaţa unor oameni ce păreau sănătoşi. Mereu
m-am întrebat care este misterul vieţii, ce anume se întâmplă în corpul nostru
atunci când survine moartea? Ce forţă misterioasă întreţine viaţa? De ce
niciodată nu s-a reuşit să fie readus la viaţă un mort? Dar cel mai mult m-a impresionat actul necropsiei, în
cadrul căreia corpul omului lipsit de viaţă este tăiat în bucăţi, ca al
oricărui animal.
Pe cine nu a marcat
pierderea unei fiinţe dragi atunci când a asistat la despărţirea definitivă de
trupul ei lipsit de viaţă? Ce strângere de inimă simţim când, peste sicriul
în care se află cel drag, se aruncă pământul ce îl va acoperi pentru totdeauna!
Unii dintre noi se mai consolează cu gândul că există un Dumnezeu, cel care
ne-a dat viaţă, că există un spirit al nostru care va mai dăinui şi că poate ne
vom reîntâlni cu cei plecaţi. Atunci ne vine
în minte întrebarea firească: dacă într-adevăr există un Dumnezeu, de ce e atât
de nedrept şi ia din mijlocul nostru fiinţe
dragi, aflate în plină tinereţe, uneori copii nevinovaţi? Pe de altă parte, de ce unii duc o viaţă grea, plină de
neajunsuri şi suferinţe, iar alţii, o viaţă fericită, dăruită numai cu bucurii
şi satisfacţii? La aceste întrebări am căutat
mai întâi să văd dacă pot găsi un răspuns în diverse credinţe religioase. M-am
oprit la religiile monoteiste, ca fiind cele mai demne de luat în seamă.
Toate religiile
monoteiste, fie că este vorba de credinţa mozaică, creştină sau islamică, admit
existenţa unei forţe divine supreme care ne-a creat (Iehova, Dumnezeu, Allah).
Ele admit existenţa în noi a unui spirit care nu dispare după moarte, dar toate
susţin că acesta, despărţindu-se de corpul fizic, perisabil, întors în pământ,
se înalţă la cer, unde aşteaptă Judecata de Apoi, care ar putea să vină după
sute sau mii de ani. În urma acestei judecăţi, unii oameni ar fi trimişi în
Rai, iar alţii în Iadul cel veşnic, după faptele fiecăruia în viaţa
pământească. Dar ce va face sufletul nostru acolo, mii sau zeci de mii
de ani, până la Judecata de Apoi, nu ne spune nici o religie. O explicaţie care mi s-a părut mai demnă de încredere şi
care ne-ar da şansa unei îndreptări a greşelilor umane am găsit-o în concepţia
teozofică asupra vieţii - aceea care crede în nemurirea spiritului, dar prin
reîncarnări succesive, cu reveniri pe pământ sub noi forme ale existenţei, fie
ca bărbat, fie ca femeie. Această carte doreşte să vă convingă în acest sens,
în măsura în care va reuşi să aducă argumente, în capitolele despre
desprinderea sufletului de corp, spiritism, hipnoză, telepatie, materializare
şi dematerializare prin spirit, magie, sugestie şi sugestibilitate şi,
bineînţeles, despre reîncarnare. Considerând că veţi fi curioşi să citiţi toate
aceste aspecte ale vieţii noastre, iată o invitaţie la reflecţie, pentru a vă
face singuri o părere. Aduc mulţumirile mele
pline de afecţiune colectivului Clinicii chirurgicale Sf. Pantelimon din
Bucureşti, în mijlocul căruia îmi desfăşor activitatea şi care m-a încurajat să
scriu această carte.»
Autorul
In enigma vieții și a morții sunt câteva inexactități: „Profesorul Totten din America a stabilit prin calcule astronomice că această zi dublă a avut loc într-adevăr într-o zi de miercuri.” Nu acest profesor a stabilit ci un prieten de al lui în urma unei dispute... Ziua lipsă a fost descoperită de sir Edwin Ball, iar ziua a fost marți 22 iulie.... „ Când astronomul a găsit astfel explicată lipsa zilei, a pus cartea deoparte și s-a închinat Scriitorului ei, spunând: „Doamne, cred.“ (citat din: Harry Rimmer „The Harmony of Science and Scripture“ („Armonia dintre știință și Scriptură“,n.tr.), pag. 280). Aceasta fiind sursa : http://www.revistaethos.ro/arhiva/S28_29_ro.pdf
RăspundețiȘtergereDar se pare că situația este și mai rea, întreaga încrengătură a celor 24 de ore pierdute, care au fost de fapt 23 de ore și 20 de minute, respectiv a zilei în care soarele s-a oprit pe cer și care era nu de o zi ci „aproape o zi”, conform Bibliei, nu este altceva decât o poveste demnă de mituri urbane. NASA a descoperit o zi"lipsă"? Sursa:http://www.answersingenesis.org/articles/1998/04/20/nasa-missing-day
NASA ? Nici pomeneală ! Interesante sunt și celelalte informații despre Herodot, scrierile mexicane, cele din timpul împăratul chinez Yeo ? Și de aici concluzia: mecanismul de ceas al universului se autoreglează, se corectează menținându-se funcțional, bineînțeles sub supravegherea unei inteligențe universale: Dumnezeu. Pe baza unor mărturi inexistente tragem concluzia că există Dumnezeu ?
In acest caz mă simt obigat să solicit mai multe date despre aceste surse prof. C. A. Totten (Yale), Edwin Ball, Harry Rimmer, articole, calcule, etc.
Nasa a descoperit ziua lipsa curând adv ca le'a luat cam mult dar au găsit si eu in sfârși răspunsul la aceasta enigma. Găsești documentar pe youtube nasa si ziua lipsa
Ștergere