Dr. Călin Mărginean - Antioxidanții - armata organismului + VIDEO

ANTIOXIDANŢII – ARMATA ORGANISMULUI
dr. Călin Mărginean

Război chimic (ne)declarat împotriva sănătății noastre - radicalii liberi

Teoria radicalilor liberi (RL) a fost avansată în urmă cu 50 de ani de către dr. Denham Harman. Aceştia sunt atomi sau molecule care conţin un electron desperecheat. Prezintă o mare instabilitate şi agresivitate chimică, fiind foarte activi din punct de vedere biochimic, deşi durata lor de viaţă e de câteva milionimi de secundă. Sunt capabili să reacţioneze în organismul uman cu orice structură moleculară întâlnită în cale. RL nu atacă o singură dată, ci printr-o reacţie în lanţ; au capacitatea unică de a se reproduce/perpetua iar şi iar, adesea devastând totul în calea lor. Radicalii liberi pot distruge lipidele membranare de protecţie, proteinele, ducând chiar şi la alterarea materialului genetic (ADN-ul nuclear). Alterările produse prin RL sunt prezente/vizibile atât la suprafaţă (piele), cât şi în profunzime (membrane celulare, material genetic). Cei mai nocivi radicali liberi sunt: superoxidul (O2-), peroxidul (-O-O-), hidroxilul (OH-), nitritul (NO2-), nitratul (NO3-), oxigenul singlet (O2), ozonul (O3). RL cel mai răspândit este anionul superoxid (O2-). El este capabil să reacţioneze cu H2O2, generând extrem de puternicul ion OH-, mai puternic chiar decât O2-. Surse de RL: fumatul, stresul, aerul poluat cu fum, praf industrial, gaze de eşapament, radiaţiile ionizante (razele ultraviolete, razele X, exploziile atomice, radiaţia cosmică), consumul crescut de alcool, stările inflamatorii, metabolismul energetic (oxidarea mitocondrială), exerciţiul fizic (cu cât este mai intens, cu atât mai mulţi RL generează!), prăjelile, fripturile, expunerile intempestive la soare, bronzarea artificială, sursele de oxigen atomic (hipocloriţii, dicromaţii, permanganaţii, cloraţii, percloraţii, ozonul), unii agenţi oxidanţi utilizaţi în industria alimentară drept conservanţi (nitraţii, nitriţii, sulfaţii, tiosulfaţii, sulfiţii, fosfaţii, metabisulfaţii, fosfiţii, radicalii fenoxi-), medicamentele citostatice, benzpirenul, metilcolantrenul etc.

În timpul activităţii fizice intense, cantitatea de radicali liberi creşte de peste 50 de ori; dar tot în timpul exerciţiului fizic are loc cea mai importantă sinteză de antioxidanţi endogeni. Radicalii liberi sunt tamponaţi eficient de propriul nostru organism cât suntem tineri. Cu trecerea anilor, eficienţa sistemelor de inactivare a acestora scade. RL generaţi în interiorul organismului dăunează membranei celulare, la fel ca şi cei declanşaţi de mediul poluat, dar nu numai. Când cantitatea de radicali liberi netamponaţi este mare, suntem în faţa fenomenului numit „stres oxidativ”. Analiza stresului oxidativ se poate măsura prin intermediul testului D-Room, prin care se determină nivelul plasmatic al RL. A fost creată şi o măsură a puterii antioxidante a unor vegetale, numită ORAC (oxigen radical absorbance capacity). Pentru a se menţine în formă, un om trebuie să introducă zilnic în organism o cantitate de vegetale care să-i asigure un optim de peste 5000 unităţi ORAC.

RL neanihilaţi, au fost asociaţi cu o mulţime de boli (cancerul, unele afecţiuni pulmonare şi degenerative, boli cardiovasculare, dar şi reumatice, unele boli autoimune), dar şi cu funcţionarea defectuoasă a sistemului nervos şi imunitar, afectarea vederii, echilibrului glicemic prin “lovirea” pancreasului, calviţia androgenetică (lista cuprinde cca 50 de boli şi nu este nici pe departe încheiată!). Cele mai sensibile organe la acţiunea RL sunt cristalinul, pancreasul, celulele nervoase şi vasele de sânge. Din fericire, organismul este dotat cu o adevărată armată de antioxidanţi, care au capacitatea de a inactiva RL, oprind apariţia unor boli şi încetinind procesul de îmbătrânire. Fără un sistem special de rezistenţă la RL, apariţia chiar şi a unei cantităţi infime de RL ar fi fatală, pentru că ei pur şi simplu trec de la celulă la celulă, distrugându-le stratul superficial şi pe cel profund, până când toate devin incapabile de supravieţuire. Antioxidanţii constituie un factor major de menţinere a sănătăţii şi un factor esenţial pentru longevitate.

Antioxidanţii (AO) sunt compuşi naturali (exogeni), sau produşi de organism (endogeni), care au posibilitatea de a reduce/anihila efectele toxice ale radicalilor liberi, de a neutraliza moleculele de oxigen instabile, ajutând corpul să nu-i fie distruse celulele. AO lucrează în echipe bine sincronizate şi în interrelaţie: când unul este distrus, îl reciclează imediat ceilalţi antioxidanţi. AO sunt substanţe sacrificate pentru protejarea unor molecule de importanţă biologică (ADN, enzime, membrane), ele fiind prima ţintă în calea radicalilor liberi, pe care îi transformă în substanţe mai puţin nocive, iar dacă sunt în cantitate suficientă, au capacitatea de a-i anihila. Dacă efectele RL şi ale fenomenelor pro-oxidante predomină, vorbim de îmbătrânire, boală, sau moarte. Şi invers, dacă predomină efectele şi cantitatea de AO, vorbim despre sănătate, strălucire şi tinereţe. În special, dar nu exclusiv, fructele şi legumele sunt considerate ca având efecte antioxidante. Pentru a avea un efect benefic asupra sănătăţii, ar trebui consumate cel puţin 500 g/zi din aceste alimente. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă consumul a cel puţin 400 grame pe zi, dintre care minimum 50 g ar trebui să fie plante leguminoase, nuci şi seminţe. Agenţia Internaţională pentru Cercetarea Cancerului recomandă consumul zilnic a 600-800 g de fructe şi legume/zi/persoană, indiferent de anotimp.

Dr. Călin Mărginean - Antioxidanții

Puterea antioxidantă a unor uleiuri esenţiale (în unităţi ORAC/100 ml produs)
 

1.078.687 - cuişoare
379.800 - iarba de smirnă
298.300 - coriandru
238.400 - fenicul
221.000 - salvie muscat
218.600 - muşeţel
169.000 - cedru
160.400 - trandafir de damasc
159.590 - cimbru
158.100 - nucşoară
153.007 - oregano
134.300 - roiniţă
130.900 - măghiran
130.000 - ylang ylang
113.200 - ulei din lemn de trandafir
103.440 - scorţişoară
101.000 - năpraznic
99.300 - ghimbir
98.900 - dafin
83.000 - eucalipt
82.400 - chimion turcesc
79.700 - piper negru
69.200 - lămâia verde kafru
61.900 - sânziana de grădină
55.900 - coada şoricelului
54.000 - busuioc
47.900 - brad argintiu
37.900 - tarhon
37.300 - mentă
35.600 - mărar
30.300 - ţelină
26.500 - mandarină
25.400 - mirt

18.898 - portocală

Puterea antioxidantă a unor alimente (în unităţi ORAC/100 g produs)

70.000 – cireşe Acerola (foto)
26.000 – pudră de cacao neprelucrată
25.300 – fructul de lyci
5770 – prune uscate
5216 – 1 pahar de must de struguri negri
3307 – rodie
2830 – struguri negri
2400 – afine
2036 – mure
1939 – usturoi
1770 – varză                                                                           
1540 – fragi
1506 – noni
1274 – 1 pahar suc de grepfrut roşu
1260 – spanac
1220 – zmeură
1150 – bostan galben
1142 – 1 pahar suc de portocală
980 – varză de Bruxelles
949 – prune negre
909 – spanac fiert
890 – broccoli
840 – rădăcină de sfeclă
782 – avocado
739 – struguri roşii
710 – piper roşu
670 – cireşe
610 – kiwi
503 – fasole
460 – struguri albi
450 – ceapă
400 – boabe de porumb
390 – vinete
385 – conopidă
375 – mazăre congelată
300 – cartofi
295 – napi
265 – salată (lăptucă)
250 – pepene galben
210 – banană
207 – măr
205 – tofu de soia
200 – morcov
200 – fasole urcătoare
195 – tomată
175 – piersică
170 – caisă
110 – pară
100 – pepene roşu
75 – ţelină
60 – castravete

RESVERATROLUL – miraculosul colorant negru

Este cel mai puternic antioxidant  natural cunoscut. Există într-o cantitate de 50-100 mg/g în pieliţa de strugure, mai mult decât dublul oricărei alte surse identificate. Se găseşte în general în fructele de culoare violet - neagră (dar nu numai): sucul de struguri negri, sâmburii de struguri, dude, mure, coacăze, prune, afine, fragi, alune, dar şi în varza de Bruxelles, care poate fi mâncată şi fiartă.

Funcţii:
• Are un efect direct de distrugere tumorală, acţionând împotriva oricărui tip de localizare tumorală, dar şi asupra celor hormono-dependente (sân, ovar, testicul, ficat, stomac).
• Blochează formarea de vase de sânge în jurul tumorii şi metastazarea celulelor maligne
• Conferă o protecţie deosebită materialului genetic nuclear (ADN), ferindu-l de mutaţii
• Are un potenţial antioxidant de 50 de ori mai mare decât vitaminele C şi E la un loc
• Este de 10-20 de ori mai puternic decât vitamina E în protecţia anti-oxidativă a LDL-colesterolului
• Scade nivelul sanguin al colesterolului total şi al trigliceridelor
• Este un vasodilatator arterial
• Se opune expansiunii fibroase a cicatricei post-infarct miocardic
• Are capacitatea de a inhiba agregarea plachetară indusă de trombină şi ADP
• Are efecte antivirale (virusurile hepatice, dar nu numai), antialergice (inhibă eliberarea histaminei), antibacteriene şi antiinflamatoare
• Măreşte elasticitatea articulaţiilor, stimulând sinteza fibrelor de colagen (având şi rol cosmetic)
• Preîntâmpină ridarea şi îmbătrânirea pielii, menţinându-i elasticitatea şi tinereţea
• Efect protectiv în Alzheimer şi în alte boli neuro-degenerative; împiedică distrugerea neuronilor
• Resveratrolul poate reduce dezvoltarea melanomului malign, poate distruge cancerul de sân şi poate micşora nivelul colesterolului total sanguin
• Creşte durata de viaţă şi potenţialul reproductiv la animalele pe care a fost testat (15-30%)
• Se comportă şi ca un fitoestrogen (vezi soia)
• Previne şi combate eficient osteoporoza.

LICOPENUL – uimitorul colorant roşu (alte denumiri: licopena, licopina)

Este cel mai important reprezentant al familiei carotenoizilor. Este singurul antioxidant a cărui cantitate sporeşte de 4-6 ori prin fierbere (bulionul, pasta de roşii). Licopen întâlnim în aproape orice aliment de culoare roşie:  tomate, căpşuni, grepfrut roşu, ardei iute şi capia, gogoşari, guava, papaya, ulei de cătină, struguri. Cea mai mare cantitate de licopen se găseşte în tomate (300-400 mg/kg); pentru calităţile cromatice, gustative şi medicinale ale lor, italienii le-au denumit pomo d’oro (măr de aur), iar germanii Paradiesapfel (mărul paradisului). Din cauza înapoierii culturale şi a conservatorismului prost înţeles, tomatele au fost introduse şi cultivate la noi în ţară abia în urmă cu un secol! Uleiul de măsline amplifică substanţial absorbţia licopenului; roşiile au efect antioxidant scăzut în medii apoase, în timp ce mediile lipidice îl fac puternic reactiv şi biodisponibil.

Funcţii:
• Licopenul modifică profilul acizilor graşi din plasma umană
• La concentraţii relativ scăzute, licopenul protejează celulele, membranele celulare şi ADN
• Are o capacitate antioxidantă de 10 ori mai puternică decât vitamina E
• Este o substanţă cu efecte antitumorale în general, şi specific în cancerul de prostată, sân, vezică urinară, pancreas, cervical, ovarian, uterin, intestinal, plămâni, piele
• Unii cercetători afirmă că forţa licopenului este aşa de mare încât ajunge o singură roşie mâncată zilnic, pentru a ne da o protecţie antitumorală sigură şi totală pentru tot restul vieţii.
• Reduce semnificativ riscul aterosclerozei (incidenţa infarctului miocardic scade cu 20-50% la persoanele ce consumă frecvent fructe şi legume bogate în licopen) şi procesele de îmbătrânire celulară
• Alături de vitaminele C şi E, previne degenerescenţa maculară şi reduce riscul de cataractă cu 50%
• În licopen se pun speranţe mari în prevenirea bolilor neoplazice, degenerative şi bolii Alzheimer

BETACAROTENUL, sau minunea de culoare galbenă

Betacarotenul aparţine familiei carotenoidelor (apocarotenalul şi nu betacarotenul este responsabil de colorarea în galben-portocaliu a alimentelor care-l conţin!) A fost asociat decenii întregi cu vitamina A, deoarece în organism este transformat rapid în aceasta. Astfel s-a purces la utilizarea betacarotenului ca supliment, iar astăzi este de departe cea mai cunoscută şi cea mai cercetată carotenoidă, dar niciunul din suplimentele studiate nu au avut acţiunea betacarotenului. E posibil ca, indiferent de conţinutul suplimentelor, acestea să interacţioneze cu absorbţia betacarotenului natural şi cu carotenoidele conţinute în dietă. Este de asemenea posibil ca, în loc de un efect antioxidant, să existe unul pro-oxidant. Vitamina A, luată constant perioade îndelungate, în doze mari, prezintă riscuri notabile, însă precursorul său, betacarotenul se pare că nu prezintă nici un risc, chiar la doze mamut (de 100 de ori doza zilnică); majoritatea fructelor şi legumelor conţin cantităţi mult mai mari de betacaroten decât vitamină A. Carotenoizii au efecte identice cu ale vitaminei A, dar riscul dezvoltării unei intoxicaţii este aproape nul, la doze enorme. Necesar: 5000-8000 UI = 2-3 mg/zi (un morcov mediu conţine ceva mai mult de 10.000 UI)

Funcţii:
• Antiinfecţioasă
• Substanţă antioxidantă redutabilă
• Atenuează mult simptomele şi efectele secundare ale curelor citostatice şi/sau radioterapice
• Reglementează somnul şi tensiunea arterială
• Frenator folicular în sindromul premenstrual
• Stimulează şi creşte sinteza progesteronului
• Stimulează creşterea osoasă şi dentară; ajută la formarea smalţului dentar
• Utilă în tratamentul retinitei pigmentare
• Asigură vederea normală şi protecţia epiteliilor.

• Rol important în reproducere
• Stabilizează membranele celulare
• Stimulează ARN-ul mesager şi sinteza unor proteine şi glico-proteine
• Determină secreţia lizozimului salivar
• Este un antagonist tiroidian
• Protector împotriva radiaţiilor de orice fel
• Împreună cu vitamina C, reduce mult secreţia de mucus bronşic la astmatici şi la bronşiticii cronici
• Utilă în tratamentul calviţiei androgenice, a ridurilor şi a acneei juvenile
• Îmbunătăţeşte toleranţa corpului la grefe
• Scade riscul dezvoltării unor boli cardiovasculare la persoanele care asociază şi un stil de viaţă sănătos; reduce semnificativ frecvenţa infarctului miocardic, recuperarea post-infarct este de mai scurtă durată, iar riscul recidivelor este mai mic. Acelaşi efect îl prezintă şi Coenzima Q10
• Este vitamina longevităţii, întârziind mult apariţia senilităţii
• Protejează ADN-ul celular de acţiunea nocivă a toxinelor

Surse de betacaroten (mg/100 g produs): lucernă, morcov, migdale, salată, măceşe, alune, arahide, spanac, varză, sfeclă roşie, mango, papaya, pătrunjel, nucă, pepene galben, caisă, măsline, tomate
Alte surse: ulei de cătină, germeni de grâu, leguminoase, rădăcinoase, citrice, prune, usturoi, ceapă, fasole verde şi tot ce este verde, zmeură, pere, mere, smochine, creson, mazăre, bostan, dude, gutui, avocado, nap, castane, cireşe, banane, castravete, ananas, coacăze, mei, ovăz, orez, păpădie, struguri, ţelină, aloe...

Diareea cronică, medicaţia de scădere a colesterolului, uleiul mineral, contraceptivele orale, alcoolul, fumatul, stresul, sarcina şi alăptarea, hepatitele şi ciroza hepatică generează deficite semnificative de vitamină A.

LUTEINA

Este un alt membru al familiei carotenoizilor (lutheus = galben). Surse de luteină: lobodă, salată, spanac, dovleac galben, rubarbă,praz, mazăre, vegetale verzi şi orice fruct sau legumă care are culori intense. Efectul luteinei este amplificat de licopen.

Funcţii:
• Se fixează în special la nivelul retinei, în special a maculei (pata galbenă) şi la nivelul cristalinului
• Cercetările privind degenerarea maculei la vârste înaintate au dovedit rolul protector important al luteinei (6 mg/zi luteină, timp de 6 luni, scade incidenţa degenerării maculei cu 43%)

• Există posibilitatea prevenirii cataractei prin utilizarea de AO, dar mai ales prin luteină

• La diabetici şi hipertensivi protecţia prin luteină este excepţională la nivelul arterelor retiniene
• Efectul antioxidant al luteinei se manifestă nu numai la nivelul aparatului vizual, dar şi al altor organe, precum şi în cadrul unor lanţuri metabolice, putând fi utilizată cu rezultate bune de către toţi cei cărora li s-a recomandat consumul de AO (în prevenirea bolilor cardiovasculare, cancerului etc.)

• Oxidarea grăsimilor este inhibată în cea mai mare măsură de luteină, cu consecinţe deosebite în serul sanguin şi la nivelul ochiului; scade colesterolul sanguin.

Alţi carotenoizi mai puţin cunoscuţi

Zeaxantina
Are culoarea galbenă. Surse: boabe de porumb, ardei roşii, mango, portocale, spanac, gălbenuş de ou (în general, acolo unde există şi betacarotenul). Previne degenerescenţa maculară a retinei alături de luteină (în special datorită capacităţii de a filtra lumina ultravioletă şi albastră) şi cataracta.

Cantaxantina
Are o culoare roşie intensă. Surse: ciupercile comestibile, păstrăv de mare, creveţi de bună calitate şi crustacee. Este un colorant alimentar, cu termostabilitate ridicată şi nu este fotosensibilă.

Apocarotenal
Imprimă culoarea portocalie spre roşu a alimentelor. Surse: citrice (în special în mandarine), legume verzi (în special în spanac) şi ţesutul animal. Este o provitamină A, ca şi b-carotenul. Are jumătate din activitatea vitaminei A şi a b-carotenului.

Acidul apocarotenal

Nuanţele de culoare obţinute de esterul acidului apocarotenal din alimente variază de la galben-lămâie până la galben-orange. Surse: este larg răspândit în natură, în special în plante, cum ar fi citricele, legumele verzi, iarba, lucerna, dar şi gălbenuşul de ou. În organismul uman, este parţial convertit în vitamina A prin oxidare, contribuind la furnizarea de vitamina A.

Picnogenolii
Picnogenoli este o denumire generică mai corectă decât picnogenol, deoarece defineşte un grup de substanţe înrudite (şi nu una singură), cu efecte sinergice, înmănuncheate. Aparţin familiei polifenolilor, clasei flavonoidelor. Este un complex de substanţe (proantocianine) printre care se menţionează: acidul cafeic, ferulic, fenolic, catechina, epicatechina etc. Surse: seminţele de struguri, extractul de pin maritim, scoarţa de salcie, aloe vera, ceaiul verde, viţa nobilă, unele fructe şi verdeţuri.

Picnogenolii au demonstrat o putere de peste 30 de ori superioară vitaminelor A, C şi E la un loc în combaterea radicalilor liberi, în menţinerea integrităţii membranelor celulare, a ADN-ului, împiedicând peroxidarea lipidică. Au efect antioxidant excepţional faţă de ionul superoxid, inhibând şi enzima generatoare a acestui RL - xantin-oxidaza. Picnogenolii, împreună cu vitaminele A,C şi E, duc la o puternică acţiune antioxidantă. Contribuie la reglarea tonusului muscular al arterelor. Participă la sinteza lichidului biliar şi la eliminarea bilei din vezica biliară (efect colecistochinetic). Reduc formarea nitrosaminelor. Au efect hepatoprotector în caz de intoxicaţie prin expunere la solvenţi organici. Întăresc peretele capilar, menţinându-i elasticitatea şi integritatea. Posedă o activitate de protejare a materialului genetic, dar şi antitumorală directă. Imunostimulator de excepţie. Efectele sale benefice au fost studiate în bolile degenerative cardiovasculare, fragilitatea capilară, insuficienţa venoasă periferică. Nu prezintă efecte adverse pe termen lung, fiind lipsit de toxicitate. Protejează împotriva căderii părului. Previne şi combate retinopatia diabetică şi non-diabetică.

Acidul ascorbic (vitamina C)
Vitamină hidrosolubilă, cea mai termolabilă şi fotosensibilă dintre toate vitaminele. Nu poate fi sintetizată de organismul uman şi nici de cel al cobaiului. Surse: măceşe, ardei gras, coacăze, kiwi, pătrunjel frunze, hrean, măcriş, tarhon, mărar, varză, citrice, căpşuni.
• Substanţă antioxidantă extrem de puternică, cu moleculă mică
• Prima vitamină în lupta antibacteriană şi antivirală, a doua vitamină în lupta anticancer
• Întăreşte peretele vascular
• Fixator de calciu mai puternic decât vitaminele D
• Scade colesterolul total şi creşte HDL-C (colesterolul bun)
• Previne şi distruge placa de aterom
• Previne cataracta, îi opreşte evoluţia şi chiar determină regresia ei
• Creşte longevitatea şi scade numărul deceselor de orice cauză
• Indispensabilă pentru absorbţia fierului
• Măreşte rezistenţa organismului la efort
• Cresc performanţele intelectuale şi indicele IQ (alături de vitamina B1)
• Asigură integritatea tegumentelor şi mucoaselor
• Fortifică musculatura şi ţesutul conjunctiv
• Stimulează eliminarea plumbului din oase
• Participă la sinteza colagenului
• Rol desensibilizant (antialergic)
• Grăbeşte vindecarea hepatitelor acute; opreşte evoluţia celor cronice spre ciroză sau cancer hepatic

Complexul vitaminic E

Nu este vorba de o singură substanţă, ci de cel puţin 8: tocoferol şi tocotrienol + bioflavonoide.
Surse: ulei de germeni de grâu, ulei de floarea soarelui, migdale, ulei de măsline, soia, nuci, germenii de grâu, măsline, zmeură, salată, ardei, avocado, spanac, piersici, uleiul de cătină, creson, polen, pătrunjel, aloe vera, mazăre, ridiche neagră, seminţe de in, bostan şi floarea soarelui, roşii, alune, arahide, drojdii.

Observaţie: Orice aliment ce conţine vitamina E, va conţine automat şi vitaminele D şi F! Clorul, pastilele cu fier anorganic şi anticoncepţionalele orale necesită cantităţi mari de vitamină E, deoarece o inactivează; medicaţia hipocolesterolemiantă, uleiul mineral folosit ca laxativ, fumatul, sarcina şi alăptarea, pancreatitele, hepatitele, boala Crohn se însoţesc de deficite de vitamina E!

• Este un antioxidant  excepţional, ocrotind de oxidare acizii graşi nesaturaţi, vitaminele A şi C din lumenul intestinal, dar şi membranele celulare. Ne protejează şi de efectele oxidante remarcabile ale ozonului, smogului, de radiaţii şi de efectele nocive ale chimioterapiei (alături de vitamina A)
• Protejează vitamina A de oxidare şi globulele roşii de factorii hemolitici
• Potenţează funcţiile vitaminei C (evident în cataractă)
• Grăbeşte vindecarea arsurilor şi a rănilor
• Are calităţi diuretice şi hipotensoare
• Diminuă frecvenţa crizelor epileptice la copii; se pare că e utilă şi în tratamentul bolii Parkinson
• Vitamină antitumorală redutabilă, specifică şi pentru cancerele prostatic, col uterin, sân, pulmonar
• Intervine în metabolismul şi în sinteza acizilor nucleici şi a proteinelor
• Măreşte capacitatea funcţională a muşchilor, ameliorând circulaţia capilară şi utilizând optim oxigenul la acest nivel. Este implicată şi în producerea de energie la nivel celular
• Asigură buna funcţionare a aparatului reproducător şi este esenţială pentru sistemul nervos central
• Are proprietăţi anticoagulante, inhibând agregarea plachetară
• Funcţiile acestei vitamine sunt potenţate de prezenţa seleniului, şi asta preponderent în cancer.
• Creşte producţia de interleukină 2, la rându-i stimulatoare a producţiei de limfocite T
• Scade LDL-colesterol (în special în prezenţa vitaminei A), crescând în schimb HDL-colesterol.
• Aportul corespunzător de vitamină E reduce frecvenţa şi amplitudinea crizelor de angină pectorală

Acizii graşi omega-3

Surse: ulei de in, soia, nucă, spirulină, uleiul unor peşti marini (somon, hering...)
Sursele de origine vegetală conţin doar reprezentantul inferior al clasei (ALA), în vreme ce uleiurile de peşte conţin toţi reprezentanţii (ALA, EPA şi DHA), alături de cantităţi importante de colesterol.
• Scad colesterolul total sanguin şi LDL-colesterol (colesterolul rău) care este extrem de aterogen;  produc o creştere uşoară a HDL-colesterol (colesterolul bun).
• Au un efect antitrombotic
• Scad fibrinogenul şi agregarea plachetară şi cresc timpul de sângerare
• Reduc întinderea zonei de necroză cardiacă postinfarct recent
• DHA e esenţial pentru dezvoltarea sistemului nervos, a retinei şi a sistemului imunitar al copilului
• DHA şi ALA sunt constituenţi importanţi ai membranei neuronale şi a vaselor de sânge din creier. În stările asociate cu deficitul lor, se întâlneşte o încetinire a creşterii staturo-ponderale, leziuni ale pielii, degenerescenţă a organelor interne, o funcţie vizuală anormală şi chiar neuropatie periferică
• Întârzie şi reduce simptomele senilităţii prin blocarea generării de radicali liberi de natură lipidică
• Acţiune anti-mutagenă şi de protejare a materialului genetic
• Modulatori deosebit de puternici ai răspunsului imun
• Efecte importante în bolile autoimune, infecţii virale şi/sau bacteriene, cancer, SIDA
• Au capacitatea de a distruge vasele care alimentează cu sânge tumora
• Previn apariţia depresiei de post-partum. Efect antidepresiv general.
• Vindecă ulcerul gastric şi duodenal; efecte excelente şi în terapia colonului iritabil
• Regularizează ciclul menstrual, diminuează frecvenţa şi intensitatea durerilor menstruale
• Sunt substanţe antialergice, reducând frecvenţa şi intensitatea crizelor de astm bronşic
• Au efect hipoglicemiant (util şi la diabetici); reduc rezistenţa la insulină
• Previn şi combat eficient migrenele
• Rol calmant şi de mărire a rezistenţei sistemului nervos la stres. Somnul se instalează mai repede la cei care au în alimentaţie surse bogate de acizi graşi omega 3, iar frecvenţa insomniilor scade
• Stimulează sinteza colagenului din piele

Acizii graşi omega-6
Surse: uleiurile de floarea soarelui, porumb, soia, germeni de grâu, dovleac, rapiţă, susan.
• Extrem de sensibili la lumină, aer şi termic (prăjire), devenind din antioxidanţi , prooxidanţi
• Reprezentanţi: acidul arahidonic, acidul gamma-linolenic şi acidul linoleic
• Indispensabili pentru producerea de energie, transferul oxigenului până la nivelul hemoglobinei
• Precursori ai prostaglandinelor
• Anti-aterosclerotic
• Acidul linoleic pare să regleze acţiunea hormonilor androgeni asupra celulelor interesate; tot el este un potent inhibitor al enzimei 5-a-reductaza
• Asigură buna funcţionare a sistemului nervos central, intrând în structura membranelor neuronale
• Ameliorează simptomele ulcerului gastric şi duodenal
• Menţin tonicitatea şi troficitatea pielii
• Carenţa acestor acizi determină astenie, piele uscată, deficit imunitar, retard de creştere, sterilitate
• Totuşi un raport omega-6/omega-3 > 1 are efecte pro-inflamatorii (raportul optim < 1)

Coenzima Q10 - ubiquinona

Este un antioxidant  exo-, dar şi endogen.

Surse: frunzele de tutun, uleiul de cătină, uleiul de soia, nuci,alune, seminţe, varză, conopidă, broccoli, spanac, ton, sardină, germenii de grâu, cerealele integrale, uleiurile vegetale, inimă şi muşchi de vită. Exerciţiul fizic, vitamina E şi seleniul îi stimulează sinteza. Necesar: se presupune că ar fi în jurul valorii de 30-90 mg/zi (1 mg pentru fiecare an vârstă/zi). Se concentrează în organele cu metabolism intens (creier, miocard, ficat). Cei care au o dietă vegană, aduc mai multă ubiquinonă prin alimentaţie decât omnivorii. Normo- şi subponderalii prezintă concentraţii mai ridicate de Co Q10 comparativ cu supraponderalii. Sinteza ubiquinonei se reduce odată cu vârsta. Catalizator în procesul de formare a energiei celulare, răspunzătoare de 95% din energia ce se formează în corp; menţine integritatea membranelor mitocondriale. Previne oxidarea LDL-colesterol şi scade riscul aterosclerotic. Adjuvant extrem de util în tratamentul insuficienţei cardiace şi al cardiopatiei ischemice. Determină rărirea frecvenţei atacurilor anginoase cu 45-50%, mărind capacitatea de efort a pacienţilor cardiaci. Reduce hipertrofia miocardică şi-i satisface necesarul energetic. Creşte fluxul sanguin coronarian, îmbunătăţeşte metabolismul şi asigură furnizarea de energie pentru miocard. Determină producerea de anticorpi şi creşte concentraţia plasmatică a imunoglobulinelor G.

Boala Parkinson prezintă concentraţii mici de ubiquinonă în creier, iar în SIDA există concentraţii plasmatice extrem de reduse; pacienţii HIV pozitivi, vor rămâne asimptomatici dacă au o concentraţie optimă a CoQ10 în sânge. Este utilă în distrofia musculară progresivă, ameliorând în bună măsură simptomatologia. Este un antioxidant  puternic, imuno-stimulator (sporind numărul de limfocite TK); substanţă cu proprietăţi anti-tumorale (absorbind radicalii liberi), anti-SIDA şi antileucemică. Îmbunătăţeşte funcţia cerebrală şi creşte capacitatea de memorizare. Diminuă depozitele de grăsime. Măreşte rezistenţa musculară la efort. Grăbeşte vindecarea plăgilor, menţine supleţea, elasticitatea şi tinereţea tegumentelor. Este capabilă să vindece ulcerul gastroduodenal. Adjuvant util şi extrem de eficace în refacerea ficatului (hepatite A, B, C, acute sau cronice). Utilă în tratamentul schizofreniei, a bolii Alzheimer şi a sclerozei multiple. Întârzie procesele de îmbătrânire şi se opune celor degenerative. Medicaţia statinică determină o diminuare a producţiei de CoQ10, iar medicaţia betablocantă inhibă enzimele activate de către CoQ10 şi produce o scădere a concentraţiei sale.

Bioflavonoidele
Sunt cunoscute mai ales ca vitamina C2, P, sau flavone. Au fost descoperite de către omul de ştiinţă maghiar Albert Szent-Gyorgyi, descoperitorul vitaminei C, care a observat că bioflavonoidele au un efect sinergic cu vitamina C, având o mare importanţă în întărirea peretelui capilar. Se află în fructe, coaja de măr şi pară, pieliţa internă a citricelor, fructele de culori intense şi verdeţuri.
Bioflavonoidele diferă ca tip cantitate sau putere de la fruct la fruct, de la frunză la frunză. Cele mai cunoscute sunt quercitina, rutina, hesperidina, naringina, baicalina şi picnogenolii. Sunt substanţe potenţatoare de efect pentru minerale şi vitamine (mărind efectul lor de 20-200 ori). Cresc rezistenţa capilarelor, reglându-le permeabilitatea; se opun formării de varice şi hemoroizi. Au efect anti-anginos şi tonic cardiac; sunt anti-aterosclerotice de primă mână şi anti-trombotice. Sunt esenţiale pentru protecţia în calea oxidării vitaminei C. Au activitate majoră antivirală şi anticancerigenă. Bioflavonoidele au o acţiune marcată împotriva virusurilor poliomielitei, hepatitelor A şi B, influenţei şi HIV. Sunt regeneratoare hepatice. In vitro, quercitina şi picnogenolul inhibă complet replicarea virusului HIV. Reduc problemele legate de ciclul menstrual: dureri, durata sângerării, neregularităţi; efect antiabortiv. Tulburările de natură aterosclerotică ale vaselor urechii interne de care suferă diabeticii, par să răspundă tratamentului combinat vitamină C + bioflavonoide. Administrate împreună, au efecte benefice în tratamentul distrofiei musculare şi depresiei cronice. Studii legate de administrarea lor cu rezultate benefice în tratamentul schizofreniei sunt în curs. Bioflavonoidele din afine sunt eficace în tulburările de vedere, putând ameliora vederea crepusculară, reducând fenomenele de neacomodare la întuneric; se opun degenerărilor retiniene de origine hipertensivă, diabetică şi miopiei evolutive. În prezenţa bioflavonoidelor, rănile se vindecă mai repede şi fără cicatrice. Preîntâmpină îmbătrânirea pielii, menţinându-i elasticitatea şi tinereţea. Carenţa de bioflavonoide este asemănătoare cu carenţa de vitamină C: pierderi de sânge, fragilitate capilară, hematoame; constituie un factor predispozant pentru reumatism. Antagonişti: fumatul, stresul, antiinflamatoarele, antibioticele, cafeaua. Vitamina C, calciul şi magneziul cresc absorbţia bioflavonoidelor.

Niacina (vitamina B3, PP, NAD)
Este o vitamină relativ stabilă termic, la lumină şi oxigen
Surse: drojdii, caise uscate, soia, cartof, piersică, germeni şi tărâţe de grâu, nuci, orez, polen, anason grepfrut, ovăz, varză, gutui, lămâi, mere, pere, vinete, roşii, sfeclă, smochine, aloe, seminţe de in. Dacă dieta conţine suficient triptofan şi vitamina B6, corpul şi-o poate sintetiza şi singur.
• Cel mai important factor de creştere al HDL-C (colesterolul bun). Reduce şi nivelul trigliceridelor
• Creşte capacitatea de memorare şi energia corpului
• Intensifică metabolizarea glucozei, rol important în diabetul zaharat
• Participă la integritatea mucoaselor, prevenind instalarea dermatozelor
• Ameliorează simptomele artritei
• Carenţa sa dă pelagra (cei 3 D: dermatită, demenţă, diaree)
• Ajută la sinteza unor hormoni: insulină, testosteron, estrogeni
• Combate mirosul neplăcut al gurii (halenă)
• Combate şi/sau ameliorează durerile ulceroase
• În doze mari, stimulează eliberarea de histamină
• În sarcină, alăptare, sau în cazurile în care se prestează un exerciţiu fizic intens, se suplimentează dieta cu cantităţi corespunzătoare de vitamină B3. Alcoolul este şi el răspunzător de scăderea nivelului plasmatic al acestei vitamine!

Germaniul organic

Surse: usturoi, tărâţele de cereale şi cerealele integrale, aloe, nuci, uleiuri vegetale, fasole, morcovi, broccoli, conopidă, roşii, rădăcină de ginseng.

Este un element antioxidant  puternic, fiind util în prevenţia şi tratamentul cancerelor de colon, sân, prostată, plămâni, ovar, col uterin; eficient în leucemii, SIDA, astm bronşic, gastrite şi ulcere, diabet zaharat, angină pectorală, infarct miocardic, sindromul Raynaud, boli psihice (psihoze depresive, schizofrenie, boala Parkinson, epilepsie, autism), boli oculare (cataractă, glaucom, inflamaţii şi dezlipire de retină). Are o acţiune anti-virală şi antifungică importantă. Combate osteoporoza şi artrita reumatoidă. Suprimă durerile menstruale. Scade concentraţia colesterolului sanguin. Germaniul are de asemenea un rol fundamental în cura de dezintoxicare după acumularea de mercur în corp şi măreşte biodisponibilitatea oxigenului la nivel celular.

Seleniul
Element antioxidant  cu proprietăţi anti-tumorale excepţionale.

Surse: usturoi, ceapă, praz, afine, cereale integrale, grâu încolţit, aloe vera, seminţe de susan şi fistic, sparanghel, leguminoase, zarzavaturi, roşii.
• Stimulează sinteza şi efectele glutation-peroxidazei, enzimă extrem de potentă anti-tumoral, care nu poate funcţiona în absenţa seleniului
• Stimulează sinteza de imunoglobuline
• Împiedică degenerarea musculaturii striate
• Ameliorează simptomele legate de menopauză, în special bufeurile de căldură
• Antiaterosclerotic de forţă
• Protejează Fe2+ din hemoglobină împotriva oxidării la Fe3+
• Antireumatic puternic
• Măreşte apărarea imună
• Protejează ficatul de infiltraţia grasă
• Controlează funcţia secretorie normală a pancreasului
• Previne şi tratează eficient mătreaţa
• Previne acumularea unor metale grele în corp şi le grăbeşte eliminarea: Hg, As, Cu (dacă acesta riscă să ajungă la niveluri plasmatice toxice !), Cd
• Carnea, alcoolul, fumatul îi blochează absorbţia; prin ejaculare se pierd cantităţi sporite de seleniu

Zincul
Surse: nuci, castane, stridii, afine, grâu, cereale integrale, piersici, portocale, banane, cireşe, ciuperci, pere, mere, tomate, susan, migdale, aloe vera, sfeclă roşie, spanac, varză, salată, usturoi.
• Grăbeşte vindecarea şi cicatrizarea rănilor
• Potenţează alături de Cu şi Mn efectele enzimei SOD (superoxid-dismutaza)
• Intră în compoziţia a 70 de metalo-proteine (printre care şi insulina, heparina) şi a unor enzime
• Este un antioxidant redutabil pentru radicalii liberi
• Previne şi tratează eficient depresiile, alături de cupru
• Metal cu efecte puternice anti-tumorale
• Este un antagonist al calciului
• Intervine în formarea normală a globulelor sanguine (rol antianemic şi antileucemic). Stimulează creşterea numărului de leucocite (globule albe) în periferie
• Este esenţial pentru maturarea limfocitelor T din timus
• Stimulează hipofiza şi glandele sexuale, reglându-le în acelaşi timp şi funcţia
• Previne şi combate eficient degenerarea maculară
• Creşte potenţa şi măreşte dorinţa sexuală (prin stimularea secreţiei testosteronului)
• Reduce semnificativ frecvenţa răcelilor
• Ajută la eliminarea excesului de cupru în boala Wilson
• Inhibă absorbţia cadmiului şi a plumbului din intestin
• Participă la metabolismul energetic, sinteza şi degradarea proteinelor şi sinteza acizilor nucleici.

• Intervine în menţinerea echilibrului acido-bazic
• Participă la sinteza colagenului şi la metabolismul vitaminei A
• Asigură sensibilitatea gustativă, olfactivă şi tactilă normală
• Favorizează contracţiile musculare
• Creşte concentraţia testosteronului şi a hormonului FSH
• Sunt studii în curs referitoare la utilitatea sa în tratamentul schizofreniei, acneei juvenile şi al ulcerului gastric şi duodenal. Rezultatele preliminare sunt promiţătoare
• Anti-artritic bun
• Inhibă secreţia de prolactină care, dacă ar stimula producţia de testosteron, ar determina o hipertrofie prostatică. Menţine astfel glanda la dimensiuni normale şi se opune adenomului de prostată
• Este un inductor enzimatic pentru enzimele care contribuie la transcrierea corectă a informaţiei genetice de la nivelul ADN şi ARN
• Zn + Cu realizează beneficii notabile în dereglările hipofizo-ovariene şi testiculare
• Zn + Co + Ni este utilă în tulburări pancreatice şi hipofizare
• Zn + Mg + Fe contribuie la creşterea capacităţii de memorizare
• Zn + Mg + vitamina B6 determină creşterea concentraţiei plasmatice a testosteronului
• Organele corpului uman care concentrează zincul sunt: prostata, rinichii, ficatul, oasele, creierul, retina şi muşchii. S-a constatat că în diabetul zaharat există concentraţii sanguine foarte scăzute ale zincului, iar suplimentarea alimentaţiei cu acest metal a adus beneficii semnificative
• Stresul produce eliminarea a peste 8 mg de zinc pe zi pe cale urinară, iar cura citostatică îi reduce absorbţia şi-i măreşte eliminarea!
• Medicaţia diuretică, alcoolismul cronic, dieta bogată în fosfor (carne şi lactate), sarcina şi alăptarea sunt stări însoţite de pierderi mari de zinc.

Manganul
Antioxidant  puternic, având proprietăţi anti-tumorale marcate.
Surse: nuci, castane, aloe vera, tărâţe, sparanghel, spanac, vinete, pere, mere, cereale integrale, usturoi, ceapă, praz, varză, sfeclă roşie, ţelină, morcov, păpădie, polen, caisă, cartof, ciuperci, cicoare, pătrunjel, portocale, smochine, căpşuni, struguri, uleiul de cătină.
• Asigură funcţionarea optimă a creierului, stimulând sinteza dopaminei. Această substanţă, în afara faptului că este un puternic anti-reumatic, este în stare să amelioreze simptomele bolii Parkinson (boală caracterizată tocmai prin scăderea numărului neuronilor producători de dopamină)
• Util în tratamentul schizofreniei şi al unor boli neurologice
• Împreună cu Zn şi Cu, este metalul care stimulează funcţia enzimei SOD
• Anti-alergic şi desensibilizant redutabil
• Necesar structurii osoase normale şi a cartilajului articular
• Este implicat în sinteza hormonilor sexuali
• Stimulează absorbţia vitaminelor C, H şi B1
• Mn + Co este utilă în tratamentul tulburărilor de memorie, sindromul premenstrual, anxietate, colite spastice, tulburărilor de menopauză.

Cuprul
Antioxidant  puternic şi anti-cancerigen; limitează formarea radicalilor liberi.
Surse: nuci, castane, varză, migdale, alune, cireşe, mere, portocale, struguri, grepfrut, polen, lămâi, pere, piersici, caise, cereale integrale, sfeclă roşie, nap, ceapă, spanac, praz, cartof, roşii.
• Previne alterarea şi oxidarea AG nesaturaţi şi-n special a AG omega-3
• Contribuie la integritatea membranelor celulare
• Previne şi tratează eficient depresiile alături de zinc
• Determină creşterea uşoară a HDL-C
• Asigură pigmentarea normală a părului
• Creşte apărarea imună
• Menţine vasele arteriale curate şi elastice
• Efect anticoagulant
• Implicat în formarea globulelor roşii, ajutând la transferul Fe pe hemoglobină şi prin aceea că intervine în absorbţia şi-n utilizarea fierului pentru hematopoieză
• Ajută la formarea calusului în fracturi
• Menţine integritatea mielinei (beneficii în scleroza în plăci)
• Participă la sinteza colagenului alături de vitamina C
• Reduce simptomele artritei
• În deficitul de cupru apar: defecte de absorbţie şi metabolizare a fierului, anemia refractară la fier; creşte rata apariţiei de sugari distrofici şi prematuri, a sindromului mielodisplazic, a osteoporozei, anomaliilor neurologice, aritmiilor cardiace, hipotiroidiei.

Molibdenul
Mineral care se găseşte în cantităţi extrem de reduse în aproape toate ţesuturile vegetale şi animale. Prezintă efecte antioxidante, fiind important în tratamentul maladiilor degenerative şi a îmbătrânirii.
Surse: legumele, cerealele integrale, verdeţurile cu frunze verde închis, salată, fasole. Necesar: 75-500 mg/zi. Sub această cantitate, există riscul pierderii de cupru, diaree, anemie, întârzierea creşterii; la 15 mg/zi apare guta. Carenţa este consecinţa acumulării de SO32-, radical toxic pentru sistemul nervos; alimentele rafinate şi conservate consumate pe perioade lungi duc inevitabil la carenţe de molibden. Intră în compoziţia a 2 enzime: xantinoxidaza (care ajută la mobilizarea fierului din rezervele hepatice, favorizând transformarea Fe2+ în Fe3+) şi aldehidoxidaza (necesară pentru oxidarea grăsimilor). Ambele enzime sunt implicate în transferul de electroni.

Molibdenul are un rol important în metabolismul cuprului şi al N. Este implicat în faza finală a formării urinei. Previne anemia feriprivă. Smalţul dentar conţine molibden şi s-a descoperit că mineralul previne cariile dentare. Anumite studii au arătat o legătură între cantitatea optimă de molibden din alimentaţie şi incidenţa redusă a cancerului esofagian, asociat unei doze optime de vitamină C. Combate impotenţa.

MSM (metil-sulfonil-metanul)

Este un antioxidant puternic, capabil să împiedice acţiunea radicalilor liberi, dezintegrându-i; acţionează atât direct, cât şi prin faptul că este o sursă de sulf; se găseşte în cantităţi importante în spirulină şi aloe vera. Reacţionează la nivelul mucoaselor cu toxinele, contribuind la dezactivarea şi eliminarea acestora. Ameliorează permeabilitatea membranelor celulare, favorizând intrarea în celule a substanţelor nutritive şi a vitaminelor, dar şi eliminarea reziduurilor (este printre cele mai puternice substanţe cu efect de dezintoxicare cunoscute). Este un analgezic natural, blocând conducerea impulsurilor dureroase de-a lungul fibrelor nervoase. Blochează inflamaţia şi procesele inflamatorii, potenţând efectele cortizolului. Joacă un rol fundamental în menţinerea integrităţii articulaţiilor şi elasticităţii ţesutului conjunctiv. Dilată vasele de sânge, ameliorând circulaţia. Accelerează procesele de vindecare şi de reparaţie celulară. Reprezintă un bun miorelaxant în diverse forme de durere cronică. Adjuvant al mecanismelor naturale de apărare ale corpului, reglând metabolismul prostaglandinelor, participând la formarea anticorpilor. E considerat un element sinergic pentru vitaminele A, B, C, D şi E, CoQ10, aminoacizi, Se, Ca, Mg. Diminuează simptomele unui mare număr de reacţii alergice, în special cele alimentare, dar şi cele prin mecanism de contact, sau prin inhalare. A fost stabilită o relaţie directă între cantitatea de MSM şi rezistenţa la alergeni; este un inhibitor de histamină. Controlează reacţiile inflamatorii în cadrul reacţiilor autoimune. Reduce necesarul de medicamente anti-H2 în tratamentul ulcerului gastroduodenal; combate constipaţia asociată ulcerului. Măreşte rezistenţa organismului la stres (obiectiv şi subiectiv). Toate tipurile de afecţiuni dermatologice, mai ales cele de natură alergică, răspund pozitiv la un regim dietetic integrat cu MSM; s-a demonstrat că administrarea de MSM pe cale orală este eficace contra acneei, a pielii uscate, iritate şi a descuamărilor cutanate (sub formă de unguent).

Lactoferina
Este o proteină din laptele matern, de care beneficiază exclusiv sugarul. Are proprietăţi antioxidante şi efecte antitumorale. Stimulează sistemul imunitar al sugarului. Substanţă capabilă de detoxifierea intestinului. Are efecte antibacteriene, antifungice şi antivirale. Prebiotic, stimulând dezvoltarea unei flore intestinale dominată de bacilul bifidus şi inhibând dezvoltarea florei patogene.

Alţi antioxidanţi exogeni importanţi

Betanina

Este colorantul roşu din sfecla roşie. Imuno-stimulator important. Împiedică dezvoltarea cancerelor, cu predilecţie pentru cancerele hormono-dependente.

Sulforafanul
Izotiocianat, prezent din abundenţă în vegetalele aparţinând familiei crucifere (varză, broccoli, nap, conopidă), ceai verde, ceapă. Este un antioxidant puternic, capabil de distrugere tumorală directă, în special asupra tumorilor hormono-dependente: sân, col uterin, prostată. Imunostimulator, hepato-protector şi detoxifiant, prezintă şi efecte antiinflamatoare.

Indol-3-carbinolul
Prezent mai ales în crucifere, împiedică dezvoltarea tumorală malignă şi angiogeneza tumorală.

Capsaicina
Se găseşte şi se extrage din ardeiul iute şi capia. Substanţă puternic iritantă pentru mucoase (uneori şi pentru tegumente). I s-au descoperit proprietăţi anti-tumorale gastrice. Antireumatic de excepţie (există unguente cu capsaicină).

Limonena
O întâlnim în citrice, dar mai ales în grepfrut. Inhibă dezvoltarea tumorilor mamare.

Antocianinele
Sunt coloranţi naturali roşii-albăstrui. Se găsesc în fructele de pădure, struguri, sfecla roşie, grepfrut. Reduc frecvenţa tuturor cancerelor, indiferent de localizare, atât prin acţiune directă de distrugere tumorală, cât şi prin reciclarea glutationului.

Acidul elagic

Surse: struguri, căpşuni şi cireşe. E capabil să neutralizeze acţiunea substanţelor carcinogene

Sulfidele
Le întâlnim la reprezentanţii familiei liliacee (usturoi, ceapă, praz). Inhibă creşterea tumorală, fiind şi captatori excepţionali ai RL de oxigen.

(Tri-) terpenele

Surse: crucifere, cereale integrale, citrice. Diminuează multiplicările rapide ale celulelor tumorale

Substanţele indolice

Există aproape exclusiv în vegetalele crucifere. Utili în prevenţia şi terapia cancerului de sân, blocând acţiunea excesului de estrogen natural, factor implicat în creşterea tumorală

N-acetil-cisteina
Este un medicament fluidifiant al secreţiilor bronşice. Reprezintă un precursor, dar şi un stimulator al sintezei glutationului.

EDTA (acidul etilen-diamino-tetraacetic)

Este un medicament utilizat drept kelator pentru: Cr, Fe3+, Hg, Cu, Pb, Zn, Al, Fe2+, Mn, Ca, Mg

Ionul de hidrogen

Există în apa unor izvoare de munte, din câteva zone ale lumii. Persoanele care beau acea apă fac parte dintre marii longevivi. A fost puţin studiat, dar se pare că e pe cale să detroneze resveratrolul din poziţia sa de lider al substanţelor antioxidante.

Principalii antioxidanţi endogeni

SOD (superoxid-dismutaza), glutationul, catalaza, DHEA (dehidroepiandrosteronul), melatonina, acidul lipoic, ceruloplasmina, citocromul p 450, metalotioneinele, 2,3-difosfogliceratul, acidul uric, albuminele, unii aminoacizi, bilirubina, coenzima Q10.

Superoxid-dismutaza (SOD)

SOD se găseşte în mucusul care înconjoară fiecare celulă din organism, distrugând radicalii liberi înainte ca aceştia să atingă celulele. Este printre cei mai puternici antioxidanţi endogeni cunoscuţi. După vârsta de 25 de ani, producţia de SOD scade, având de suferit fiecare organ prin micşorarea geometrică şi de densitate (creierul unei persoane de 80 de ani e cu 30% mai mic decât la 25 de ani)
SOD este produs în sânge de către gena M (matusalemică) în prezenţa Mn, Zn şi a Cu. Ca sursă alimentară, se întâlneşte în pulberea (sucul) de orz verde şi în pepenele galben (rezistente la pasajul gastric). SOD se găseşte în toate celulele organismelor aerobe în cantităţi mari, preponderent în organele cu metabolism intens (creier, ficat, rinichi, inimă, plămâni), dar şi pe suprafaţa epiteliului traheei, esofagului, intestinului subţire şi colonului, precum şi în matricea extracelulară, cartilaje şi ţesut conjunctiv. Leucocitele, deşi sunt sediul unor intense procese metabolice în care se dezvoltă O2-, au un conţinut destul de mic în SOD. Studiile biochimice au demonstrat o remarcabilă constanţă a concentraţiei SOD în hematii, spre deosebire de marile variaţii ale catalazei şi glutation peroxidazei. Este o substanţă cu proprietăţi anti-tumorale de excepţie. Tumorile de la nivelul unor organe interne, supuse tratamentului cu antibiotice antraciclinice îşi măresc conţinutul în SOD, deoarece aceste medicamente acţionează prin eliberarea de O2- şi H2O2. Utilizarea terapeutică a SOD purificate: cataractă, displazie bronhopulmonară, intoxicaţii chimice, artrita reumatoidă, efecte secundare ale tratamentului radioterapic sau cu citostatice. Stimulează creşterea/regenerarea părului şi previne apariţia calviţiei androgenice, interferând cu reacţia imunologică din jurul foliculului pilos.

Glutationul
Glutationul este din punct de vedere chimic o tripeptidă. Împreună cu seleniul, formează enzima glutation-peroxidază, care are, de asemenea, un puternic efect antioxidant, dar intracelular. Este cel mai puternic şi mai important între antioxidanţii produşi de organism. Există totuşi alimente care-l conţin, ce pot fi considerate surse de glutation exogen: avocado, pepene verde, sparanghel, grepfrut, cartof, tomate, portocale, pepenele galben, morcovi, spanac, piersici. La prepararea termică, sau simpla încălzire a surselor alimentare, glutationul este distrus complet! Efectele sale sunt potenţate de antocianine. Activitatea enzimei se completează cu cea a catalazei. Poate recicla vitamina C, potenţându-i efectele. Este mai eficace decât vitamina C în ameliorarea biodisponibilităţii fierului, menţinându-l cât mai mult posibil în starea de oxidare +2. Protejează celulele, ţesuturile şi organele, reuşind să le menţină tinere. Combate procesele de îmbătrânire la 2 niveluri: sistem circulator şi tub digestiv. Glutationul este o substanţă antitumorală ce distruge tumora direct: pulmonar, colo-rectal, vezică, prostată. Are o mare capacitate chelatoare, determinând eliminarea metalelor grele şi toxice din organism: plumb, mercur, cadmiu, aluminiu. Ajută la regenerarea ficatului şi prevenirea alterărilor provocate de consumul excesiv de alcool. Scade frecvenţa hepatitei B şi a cancerului hepatic. Neutralizează efectele toxice ale: nitriţilor, nitraţilor, cloraţilor, benzenului, toluenului, anilinei. Inhibă parţial sau total efectele dăunătoare apărute ca urmare a expunerii la nivele înalte de radiaţii, chimioterapie sau raze X. Elimină grăsimile oxidate din alimente, blocându-le efectele potenţial dăunătoare ulterioare. Împiedică radicalii liberi să se lege de proteinele fibroase ale corpului, menţinând elasticitatea tegumentelor şi a arterelor; menţine astfel tinereţea sistemului circulator. Glutationul este un bun stimulator al sistemul imunitar. Protejează de efectele dăunătoare ale fumatului alături de alţi antioxidanţi. Studiile i-au demonstrat efectele benefice şi în diabet. Previne degenerarea maculară. Cu trecerea anilor, nivelul glutationului sanguin se reduce şi devenim, în mare măsură, dependenţi de sursele exogene de antioxidanţi (alimentele care-l conţin).

Catalaza
Este o enzimă prezentă la toate organismele vii, care descompune H2O2 în H2O şi O2, protejând celulele în faţa agresiunii H2O2 şi a peroxizilor. Cantitatea mare de catalază din ficat şi hematii justifică implicarea ei în procese unde se produc cantităţi crescute de H2O2. Formarea H2O2 este foarte riguros controlată în organisme, pentru descompunerea acesteia acţionând trei enzime: catalaza, glutation peroxidaza şi peroxidazele. Aşa se explică de ce, în deficite congenitale ale uneia dintre ele, persoanele respective nu au prea mult de suferit. Acest deficit devine decelabil clinic în condiţii de stres oxidativ, infecţii, când se produc afte sau ulceraţii în cavitatea bucală din cauza dezvoltării unor bacterii ce secretă multă H2O2, capacitatea antioxidantă enzimatică fiind depăşită.
Favorizează cicatrizarea normală, producerea de fibroblaste şi revascularizarea. Catalaza este una dintre cele mai rapide enzime cunoscute: fiecare moleculă de enzimă poate descompune milioane de molecule de H2O2 pe secundă! Absenţa sa congenitală sau acatalazia se manifestă prin ulceraţii bucale, care sunt legate de acţiunea iritantă a apei oxigenate produse de flora bucală (la subiecţii normali, această apă oxigenată produsă la nivelul cavităţii bucale este distrusă prin catalază).

DHEA (dehidroepiandrosteronul)

Se află în plasma sanguină, ca hormon secretat de glandele suprarenale. Activitatea fizică regulată este cel mai important factor ce stimulează sinteza şi eliberarea DHEA în sânge. Are capacitatea de a bloca proliferarea radicalilor liberi. Inhibă dezvoltarea celulelor maligne. Stimulator imun: scade incidenţa infecţiilor bacteriene şi virale. Previne acumularea de grăsime în ţesutul adipos; ajută la metabolizarea lipidelor. Stabilizează nivelul glicemic. Creşte capacitatea de memorare şi apetitul sexual. În boala Alzheimer, s-au descoperit nivele sanguine reduse ale DHEA.

Melatonina
Este un hormon natural, produs de glanda pineală (epifiza), a cărei secreţie scade odată cu vârsta. Această moleculă pare să resincronizeze organismul, menţinând integritatea sistemului neuroendocrin şi a celui imunitar. S-a observat că nu neapărat melatonina prelungeşte viaţa, ci buna funcţionare a epifizei; evitând îmbătrânirea epifizei, se întârzie îmbătrânirea întregului organism. Melatonina dă o protecţie majoră anti-îmbătrânire asupra glandei pineale; dacă melatonina este administrată sub formă de suplimente, epifiza nu mai trebuie s-o producă, încetinindu-şi propria îmbătrânire şi secretând alte substanţe importante, ca de pildă TRH. Nu este toxică nici la administrarea de doze orale enorme (excesul fiind eliminat urinar); dacă este sistată administrarea orală, secreţia glandulară revine prompt, ba chiar mai bine decât înainte!

Este prezentă pretutindeni: vegetale, lapte, fiinţele vii. Este produsă în timpul somnului, exclusiv de epifiză (în timpul zilei şi de alte ţesuturi), având un spike nocturn al secreţiei aproape constant, la aceeaşi oră, în fiecare noapte, între orele 10 p.m. şi 2 a.m.; combate drastic insomniile. Protejează epifiza, restaurând indirect ritmurile hormonale ale tinereţii. Carenţa sa reprezintă un mare semnal de alarmă: când nivelul hormonului scade, îmbătrânim…

• Normalizează nivelul de zinc la vârste avansate
• Reduce nivelul colesterolului
• Protejează împotriva efectelor negative ale stresului
• Menţine la nivel optim, sau reface ritmul somn/veghe alterat
• Factor antitumoral
• Stimulează sistemul imunitar
• Coboară nivelul colesterolului sanguin
• Măreşte rezistenţa organismului la stres
• Protejează împotriva bolilor cardiace degenerative
• Stimulează şi susţine funcţia sexuală
• Este un antidepresiv şi un anxiolitic natural, uşor

Acidul lipoic

Poate fi clasificat printre vitaminele liposolubile. Este solubil în apă şi în lipide, putând ajunge şi acţiona la nivelul fiecărei celule, prin intermediul fluidului extracelular. Este în mod normal produs de organismul uman, dar sinteza lui scade după vârsta de 50 de ani. Este unul dintre antioxidanţii cei mai puternici, forţa sa mărindu-se la asocierea cu vitaminele C şi E. Posedă o acţiune protectoare asupra multor organe ţintă pentru radicalii liberi, dar mai ales pentru creier. Poate fi absorbit în proporţie de 80% pe cale orală, fiind unul dintre antioxidanţii exo-endogeni.

Alte caracteristici: protejează de oxidare HDL-colesterolul; ajută la sinteza glutationului; împiedică depunerea grăsimilor în pereţii arteriali; acţionează ca distrugător redutabil asupra unor radicali liberi extrem de periculoşi: OH-, HClO, O+; are capacitatea de a regenera vitamina E; este activ în aplicaţii locale la nivelul pielii (unguent), prin care penetrează bine, fiind utilizabil cu bune rezultate în caz de calviţie androgenică, inflamaţii, psoriazis, reacţii autoimune, procese degenerative cutanate şi de îmbătrânire; i s-a descoperit şi rol fotoprotector asupra pielii agresată de razele ultraviolete.
Acidul lipoic potenţează efectele insulinei; este foarte activ în controlul valorilor glicemice (200-600 mg/zi de acid lipoic au redus cu 30-40% necesarul de insulină). Limitează procesul de glicare, prin care glicemia crescută reacţionează cu proteinele tisulare alterându-le, conducând astfel la procese de îmbătrânire precoce, leziuni renale, ateroscleroză, retinopatie. Activează metabolismul celular, acţionând direct asupra ciclului Krebs. În dietele de slăbire, optimizează utilizarea carbohidraţilor, stabilizând nivelul glicemic. Acidul lipoic este o substanţă extrem de potentă împotriva oricărei localizări canceroase (preventiv, dar şi curativ).

Factor de mediu cu o acţiune puternic antioxidantă: locuirea la munte!

Locuirea la munte la peste 500 m altitudine, într-o zonă împădurită, determină creşterea duratei de viaţă în medie cu 8 ani. Factorii majori de protecţie sunt: aeroionizarea negativă, lipsa poluării, apa sărăcită în deuteriu. Aeroionizarea negativă funcţionează ca un antioxidant de potenţă medie-puternică, independent de aportul celor exogeni sau de capacitatea de sinteză a celor endogeni. Apa sărăcită în deuteriu se găseşte la altitudini de peste 500 m, cu efecte benefice pentru sănătate, asemănate de unii cu cele ale coenzimei Q10.

Reciclarea antioxidanţilor

Antioxidanţii, atât cei endogeni, cât şi cei exogeni, sunt legaţi în serie, ca nişte veritabile roţi dinţate. Când este oxidat unul, automat este reciclat prin altul. Valoarea deosebită a antioxidanţilor exogeni rezidă tocmai în faptul că au o viteză mai mare de acţiune, sunt prompţi, sinteza lor nu depinde de vârstă, iar mai ales peste 35 de ani (din cauza reducerii sintezei celor endogeni), corpul depinde foarte mult de aportul acestora. Sinteza tuturor antioxidanţilor endogeni este puternic stimulată de activitatea fizică susţinută şi drastic diminuată de sedentarism. Cine înţelege valoarea antioxidanţilor şi a radicalilor liberi a făcut un pas înainte în înţelegerea propriei sănătăţi. Cine aduce zilnic, constant şi continuu un aport masiv de antioxidanţi exogeni, va fi pus la adăpost de bolile degenerative ale civilizaţiei, putând spera într-un mod realist la titlul de „centenar”. Reţineţi ţinta zilnică: peste 5000 de unităţi ORAC.
 
Sursa: http://drcalinmarginean.blogspot.ro/