APARIGRAHA – non-acumularea sau modestia + VIDEO (RO)

-->

APARIGRAHA 
NON-ACUMULAREA SAU MODESTIA 

APARIGRAHA este a cincea regulă din sistemul etic şi moral yoghin. Cuvântul, de origine sanscrită, este derivat de la GRAHA ‑ apucare, înșfăcare - și PARI ‑ de jur‑împrejur, prefixul „A” dând cuvântului sensul negativ. Se traduce prin „a nu îngrămădi”, „a nu aduna”. Acesta este un aspect mai profund al regulii „a nu fura” sau al non-lăcomiei. A nu fura înseamnă a nu lua ceea ce nu‑ți aparține; a nu acumula înseamnă a nu aduna ceea ce n-ai nevoie. Regula include și ideea de a nu accepta favoruri, a nu te atașa de obiectele pe care le posezi, a nu acumula bunuri materiale care nu-ți sunt de un real folos.

Prin această atitudine, viața devine mai simplă. Niciodată nu ai senzația de nemulțumire, că‑ți lipsește sau ai pierdut ceva. Fără să sugerăm că trebuie așteptată vreo răsplată (aceasta ar fi în contradicție cu practicile yoga), se poate spune că mulți dintre cei care încep să practice yoga descoperă că orice lucru de care au nevoie cu adevărat le este dat chiar atunci când au nevoie de el. Ei ajung la o stare de spirit în care sunt mulțumiți orice s‑ar întâmpla, deoarece au un sentiment de siguranță interioară. Trebuie să ne gândim că nu e important ce avem, ci cum folosim ce avem. Nu suntem aici pentru a ne satisface propriile dorințe.

Yoghinul nu‑și procură lucruri de dragul de a le avea, ci numai dacă-i sunt într-adevăr necesare. El simte plăcere în a-i vedea pe alții că se bucură de ceea ce posedă și face aceasta fără vreun simțământ de gelozie. Dacă nu mai vrem să acumulam bunuri inutile, putem să ne bucurăm dăruind. Este bucuria de a i face pe ceilalți fericiți, fericirea fericirii altuia. Înțeleasă la un nivel profund spiritual, această atitudine este asemenea generozității unei forțe cosmice – Soarele de exemplu –   care se dăruie tuturor în mod egal.

Nu trebuie să facem din obținerea lucrurilor un scop în sine. Trebuie pur și simplu să le folosim fără a ajunge să fim dependenți de ele. În epoca actuală, oamenii au dezvoltat un sistem economic nenatural, care are ca rezultat „societatea de consum”. Acum, oamenii sunt încântați să cumpere și să posede tot ce este mai „de lux” sau mai „la modă”. Ei vor mereu lucruri noi, renunțând la obiectele similare pe care le dețin deja, și care i‑ar putea servi la fel de bine în continuare, numai pentru că cele noi au altă culoare, altă formă sau altă caracteristică nesemnificativă.

Omul are în prezent tendința de a acumula la nesfârșit bunuri materiale. Aceasta este consecința unei stări de agitație mentală care‑l face să‑și dorească mereu altceva. Niciodată posedarea unui lucru nu‑l mulțumește, căci imediat mentalul se îndreaptă către un altul, iar lanțul se continuă neîntrerupt. De aceea, înțelepții au afirmat că cel mai bogat este cel sărac în dorințe. Printr‑o atitudine în spiritul APARIGRAHA se va putea folosi timpul și energia care până acum erau irosite pentru acumularea și păstrarea de lucruri inutile.

Majoritatea oamenilor sunt înlănțuiți de dorințe: doresc putere, plăcere, bunuri materiale, recunoaștere, admirație... Un exercițiu practic pentru a elimina această stare care împiedică evoluția prin yoga este concentrarea asupra realizării unei stări mentale eliberată de lăcomie. Începe ziua gândindu-te la motivul care te face să‑ți desfășori munca zilnică. Găsește-ți întotdeauna un motiv înalt, cum ar fi bucuria de a-i servi pe alții și ferește-te de acțiunile îndeplinite fără plăcere, mecanic, care ar putea avea consecințe negative pentru alte ființe sau în care singurul scop sunt banii. Analizează-te dacă ai privit cu invidie pe cei care au ceea ce tu nu ai și conștientizează faptul că toate posesiunile lumești sunt doar temporare, deci iluzorii. Ele nu pot aparține spiritului.

Un înțelept contemporan relatează o întâmplare în care un om a venit să‑i laude capacitatea de a renunța la toate bunurile materiale. „Eu n-am renunțat la nimic, a răspuns înțeleptul. Tu ești cel care a renunțat la ceea ce aveai mai de preț: starea de fuziune cu Divinul”. Totuși, un yoghin avansat poate accepta să i se ofere un obiect, dacă știe s-o facă în așa fel, încât să nu se atașeze de acel obiect ci, folosindu-l inteligent, să facă bine altor ființe.

Cheia este să avem control asupra lucrurilor și să nu permitem ca ele să ajungă să ne controleze prin dorința pe care o declanșează în noi. Trebuie făcută mai întâi o analiză lucidă, profundă a situației, pentru că altfel, există riscul să ne păcălim, spunând că dorim un lucru pentru alții, când de fapt în noi persistă dorința pentru acel lucru.

APARIGRAHA implică respingerea cadourilor pe care ni le fac unii oameni în cadrul relațiilor convenționale. Acest aspect se explică prin faptul că un cadou aduce aceluia care îl primește toate elementele psihice cu care l‑a încărcat cel care îl oferă. Este vorba mai ales de dorințe sau obligații, care creează un șir de datorii ce nu pot fi compensate întotdeauna și care îți pun independența în pericol. Atitudinea trebuie să fie însă radical diferită atunci când avem de‑a face cu o relație profundă cu altă ființă sau cu natura însăși, pentru că în această situație, este de dorit să ne dăruim sincer, conștientizând faptul că tot ce primim de la natură este un dar. Indiferent cât de mult considerăm noi că am muncit pentru un anumit lucru, acesta nu a fost decât un dar, pentru că de fapt totul ține de o integrare armonioasă a noastră în manifestare.

Înțeleptul Vachaspati Micra spunea: „APARIGRAHA este abținerea de la însușirea obiectelor atunci când yoghinii văd o piedică în acumularea și păstrarea lor, sau un risc, precum acela de a le pierde sau de a se atașa de ele”. Asta înseamnă că obiectul în sine nu este o piedică, dacă nu-l dorești cu posesivitate și asta nu pentru că ți-e indiferent, ci pentru că obiectul respectiv nu‑ți pune un obstacol în evoluție. În acest caz îți e permis să‑l dobândești.

Prin practica APARIGRAHA se înlătură frica, minciuna, ura, deziluzia, atașamentul, agitația minții, grija și supărarea. Yoghinul trebuie să se detașeze de nevoia de acumulare excesivă și inutilă a bunurilor terestre, diminuându-și instinctul de proprietate sau lăcomia și manifestând detașare față de obiectele pe care le poartă. A nu crea o legătură cu un obiect comportă abținerea de la orice dorință de dobândire a ceea ce nu ne e absolut necesar, respingerea a tot ce nu ne e indispensabil. Această caracteristică mai implică modestie, austeritate, detașarea de bunurile terestre și anularea dorințelor excesive de proprietate, care transformă obiectele din mijloace, în scopuri.

Lăcomia se află la baza dezechilibrului și a nefericirilor umane. După cum nu trebuie să râvnim la lucrurile care nu ne aparțin, tot așa, nu trebuie să adunăm sau să dorim lucruri care în realitate nu ne sunt necesare sau de folosință imediată. De asemenea, o persoană nu trebuie să ia nimic de la o altă persoană fără să fi muncit pentru acest lucru fizic, mental sau spiritual, și nici să nu aștepte favoruri gratuite, pentru că această așteptare implică sărăcie în spirit. Yoghinul știe că acumularea de lucruri materiale duce la o slăbire a credinței în Divinitate și în el însuși, din moment ce ajunge să se preocupe de viitorul său.

Prin APARIGRAHA, yoghinul își face viața simplă și pură, mentalul său fiind eliberat de suferința produsă de lipsa sau pierderea vreunui lucru exterior. Un mare înțelept contemporan spunea: „Când ai pierdut tot ceea ce putea fi pierdut, îți rămâne doar sinele”. Yoghinii au numit această stare „existența pură”. Dacă un anumit lucru este necesar, el va veni de la sine, la momentul potrivit. Viața unui om obișnuit este plină de o serie interminabilă de perturbări și frustrări, însoțite evident de reacțiile sau consecințele lor. În acest fel, este imposibil ca mentalul să fie păstrat într‑o stare de echilibru. Yoghinul își dezvolta capacitatea de a se păstra mulțumit și armonios, orice i s‑ar întâmpla. Astfel, el obține pacea interioară care îl face să transcendă iluzia și mizeria cu care se confruntă lumea. Yoghinul nu acumulează averi și nu păstrează ceea ce nu îi este strict necesar pentru a trăi. Practicarea non-acumulării, APARIGRAHA, dusă la desăvârșire, îi dă yoghinului clarviziune, ceea ce îl va face să‑și poată vedea viețile anterioare.

Sursa: Revista „Yoga Magazin” nr. 52

Graham Hill - Mai puține lucruri, mai multă fericire
(Less stuff, more happiness) (RO)

Annie Leonard - Povestea lucrurilor (The story of stuff) (RO)

George Carlin - Despre lucruri (RO)