Cimatica - Vindecarea prin frecvențe sonore + VIDEO (RO)

-->

CIMATICA

– VINDECAREA PRIN FRECVENȚE SONORE –

 
Cimatica (din grecescul kyma = undă) este ştiinţa care se ocupă cu studiul sunetului asupra materiei. Ea studiază relaţia dintre câmpuri, vibraţii, unde şi materie.

La începutul secolului al XVIII-lea, fizicianul german Ernst Chladni, părintele acusticii, acoperea nişte plăcuţe cu straturi de nisip fin, le făcea să vibreze cu ajutorul sunetelor şi observa modelul de răspuns la stimulii acustici. În anul 1967, la aproape 300 de ani distanţă, elvețianul Hans Jenny (1904-1972), medic, cercetător şi artist, publica Cimatica - structura şi dinamica undelor şi vibraţiilor. Timp de 14 ani, el a condus experimente în care nisipul fin de pe o tăbliţă, sau lichidul dintr-un vas erau transformate în opere de artă atunci când erau expuse la sunete cu anumite frecvenţe şi intensităţi. De exemplu, pentru ca nisipul să ia forma unei flori, trebuie să i se aplice o anume combinaţie de sunete. Cu cât se creşte frecvenţa sunetului, cu atât tiparul devine mai complex.

Există o similitudine între formele obţinute prin cimatică şi particulele cuantice. În ambele cazuri, ceea ce pare a fi o formă solidă, este de fapt o undă. Pentru a explica acest dualism particulă - undă sau formă solidă - undă, a apărut fizica cuantică, unde vibraţia este recunoscută ca o realitate ultimă, iar undele şi particulele sunt forme ale vibraţiei primordiale. Dr. Jenny susţinea că evoluţia a fost rezultatul vibraţiilor, acestea fiind baza formei, aşa cum celula este baza tuturor formelor de viaţă. Dr. Jenny şi-a dat seama că putem vindeca trupul cu ajutorul sunetului, folosind anumite frecvenţe.

El scria: „Există un dispozitiv alcătuit dintr-un disc de metal acoperit cu un strat fin de nisip, numit tonoscop, care transformă gama de vibraţii sonore într-o gamă de forme geometrice, imprimate unui mediu solid granulat, obţinându-se imagini ale unor tipare de forme geometrice. Dacă cineva rosteşte, de pilă, cuvântul AUM (considerat în tradiţia esoterică sunetul vibratoriu primordial al divinităţii), imaginea redată de tonoscop este aceea a unui cerc cu multiple piramide în interiorul său. Imaginea obţinută e similară cu cea a centrului unei Yantra hinduse antice numită Sri Yantra. Aceasta este folosită în anumite forme de meditaţie. Se spune că prin meditare asupra ei poate fi vizualizat Soarele Central, invizibil, în jurul căruia călătoreşte sistemul nostru solar în decursul Marelui An Cosmic, care are o durată de 25.920 ani tereştri. Așadar există suficiente dovezi că forma este o funcţie de frecvenţă! Cu alte cuvinte, materia, tot ce există în natură şi în Univers, reprezintă forme ale unor conţinuturi create prin acţiunea câmpurilor energetice cosmice, de tip local şi universal”.

Sir Peter Guy Manners a fost un alt personaj de seamă care, din curiozitate, a împins cimatica mai departe şi i-a dat o utilitate. El a pornit de la premisa că fiecare formă de viaţă, având caracteristici unice, rezonează într-un anumit spectru de frecvenţe. Mai mult, el a creat chiar o bază de date cu frecvenţele pe care rezonează ţesuturile sănătoase şi le-a comparat cu cele pe care rezonează ţesuturile bolnave sau care funcţionează prost. Prin procesul numit rezonanţă simpatică, atunci când unui ţesut bolnav i se aplică o undă sonoră având frecvenţa ţesutului sănătos, el va rezona din nou pe frecvenţa corectă. Influenţa sunetelor şi a flash-urilor de lumină asupra sistemului nervos uman a fost observată încă din antichitate, în foarte multe culturi (de exemplu dansurile şamanice).

Acestea sunt descrise în poemele lui Rummy şi în scrierile lui Kabir şi Hafiz şi au fost predate de Pitagora, Socrate şi Platon care la rândul lor, le-au învăţat în templele egiptene. Cathie E. Guzzetta susţine că formele, aşa cum le percepem noi, nu sunt decât răspunsuri la acea vibraţie primordială.

Prof. T. D. Stănciulescu, în cartea sa, Terapia prin lumină, scrie: „În Hamlyn Encyclopedia of Complemetary Health, cimatica este definită ca o modalitate de terapie cu ajutorul sunetului, bazată în esenţă pe faptul că orice celulă a organismului viu este controlată de un câmp electromagnetic, care rezonează la anumite frecvenţe de sunet. Când organismul este sănătos, aceste frecvenţe sunt staţionare şi constante. Orice disfuncţie sau boală rupe armonia corpului şi, în zona afectată, se generează o rezonanţă crescută. Principiul de baza al cimaticii se întemeiază pe premisa că presiunile mediului înconjurător se exercită prin propagare ondulatorie şi că materia reacţionează la aceste presiuni, căpătând o formă care depinde de frecvenţa undelor. Având în vedere această premisă, sunetul şi lumina se definesc în egală măsură ca principii ordonatoare ale lumii cosmice şi lumii umane. Rezultă că cimatica nu e numai o procedură terapeutică îndreptată spre rezolvarea diferitelor tipuri de afecţiuni, profilactică, de stimulare generală a organismului, ci şi o terapie integratoare, holistică, a corpului uman. Efectele sunetului sunt în strânsă dependenţă cu cele ale câmpurilor electromagnetice (luminoase). Alături de medicina convenţională, cimatica aparţine practicilor medicale complementare, cunoscute sub numele de medicină energetică. Aceste practici acţionează asupra câmpurilor care înconjoară şi influenţează corpul uman”.

Relaţia dintre lumină şi sunet este sintetizată de dr. Sir Peter Guy Manners, reprezentant cunoscut al cimaticii: „Lumina, în calitate de energie electro-informaţională conştient dobândită de la soare, intră în corp prin nervul optic al ochiului. Lumina stimulează direct glanda pineală, care este un organ foto-reactiv, responsabil pentru producerea unor variaţi agenţi neuro-umorali. Glanda pineală este conectată la hipotalamus, care mediază în fiecare moment, la nivelul subconştientului, toate procesele vitale ale organismului, fie pe cale directă, fie prin conexiune cu glanda pituitară, cu sistemul nervos autonom sau cu cortexul cerebral. Hipotalamusul se află în relaţie cu celulele cromofilice, cele care transformă lumina electromagnetică în impulsuri neuro-chimice, transmise direct către glanda pituitară. Aceasta, la rândul ei, produce şi secretă hormoni care stimulează în continuare secreţia altor hormoni ai organismului, contribuind astfel la menţinerea homeostazei. Prin expunerea activităţii subconştiente a minţii (a sistemului nervos în ansamblul sau) la vibraţii pure, fie ele culori sau sunete, se poate echilibra sistemul neuroendocrin al corpului. În plus, lumina pură şi sunetele armonice stimulează centrul extatic al creierului, prin declanşarea şi stimularea secreţiei celui mai puternic opium natural: endorfinele. 

Fie doar această sintetică explicaţie şi ne va fi de-ajuns pentru a înţelege că, din perspectiva cimaticii, lumina şi sunetul au o importanţă esenţială în armonizarea funcţiilor sistemului nervos central şi vegetativ şi implicit în realizarea stării de sănătate a complexului minte-corp. Adevărata vindecare sau echilibrare a organismului uman o reprezintă benefica şi permanenta transformare a stărilor psiho-afective şi psiho-logice în stări bio-fiziologice şi reciproc. Evidenţierea corelaţiei dintre lumină şi sunet se regăseşte şi în corespondenţa directă dintre cele 7 culori ale spectrului solar, cele 7 note muzicale şi cele 7 complexe organic-endocrine (având asociate tot atâtea chakre sau centri de forţă) ale organismului uman”.

Un grup de cercetători din Germania au prelevat ADN-ul unui băiat de 17 ani, înregistrând frecvenţele sunetelor sale. Băiatul murise într-un accident, iar oamenii de ştiinţă au păstrat înregistrarea frecvenţelor sale. Mai târziu, frecvenţele ADN-ului tânărului de 17 ani au fost transmise unui bărbat în vârstă de aproape 40 ani. Surpriza? Bărbatul a suferit transformări majore şi a ajuns să arate aproape ca un adolescent. Pielea a întinerit, silueta i s-a subţiat iar părul i-a revenit la culoarea naturală. Astăzi, la peste 40 de ani, el încă arată ca un tânăr la început de viaţă. „Miracolele, concluzionează Dr. Manners, au fost doar lucruri simple, pe care oamenii nu le-au înţeles. Astăzi le putem explica. Acestea concordă perfect cu tehnologiile avansate”. Și nu uitați: „La început a fost cuvântul”, adică... sunetul.

Sursa: http://www.spiritofmaat.com/archive/mar1/cymatics.htm

Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)

 

David Icke - Vibrațiile sonore creează forma (RO)

-->