-->
CORESPONDENȚĂ DE LA BRUXELLES
Nigel Farage: „Buni europeni sunt cei care
fac auzită vocea poporului român la Bruxelles”
Nigel Farage
este un europarlamentar britanic, lider al UK Independence Party şi al grupului „Europa pentru Libertate şi Democraţie” din Parlamentul European. A devenit
celebru prin discursurile sale eurosceptice şi prin criticile tăioase la adresa
unor înalţi oficiali ai Uniunii Europene. Acestora, Farage le reproşează că
stau în luxosul lor turn de fildeş şi că au pierdut orice legătură cu voinţa
democratică şi aspiraţiile reale ale cetăţenilor europeni, care îi plătesc
din banii lor. În primăvara anului 2005, Farage a solicitat Comisiei Europene
să furnizeze informaţii despre cum şi-au petrecut vacanţa unii comisari
europeni. Solicitarea lui a venit după ce ziarul german Die Welt a dezvăluit că preşedintele
Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a petrecut o săptămână pe iahtul
personal al miliardarului grec Spiro Latsis. Cu o lună înainte de această
vacanţă, Comisia Europeană aprobase o solicitare a guvernului elen de a fi
lăsat să ofere ajutoare de stat de peste 10 milioane de euro companiei de
transport maritim a lui Latsis. Nigel Farage a făcut publice de asemenea date
despre dosarul penal al liderului grupului popularilor europeni din Parlamentul
European, Joseph Daul. Datele arătau că Daul fusese urmărit penal în Franţa în
2004 pentru o deturnare de fonduri în valoare de 16 milioane de euro, bani
aparţinând sindicatelor fermierilor francezi. Nigel Farage a fost obligat să
plătească o amendă de 3.000 de euro pentru că l-a descris pe Herman Van Rompuy
drept „carismatic precum o cârpă umedă şi cu înfăţişarea unui funcţionăraş de
bancă”, acuzându-l că, prin deciziile sale în Consiliul European, a devenit „asasinul tăcut al democraţiilor din Europa”.
Personaj
controversat, Farage adoptă deseori accente radicale în discursurile lui
furibund eurosceptice. Critica sa la adresa derapajelor eurocraţiei de la
Bruxelles, câteodată bine ţintită, este însoţită de cele mai multe ori cu
excese de limbaj şi atitudini mult prea radicale. Dar unele aspecte morale şi
politice denunţate de europarlamentarul britanic, făcute din spirit de frondă
şi uneori cu o doză mare de nonconformism politic, pot constitui teme
de meditaţie pentru cei care văd prea în roz instituţiile europene.
George
Bogdan: În România, în vară, a avut loc un referendum pentru
demiterea lui Traian Băsescu. El a încălcat mai multe articole din Constituţia
noastră şi, aşa cum prevede legea fundamentală, după un vot în Parlament,
poporul român poate vota la un referendum pentru demiterea preşedintelui ţării.
Românii au votat, atingând o rată mare de participare, în favoarea demiterii
lui Băsescu. 47% potrivit unor date oficiale, peste 50% potrivit celor care au
votat împotriva lui Băsescu. Comisia Europeană a obligat însă România să
accepte că, fără o rată de participare de 50% plus 1 din totalul celor
înscrişi pe listele electorale permanente, referendumul nu poate fi validat. Şi
referendumul a fost invalidat. De ce unii oficiali de la Comisia Europeană şi
Consiliul European, în special Barroso, Reding și Van Rompuy, au făcut tot
posibilul să îngroape o decizie politică luată de cetăţenii României prin
referendum?
Nigel
Farage: Comisia Europeană şi Consiliul European nu au niciun drept să
dea lecţii de democraţie României, ca de altfel niciunei alte ţări. Aceste
instituţii nu sunt doar nedemocratice, ci și anti-democratice. În ultimii doi ani, ele au subminat constant democraţiile naţionale. Prim-miniştri
aleşi în mod democratic în state europene au fost înlăturaţi de la putere prin
presiunile Bruxelles-ului, fiind înlocuiţi cu tehnocraţi nealeşi prin vot
popular. Este cazul Italiei şi cel al Greciei. Ministerele de Finanţe din
Irlanda, Grecia şi Portugalia au fost practic preluate de o „troică”,
formată din Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar
Internaţional. Provocările la adresa democraţiei în Europa vin, în mare parte,
chiar din partea Uniunii Europene înseşi. Şi, la urma urmei, ce legitimitate
democratică poate avea această Uniune Europeană? Legislaţia UE nu poate fi
iniţiată decât de birocraţii din Comisia Europeană, birocaţi pe care nu-i poţi
alege democratic prin vot şi nici nu-i poţi demite prin vot. Cât despre Parlamentul
European, această faţadă democratică a UE, ce să mai vorbim. În ultimii 10
ani, prezenţa la vot la alegerile pentru Parlamentul European a fost în
vertiginoasă scădere. La ultimul scrutin europarlamentar din 2009 s-au prezentat
doar 43% din electoratul total al UE. De aceea spun că Uniunea
Europeană nu are legitimitate democratică.
George Bogdan: De unde provine această
atitudine arogantă şi autoritară a unor personaje politice precum Viviane
Reding, Jose Manuel Barroso şi Herman Van Rompuy, funcţionari plătiţi până la
urmă din bani publici?
Nigel Farage:
Aroganţa şi atitudinea autoritară a acestor indivizi provine din
faptul că ei nu au fost aleşi direct de către cetăţenii Europei şi pentru că nu
pot fi eliminaţi prin vot popular. Cine din Europa auzise de Hermann Van Rompuy
înainte ca el să fie numit preşedinte al Consiliului European? Între timp, a
devenit unul dintre cei mai puternici oameni din Europa. Această situaţie mi se
pare foarte periculoasă. Dar ar mai trebui să fim surprinşi?
Uniunea
Europeană a fost cea care a ignorat „Nu-ul” categoric al olandezilor şi francezilor când s-a pus problema ratificării prin referendum a Constituţiei
Europene în 2005. Uniunea Europeană a fost cea care a ignorat complet în 2008
votul negativ al irlandezilor la referendumul privind ratificarea tratatului
european, rebotezat „Tratatul de la Lisabona”, forţându-i să voteze „Da” în
cadrul unui alt referendum, în 2009. Baroneasa Catherine Ashton, vicepreşedinta Comisiei Europene şi şefa Serviciului de Acţiune Externă al UE, are un
salariu de 312.000 de euro pe an (aproximativ 26.000 euro pe lună) și controlează
aproape 4.000 de funcţionari, cheltuind peste jumătate de miliard de euro pe
an. Ea este o persoană care nu a fost nici măcar o singură dată votată de către
cetăţeni pentru a ocupa funcţii publice. O asemenea situaţie reprezintă un
afront violent adus valorilor democratice. Elitele din Bruxelles conduc
popoarele Europei cu un dispreţ total. Ei nu au niciun interes să ceară opinia
cetăţenilor europeni, când pot foarte simplu s-o ignore. Şi, după cum am văzut
deja în Franţa, Olanda şi Irlanda, în cazul în care popoarele dau un
răspuns „greşit”, neconvenabil birocraţilor, opinia lor va fi în cel mai bun
caz ignorată, iar, în cel mai rău caz, atacată frontal.
George Bogdan: Presa a descoperit
recent că preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, a participat la
diverse reuniuni ale extremiştilor flamanzi. Ce părere aveţi despre asta?
Nigel Farage: Absolut nimic despre
Hermann Van Rompuy nu mă mai surprinde. El este cel care, în calitate de
preşedinte al parlamentului belgian, a dat ordin să fie încuiate uşile acestui
for, astfel încât parlamentarii să nu poată intra ca să voteze pe marginea unei
probleme importante. Tratează democraţiile naţionale cu un dispreţ afişat. Van
Rompuy este un pericol real pentru voinţa democratică a poporului român. Nu
uitaţi că el a fost cel care, plin de zâmbet, a dat mâna cu dictatorului libian
Gaddafi la Summit-ul UE-Africa, în 29 noiembrie 2010. Nu ştia Van Rompuy ce tip
de om era Gaddafi? Van Rompuy ştia că Gaddafi a fost cel care a declarat războiul
sfânt împotriva Elveţiei, după ce cetăţenii acestei ţări au votat interzicerea construirii de moschei şi minarete pe teritoriul elveţian. Gaddafi a
fost un jihadist. El a şantajat ţările din Uniunea Europeană spunând că, în cazul în
care acestea nu-i vor da 5 miliarde de euro, va inunda continentul european cu
imigranţi africani. Gaddafi a fost cel care l-a îmbrăţişat pe teroristul care a
provocat atentatul de la Lockerbie şi a ameninţat Marea Britanie că, dacă nu-l
eliberează pe Al-Megrahi, va abate un val de teroare asupra britanicilor.
Gaddafi a fost cel care a găzduit criminali condamnaţi de justiţia internaţională.
Colonelul Gaddafi a fost genul de om căruia politicienii cu adevărat democraţi
n-ar fi trebuit să-i arate simpatie şi sprijin. L-am somat pe Hermann Van
Rompuy să-şi ceară scuze pentru faptul că s-a întâlnit cu Gaddafi şi că a
strâns mâna acestui dictator. Van Rompuy nu are niciun drept să dea lecţii
de democraţie guvernelor europene alese în mod democratic. I-am spus lui Van
Rompuy direct în faţă, în februarie 2010, că e
periculos, şi că n-am nicio îndoială că intenţia lui e aceea de a fi
asasinul tăcut al democraţiei europene, precum şi al statelor naţionale
europene. Ei bine, evenimentele au demonstrat că am avut dreptate. Van Rompuy
este un duşman al democraţiei naţionale în România.
George Bogdan: Mulți din adversarii
dvs. spun că aţi fi împotriva Europei. Impresia mea e că aveţi de fapt o
altă idee despre cooperarea şi solidaritatea europeană decât cea a majorităţii
birocraţiei de la Bruxelles. Aţi putea explica, vă rog, pentru publicul din România
pe cine anume ţintiţi cu criticile dvs. faţă de concepţia actuală despre
Europa, concepţie emanată din birourile eurocraţilor de la Bruxelles?
Nigel Farage: Buni europeni sunt cei
care se străduiesc să restabilească democraţia naţională şi cei care se asigură
că vocea poporului român se face auzită la Bruxelles. Buni europeni sunt cei
care mențin diversitatea culturală a Europei, cei care sunt mândri de ceea
ce sunt, mândri de locul de unde provin şi fericiţi să împărtășească
cu alţii realizările ţărilor lor. Buni europeni sunt cei care apără dreptul
ţării lor la autodeterminare democratică şi care se ridică împotriva controlului
birocratic impus de la Bruxelles. Oamenii din România au experimentat înainte
ce înseamnă un regim dictatorial. Vă sfătuiesc ca acum să nu permiteţi unei
dictaturi birocratice să vă confişte ţara prin intimidare sau mită. În forma sa
actuală, o Uniune Europeană federalizată fantezist va muri strânsă ca într-o
menghină, între furia contribuabililor din nordul Europei, nemulţumiţi că sunt
obligaţi să plătească din banii lor salvarea proiectului euro, și revolta cetăţenilor sărăci şi şomeri din sudul Europei, îmbolnăviţi
de regimul de austeritate la care au fost supuşi ca nişte cobai, prinşi fiind
şi ei în închisoarea economică a euro. Euroscepticismul este în creştere în
Europa de Nord şi de Sud, din motive foarte diferite, dar la fel de valabile.
Pentru un număr tot mai mare de oameni, devine din ce în ce mai clar că democraţia
naţională şi statutul de membru al Uniunii Europene sunt incompatibile. Ceea ce
aş vrea să văd în Marea Britanie, dar şi în fiecare ţară din Europa, este un
divorţ pe cale amiabilă de actuala Uniune Europeană şi ajungerea la
situaţia în care popoarele din Europa vor putea coopera și face comerţ fără a mai fie nevoie să fie conduse de la Bruxelles de
birocraţi puternici, nealeşi democratic.
Troica globalistă...
Să
rupem Zona Euro și să restabilim demnitatea umană
Să rupem Zona Euro și să restabilim demnitatea... de f100003318239252
Să rupem Zona Euro și să restabilim demnitatea... de f100003318239252
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Dar mai întâi, rețineți: A comenta pe acest blog (ca și pe oricare altul) este un privilegiu, nu un drept. De aceea, vă rugăm:
- Referiți-vă, pe cât posibil, doar la subiectul postării.
- Folosiți un limbaj decent.
- Dacă intrați în polemici cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
- Pentru mesaje de interes personal adresate administratorilor blogului (schimb de link, propuneri de colaborare etc.) folosiți formularul de CONTACT, aflat în partea de sus a paginii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe nu vor putea fi publicate.
Vă mulțumim și vă așteptăm cu interes opiniile și sugestiile.