Scurt istoric al bibliotecilor antice și moderne + VIDEO

-->    

SCURT ISTORIC AL BIBLIOTECILOR ANTICE ȘI MODERNE

Colectarea și depozitarea de cunoștințe scrise este o practică veche de când lumea. Cele aproximativ 30.000 de tăblițe de lut găsite în Mesopotamia datează de mai bine de 5.000 de ani. Arheologii au descoperit suluri de papirus de la 1300-1200 î.Hr. în orașele antice egiptene de la Amarna și Teba și mii de tăblițe de lut în palatul de la Ninive al regelui Sanherib, domnitorul asirian de la 704-681 î.Hr. A urmat descoperirea colecției personale de scrieri a regelui Assurbanipal, căreia i s-a dat, pentru prima oară, numele de bibliotecă. Indiferent dacă au fost publice sau private, bibliotecile au fost construite, distruse și reconstruite. Biblioteca, de multe ori susținută de religie sau de stat, a fost o supraviețuitoare de-a lungul istoriei sale milenare.

La începutul anului 500 d.Hr., în Egipt, un creștin înflăcărat, pe nume Pahomie, a înființat o mânăstire, insistând asupra alfabetizării printre călugării ei. 100 de ani mai târziu, în Imperiul Roman de Răsărit apar comunități monahale, deținătoare de mici biblioteci, cu profil preponderent teologic. Stimulat de răspândirea creștinismului, Imperiul Bizantin a încurajat folosirea bibliotecilor. Capitala Constantinopol a avut trei mari biblioteci: Biblioteca universității, Biblioteca regală și de serviciu public și Biblioteca teologică. Ulterior, monahismul a fost cel care a stimulat învățarea și cunoașterea. În 529 d.Hr., Benedict a înființat o mânăstire la Monte Cassino și a stabilit regula ca toți călugării să citească și să se instruiască în timpul posturilor și de sărbători. Benedictinii au creat multe biblioteci și scrisul a fost dedicat celor sfinte. Ei au „inventat” celebrul scriptorium – o încăpere în mânăstiri rezervată scrisului și cititului. Curând, a devenit obișnuință pentru mânăstiri a împrumuta documente altor mânăstiri, dând astfel naștere împrumutului interbibliotecar. Charlemagne, care a deținut o bibliotecă imensă în Aachen în sec. al VIII-lea, a ordonat ca fiecare școală să aibă un scriptoriu. Așadar, drumul spre Renaștere și înflorirea bibliotecilor a fost bine pavat.

În timp ce Europa ieșea din întuneric la lumina scrierii și studiului, învățații și-au îndreptat atenția către clasicii greci și romani pentru inspirație artistică și literară. Mulți aristocrați din acea perioadă și-au creat biblioteci private. Cosimo de Medici, provenit dintr-o de familie florentină celebră, și-a alcătuit o colecție de cărți proprie, care a constituit baza Bibliotecii Laurentiana. În Italia, Biblioteca Vaticanului a fost deschisă la 1400. Odată cu creșterea numărului universităților, s-au dezvoltat bibliotecile universitare, care în multe cazuri au fost fondate pornind de la  donații personale. De pildă, Humphrey, ducele de Gloucester, și-a donat colecția de mare anvergură Universității Oxford, în secolul al XV-lea.

Invenția lui Guttenberg a înlesnit mobilitatea cărților pretutindeni. Tiparnița lui a revoluționat lumea Evului Mediu, făcând cărțile accesibile oricui și oriunde. Volumele tipărite înlocuiesc acum manuscrisele greoaie și sunt plasate pe rafturi deschise, în văzul tuturor. Cărțile sunt astfel scoase la lumină.

În anii 1600-1700, bibliotecile au crescut în popularitate, ca urmare a faptului că statul sprijinea dezvoltarea universităților la nivel național. Multe dintre aceste biblioteci universitare au devenit ulterior biblioteci naționale. Cea mai mare este Biblioteca Britanică, fondată în 1759, ca parte a Muzeului Britanic. Cea mai veche bibliotecă publică din Marea Britanie este Guild Hall din Londra, înființată în 1425. A doua a fost deschisă în Edinburgh, Scoția, în 1580. După ce Parlamentul Britanic a adoptat Legea bibliotecilor publice în 1850, acestea au început să se răspândească cu repeziciune în toată țara.

În Franța, Biblioteca Națională din Paris, denumită ulterior Biblioteca Națională a Franței, și-a început existența în anul 1367, ca Biblioteca Regală a lui Carol al V-lea. Altă biblioteca importantă, celebră pentru influența asupra organizării unei biblioteci, este Biblioteca Mazarin, tot din Paris. Cardinalul Jules Mazarin, prim-ministrul Franței în timpul minorității lui Ludovic al XIV-lea, a fondat-o în 1643.

Bazându-se pe patrimoniul său roman, Italia se poate lăuda cu mai multe biblioteci de renume, printre care Biblioteca Laurentiana în Florența, Biblioteca Vaticanului, Biblioteca Ambrosiana din Milano și Biblioteca Națională Centrală din Florența, creată în secolul al XVII-lea, pe baza colecției savantului Antonio Magliabechi.

În Peninsula Iberică, regele Filip al V-lea a pus bazele Bibliotecii Naționale a Spaniei la Madrid, în anul 1711. Biblioteca Națională a Portugaliei din Lisabona a fost înființată în anul 1796.

Trei biblioteci constituie depozitul național de carte al Germaniei: Biblioteca Germană de Stat din Berlin, fondată în 1661 de Friedrich Wilhelm, Biblioteca Germană din Leipzig, fondată în 1912 și Biblioteca Germană din Frankfurt, fondată în 1946.

Ecaterina cea Mare a fost cea care a pus bazele Bibliotecii Publice de Stat din Sankt-Petersburg, la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Cea mai mare bibliotecă din Rusia, Biblioteca de Stat din Moscova (fostă Biblioteca de Stat Lenin), are ca an de naștere 1862.

Pornind de la donația de 260 de volume în 1638 a unui cleric din Massachusetts, John Harvard, Biblioteca Harvard a crescut permanent, devenind cea mai mare bibliotecă universitară din Statele Unite ale Americii, numărând peste 10.000.000 de volume. Un alt cleric, Thomas Bray din Anglia, a înființat primele biblioteci în coloniile americane la sfârșitul secolului al XVII-lea. Cititorii lor primeau un abonament anual în schimbul unei mici taxe pentru achizițiile de cărți și privilegiile de împrumut la domiciliu. În 1731, Benjamin Franklin a fost co-fondator al Bibliotecii din Philadelphia. Colecția inițială a Bibliotecii Congresului a fost făcută scrum de către britanici, în timpul războiului din 1812. Biblioteca a cumpărat ulterior vasta colecție a lui Thomas Jefferson, care a constituit baza refacerii ei. Până la sosirea valurilor de imigranți și stabilirea normelor de educație publică gratuită pentru copii, americanii n-au văzut rostul practic al bibliotecilor publice. Abia după aceea, acest tip de biblioteci s-a răspândit în Statele Unite. Prima biblioteca publică din țară a fost deschisă în Peterborough, New Hampshire, în 1833, iar filantropul Andrew Carnegie a ajutat la construirea a peste 1.700 de biblioteci publice în Statele Unite între anii 1881 și 1919.

În ceea ce privește România, Biblioteca Națională își are originea în una dintre cele mai vechi biblioteci din țară - Biblioteca Colegiului Sf. Sava din București. Aceasta și-a pus colecțiile la dispoziția publicului larg în 1838, când au fost catalogate aproape 1000 de volume de carte franțuzească. După Unirea din 1859, Biblioteca Colegiului Sf. Sava a obținut statutul de bibliotecă națională, primind alternativ denumirea de Bibliotecă Națională și Bibliotecă Centrală. În anul 1864 apare legea „Reglementari publice”, conform căreia, primește titulatura de Bibliotecă Centrală a Statului. În aceasta formulă, biblioteca va dăinui până în anul 1901, când va fi desființată, iar colecțiile ei transferate Bibliotecii Academiei Române. Ca rezultat al acestei decizii, Biblioteca Academiei primește și atribuțiile unei biblioteci naționale, situație care durează până în anul 1955, când  se înființează Biblioteca Centrală de Stat, ca principala bibliotecă publică a țării, cu atribuțiile specifice unei biblioteci naționale. Imediat după prăbușirea comunismului din decembrie 1989, la începutul lunii ianuarie 1990, Biblioteca Centrală de Stat devine Biblioteca Națională a României. Pe 23 aprilie 2012 a fost în sfârșit inaugurat noul sediu al primei biblioteci a țării, una din cele mai moderne construcții de acest fel din Europa.

Oricare ar fi povestea și avatarurile prin care au trebuit să treacă, bibliotecile rămân temple de cultură, ce tezaurizează înțelepciunea omenirii. Ele alcătuiesc o lume fascinantă, asigurând dimensiunea spirituală a umanității.

Biblioteca din Eindhoven, Olanda

-->