Viața pe Pământ nu poate fi o întâmplare + documentare (RO)

-->

VIAȚA PE PĂMÂNT NU POATE FI O ÎNTÂMPLARE

Problema care apare în momentul în care spui că Dumnezeu este creatorul, este aceea că Dumnezeu nu poate fi explicat. În felul acesta, facem trimitere către un creator pe care nu-l putem demonstra. Dar dacă spui că legile fizicii au permis apariția vieții inteligente așa cum o cunoaștem astăzi, ei bine, nici asta nu este o explicație. 
Paul Davies, astrobiolog

Teoriile despre apariția vieții pe Pământ au evoluat odată cu omul care le-a creat. De la vechile mitologii până la curentele și experimentele moderne, omul a încercat să afle de unde vine, cu atât mai mult cu cât acum știe cu siguranță încotro se îndreaptă. Stanley Miller, celebrul biolog și chimist american, a făcut în 1953 un experiment în laborator, în urma căruia a conchis că apariția vieții pe Pământ este o pură întâmplare. Experimentul, rămas în istorie sub numele de Miller-Urey, a urmărit să demonstreze că materia organică poate fi obținută din materie anorganică. El a fost însă contrazis de majoritatea oamenilor de știință, care susțin că un lucru atât de complex nu poate fi un simplu joc al sorții.

Teoria lui Miller s-a bazat pe faptul că aminoacizii (cărămizile vieții) au apărut din întâmplare. Dar se pare că simpla lor prezență nu este suficientă pentru a produce viața. Aminoacizii sunt o parte esențială a procesului formarii vieții, dar o condiție necesară este ca aceștia să se unească într-o anumită secvență pentru a forma molecule de proteine. Dacă nu se află în secvența corectă, moleculele de proteine nu vor funcționa. Nu s-a putut demonstra niciodată că aminoacizi variați se pot uni într-o secvență din întâmplare, pentru a forma molecule de proteine. Chiar și cea mai simplă celulă este alcătuită din milioane de molecule de proteine variate.

Cei care nu au fost de acord cu teoria lui Miller au invocat și faptul că experimentele lui s-au desfășurat în condiții de laborator, prin urmare, aminoacizii se aflau într-un mediu protejat. În spațiu deschis, aceștia se pot dezintegra rapid și pot fi distruși în condiții exterioare neprielnice. Singurul motiv pentru care aminoacizii se unesc într-o anumită secvență a unei celule este pentru că sunt programați să facă asta de către o secvență aflată în codul genetic.

În natură, există două feluri de aminoacizi: de stânga și de dreapta. Cu toate acestea, pentru ca viața să apară, e nevoie doar de un singur fel: cel de stânga. Prin urmare, nu numai că aceștia trebuie să se unească în secvența corectă, dar trebuie să fie exclusiv de stânga. E de-ajuns ca un singur aminoacid de dreapta să intervină în acest amestec, pentru ca formula să fie compromisă. Viața n-ar putea apărea nicicum în astfel de condiții.

Dacă o celulă evoluează, acest lucru trebuie să se întâmple cât mai repede cu putință. O celulă parțial evoluată nu poate aștepta milioane de ani pentru a deveni completă, deoarece va fi instabilă și se va dezintegra într-un mediu deschis, mai ales dacă nu se bucură de protecția unei membrane celulare. De asemenea, formarea completă a unei celule nu este o garanție că aceasta este aptă să susțină viața. Odată ce o celulă este formată și capabilă să susțină viața, codul genetic și alte mecanisme biologice intervin pentru a direcționa formarea altor celule. Întrebarea multor savanți este cum e posibil ca viața să apară din întâmplare, de vreme ce în natură nu există un astfel de mecanism coordonator?

Marele savant britanic Sir Frederick Hoyle a spus că probabilitatea ca o secvență moleculară dintr-o celulă simplă să genereze viața este echivalentă cu probabilitatea ca o tornadă să aibă loc într-un atelier cu piese de avion, iar ca urmare, un avion Boeing 747 Jumbo Jet să se asambleze singur.

„Teoriile emise insistent de cunoscutul evoluționist Richard Dawkins i-au făcut pe mulți oameni să creadă că selecția naturală este rezolvarea tuturor problemelor legate de evoluție. Dar selecția naturală nu poate produce nimic. Ea poate doar selecta ceva ce a fost deja produs. Prin urmare, selecția naturală poate funcționa doar după apariția vieții, nu înainte”, este de părere biologul și teologul Babu G. Ranganathan.

Evoluționiștii cred că mutațiile întâmplătoare ale codului genetic produc un număr crescător de gene complexe prin intermediul selecției naturale, astfel încât evoluția să se facă de la specii simple către specii din ce în ce mai complicate. În ciuda acestei teorii, nu există un fapt concret care să dovedească faptul că mutațiile întâmplătoare pot produce gene mai complexe. „În natură, selecția naturală nu este o forță activă, ci mai degrabă un proces pasiv. Doar variațiile care au puterea de a supraviețui vor fi selectate și păstrate. Odată ce o variație a supraviețuit, atunci sigur că nu-i o întâmplare că fost aleasă”, declară Babu G. Ranganathan.

Selecția naturală în sine nu poate produce variații genetice. Ea poate doar selecta ceva dintr-un fond care există deja. În opinia lui Ranganathan, termenul de „selecție naturală” este doar o figură de stil, deoarece natura nu poate face o selecție activă și conștientă, aceasta fiind în întregime un proces pasiv. Selecția naturală este de fapt un alt mod de a vorbi despre supraviețuirea în natură. Dacă are loc o modificare biologică, ea ajută o specie să supraviețuiască. Rolul selecției naturale este de a alege dintr-o sumă de variații biologice, care sunt posibile în cadrul unei specii.

„Având în vedere toate teoriile și argumentele emise asupra evoluției și designului inteligent, este uimitor cât de mulți oameni moderni, care au acces la informație, cred că savanții au reușit să creeze viața în laborator. Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată”, susține același Ranganathan.

Experiențele efectuate de cercetători au avut ca scop dezvoltarea ingineriei genetice bazată pe forme de viață deja existente. Astfel, în laborator, cercetătorii au reușit să reproducă viața, dar având ca punct de pornire exclusiv materia organică. Și chiar dacă în viitor aceștia vor reuși să obțină viață din materie anorganică, acest lucru va fi ca urmare a „designului inteligent” al cercetătorilor și nu va constitui o dovadă a apariției accidentale a vieții. Viața artificială este o creație a cercetătorilor, realizată prin introducerea unei secvențe de ADN într-o celulă vie, deja existentă. Niciuna dintre teoriile sau argumentele prezentate în trecut n-a putut susține ideea că viața a apărut din întâmplare, chiar dacă condițiile de mediu erau prielnice acestui lucru, și asta deoarece apariția vieții este un proces mult prea complex pentru a fi lăsat în întregime la voia întâmplării.

Mulți savanți ai lumii moderne și-au îndreptat atenția către Marte, în speranța că cercetările ample care se desfășoară în această perioadă asupra solului și atmosferei Planetei Roșii vor oferi răspunsuri la întrebările arzătoare legate de originea vieții. Dar chiar de-ar exista viață pe Marte, ar fi greu de dovedit că ea s-a creat acolo și că a fost o pură întâmplare. E foarte probabil ca, în cazul în care s-ar găsi viață pe Marte, aceasta să provină, de fapt, de pe Pământ.

Cu mult timp în urmă, Terra a avut o activitate vulcanică intensă, care ar fi putut arunca în spațiu, odată cu gazele și cenușa vulcanică, și microbi sau alte forme de viață microscopice. Cercetătorii nu exclud posibilitatea ca acestea să fi ajuns pe Marte. „Credem că pe Marte există aproximativ 7 milioane de tone de sol terestru. În eventualitatea în care vom găsi viață acolo, există o probabilitate destul de mare ca ea să vină de pe Pământ”, spune omul de știință Kenneth Nealson. Conform astronomului dr. Walt Brown, așa se explică de ce anumiți meteoriți conțin particule organice. Aceștia reprezintă bucăți desprinse din scoarța terestră în urmă cu foarte mult timp, ca o consecință a puternicelor disturbanțe geologice.

Legile naturii pot explica mecanismul ordinii în viață și în Univers, dar nu și originea acestei ordini. Din acest motiv, o bună parte a mediului academic își susține astăzi convingerea într-un designer inteligent, aflat la originea vieții în Univers. Și ar fi corect ca dovezile în favoarea designului inteligent să le fie prezentate elevilor și studenților alături de teoria evoluționistă.

Surse:

http://english.pravda.ru/science/earth/05-08-2008/105990-origin_life-0/

http://www.descopera.ro/stiinta/2858032-viata-pe-pamant-nu-este-o-intamplare

Descifrând misterul vieții (Unlocking the Mistery of Life) (RO)

Miracolul din celulă (The Miracle in the Cell) (RO)

-->