Creaţionism versus evoluţionism + documentare (RO)

-->

CREAȚIONISM VERSUS EVOLUȚIONISM

Viața a apărut accidental... Dumnezeu a fugit de la locul accidentului. Valeriu Butulescu, scriitor

Disputa creaționism/evoluționism durează de când Darwin a uimit lumea cu teoria sa evoluționistă. Această teorie a reprezentat o idee nu neapărat nouă, cât incitantă și șocantă pentru unii – astăzi încă existând contestatari ai întregii teorii evoluționiste. Dar nu Charles Darwin a fost primul care a avut idei evoluționiste. În secolul al XVIII-lea, biologul Maillet susținea ideea că viața biologică se modifică, se adaptează permanent mediului înconjurător. La fel, biologul Lamarck susținea faptul că viața în orice stadiu tinde spre perfecțiune, adică spre o modificare permanentă în sensul supraviețuirii formelor superioare.

Dar înainte de a intra în disputa creaționism/evoluționism să prezentăm pe scurt ideile lui Darwin: potrivit teoriei lui, toate speciile existente pe pământ au evoluat, fiind supuse unor transformări și adaptări treptate la mediu. Astfel, formele cele mai simple de organisme au evoluat până la cele mai avansate. Așadar, strămoșii tuturor organismelor vii, inclusiv ai omului sunt organismele monocelulare. Selecția naturală – idee centrala a teoriei – se referă la transmiterea doar a genelor puternice la urmași în cadrul unei specii, dar și în afara speciilor, ajutând la lupta pentru supraviețuire.

Odată cu lucrarea lui Charles Darwin, „Originea speciilor”, ideea de evoluție prin selecție naturală primește o argumentare științifică, idee care a șocat întreaga societate a timpului său, în special pe creaționiști – cei care, indiferent de religie, susțin originea divină a întregului univers și deci și a omului. Se naște astfel controversa creaționism/evoluționism. Teoria evoluționismului darwinist a fost de multe ori simplificată în mod grosier de către creaționiști – doar pentru a argumenta că nu poate fi reală: numai gândul că omul și maimuța ar fi frați a provocat șoc și repulsie. Astfel, după apariția cărții lui Darwin, evoluționismul a determinat instantaneu numeroase critici, printre care cea că Darwin folosește pentru a explica procese naturale procedee specifice „selecției artificiale”. O altă critică ținea de faptul că se neagă evidența că selecția naturală produce variabilitatea vieții biologice de pe pământ.

Însă tema centrală în controversa creaționism/evoluționism o reprezenta ateismul teoriei. Faptul care a șocat pe cei mai mulți la evoluționismul darwinist a fost că prin această abordare, Dumnezeu își pierdea rolul primordial de creator al Universului, iar ateii aveau de-acum încolo argumentul perfect pentru a-i nega existența. Interesant este că Darwin nu era ateu, deoarece a acceptat posibilitatea ca un anumit creator să fi însuflețit primele forme de viață. El chiar își numește lucrarea „Evanghelia diavolului”, iar la sfârșitul vieții devine creștin. Ateii însă au dobândit o argumentare perfectă pentru a nega existența oricărei divinități.

În continuarea disputei, susținătorii evoluționismului vin cu propriile argumente, printre care similaritățile imposibil de negat dintre organismul omului și cel al mamiferelor: deci omul se trage din animale. O altă idee care susține evoluționismul ține de similitudinea dintre embrionii de om și oricare alt animal (inclusiv peștii) în primele etape ale dezvoltării. O ultimă dovadă a evoluționismului ar fi noile variații ale speciilor, obținute prin experimente genetice.

Bineînțeles că aceste argumente nu au convins, iar în problematica creaționism vs evoluționism au intervenit și unii savanți care, deși atei, au pledat de fapt în favoarea creaționiștilor. Ei au dovedit cu ușurință că aceste critici pot fi întoarse împotriva evoluționismului darwinist. De exemplu, organe similare la om și mamifere au funcții diferite și deci similaritatea nu arată un strămoș comun. Embrionii sunt diferențiați în funcție de specie, fiecare conținând înscris codul ființei ce se va naște, iar studiile genetice arată clar că o specie nu poate proveni dintr-o alta.

Astăzi, este acceptat în general faptul că teoria inițială a evoluționismului nu poate fi considerată sută la sută științifică și reală, deși există o luptă permanentă între creaționiști și evoluționiști. În această dispută, unii susținători ai teoriei evoluționismului au mers până într-acolo, încât au prezentat chiar dovezi false, care să vină în sprijinul teoriei, ajungând în final să-i facă mai degrabă un deserviciu acestei teorii.

Un fals celebru este Ramapithecus – considerat a fi mult căutata verigă lipsă dintre om și maimuță. Existența acestei verigi a fost dovedită la un moment dat prin găsirea în Africa a unor fragmente de falcă și dinți și care, în final, s-au dovedit a fi ale unor cimpanzei!

Un alt fals îl constituie „omul primordial”, omul de Piltdown, descoperit într-o peșteră, mai exact, un craniu ce părea a fi al unui om și o falcă ce părea a fi de maimuță. Abia după 41 de ani de la această „descoperire miraculoasă”, în anul 1953, testarea oaselor a relevat că acel craniu nu conținea fluor, dinții erau umpluți în partea de jos, iar oasele fuseseră tratate cu bicromat de potasiu, pentru a părea vechi! Omul primordial deci era format dintr-un craniu de om obișnuit, lipit de falca unei maimuțe moartă de 50 de ani!

Dar poate cel mai celebru fals folosit în disputa creaționism/evoluționism a fost omul de Neanderthal. Într-o peșteră din valea Neanderthal, Germania, s-a găsit în anul 1856 o relicvă a cărei conformație fizică reprezenta perfect ceea ce așteptau evoluționiștii de la veriga lipsă dintre om și maimuță. Vechimea ei s-a aproximat la 25.000 de ani, iar de atunci, în ciuda anumitor dubii bine întemeiate, omul de Neanderthal a fost considerat dovada palpabilă și de necontestat a realității teoriei evoluționiste. Mult mai târziu, prin anii 1940, s-a demonstrat că acest om-maimuță, această verigă lipsă, era pur și simplu un om normal, care suferea de o malformație a oaselor provocată de lipsa vitaminei D și din această cauză, mergea în poziția atribuită omului-maimuță! În prezent, creaționiștii, nehotărâții și evoluționiștii cad de acord măcar asupra unui aspect: omul de Neanderthal a fost pur și simplu un om obișnuit, trăitor la șes.

Astăzi, disputa creaționism/evoluționism se poartă mai mult în cercuri personale, decât publice. Evoluționismul exercită o fascinație aparte asupra omului. Dacă s-ar putea într-adevăr dovedi că întregul proces de apariție și dezvoltare a vieții a fost pur natural, atunci întreaga noastră viață s-ar schimba: valori, mentalități, morală, religie... devin absolut inutile. Totuși, din cauza lipsei de dovezi și a unor grave lacune în explicațiile științifice, majoritatea persoanelor informate se mențin pe o poziție intermediară: omul a evoluat dintr-o specie inferioară, dar crearea lumii și a acestui proces de evoluție de-a lungul a milioane de ani este o operă divină. Această idee pare a fi calea cea mai rațională, căci, oricât de multe argumente teoretice poate găsi omul într-un sens sau în altul, nu poate și probabil nu va putea niciodată să aducă odată pentru totdeauna o dovadă ultimă, concretă și de necontestat fie în favoarea evoluționismului, fie în cea a creaționismului. Faptul că fanatici religioși îndeamnă la închiderea ochilor în fața unor teorii raționale sau că oameni care vor să pară inteligenți și competenți te îndeamnă să crezi cu ochii închiși o teorie științifică incertă, nu trebuie să influențeze omul rațional. Fiecare e liber să creadă ce dorește, dar întotdeauna e bine să se informeze mai întâi și să nu respingă din start argumentele contrare convingerilor lui inițiale.

Sursa: http://dli.ro/creationism-vs-evolutionism.html

Expelled - No Intelligence Allowed (RO)

Walter J. Veith - De la evoluționist, la creaționist