Vegetarian de zile lucrătoare + VIDEO

-->

HRANA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE

„Hrana să-ţi fie medicament, iar medicamentul să-ţi fie hrana”, ne îndemna Hippocrate în urmă cu aproape 2.500 de ani. Azi, în lumina noilor descoperiri în domeniul nutriţiei, realizăm ce sfat preţios ne-a dat cel care a rămas în istorie ca „părintele medicinii”. Bolile de inimă, cancerul, diabetul, accidentele vasculare, obezitatea, osteoporoza şi multe altele sunt în strânsă legătură cu hrana şi pot fi prevenite, ameliorate şi chiar vindecate printr-o dietă sănătoasă.

Organismul uman este un „mic univers”, în care se găsesc 100 de trilioane (100 de milioane de milioane) de celule bine organizate, care prelucrează substanţele nutritive din corp, transformându-le în energie, pentru a putea îndeplini diverse activităţi. Prin alimentaţia noastră zilnică, asigurăm acestui mic univers substanţele necesare unei bune funcţionări. Calitatea şi cantitatea acestor nutrienţi influenţează în mod covârşitor starea de sănătate a organismului. Mai concret, pentru o bună funcţionare, organismul uman are nevoie, pe lângă apă, de grăsimi, carbohidraţi şi proteine, care, ca macronutrienţi, constituie cea mai mare parte a hranei, restul fiind cantităţi mici (miligrame până la micrograme) de vitamine şi minerale, ce constituie micronutrienţii. De unde luăm aceşti nutrienţi? Din alimentele de origine vegetală, sau din cele de origine animală? În ce cantitate? Care alimente ne asigură sănătatea? Care alimente produc sau promovează boala? – sunt întrebări la care se răspunde aproape în orice revistă şi ziar, iar răspunsurile sunt atât de contradictorii, încât noianul de informaţii ne creează şi mai multă confuzie.

Cel mai înţelept este să urmăm exemplul unor oameni care, printr-o dietă sănătoasă, reuşesc să se menţină activi până peste 100 de ani şi pe care bolile ce decimează civilizaţiile moderne (diabet, cancer, osteoporoza, accidente vasculare, cardiopatii) îi vizitează foarte rar. Poate credeţi că aceşti oameni există doar pe tărâmul „tinereţii fără bătrâneţe şi vieţii fără de moarte” din poveştile nemuritoare? Ei bine, „tărâmul” acesta chiar există. În ţara Soarelui Răsare, mai precis în Okinawa, cea mai mare insulă din arhipelagul japonez Ryukyu, trăiesc cei mai longevivi oameni ai planetei, care uimesc cercetătorii cu sănătatea şi vitalitatea lor până la 100 de ani şi peste. Secretul lor? O alimentaţie bogată în legume, fructe, cereale integrale. În cea mai mare parte, hrana lor este bazată pe alimente integrale de origine vegetală, din cca 10% peşte şi fructe de mare şi doar 3-6% din dietă reprezintă alimente de origine animală (altele decât peştele şi fructele de mare). O astfel de dietă pare de-a dreptul o erezie pentru românul obişnuit cu zicala „cea mai bună legumă este carnea”, dar adevărul nu ţine cont de preferinţele sau obişnuinţele noastre. S-ar putea argumenta că locuitorii din Okinawa sunt înzestrați de natură cu un fond genetic care-i predispune la sănătate şi viaţă lungă, dar autorii unui studiu asupra alimentaţiei şi cancerului, înaintat Congresului SUA în 1981, au ajuns la concluzia că factorul genetic determină în proporţie de doar 2-3% riscul de a face cancer. Aşadar, genele pot fi învinuite pentru un număr mic de boli, restul fiind, foarte probabil, generate de factorii externi care acţionează asupra organismului, iar alimentaţia este unul important.

Cu excepţia vitaminei B12, nu există nici un nutrient necesar organismului pe care vegetalele integrale să nu-l poată furniza mult mai bine decât alimentele de origine animale. Vitamina B12 este produsă de nişte microorganisme care se găsesc în sol şi în intestinele animalelor (inclusiv ale omului). Dar cantitatea produsă în intestinele noastre nu este absorbită în mod adecvat, de aceea este recomandat să consumăm B12 din alimente. În condiţii ideale, plantele crescute pe pământ sănătos, care are o concentraţie bună de vitamina B12, vor absorbi fără dificultate acest nutrient, dar majoritatea plantelor actuale sunt deficitare în vitamina B12. Oricum, cantitatea de vitamină B12 necesară este infimă, iar organismul uman are rezerve pentru aproximativ 3 ani.

Alţi nutrienţi cu rol capital în organism sunt vitaminele A şi D, care pot fi și ele produse fără dificultate în organismul nostru: vitamina A se produce din betacaroten; vitamina D, cu care se fortifică artificial laptele, poate fi produsă de organismul nostru prin expunerea pielii la lumina soarelui timp de 15 minute, o dată la fiecare două zile. Ambele vitamine sunt toxice dacă sunt consumate în cantităţi mari, un motiv în plus să ne bazăm pe precursorii de vitamine, betacarotenul şi lumina soarelui, astfel încât organismul nostru să poată controla momentul şi cantităţile de vitamină A şi D de care are nevoie.

În plus faţă de alimentele de origine animală, vegetalele integrale ne oferă carbohidraţi complecşi, ne împrumută scutul lor de antioxidanţi, cu care organismul nostru luptă împotriva radicalilor liberi, ne dau fibre care absorb toxinele din organism şi curăţă tubul digestiv şi, foarte important, nu conţin colesterol (organismul uman nu are nevoie de colesterol alimentar, și-l produce singur) sau grăsimi nesănătoase (saturate sau trans), care abundă în alimentele de origine animală şi al căror consum este corelat cu riscul ridicat de a dezvolta foarte multe boli.

Conţinutul de proteină de „calitate superioară” al alimentelor de origine animală este doar un mit, demontat fără echivoc de unul dintre cei mai mari nutriţionişti, dr. Colin Campbell, care în cel mai complet studiu publicat vreodată asupra nutriţiei (Studiul China) a evidenţiat calitatea superioară a proteinelor de origine vegetală şi beneficiile incontestabile aduse de acestea organismului uman.
 
Aşadar, hrana noastră ar trebui să fie alcătuită în cea mai mare parte din alimente integrale de origine vegetală şi doar în mică parte din alimente de origine animală, dacă vrem să reducem riscul apariţiei multor boli care, din păcate, s-au înmulţit îngrijorător în societatea românească.

Sursa: http://articole.drumulinvingatorilor.ro/?p=36
  

Graham Hill - De ce sunt un vegetarian de zile lucrătoare (RO)

-->