Biblioteca din Alexandria - trecut și prezent + slideshow

BIBLIOTECA DIN ALEXANDRIA

Cunoaşterea înseamnă putere. Acest principiu a stat la baza dorinţei regelui Ptolemeu I de a crea în anul 285 î.e.n. un loc în care toate valorile culturale şi materiale ale lumii antice să fie reunite sub acelaşi acoperiş. Ideea i-a fost continuată de fiul său, Ptolemeu al II-lea, el însuşi un istoric, care a scris despre campaniile militare ale lui Alexandru Macedon.

Reconstituire artistică a Bibliotecii din Alexandria

Marea Bibliotecă Alexandrină făcea parte din celebrul Museion, primul muzeu al lumii, loc dedicat muzelor care patronau diferite activităţi intelectuale și rezervat savanţilor, filosofilor şi poeţilor, în scopul cercetării ştiinţifice şi expunerii operelor de artă. Museionul se poate asemui cu un complex universitar modern. El reunea săli de lectură, laboratoare, Marea Bibliotecă, un observator astronomic şi chiar o grădină zoologică și una botanică. Se afla în cel mai important din cele cinci cartiere ale Alexandriei, numit Bruchium sau Cartierul Regal, astăzi dispărut în cea mai mare parte, din cauza mişcărilor scoarţei terestre, care au modificat în timp fizionomia oraşului.

Reconstituire artistică a Museionului

Biblioteca din Alexandria se mândrea în secolul I î.e.n. cu circa 700.000 de volume (cuvânt provenit din latinescul “voluminis” care desemna rulouri/suluri de papirus sau de pergament), cea mai mare colecţie de scrieri a lumii antice. Biblioteca nu era deschisă publicului şi avea legi stricte. Suveranii ptolemaici erau cunoscuţi pentru mania lor de a colecţiona astfel de valori spirituale. De pildă, Ptolemeu al II-lea cerea tuturor călătorilor care soseau în Egipt să declare orice manuscris pe care-l aveau asupra lor. Textele care nu erau încă în colecţie erau copiate înainte de a fi returnate posesorilor. Cel puţin teoretic, căci s-a dovedit că, de fapt, se înapoiau copiile acestora, originalele fiind păstrate. Ptolemeu al III-lea a cerut atenienilor manuscrisele cu primele versiuni ale operelor clasice greceşti, precum marile tragedii ale lui Eschil, Sofocle şi Euripide. Au fost achiziţionate, de asemenea, cărţile care au aparţinut bibliotecii personale a lui Aristotel, iar marea colecţie a Atalizilor (suveranii regatului elenistic Pergam), de peste 200.000 de volume, a fost, de asemenea, transferată la Alexandria.

Suluri de papirus

Au fost colecţionate suluri de papirus în mai multe limbi (greacă, ebraică, aramaică – limba semitică vorbită în antichitate în Siria, Palestina şi Mesopotamia, arabă, indiană şi, bineînţeles, egipteană), reflectând amestecul etnic al oraşului. Difuzarea culturii a fost mult înlesnită de folosirea în întreaga lume elenistică a limbii greceşti. Una dintre sarcinile de excepţie a fost traducerea în limba greacă a scripturilor ebraice (prima traducere a celor cinci cărţi ale Vechiului Testament, care au alcătuit Torah). Traducerea Vechiului Testament mai este cunoscută și sub numele de Septuaginta, întrucât a fost săvârşită de cei 70 de cărturari legendari, care au fost izolaţi în acest scop pe Insula Pharos, în tot atâtea încăperi...

Colecţia conţinea nu numai copii şi originale ale literaturii şi poeziei clasice, ci şi tratate de medicină, matematică, astronomie, şi chiar invenţii ştiinţifice. Printre marii savanţi care s-au grupat în jurul Bibliotecii din Alexandria s-au numărat: Eratostene (geograf care a măsurat circumferinţa Pământului cu o bună aproximare), Heron (reprezentant al şcolii alexandrine de mecanică, cel care a descoperit proprietăţile aburului), Aristarh din Samos (mare astronom al secolului al III-lea î.Hr. care a emis ipoteza heliocentrică, îmbrăţişată ulterior de Copernic), matematicieni ca Euclid, Arhimede, precum şi mari medici ai epocii – Eristratos, care a scris mai multe tratate de anatomie, sau Herophilos, care a dedus că locul inteligenţei este creierul, şi nu inima), iar lista ar putea continua.

Tragedia face ca cea mai mare parte a cunoaşterii antice, scrisă şi păstrată în Biblioteca din Alexandria să fie pierdută. Există mai multe teorii privind dispariţia ei: A fost distrusă de împăratul roman Iulius Cezar în anul 48 î.e.n., ale cărui trupe au incendiat flota lui Ptolemeu al XIII-lea, iar focul a aprins accidental un depozit plin cu suluri de papirus situat în apropiere de port şi presupus a fi Biblioteca însăşi. Creştinii şi arabii sunt şi ei suspecţi. Dar, cel mai probabil, în timp, Biblioteca a încetat să mai funcţioneze.

Doar 700 de ani - atât a strălucit Marea Bibliotecă a Alexandriei. La sfârşitul secolului IV e.n., Roma, creştinată deja, a manifestat un interes din ce în ce mai mic pentru misterele elenistice. Fără suport financiar pentru scribi, care să copieze vechile texte, volumele au căzut în uitare şi nimeni nu mai protesta când erau împrumutate şi neînapoiate.

Sursa: http://www.2012en.ro/2011/02/biblioteca-din-alexandria/

HYPATIA DIN ALEXANDRIA

În anul 370 e.n. s-a născut cea mai mare minte feminină a antichităţii şi totodată prima matematiciană din istorie: Hypatia. Frumoasă, inteligentă şi foarte respectată într-o perioadă în care femeile nu puteau pătrunde în înalta societate, Hypatia a fost cea mai cunoscută gânditoare a lumii antice. Simbol al ştiinţei şi gândirii independente, ea avea să-şi găsească sfârşitul în împrejurări tragice, după ce a refuzat să se supună dogmelor religioase.

Hypatia era fiica lui Theon, unul dintre cei mai educaţi bărbaţi din Alexandria. Acesta era astronom şi matematician, profesor la Universitatea din Alexandria şi un gânditor renumit în întreaga regiune, astfel că Hypatia a crescut într-un mediu propice dezvoltării intelectuale. Theon era adeptul unei educaţii complete, atât fizice, cât şi intelectuale, dorind ca singurul său copil să devină "un om complet". Astfel, Theon a învăţat-o pe Hypatia tot ce ştia despre matematică, ştiinţă şi religie, dar a încurajat-o totodată să dedice timp sporturilor, precum alergatul şi căţăratul. Theon a învăţat-o pe Hypatia să aibă mereu mintea deschisă, neîngrădită de vreun sistem religios care să nu-i mai permită să descopere adevăruri ştiinţifice. "Rezervă-ţi dreptul de a gândi, căci chiar şi a gândi greşit e mai bine decât a nu gândi deloc", i-ar fi spus Theon fiicei sale.

Theon a devenit chiar conducătorul Universităţii din Alexandria, considerată la acea vreme cea mai importantă instituţie de învăţământ din lume. Cărturari din multe ţări veneau aici pentru a studia şi colabora cu alţi învăţaţi de nivelul lor, astfel încât, Hypatia a avut şansa de a creşte înconjurată de cele mai strălucite minţi ale vremii. A învăţat de la ei artă, literatură, filozofie, religiile lumii şi arta oratoriei.

Operele Hypatiei

Hypatia a moştenit pasiunea pentru matematică de la tatăl ei, aprofundându-și studiile în acest domeniu la şcoala din Atena, condusă de Plutarh cel Tânăr şi fiica sa, Asclepigenia. La întoarcerea în Alexandria, Hypatiei i s-a propus să predea matematica şi filozofia la Universitate, ca urmare a rezultatelor excelente obţinute la Atena. Entuziasmul pe care Hypatia îl avea pentru matematică, erudiţia şi elocvenţa ei au făcut ca tot mai mulţi studenţi să dorească să o asculte. Astfel, casa ei a devenit un punct de întâlnire pentru cei ce doreau să descifreze tainele matematicii. Cu timpul, casa Hypatiei a devenit un veritabil nucleu intelectual, cei mai sârguincioşi studenţi ai ei dezbătând aici aspecte importante ale filozofiei.

Hypatia a publicat numeroase tratate, mai ales comentarii asupra operelor celorlalţi matematicieni contemporani, însă niciuna din operele sale nu s-a păstrat. O parte din ele au pierit în incendiul care a distrus Biblioteca din Alexandria, iar restul au fost distruse intenţionat, de către adversarii săi. Tot ceea ce se cunoaşte astăzi despre Hypatia se datorează corespondenţei pe care prima mare matematiciană din istorie a purtat-o cu foştii ei elevi. Unele tratate scrise de tatăl Hypatiei, Theon, s-au păstrat până în zilele noastre, iar printre acestea, se numără şi un important comentariu asupra lucrărilor lui Euclid şi Ptolemeu. Unii istorici afirmă că Hypatia a fost coautoare a acestei importante lucrări, iar alţii afirmă că ea doar şi-a ajutat tatăl, unicul autor al comentariului.

Conform relatărilor autorilor contemporani, printre subiectele tratate de Hypatia se numărau şi secţiunile conice (cercurile, elipsele, parabolele şi hiperbolele formate atunci când un plan intersectează un cerc), ea elaborând un comentariu asupra lucrărilor lui Apolloniu. După moartea Hypatiei, acest subiect a fost neglijat mai bine de un mileniu. Importanţa secţiunilor conice a fost recunoscută abia în secolul al XVI-lea, iar astăzi acestea sunt folosite pentru a descrie traiectoria cometelor, orbitele planetelor şi mişcarea rachetelor.

De asemenea, Hypatia a scris un comentariu asupra operei unui matematician egiptean numit Diofant. Supranumit "părintele algebrei", Diofant a scris despre ecuaţiile nedeterminate (numite astăzi şi ecuaţii diofantice). Pentru că a dus mai departe opera lui Diofant şi a extins-o, unii istorici au consideră că Hypatia merită la rândul ei supranumele de "mama algebrei".

Interesele Hypatiei nu se limitau la matematică, lucru pe care îl cunoaştem astăzi datorită lui Synesius din Cyrene, cel mai faimos elev al Hypatiei. Cel care avea să ajungă episcop în Ptolemais i-a scris numeroase scrisori Hypatiei, cerându-i sfaturi pentru construirea unui astrolab, destinat calculului poziţiei planetelor şi stelelor de pe bolta cerească şi măsurării trecerii timpului. Unii istorici cred că Hypatia a inventat astrolabul, în timp ce alţii spun că doar a ajutat la proiectarea sa. Un alt instrument conceput de Hypatia este menţionat de Synesius în ultima sa epistolă către fosta profesoară, în care îi cerea un "hidroscop". Scrisoarea lui e prima atestare din istorie a unui astfel de aparat. Hidroscopul era folosit pentru distilarea apei şi măsurarea nivelului lichidelor, fiind totodată util celor care doreau să distileze medicamente pe bază de alcool.

Hypatia era renumită în toate colţurile lumii civilizate. Exemple ale prestigiului de care se bucura există în scrisorile care s-au păstrat până astăzi: minţile luminate care-i scriau Hypatiei menţionau ca destinatar doar "muza din Alexandria" sau "filozoafa din Alexandria", nefiind nevoie să adauge alte detalii pentru ca scrisorile să-i parvină.

Deşi relatările contemporane atestă că Hypatia era o femeie frumoasă, ea nu s-a căsătorit niciodată, în ciuda numeroaselor oferte din partea bărbaţilor cu stare. Unii istorici speculează că un motiv ar fi fost acela că niciun bărbat nu o egala în inteligenţă, aceasta preferând să se dedice matematicii şi filozofiei.

Sfârşitul tragic al Hypatiei

Hypatia a avut neşansa de a trăi într-o perioadă tumultuoasă din istoria Egiptului, în care aveau loc schimbări sociale fără precedent. La începutul secolului al IV-lea, Alexandria rămăsese ultimul centru intelectual dominat de neoplatonicieni, adepţi ai şcolii greceşti bazate pe matematică şi ştiinţă. Creştinismul devenea o forţă tot mai puternică, iar conflictele dintre păgâni şi creştini tot mai dese.

În anul 391, patriarhul Alexandriei, Theophilus, a declarat păgânismul ilegal, distrugând toate templele păgâne din oraş. Cele mai importante dintre acestea, Serapeum şi Museion, găzduiau multe din operele care nu fuseseră distruse odată cu biblioteca din Alexandria.

În anul 412, Chiril a devenit patriarhul Alexandriei. Imediat după numire, el a început o campanie împotriva adversarilor creştinismului. Mai întâi, i-a încurajat pe creştinii din Alexandria să-i atace pe iudei, consideraţi apropiaţi prefectului Oreste. Toate sinagogile din oraş au fost distruse, iudeii au fost alungaţi din oraş, iar casele lor au fost prădate. Oreste a protestat la Constantinopol, iar creştinii conduşi de Chiril l-au atacat din acest motiv, dar Oreste a scăpat cu viaţă, doar rănit. După acest eveniment, Oreste şi-a extins forţele de pază, devenind de neatins. Prefectul Oreste era totodată un bun prieten al Hypatiei, iar această amiciţie avea să-i aducă celebrei gânditoare o moarte timpurie şi dureroasă. În martie 415, la ordinul lui Chiril, o gloată de fanatici creştini a atacat-o pe Hypatia în plină stradă. Aceştia au dat-o jos din carul în care se afla, au dezbrăcat-o şi au târât-o într-o biserică aflată în apropiere. Aici, Hypatia a fost măcelărită, iar rămăşiţele purtate pe străzile din apropiere, ca apoi să fie arse.

Din lipsă de martori, criminalii n-au fost niciodată pedepsiţi, iar cazul a fost închis după ce patriarhul Chiril a anunţat că Hypatia ar fi fost văzută în Atena, afirmând că zvonul crimei era nefondat. Astăzi, Chiril e considerat sfânt atât de Biserica Catolică, cât şi de cea Ortodoxă, fiind sărbătorit pe 18 ianuarie.

Moartea Hypatiei a coincis cu începutul perioadei cunoscute sub numele de Evul Mediu, în care progresul ştiinţific a stagnat, iar haosul şi barbaria au dominat fostul Imperiu Roman. Timp de peste 1.000 de ani de la acest eveniment nefericit, cele mai importante domenii ale ştiinţei – matematica, astronomia şi fizica – nu au cunoscut progrese.

Hypatia nu a fost uitată
 

La mai bine de un mileniu după moartea sa, legenda Hypatiei a fost din nou adusă la cunoştinţa publicului. Mai întâi, povestea vieţii ei a fost prezentată în pamfletele anticatolice publicate în secolul al XVIII-lea, fiind apoi menţionată de mai mulţi scriitori, printre care şi Voltaire. Un secol mai târziu, autorii germani Soldan şi Heppe au menţionat-o pe Hypatia în cartea lor ce trata istoria proceselor contra vrăjitoarelor, considerând-o a fi prima "vrăjitoare" căzută victimă autorităţilor creştine. Viaţa Hypatiei a devenit din ce în ce mai cunoscută în ultimele două secole, iar contribuţiile ei ştiinţifice au fost recunoscute. În anul 1884, astronomul Victor Knorre a botezat un asteroid recent descoperit "Hypatia", în cinstea marii gânditoare. De asemenea, un crater de pe Lună, satelitul natural al Pământului, îi poartă astăzi numele.

Hypatia rămâne şi astăzi un simbol al valorilor intelectuale şi al refuzului de a se supune dogmei. Una dintre proclamaţiile sale, valabilă şi astăzi, este consemnată în biografia lui Sandy Donovan, intitulată Hypatia: Mathematician, Inventor and Philosopher: "Fabulele ar trebui să fie predate copiilor ca fabule, miturile ca mituri, iar miracolele ca reprezentări literare. A preda copiilor superstiţiile ca adevăruri este unul dintre cele mai îngrozitoare lucruri. Mintea copilului le acceptă şi le crede, iar doar printr-o mare suferinţă, ce durează ani, va scăpa de această credinţă. De fapt, oamenii vor lupta în numele unei superstiţii la fel de repede ca în numele unui adevăr – uneori chiar mai repede, deoarece o superstiţie este intangibilă, astfel încât nu poate fi demonstrată a fi falsă, iar adevărul este un punct de vedere, deci poate fi schimbat".

Sursa: http://www.descopera.ro/cultura/9187491-hypatia-din-alexandria-intaia-mare-matematiciana-a-lumii-antice     
                                 

NOUA BIBLIOTECĂ DIN ALEXANDRIA

În anul 1995, au început lucrările la construirea Bibliotecii Alexandrine, o mare bibliotecă și centru cultural, localizată în zona sitului bibliotecii antice. Uriașul complex, inaugurat oficial pe 16 octombrie 2002, a fost ridicat pentru a comemora celebra bibliotecă antică din Alexandria și a reaprinde o parte din strălucirea intelectuală pe care a avut-o.

În 1989 guvernul egiptean a anunţat organizarea unui concurs de arhitectură pentru proiectarea unei Biblioteci din Alexandria. Circa 650 de echipe de arhitecţi şi-au prezentat planurile. Spre surprinderea tuturor, Snøhetta – o mică firmă norvegiană care nu câştigase până atunci nici un concurs şi construise puţine clădiri de mari dimensiuni – a primit premiul întâi. Noua Bibliotecă din Alexandria, sau Bibliotheca Alexandrina, cum este numită, s-a deschis în 2002 şi este considerată una dintre cele mai importante lucrări arhitectonice din ultimele decenii.

Biblioteca este magnifică şi în acelaşi timp simplă. În esenţă, clădirea este un semi-cilindru vertical, a cărui claritate geometrică are multe lucruri în comun cu marile edificii din Egiptul Antic. O linie dreaptă care străpunge forma cilindrică a bibliotecii este de fapt o pasarelă pentru pietoni, care facilitează accesul de la Universitatea din Alexandria, aflată în partea de sud. Pasarela trece pe deasupra unei şosele cu trafic intens, pentru a ajunge la al doilea etaj al bibliotecii şi continuă până la o piaţă publică din partea de nord a clădirii, îndreptată spre mare. La vest de pasarelă, o parte din cilindru este desprinsă, creând un gol, în care se află intrarea principală în bibliotecă. Intrarea este situată faţă în faţă cu intrarea unei mai vechi săli de conferinţe şi pare că se înclină în faţa acestei construcţii, cu care se învecinează. Între cele două clădiri se află o piaţă acoperită cu dale, iar o sferă vastă, în subteranul acesteia, adăposteşte un planetariu.

Din forma de cilindru a fost decupată o porţiune oblică. În mod normal, aceasta ar da naştere unei suprafeţe eliptice, dar arhitecţii au început cu un cilindru eliptic care este înclinat faţă de verticală. Astfel, în clădirea obţinută de ei, zona parterului şi planul înclinat al acoperişului formează cercuri perfecte. Pereţii înclinaţi ai bibliotecii sunt îndreptaţi toţi către nord, către mare, la fel ca şi panta acoperişului. Dacă un cilindru normal este o formă statică, formele neregulate ale bibliotecii îi dau impresia de mişcare – impresie întărită de clădirea cu 10 etaje care se întinde pe verticală, de la 10 m sub pământ, până la 32 m deasupra lui.

Peretele sudic al cilindrului este acoperit cu plăci de granit, care au fost despicate, nu tăiate, din blocuri uriaşe. Suprafaţa lor e neregulată, cu contururi fine. Aceste plăci sunt inscripţionate cu simboluri alfabetice din întreaga lume. Soarele care traversează cerul şi lumina electrică ce se reflectă dintr-un bazin cu apă învecinat dau naştere unui joc dinamic de umbre pe simbolurile sculptate, evocând pereţii templelor egiptene antice. Vasta sală centrală a bibliotecii, un semicerc cu diametrul de 160 m, este o încăpere ce emană senzaţia de putere. Peretele arcuit este făcut din elemente de beton, în timp ce peretele drept este acoperit cu piatră neagră şlefuită, originară din Zimbabwe. Parterul este construit sub formă de amfiteatru cu 7 niveluri, având forma unor terase ce coboară la nord înspre Marea Mediterană.

Planetariul

Dar moderna instituție de cultură a Egiptului e mai mult decât o simplă bibliotecă, deoarece, pe lângă colecția de cărți și documente  propriu-zisă, mai conţine:

- o arhivă conectată la Internet;

- şase biblioteci specializate:   

- artă şi materiale multimedia şi audiovizuale

- microfilme

- cărţi rare şi de colecţie

- trei muzee

- un planetariu

- un exploratoriu

- culturama, o panoramă culturală expusă pe 9 ecrane; câştigătoare a mai multe premii, reprezintă o expunere a moştenirii culturale a Egiptului în cei peste 5.000 de ani de istorie.

- VISTA (The Virtual Immersive Science and Technology Applications System)

- 7 centre de cercetare academică

- 9 expoziţii permanente

- 4 galerii de artă

- un centru de conferinţe

- un forum de dialog

Noua Bibliotecă Alexandrină mai găzduieşte şi un număr mare de instituţii ca:

- Academia Bibliotheca Alexandrinae

- Societatea arabă pentru etica știinţei şi tehnologiei

- Fundaţia Anna Lindh pentru dialog intercultural

- Institutul de studii pentru pace al mişcării Suzanne Mubarak

- Proiectul de cercetare medicală

- Centrul Jean-Rene Dupuy pentru lege şi dezvoltare

- Biroul regional arab al academiei de știinţe pentru dezvoltare mondială

- Biroul regional al Federaţiei internaţionale a asociaţiilor bibliotecarilor

- Secretariatul Comisiilor naţionale arabe ale UNESCO

- Reţeaua Orientului Mijlociu şi Nord-Africană pentru economia protecţiei mediului

Sursa: Muzeul Norvegian al Arhitecturii