De-ale lui Păstorel...

-->

DE-ALE LUI PĂSTOREL…

„Păstorel” este pseudonimul scriitorului Alexandru Osvald Teodoreanu (1894-1964), născut în Dorohoi, nepot al lui Alexandru Teodoreanu şi fiu al lui Osvald Teodoreanu. La botez, i s-a atribuit prenumele ambilor înaintaşi paterni. Apreciind probabil prea împovărătoare prenumele sale, şi le prescurtează, semnând oficios Al. O. Teodoreanu şi, ca scriitor, cu pseudonimul Păstorel, ales deloc întâmplător, după cum afirmă în volumul „Caiet – Foi îngălbenite”, 1938, prin „Spovedania” sa literară:

Am păstorit în viaţă vinuri rare
(De-aceea îmi şi zice Păstorel)
Şi de la Grasă pân’ la Ottonel,
Le-am preţuit, pe rând, pe fiecare.

Din aceeaşi familie face parte, ca al doilea copil, născut la 6 ianuarie 1897, Ioan-Hipolit Teodoreanu, scriitorul arhicunoscut şi unanim apreciat ca prozator sub identitatea de Ionel Teodoreanu. În prestigiosul său volum, „Epigrama în literatura română”, Elis Râpeanu, îi justifică lui Păstorel înclinațiile: „De la tatăl său, Osvald Teodoreanu, a moştenit jovialitatea, verva, dar şi dragostea pentru chefuri bine stropite cu „lacrimi de struguri”. Această ereditate pe linie paternă intră în rezonanţă perfectă cu cea de pe linie maternă. Bunicul matern a fost renumitul muzician Gavril Muzicescu. Darul muzical moştenit de la el l-a favorizat pe Păstorel să memoreze opere muzicale sau literare şi să potrivească ritmul şi rimele epigramelor sale – adevărate modele de prozodie, cizelate cu o artă de bijutier.

Iată câteva versuri scrise de Alexandru O. Teodoreanu cu diverse ocazii:

Aici doarme Păstorel,
Băiat bun şi suflet fin,
Dacă treceţi pe la el,
Nu-l treziţi, că cere vin!

Versuri scrise când era internat în Dealul  Filaretului, la un sanatoriu situat pe Şoseaua Viilor (în  Bucureşti). Posibil să fi fost ultima lui epigramă. A murit după câteva zile:

Culmea ironiilor
Şi râsul copiilor
Să pun punct beţiilor
Pe Şoseaua Viilor!

În clasa a V-a de liceu, profesorul de limba română, Fântânaru, le-a dat la teză să scrie despre epigramă. Şi, cum Fântânaru savurase de multe ori vinul de Cotnari, Păstorel a scris doar atât în teză:

Dacă apa din fântână
S-ar preface-n vin Cotnar,
Aş lăsa limba română
Şi m-aş face Fântânar.

Când le-a adus tezele, Fântânaru, ajungând la teza lui Păstorel, nu în sens peiorativ, ci admirativ, i-a spus: "Măgarule, unu la purtare şi zece pentru epigramă."

  La venirea ruşilor   

Pe drumeagul din cătun
Venea ieri un rus şi-un tun;
Tunul rus
Şi rusul tun!

Armistiţiul ne-a impus
Să dăm boii pentru rus!
Ca să completăm noi doza,
L-am  trimis pe Petru Groza!

Statuii ostaşului sovietic:

Soldat rus, soldat rus,
Te-au ridicat atât de sus,
Ca să te vadă popoarele...
Sau fiindcă-ţi put picioarele?

Votaţi soarele!

Când te văd aşa pe garduri
Şi cu raze împrejur,
Mai că-mi vine să te-asemui
Cu o gaură de cur!

Radioului, unde era invitat să intre prin str. Temişana, adică prin spate:

De un an şi jumătate
Mă băgaţi numai prin spate,
Pe când eu, întreaga viaţă
V-am  băgat numai... prin faţă!

Comuniştii îşi măresc rândurile cu o parte din legionari

Căpitane, nu fi trist!
Garda merge înainte
Prin partidul comunist!

După alegerile din 1946 se mai putea vedea pe garduri: Votaţi soarele!
   
Nu credeam s-ajung vreodată
C-am să pot să fiu în stare
Ca făcând pipi pe garduri,
Să o fac direct în...  soare!

Din Banat până la Iaşi
Se resimte lipsa sării,
Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi
Au ajuns la cârma ţării.

 
Catren omagial către Caragiale

Cu greu îmi vine să aştern,
Un adevăr ce nu-l suport,
Ca tocmai tu să fii cel mort
Şi Caţavencu cel etern...

La Pelişor, palat transformat de regimul comunist în casă de creaţie

Voi, creatori ai artei pure,
Ce staţi acuma la pădure,
Să fiţi atenţi când vă plimbaţi
Să nu călcaţi în ... ce creaţi!

Steaua

Câte stele sunt pe cer
Toate pân' la ziuă pier.
Numai una, ca o proastă,
Şade pe uzina noastră....

Reclamă

Îmi spunea un beţivan,
Rezemat contra perete:
Fetele din Popa Nan
E frumoase, dar nu-i fete!

La restaurantul Uniunii Scriitorilor

Beau băieţii, harnici,
De cu seara-n  zori,
Unii sunt paharnici,
Alţii... turnători!

Drăgălaşe păhărele
 
  Drăgălaşe păhărele
Dinainte-mi să se pună
Să se toarne vin în ele,
Poftă bună!

Să golim toţi în tăcere
Iar cuiva vin de nu-i place
Bea-atunci mai bine bere,
Bea în pace!

Cine-i ameţit prea tare
Pe sub mese să se culce
Şi în zgomot de pahare,
Doarmă dulce!

Să nu fie vorbă lungă
Doară ştim ce scurtă-i viaţa
Să bem până să ne-ajungă,
Dimineaţa.
 
  Geometrie bahică

   
Hrănit mai mult cu lapte şi iaurt,
Un  grec văzu cu mintea-i înţeleaptă
Că între două  puncte, cel mai scurt
Din drumuri, cu putinţă, e o dreaptă.

Dar axiomul devenit banal
Şi însuşit de vremile-aceste
A fost atunci precum va fi şi este
Valabil doar pe-un plan orizontal.

Şi dacă vrei să tragi învăţătură,
Un plan orizontal, când te gândeşti,
Constaţi că nu există în natură
Ci exclusiv în minţile greceşti.

Iar când în loc de lapte, bei "Madera",
Aceasta socoteală te conturbă
Căci tu nu uiţi că ai băut pe-o sferă
Pe care dreapta lui devine curbă.

Şi-n cap cu dreapta grecului defunct
Până ce vreun înalt areopag
O va fi pus definitiv la punct
Porneşti spre domiciliu în zigzag. 
 

Prin anii '30, Veronica Porumbacu scria  versuri de adâncă simţire şi vibraţie, de  genul: „O, Europă, te simt în mine, Te simt vibrând adânc…”

A doua zi, Păstorel:

"Mult stimată Veronică,
Eu credeam c-o ai mai mică!
Dar mărturisirea-ţi clară
Din "Gazeta literară"
Dovedeşte elocvent
Că… în chestia matale....
De-adâncimi fenomenale
Intră-ntregul continent!"

Un schimb de epigrame între Mihail Codreanu şi Păstorel

Când a pornit lugubrul zvon
Cum că murit-ai la Carlton
Mi-am zis atunci: cu-adevărat
O fi el mort, însă mort beat.

La care Păstorel, îi răspunde:

La Carlton, eu, ca dintr-un vis
Lugubrei morţi scăpat-am trenul
Însă aflai că m-a ucis
La Iaşi, Codreanu' cu catrenul.

Sadoveanu era dator cu nişte bani la Păstorel. Sadoveanu era zgârcit ca un scoţian. Au trecut câteva luni fără nicio mişcare din partea lui. Aşa că, Păstorel compune:

De-ar fi să mori (cam ar fi cazul)
Să nu-mi laşi bani,
Să-mi laşi obrazul
Să-mi fac din el bocanci.

Naşul lui Păstorel, Sadoveanu, ţine o  conferinţă la Ateneu: "Lumina vine de la Răsărit", în care îi pupă-n fund pe ruşi şi declară că din acel moment se întoarce cu faţa spre  Răsărit.
Atât i-a trebuit lui Păstorel:

Naşu’, sfătuit de-un rus
Întoarse curu’ la Apus
Şi arătă Apusului
Care-i faţa rusului...

A doua zi după moartea lui Stalin

Îl plâng pe Stalin şi vă jur
C-am să vă spun secretul:
Mă tem că vom pupa în cur
De-acum, tot Comitetul!

Americanilor

Dacă şi de astă dată
Se retrag din Orient,
Mă fac porumbelul păcii
Şi mă cac pe Occident!

Lucreziei Karnabat, autoarea cărţii "Sexul de peste drum"

Sexul doamnei Karnabat,
De vreo lună mi se pare,
A sporit mult la vânzare,
Căci se vinde separat,
Fără doamna Karnabat

Lui Iuliu Maniu

 
Într-un moment de grea povară
Pentru sărmana ţară a mea,
Eu unul, stâlp de cafenea,
Închin pentru un stâlp de ţară!

După prima vizită a lui Petru Groza în URSS, Păstorel a scris:
 
Din Galaţi la Port Arthur
Petru Groza, în carlingă,
N-a văzut atâta cur
Cât ar fi putut să lingă.

Caligula Imperator
A făcut din cal - senator,
Petru Groza - mai sinistru
A făcut  din bou - ministru.

În ţara asta prefăcută
Căcaţii scriu în loc să pută.
Iar scriitorii adevărați
Sunt daţi afară de căcaţi....

Aici zace Păstorel,
Veşnic şi nemângâiat
Că e prima dată mort
    Fără ca să fie beat... 
  

Zece membri de partid  
 
Zece membri de partid
Visau viaţă nouă
Unul a vorbit în vis,
Şi-au rămas doar nouă.

Nouă membri de partid
De marxism s-au copt!
Unul s-a răscopt din ei,
Şi-au rămas doar opt!

Opt membri de partid
Au trecut la fapte...
Unul a trecut la Tito!
Şi-au rămas doar şapte!

Şapte membri de partid
Fac afaceri grase,
Unul a intrat la zdup
Şi-au rămas doar şase!

Şase membri de partid
Au strigat lozinci,
Unul a strigat greşit
Şi-au rămas doar cinci!

Cinci membri de partid
Când au fost la teatru,
Unul n-a aplaudat
Şi-au rămas doar patru!

Patru membri de partid
Şi cam toţi evrei,
Unul a plecat în Eretz
Şi-au rămas doar trei!

Trei membri de  partid
Vorbeau de război!
Unul a vorbit cam mult,
Şi-au rămas doar doi!

Doi membri de partid
Mândri ca păunul.
Unul a înnebunit,
Şi-a rămas doar unul!

Un membru de partid,
Cel mai lămurit.
A  plecat cu Onete-ul
Şi n-a mai venit!

Zero membri de partid,
Luptă pentru pace.
Că partidul nostru drag 
Ştie el ce face.

Anul 1944 adusese schimbări neaşteptate în situaţia politică şi socială a ţării, subiecte noi de dispută politică, dar și poante bune pentru epigrame, valorificate de Păstorel. În legătură cu această perioadă de creație, profesorul doctor în filologie Elis Râpeanu scrie în teza sa de doctorat, „Epigrama în literatura română”:

„Îndrăzneala acestor poezioare aflate pe buzele tuturor nu putea să rămână fără urmări. Astfel, după căsătoria sa cu doamna Poenaru-Căplescu, în 1953 (la 59 de ani), care a fost până la moartea lui cea mai potrivită tovarăşă de viaţă, scriitorul intră în atenţia organelor de securitate, făcând parte dintre mulţii intelectuali care au de suferit ani de detenţie pentru a-şi fi exprimat liber opiniile. E perioadă grea, în care e supus interogatoriilor şi, până la urmă, arestat. Acest ultim deceniu de viaţă îl apasă, în loc să-l înalţe, pe cel mai spumos umorist român. Atmosfera de hărţuire şi de detenţie nu e propice epigramei amuzante, închinate vinului vechi, bun, domnesc. Îşi pierde parcă aripile râsului, manifestându-şi în publicistică gustul său de cronicar gastronomic”.

George Petrone, preşedintele Academiei libere Păstorel, din Iaşi, afirmă:

„Un neam nu poate pieri, atâta vreme cât îşi păstrează credinţa şi graiul. Acestea sunt santinelele cele mai de temut. Ele nu pot fi doborâte nici de săbii, nici de foc, nici de urgie. Astfel se explică ura neîmpăcată şi dispreţul profund faţă de cotropitorul sovietic şi camarila bolşevică, instalată la putere de invadatori după august ‘44. Epigramele puse în circulaţie la adresa acestora i-au atras şi anii petrecuţi în lagărele comuniste ale lui Gheorghiu Dej şi Petre Groza”.

La pronunţarea sentinței, împotriva lui Păstorel s-au reţinut următoarele:

„Inculpatul a scris după 23 August 1944 o serie de epigrame cu conţinut defăimător la adresa regimului democrat-popular din Republica Populară Română, precum şi poezii, în conţinutul cărora aducea calomnii împotriva unor persoane din conducerea statului şi a Partidului Muncitoresc Român. A susţinut că epigramele ce i se atribuie pe seama membrilor regimului sunt glumeţe, dar nu împotriva regimului, pentru ca apoi să adauge că au fost şi unele ironii, deci împotriva regimului”.

Prin Sentinţa Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară din dosarul nr. 201/1960 din 1 martie, Al. O. Teodoreanu e condamnat la 6 ani închisoare corecţională şi la 3 ani de interdicţie pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Probabil că prin efectul unei graţieri, Păstorel a fost eliberat înainte de a-şi fi ispăşit întreaga pedeapsă.

Din grijă pentru urmaşii lui, Păstorel le-a destăinuit ceva foarte prețios: secretul scrierii unei epigrame bune:

Din coadă versul ca să sune,
Aşează-l bine pe picioare,
Adaugă patru rime bune
Şi nu uita să pui şi sare.

-->