Risipind fumul - Știința canabisului + documentar (RO)

-->

RISIPIND FUMUL

- ŞTIINȚA CANABISULUI -

Un nou documentar lansat liber în 2011 de Montana PBS, un post TV non-profit, susţinut prin subvenţii publice, Clearing the Smoke - The Science of Cannabis, opera Annei Rau, corespondent special al postului, investighează ştiinţa din spatele controversatei plante, dezvăluind cum acționează canabisul în creier şi în organism, în moduri evident benefice din punct de vedere medical, putând trata simptome ca greaţa, durerea sau chiar boli grave, ca epilepsia şi cancerul, incluzând interviuri cu pacienţi şi doctori, cercetători şi sceptici, detaliind potenţialul acestei plante minunate.

Principalul instrument de propagandă care a impus stigmatul social asociat marijuanei este un film comandat de guvern, Reefer Madness, din 1936, în regia francezului Louis Gasnier, intrat în arhiva filmelor clasice şi având în distribuţie actori practic necunoscuţi, refolosit ca argument în timpul campaniei anti-marijuana din anii '70. Ceea ce se ignoră convenabil este caracterul pur fictiv al acestui film de duzină, pe care Gasnier a acceptat să-l regizeze ca pe un compromis, într-un moment în care decăzuse puternic în carieră.

Fiindcă s-a tot vorbit de Anexa I la legea Comprehensive Drug Abuse Prevention and Control Act of 1970, promulgată de unul dintre cei mai corupţi şi violenţi preşedinţi americani, Richard Nixon, promotorul „marelui război contra cancerului”, purtat exclusiv pe cale chimică, e momentul să aflăm şi motivele clasificării drept drog de mare risc:

- Drogul sau substanţa prezintă mare risc de abuz.

- Drogul sau substanţa nu are o utilizare medicală acceptată curent în Statele Unite.

- Drogul sau substanţa nu este considerată ca sigură să fie folosită sub supervizare medicală.

Haideţi să vedem în contrapartidă ce stă scris în decizia luată în problema petiţiei de reclasificare a canabisului de către DEA, din 6 septembrie 1988, în care judecătorul Francis Young enunţa argumentele favorabile marijuanei (care este denumită ca atare, şi nu canabis) şi le voi expune în totalitate, ca să puteţi constata şi singuri cât de argumentate ştiinţific sunt deciziile DEA şi cât de ipocrite sunt, de fapt, deciziile guvernelor de interdicţie a uzului marijuanei:

„În privinţa siguranţei marijuanei sub control medical, dosarul prezintă următoarele fapte ca fiind necontroversate:

- Aproape toate leacurile au efecte toxice, potenţial letale. Dar marijuana nu este o asemenea substanţă. Nu există nici o înregistrare, în întreaga literatură medicală, care să descrie un deces dovedit, documentat şi indus de canabis.

- Aceasta este o declaraţie remarcabilă. În primul rând, înregistrările privind marijuana acoperă peste 5.000 de ani de experienţă umană. În al doilea rând, marijuana este folosită actualmente zilnic, de un număr enorm de mare de oameni din întreaga lume. Estimările sugerează că 20-50 de milioane de americani, în mod cotidian, chiar dacă ilegal, fumează marijuana fără beneficiile unei supervizări medicale directe. Totuşi, în pofida acestei lungi istorii a unui număr extraordinar de mare de fumători, în societate, nu există rapoarte medicale credibile, care să sugereze că uzul de marijuana a cauzat măcar un singur deces.

- Prin contrast, aspirina, un leac comun distribuit fără reţetă, provoacă sute de decese anual.

- Drogurile folosite în medicină primesc, în mod curent, o clasificare numită LD-50. Această clasificare arată la ce dozaj, 50% dintre animalele de test, care au primit drogul, vor muri ca urmare a toxicităţii induse de drog. Un număr mare de cercetători au încercat să determine valoarea LD-50 pe animale de test, fără vreun succes. Simplu spus, cercetătorii au fost incapabili să le dea animalelor suficientă marijuana pentru a le induce decesul.

- În prezent, LD-50 este estimată în jurul valorii de 1:20.000 sau 1:40.000. În termeni profani, aceasta înseamnă că pentru a induce moartea unui fumător de marijuana, acesta ar trebui să consume de 20.000 la 40.000 de ori cantitatea de marijuana conţinută de o singură ţigară. Ţigările furnizate de NIDA (National Institute on Drug Abuse) cântăresc cca 9 grame. Un fumător ar trebui să consume 680 kg de marijuana în interval de 15 minute pentru a induce un răspuns letal.

- În termeni practici, marijuana nu poate induce un răspuns letal ca urmare a toxicităţii drogului.

- Un alt mod de a determina siguranţa unui drog, este raţia terapeutică. Aceasta se defineşte ca diferenţa dintre doza terapeutică eficientă şi o doză care ar fi capabilă să inducă efecte adverse.

- Un produs comun, eliberat fără prescripţie, ca aspirina, are o raţie terapeutică de 1:20. Două aspirine reprezintă doza recomandată pentru un pacient adult. De 20 de ori această doză, 40 de aspirine adică, pot cauza reacţii letale la unii pacienţi şi mai mult ca sigur vor provoca răniri considerabile ale sistemului digestiv și hemoragii interne intense.

- Raţia terapeutică pentru drogurile pe reţetă este de circa 1:10 sau mai scăzută. Valium, un drog prescris uzual pe reţetă, poate provoca daune biologice serioase dacă pacienţii consumă de 10 ori doza terapeutică (recomandată).

- Există, desigur, droguri pe reţetă, care au raţii terapeutice mult mai scăzute. Multe dintre drogurile folosite în tratamentul pacienţilor cu cancer, glaucom şi scleroză multiplă, de exemplu, sunt privite ca toxine extrem de otrăvitoare, cu raţii terapeutice aflate mult sub valoarea de 1:1,5. Aceste droguri au, de asemenea, o clasificare LD-50 foarte mică şi pot conduce la reacţii toxice sau chiar letale, dacă sunt folosite necorespunzător.

- Prin contrast, raţia terapeutică a marijuanei, la fel ca şi clasificarea LD-50, este imposibil de cuantificat, fiindcă este extrem de ridicată.

- În termeni strict medicali, marijuana este, de departe, mai sigură decât multe alimente pe care le consumăm uzual. De pildă, e imposibil să mănânci suficientă marijuana pentru a induce decesul.

- Marijuana, în formele sale naturale, este una dintre cele mai sigure substanţe terapeutice active, cunoscute de om. Aceasta poate fi utilizată în siguranţă în cadrul unui tratament supervizat medical”.

Din acest film aflăm că dr. Eric Voth de la Institute on Global Drug Policy a fost una din principalele „eminenţe cenuşii” din spatele campaniei moderne anti-marijuana, fiind considerat o autoritate mondială în acest domeniu, în calitate de consilier al celor mai malefici şi războinici preşedinţi americani: Reagan, cuplul Bush şi Clinton. Ce anume susţine, înfocat, ipochimenul? Că marijuana, în totalitate, este o plantă inutilă şi periculoasă, tocmai fiindcă are prea multe substanţe chimice în compoziţie (488, dintre care 66 canabinoizi), singura sa utilizare eficientă fiind dată de extragerea individuală a canabinoizilor, de către companiile farmaceutice, fireşte, şi nu de orice profan în propria-i bucătărie, şi vinderea acestora la preţuri obscene, sub formă de pastile ca Marinol şi Dronabinol, a căror valoare de stradă este de 5$ pastila de 250 mg. Individul susţine neargumentat, ignorând statisticile, că marijuana accentuează cazurile de schizofrenie şi e incapabil să inventeze un efect secundar al marijuanei mai periculos decât euforia.

Să enunţăm, pentru comparaţie, efectele secundare (de fapt primare, în absenţa unei vindecări efective a pacientului) ale unui „drog minune” produs de Pfizer, amintit şi în film, Zoloft sau Sertralina, care funcţionează ca inhibitor de serotonină şi care nu este considerat deloc dăunător de către DEA, FDA sau vreun guru medicamentos, ca Eric Voth:

Efecte secundare minore: anxietate, pe care se chinuie de fapt s-o trateze, constipaţie, scăderea dorinţei sexuale, diaree, ameţeli, somnolenţă, uscăciunea gurii, transpiraţie crescută, pierderea poftei de mâncare, greaţă, nervozitate, stomac deranjat, oboseală, tulburări de somn, vărsături, scădere în greutate.…şi, dacă nu v-aţi plictisit cumva, să trecem şi la ceva mai serios:

Efecte secundare majore: reacţii alergice severe (erupţie cutanată, urticarie, mâncărimi, dificultăţi de respiraţie, senzaţie de apăsare în piept, umflarea gurii, feţei, buzelor, limbii), comportament bizar, scaune negre sau cu sânge, dureri toracice, confuzie, control scăzut al vezicii urinare, incapacitate de concentrare, coordonare redusă, reflexe exagerate, leşin, febră, halucinaţii, pierderea memoriei, atacuri de panică, agresivitate, impulsivitate, iritabilitate, ţiuit sever în urechi, agitaţie, ostilitate, senzaţie exagerată de bine, nelinişte, erecţie persistentă, dureroasă, convulsii, anxietate severă şi persistentă sau insomnii, dureri de cap severe, dureri de stomac, gânduri de sinucidere sau tentative, tremor, hemoragii, reacţii psihice neobişnuite severe sau modificări ale dispoziţiei, slăbiciune neobişnuită, tulburări de vedere, agravarea depresiei.

Trebuie să recunosc că nu m-am putut lipsi de plăcerea de a le enunţa pe toate, fiindcă numai moartea subită mai lipseşte din lista de mai sus a efectelor „benefice” ale unui drog prescris şi administrat sub supervizare medicală competentă, de către indivizi în halate albe, care te conving definitiv că anumite ţări orientale nu au greşit deloc atunci când au definit această culoare ca având semnificaţie funerară. Ce au reuşit până la urmă, în problema canabinoizilor, să obţină DEA şi FDA, care se laudă că există numai pentru siguranţa cetăţeanului?

Pastila de tetrahidrocannabinol THC sintetic (Marinol sau Dronabinol) a intrat deja în statisticile FDA ca fiind responsabilă de 4 dintre cele 11.687 de decese provocate de numai 17 dintre „drogurile sigure” aprobate de această instituţie, în perioada 1 ianuarie 1997 şi 30 iunie 2005. Ca nefumător, administrarea marijuanei prin fumat mi se pare o metodă destul de dură, recunosc, dar nici măcar acest fapt nu poate constitui un argument defavorabil plantei, fiindcă aceasta poate fi şi ingerată, aşa cum a demonstrat canadianul Rick Simpson în filmul Run From The Cure, sub forma unui ulei dens, ce are aceleaşi efecte generale benefice ca şi fumatul în sine.

Îmi pare rău pentru un partizan obiectiv şi documentat ca doctorul Lester Grinspoon, deoarece, la fel ca şi prietenul său apropiat, Carl Sagan, care recunoştea că este consumator de marijuana, este posibil să nu mai apuce să vadă apusul unei legislaţii atât de ipocrite şi abuzive, impusă insidios în formă financiară, iniţial, împotriva căreia a militat aproape 40 de ani, dar rămân convins că cercetări complexe derulate de colective ca cel al doctorului Prakash Nagarkatti, care confirmă mecanismele de acţiune celulară descrise de Bruce Lipton, vor documenta incontestabil capacitatea generică de vindecare a canabisului, tocmai prin acţiunea sa infinit de complexă, la nivelul receptorilor CB1, prezenţi în toate organele corporale majore şi, mai ales, la nivelul receptorilor CB2, prezenţi în celulele sistemului imunitar.

În concluzie, marijuana rămâne o plantă extrem de periculoasă, dar numai pentru veniturile companiilor farmaceutice şi ale slugoilor lor politici. Lăsând la o parte imposibilitatea reproducerii pe cale sintetică a oricărei substanţe generate de uzina vie a unei plante, efectele pozitive documentate ale canabisului se datorează nu atât componentelor lui individuale, ci tocmai combinaţiei halucinante de 488 substanţe, pe care ştiinţa actuală a fost incapabilă să le descifreze încă, aflate în strânsă corelaţie cu sistemul endocanabinoid uman.

40 de milioane de americani au fumat marijuana. Singurii cărora nu le-a plăcut sunt judecătorul Ginsberg, Clarence Thomas şi Bill Clinton.  Jay Leno

Marian Matei - http://antiiluzii.blogspot.com/2011/11/risipind-fumul-stiinta-canabisului.html

Risipind fumul - Stiinta canabisului de martek_15