CUM AR ARĂTA
LUMEA FĂRĂ ROMÂNIA?
CEI MAI
CUNOSCUŢI CERCETĂTORI ŞI INGINERI ROMÂNI
Pe parcursul îndelungatei sale
istorii, România s-a remarcat prin numeroşii oameni de ştiinţă care au inventat
produse, tehnologii sau medicamente care au contribuit la progresul
civilizației umane. Dacă în prezent ţara noastră este recunoscută pe plan
internaţional mai mult pentru programatorii săi de valoare, care au ajuns să
lucreze pentru companii de renume, precum Microsoft sau Google, în trecut,
România s-a evidenţiat printr-o serie de inventatori care s-au remarcat prin
inovaţiile aduse în domeniul lor de specialitate. Unele dintre acestea sunt
folosite şi în prezent, în timp ce altele au reprezentat baza altor invenții.
Petrache Poenaru – stiloul
În primii ani de şcoală am învăţat
să scriem cu stiloul, acel instrument mai lent, dar mult mai elegant decât
banalul pix din ziua de azi. Nici prin cap nu-mi trecea la vremea aceea că
inventatorul lui fusese un român. Născut în 1799, Petrache Poenaru a fost un renumit
inginer şi matematician, care s-a preocupat de organizarea învăţământului
naţional, însă este cunoscut în întreaga lume pentru tocul cu rezervor pe care
l-a inventat. Descrierea oficială a instrumentului care ulterior avea să fie
cunoscut drept stilou era „pană portabilă fără sfârşit, alimentată cu
cerneală”. Datorită funcţiilor pe care le-a deţinut de-a lungul timpului,
Poenaru a devenit unul dintre oamenii de încredere ai lui Tudor Vladimirescu,
conducătorul revoluţiei din 1821. Ca fapt inedit, a fost primul român care a
călătorit cu trenul. S-a întâmplat pe când se afla în Anglia, între
localităţile Liverpool şi Manchester.
Anastase Dragomir – scaunul
catapultor
Istoria
a consemnat numeroase situaţii în care, în timpul unui război, pilotul unui
avion miliar a trebuit să se catapulteze, pentru a avea şansa să scape cu viaţă
după un bombardament al rivalilor. Acest lucru a fost și este posibil datorită
inventatorului român Anastase Dragomir, care a creat nu mai puţin de trei
versiuni ale unui scaun ejectabil în situaţii de urgenţă. În 1930, la vârsta
de numai 34 de ani, el brevetează la Paris, împreună cu un alt inventator român,
Tănase Dobrescu, un dispozitiv numit „cabină catapultabilă”. 20 de ani mai
târziu, Dragomir îşi îmbunătăţeşte dispozitivul şi inventează „celula
paraşutată”, care avea ca avantaj un sistem de glisare a cabinelor în sus sau
în jos. În 1959 apare şi avionul cu cabine catapultabile, iar sistemul său va
fi implementat pe avioanele militare. Invenția lui Anastase Dragomir a fost
consemnată pe un timbru poștal.
Ion Cantacuzino – leacuri pentru tuberculoză
și holeră
Medicina este unul dintre domeniile
care au oferit cei mai mari inventatori ai lumii, iar acest lucru este
justificat de milioanele de vieţi salvate datorită unor tratamente descoperite
de diverşi cercetători. Prin urmare, nu este deloc surprinzător că România s-a
remarcat şi la acest capitol, unul dintre cercetătorii noştri de referinţă
fiind Ion Cantacuzino (Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru
Microbiologie şi Imunologie din Bucureşti îi poartă numele). Pe parcursul
activităţii sale, Cantacuzino a inventat vaccinul antiholeric (cunoscut şi ca
„metoda Cantacuzino”), iar în timpul Primului Război Mondial a contribuit la
combaterea unei mari epidemii de tifos. Nu în ultimul rând, datorită lui
Cantacuzino, România a devenit a doua ţară din lume care a introdus vaccinarea
nou-născuţilor împotriva tuberculozei.
Traian Vuia a fost primul om din
lume care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, fără ajutorul unor catapulte,
şine sau alte mijloace exterioare. S-a întâmplat pe data de 18 martie 1906, în
apropierea Parisului, acolo unde a prezentat un aparat de zbor care a accelerat
pe o distanţă de 50 de metri înainte de a se ridica la o înălţime de aproape un
metru pe o distanţă de 12 metri. În acest punct, palele elicei s-au rupt, dar
avionul a aterizat fără probleme, întrucât distanţa faţă de sol era mică. Numit
Vuia I, aparatul de zbor nu avea însă să fie unica invenţie a românului.
Printre invenţiile sale se mai numără un generator de abur (1925) şi două
elicoptere (1918, respectiv 1922).
Nicolae Paulescu – insulina
Cu toţii ştim că diabetul este una
dintre cele mai răspândite boli cronice, întrucât afectează aproximativ 5% din
populaţia globului, însă puţini ştiu că tratamentul acesteia se bazează pe
invenţia unui român. În 1921, Nicolae Paulescu, profesor la Facultatea de
medicină şi farmacie din Bucureşti, a descoperit că nivelul glucidelor din
organism este determinat de insulină, un hormon secretat de pancreas. În
momentul în care nivelul insulinei din organism scade sau dispare complet,
nivelul glucidelor creşte şi determină apariţia diabetului. Prin urmare,
Paulescu a administrat insulină injectabilă bolnavilor de diabet, acesta
devenind astfel unul dintre cele uzuale tratamente pentru această boală. Astfel,
Nicolae Paulescu a salvat milioane de oameni.
Anghel Saligny – podul care-i poartă
numele
Anghel
Saligny este numele ultimei staţii de metrou din Bucureşti de pe magistrala 3,
amplasată în apropierea autostrăzii A2 Bucureşti - Constanţa. Alegerea nu a fost
deloc întâmplătoare: în drumul spre Constanţa, şoferii traversează Podul de la
Cernavodă, inaugurat în 1987, construit în apropierea podului Anghel Saligny. Saligny
a proiectat în perioada 1890-1895 podul care avea să-i poarte numele, şi care
traversează Dunărea între localităţile Feteşti şi Cernavodă. Cu o lungime de
4087,95 metri, dintre care 1662 metri pe deasupra Dunării, podul a fost
amplasat la o înălțime de 30 de metri deasupra nivelului apei. La final, a
devenit cel mai lung pod din Europa şi al treilea ca lungime din lume. Saligny
nu s-a oprit însă aici. El a marcat o nouă premieră mondială, construind căi ferate
şi rutiere din silozuri de beton armat în Brăila şi Galaţi.
Henri Coandă – avionul cu reacţie
Henri Coandă este unul dintre cei
mai cunoscuţi inventatori români, care s-a remarcat în 1910 prin realizarea
primului avion cu reacţie din lume. Expus şi chiar folosit accidental pe
celebra arteră Champs-Elisée din Paris, motorul cu reacţie conceput de Coandă
era, de fapt, un motor cu patru cilindri care dezvolta 50 de cai putere şi care
era conectat printr-o tijă la un compresor ce genera o forţă de propulsie de
circa 220 kgf. Avionul construit de Coandă, care folosea un motor cu reacţie,
avea o lungime de 12,5 metri şi o anvengură a celor două aripi de 10,3 metri. Inedit:
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Coandă, care locuia în Franţa, a
lucrat pentru Germania la construirea unui sistem de propulsie pentru sănii,
bazat pe motorul său cu reacţie din 1910. Cel mai probabil, obiectivul
germanilor era să folosească sănii cu propulsie în cadrul campaniilor de iarnă
din Rusia.
O LUME FĂRĂ ROMÂNIA (video + slideshow)
Filmul este realizat de un român care lucrează
la Microsoft, în Seattle și ne prezintă într-un mod original cele mai importante
invenții, descoperiri și performanțe ale românilor, fără de care lumea în care
trăim azi n-ar mai fi la fel.
A
World Without Romania
Să vedem acum și... o Franță fără România
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Dar mai întâi, rețineți: A comenta pe acest blog (ca și pe oricare altul) este un privilegiu, nu un drept. De aceea, vă rugăm:
- Referiți-vă, pe cât posibil, doar la subiectul postării.
- Folosiți un limbaj decent.
- Dacă intrați în polemici cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
- Pentru mesaje de interes personal adresate administratorilor blogului (schimb de link, propuneri de colaborare etc.) folosiți formularul de CONTACT, aflat în partea de sus a paginii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe nu vor putea fi publicate.
Vă mulțumim și vă așteptăm cu interes opiniile și sugestiile.