Simboluri masonice explicate + documentar

-->

SIMBOLURI MASONICE EXPLICATE

Echerul și compasul

Sunt simbolurile de bază ale masoneriei, necesare pentru ridicarea unor edificii stabile și drepte. Prin analogie, devin simboluri ale virtuții și conștiinței care duc la perfecționarea spiritului. În această cheie, se poate identifica în echer moralitatea și în compas spiritualitatea. În alți termeni, echerul simbolizează sinceritatea și justețea intenției, a hotărârii și a operei, adică reprezintă o obligație, o normă imuabilă, un „trebuie”, în vreme ce compasul semnifică hotărârea, capacitatea, geniul. În cadrul gradului de ucenic, primul simbol îl controlează pe al doilea, în timp ce în cadrul celui de-al doilea grad, cele două simboluri se echilibrează, iar în al treilea, compasul controlează echerul. Astfel, pe grade, sunt semnificative raporturile dintre cele două puteri.

---

Firul de plumb pentru nivel

Firul de plumb este elementul echilibrului interior și sugerează ideea ascensiunii stabile, liniare, trasând o linie verticală infinită, care duce la perfecțiune. Face aluzie la căutarea transcendentului, dar și la înălțare, lucruri indispensabile unei construcții care se înalță spre o dimensiune superioară. Instrumentul de nivelare (livella), destinat stabilirii perpendicularității, a raportului dintre planul orizontal și cel vertical, simbolizează capacitatea de a construi un sistem de referință și, prin aceasta, de a se îmbogăți spiritual, în timp ce prin alte mijloace, simbolizează destinul comun al morții.

---

Ciocanul și dalta

Ciocanul reprezintă forța voinței, determinarea de fier de a izbuti pentru bine. Dalta simbolizează discernământul, mai precis capacitatea de a distinge părțile utile ale pietrei, esențiale pentru construire, de cele inutile. Combinarea forței voinței cu cea a capacității de a discerne determină perfecționarea treptată a operei. Astfel, în timp ce ciocanul exprimă voința de a obține, dalta simbolizează conștiința a ceea ce trebuie evitat. La o ultimă analiză, cele două instrumente semnifică necesitatea de a uni acțiunea cu gândul.

---

Piatra brută și cea lustruită

În sens general, metafora pietrei este legată de identificarea ei cu însuși masonul. Lucrarea masonică a măsurării și lustruirii pietrei brute corespunde transformării masonului. El face acest lucru pentru a trece de la stadiul diform, inconștient și pasiv al profanului, la stadiul regulat, creativ și conștient al masonului liber. Așa cum piatra brută nu este potrivită pentru edificarea unei catedrale pentru că produce instabilitate și dizarmonie, la fel piatra cubică, regulată și lustruită, se aseamănă în unicitatea ei cu celelalte pietre lucrate la fel și contribuie la ridicarea Templului. Aceasta corelare implică, în consecință, ca  masonul să lucreze pentru binele și progresul țării și al umanității, perfecționându-se și pe sine în același timp.

---

Coloanele
 

Așezate la intrarea în Templu, la vest, în amintirea celor pe care Hiram le-a așezat la intrarea în Templul lui Solomon, coloanele simbolizează dualitatea. Cea cu trei rodii se referă la elementul feminin, la aer, suflul ce alimentează viața, sensibilitate feminină, mercurul înțelepților. Cealaltă, care susține Globul, se referă la elementul masculin, la foc, căldura vitală devoratoare, activitatea, sulful alchimiștilor. Din duplicitatea simbolului coloanei se naște dichotomia între vertical și orizontal, între valorile terestre și cele ale aerului, căutarea contrariilor și a principiilor complementare. Din punct de vedere istoric, în afară de semnificația arhitectonică,coloana are conotațiile înălțimii, ale forței, ale tensiunii, ale robusteții și structurii. Jachin este deci forța, iar Boaz vine, după tradiție, de la numele străbunicului lui David, stâlpul regal, cel ce simboliza în timpul lui Solomon conceptul lui Mishpat, dreptatea. Coloana mai înseamnă perpendicularitate, stabilitate, echilibru, joc controlat al dinamicii între urcuș și coborâș, canal de transmitere a energiilor între baza de sus și cea de jos. Jachin, primul sacerdot al Templului lui Solomon, a dat propriul nume coloanei care simboliza principiul corectitudinii, al dreptății, inspirat din anticul cult solar al locuitorilor Canaanului, care vedeau Zeul-Lumină ce veghea lumea din înălțimi. Pact incontrolabil, fundament al raportului cu divinitatea, stabilitatea simbolizată de coloanele gemene completează rolul fundamentului edificiului interior, pe care masonul trebuie să-l proiecteze și să-l realizeze.

---

Mistria

Instrument al zidarului care servește la îndreptarea materialului pietros, simbolizează binefacerea, precum și dorința de a-l ajuta pe cel care are nevoie. Astfel, ea exprimă bunătatea activă, caritatea, dar și voința ființei umane. Iubirea fraternă, care creează coeziunea între pietre este precum cimentul – moale și capabil să ia orice formă, și mai apoi rezistent, fără a fi rigid, când leagă părțile în interiorul construcției. Mistria servește la amestecarea cimentului până la obținerea amalgamului perfect, la eliminarea excesului - la răspândirea binecuvântării iluminate și a toleranței generoase. Din acest motiv, este instrumentul de alegere al constructorului-zidar în acțiunea sa constantă și pozitivă de edificator activ.

---

Delta

Delta mai este numită și triunghiul lui Solomon. Este un triunghi echilateral, care și-a luat numele după forma majusculă a celei de-a patra litere a alfabetului grecesc. Este reprezentarea geometrică a lui trei (principiul triplicității, extrem de important în simbolistica constructorilor), în tradiție pitagoreică semnificând asceza multiplului către Unul, în cea creștină, trinitatea, iar în multe alte filozofii, divinitatea ca perfecțiune. În Templu, delta luminoasă este așezată în partea de est și are în centru fie litera G, căreia i se dau multiple interpretări (Dumnezeu - God, cunoaștere - gnosi, geometrie, geneză), fie tetragrama ebraică, fie schema pitagoreică, fie ochiul divin – simbol al principiului creator, fie soarele – principiu luminos al vieții.

---

Soarele și Luna

Soarele este asociat cu o serie de valențe simbolice, între care aceea a dinamicii axiale, a corespondenței soare-spirit-foc, aceea a căldurii și adevărului, a purificării, a vitejiei (Soarele este asociat în multe tradiții antice cu Eroul care coboară în fiecare seara în tărâmul morților și iese în fiecare dimineață victorios), a ghidului inimii umane. În sens mai larg, Soarele se identifica cu principiul activ al masculinului, fiind de aceea simbolul originii, al începutului, al rațiunii care luminează tenebrele și iluminează spiritele. Luna simbolizează în schimb principiul feminin, obscurul, intuiția, caracterul schimbător al formelor. Caracterul său este feminin, și astfel întruchipează grija maternă care se manifestă în parcursul său, crescând sau descrescând, reglând zvâcnirile naturii. Dar semnifică și privarea omului care și-a pierdut demnitatea primordială. De asemenea, mai reprezintă și imaginea mediatorului între forțele celeste, pentru că reflectă lumina soarelui și este doamna apelor. În sens masonic, Soarele și Luna reprezintă alternanța și echilibrul între zi și noapte, între alb și negru, între activitate și repaos, dialectica contrariilor.

---

Zodiacul

După etimonul grecesc, zodiac înseamnă „cerc cu figuri de animale”. Conform definiției platonice, era imaginea cerului. În masonerie, zodiacul este folosit ca sistem simbolic și nu are caracter divin sau astrologic, ci înfățișează mai degrabă o viziune cosmologică a universului. Semnele zodiacale sunt reprezentate de-a lungul părții superioare a Templului, semnificând varietatea polimorfă a cosmosului, care se condensează în sinteza terestră. Fiecare grup de semne, după geometria ternară și cuaternară (fiecare element – foc, pământ, aer și apă regrupează trei semne, care reprezintă șapte planete, adică trei plus patru), în succesiunea loc, simbolizează cele trei grade ale Ordinului.

---

Acacia (Salcâmul)

Este cu siguranță cel mai important dintre simbolurile vegetale ale masoneriei, referindu-se la principiul nemuririi gradului de Maestru. Originea acestui simbol este legată de mitul lui Hiram, arhitect al Templului lui Solomon din Ierusalim. După moartea sa, asasinii lui au ascuns cadavrul în pământ, dar pe locul unde a fost îngropat a răsărit un fir de salcâm care ia relevat prezența, simbolizând în același timp și renașterea la o nouă viață. Printre numeroasele etimologii care se atribuie termenului, cea din grecescul a-kakon trimite la absența răutății, la inocență. După Biblie, Arca Unirii era din lemn de salcâm aurit. Sacru la egipteni și arabi, salcâmul este simbolul speranței și al existenței sufletului dincolo de moartea fizică și conservarea energiei indestructibile a vieții.

---

Mozaicul

Mozaicul, pavimentul cu dale albe și negre care se află în centrul Templului, este simbolul binarului, al opoziției între o entitate și alta, între spirit și materie, între adevăr și fals, între bine și rău, între frumos și urât, sugerând în același timp și dinamica interacțiunii contrariilor. Nu face aluzie la dezbinare, ci la dialectica contrariilor din care este formată realitatea: astfel, se nasc conștiința de sine și capacitatea de a te raporta, pentru că nu exiști fără a-l accepta pe celălalt. Cu alte cuvinte, nu se poate ajunge la adevăr dacă nu se pune la îndoială falsul, nu se cunoaște binele dacă nu se pătrunde chiar pe teritoriul răului, nu se obține frumusețea până nu se definește urâțenia. Numai conștiința ca tabla de șah nu are numai pătratele albe sau numai pătratele negre produce efectul armonic al înțelegerii, al corectitudinii, al creației artistice. Mozaicul reprezintă deci o amenințare: nu există niciodată un singur aspect în ceea ce privește posibilitatea de perfecționare.

---

Floarea de nu-mă-uita

Florile de nu-mă-uita sau Myosotis, denumire din limba greacă, însemnând „urechea șoarecelui”, sunt un gen de plante din familia Boraginaceae (plante erbacee, acoperite de peri aspri). Henric al IV-lea a adoptat floarea de nu-mă-uita ca simbol în timpul exilului său, în 1398. Simbolul acestei flori a fost prima oară folosit în francmasonerie de către Marea Lojă zur Sonne (Bayreuth) în 1926, ca emblemă la Conventul din Bremen. După cel de-Al Doilea Război Mondial, floarea a fost utilizată din nou la primul Convent anual din 1948 al Marii Loje Unite a Germaniei. Acum însă reprezintă simbolul tuturor celor care au suferit în numele francmasoneriei, în special în perioada nazistă. Ca pasarea Phoenix, masoneria a renăscut din cenușa Germaniei naziste, ca un tribut adus curajului omului şi durabilității adevăratelor valori. Floarea albastră este metafora-simbol din titlul omonim al unei poezii eminesciene, motiv romantic, ce apare și în finalul acesteia, aparent paradoxal („Ce frumoasă, ce nebună / E albastra-mi, dulce floare!” și „Floare-albastră, floare-albastră! / Totuși, este trist în lume...”).

---

Rigla

Emblema perfecțiunii și a ordinii ce rezultă din acțiunea justă și echilibrată, este din timpuri străvechi instrumentul de comparație a mărimii și de măsurare a armoniei proporțiilor. Citată în Biblie, era chiar și instrumentul cu care divinitatea egipteana Ptah măsura creșterea apelor Nilului și semnifică norma. Oricare era scala utilizată, exista necesitatea comparării lucrării cu niște parametri stabili. Este și simbolul celor 24 de ore ale zilei, dintre care o parte ar trebuie dedicată gândului, una lucrului, una odihnei și una celor care au nevoie de ajutor.

Sursa: http://www.rlathenaeum.com/simboluri-masonice-explicate

Societăți secrete
Consultant: Răzvan Theodorescu
Narator: Florian Pittiș

  

-->