-->
FIZICA
CUANTICĂ ȘI CREAȚIA
Bruce Lipton
Fragment din corespondența cu Cristian
Mureșan,
realizatorul emisiunii „Știință și
cunoaștere” - TVR Cluj
24
octombrie 2008
Înainte de a trece la întrebările
propriu-zise, trebuie să-ţi spun câteva lucruri despre modul în care mintea şi
conştiinţa interferează şi se conectează cu lumea în care trăim. Știm deja că
mintea are influenţă asupra corpului şi aş putea să-ţi vorbesc despre chimie,
molecule şi mecanismele prin care mintea modifică funcţiile creierului şi cum
anume acestea se transferă corpului fizic, neuronilor, glandelor şi
productivităţii hormonale, pentru a-ţi face o idee asupra modului în care mintea
poate modifica biologia. Dar există o idee mult mai importantă decât natura
minţii, iar aceasta ne este oferită de fizica cuantică.
În vechea fizică, cea
newtoniană, se credea că un experiment este pur obiectiv. Asta însemna că pot
măsura parametrul A şi parametrul B şi pot preciza interacţiunea dintre ele, de
fiecare dată rezultatul fiind acelaşi. Fizica newtoniană mai e numită și deterministă,
deoarece poţi determina rezultatul unui anumit eveniment dacă cunoşti suficient
de bine etapele şi reacţiile care au loc. Dar în acele etape şi reacţii nu s-a
introdus efectul observatorului sau al experimentatorului care le influenţează.
Când a apărut fizica cuantică, prin anii 1920, şi fizicienii au acceptat-o, ei
au avut nevoie de o nouă înţelegere a rolului vieţii. Au înţeles că cel care
face experimentul îi influenţează rezultatul. De exemplu, când sunt studiate,
particulele au un comportament atât material, cât şi energetic. Acest
comportament are la bază credinţa observatorului, deoarece atunci când el îşi
manifestă dorinţa (şi credinţa) să creeze un experiment prin care să evidenţieze
prezenţa particulei ca undă, rezultatul este un spectru de difracţie, iar dacă
el îşi manifestă dorinţa (şi credinţa) să demonstreze că e o particulă,
rezultatul indică o particulă materială. Ideea era că observatorul observă şi
mai ales creează realitatea. Această idee este foarte profundă. Se spune că
„viaţa e un experiment” iar tu eşti experimentatorul. Prin urmare, eşti în
acelaşi timp şi observatorul. Conform fizicii cuantice, tu eşti cel care
influenţează şi modifică viaţa din mediul care te înconjoară (nu doar corpul
tău, ci şi exteriorul lui). Astfel, gândurile tale nu sunt captive în mintea ta
ca într-un container. Ele influenţează tot ce te înconjoară. Aceasta este
natura fizicii cuantice.
Ei bine, fizica cuantică
prezenta toate acestea în 1920. Problema era că oamenilor de ştiință le era
greu să le aplice în propria lor viaţă, aşa că s-a luat o decizie arbitrară.
Fizicienii au spus: „fizica cuantică funcţionează numai la nivel atomic”. În
felul acesta, ei îşi puteau vedea liniştiţi mai departe de viaţa lor, deoarece
fizica cuantică se aplica particulelor şi nu oamenilor. Iar asta le făcea viaţa
mult mai uşoară. Numai că... nu era adevărat!
Mecanica cuantică se aplică la
toate nivelele Universului. Cosmologul Stephen Hawking a publicat un articol în
2006 împreună cu dr. Herzog, despre fizica super-stringurilor. În acel articol
a afirmat că universul este influenţat de conştiinţa umană. Deci fizica
cuantică ne oferă o nouă înţelegere, şi anume: gândurile influenţează lucrurile
care se manifestă în Câmp.
David Bohm, un fizician
renumit, a postulat ideea că Universul există ca stare energetică. Totul este
energie şi potenţial. El anumit aceasta „ordinea implicită”, afirmând că atunci
când oamenii își folosesc conştiinţa şi mintea, ei produc o perturbare în câmp
şi energia pură se transformă sau colapsează în particule. Ceea ce spunea el,
era că lumea fizică este guvernată de „ordinea explicită”, o lume care devine
reală atunci când potenţialele de energie (sau „ordinea implicită”) colapsează
în particule sub influenţa gândurilor şi a conştiinţei.
Dacă ne apropiem de
principiile care stau la baza legilor fizicii cuantice, tu ești o parte a unui
experiment numit Viaţă. Ești în acelaşi timp un observator şi un creator. Marea
întrebare este cât de mult din aceste principii le deţii în viaţă? Ei bine, în
1920, fizicienii nu deţineau niciunul din ele. Aşa că au dat vina pe atomi,
fugind de ei înşişi prin afirmaţia: toate acestea se aplică doar atomilor. În prezent, este
cea mai convenabilă afirmaţie pentru foarte mulţi oameni.
Biofizicienii au afirmat:
fizica Universului se bazează pe conştiinţă. Universul este mental și noi îl
creăm. Cei mai mulţi oameni nu pot ajunge atât de departe, dar asta nu înseamnă
că nu-i adevărat. Dacă îţi focalizezi intenţiile asupra manifestărilor, atunci
poţi controla legile Universului.
Sunt mulţi oameni, precum
yoghinii, care pot crea materie din nimic, și sunt multe situaţii în care
alterăm structura materiei din lumea în care trăim. Mulţi vor gândi ceva de
genul: asta nu poate fi adevărat! Ei nu vor să creadă aşa ceva iar motivul este
acela că, pentru a accepta aşa ceva, e nevoie să-ți schimbi felul de-a fi. Ar
trebui să recunoşti că dacă tu eşti creatorul unei realităţi pe care o trăiești,
atunci eşti şi responsabil de lucrurile pe care le aduci în realitatea ta.
Foarte mulţi oameni nu au şi
nici nu vor să aibă vreo responsabilitate. Aşa că atunci când încerci să le
povesteşti celor din jur, chiar oamenilor de ştiinţă, că noi creăm această
realitate prin intermediul conştiinţei, ei vor spune din start NU. Acesta e
răspunsul unor oameni comozi, care vor să-şi trăiască viaţa fără să știe că ei
contribuie la crearea realităţii în care trăiesc.
Aceasta a fost o scurtă
introducere pentru a te preveni asupra unor aspecte înainte de a trece la
întrebările propriu-zise. Aşadar, cititorul trebuie să răspundă la întrebarea:
de cât de mult adevăr doreşte el să aibă parte în viaţă? Cel mai teribil adevăr
este acela că noi ne creăm realitatea în care trăim. Dar dacă vom spune că nu
creăm decât lucruri mărunte, pe care le prindem cu mâna şi le mutăm dintr-o parte
în alta, este doar o afirmaţie... şi într-un anumit context e adevărată, dar
alţi oameni au o cu totul altă capacitate de experimentare şi creaţie. În momentul
în care ştii că ai această capacitate, devii foarte puternic, deoarece devii
conştient de modul în care poţi influenţa creația. Dacă pretinzi că nu ești
implicaţi în niciun act de creaţie, înseamnă că trebuie să accepţi că ești o
victimă, deoarece altcineva a creat un anumit lucru. Dar fizica cuantică ne
spune că nu există victime. Noi toţi participăm la crearea realităţii şi a lumii.
Chestiunea e următoarea: dacă
putem crea lumea, de ce nu putem face miracole? Aici apare problema: tu nu ești
singurul care creează ceva în acest moment; mulţi alţi oameni îşi creează realitatea
în acelaşi timp. Dacă toţi ceilalţi, marea majoritate, cred în exact acelaşi
lucru, ei creează mai întâi un câmp de energie pe care se va susţine viitoarea
formă de realitate, ce va deveni realitate. Dacă tu crezi cu putere că eşti
capabil de cu totul altceva decât restul lumii, apar probleme, deoarece câmpul
tău de energie nu e la fel de puternic şi intens ca al celorlalţi. Aşa că ceea
ce mi-ai povestit despre lucrul pe care l-ai aplicat asupra ta şi faptul că
există în localitatea ta o mulţime de oameni care nu cred în aşa ceva, atunci
ai avut nevoie de o energie mentală colosală, mai mare decât cea a tuturor
celorlalţi la un loc, pentru a aduce o anumită formă de realitate în fiinţa ta.
Toate aceste manifestări se produc în funcţie de energiile vehiculate, deoarece
vorbim aici de intensităţi şi magnitudini, nu doar de simple teorii.
Intensitatea credinţelor fiecăruia sunt cuantificabile prin intermediul
energiei câmpului creat. Prin urmare, cu cât sunt mai mulţi oameni care cred în
acelaşi lucru (oricare ar fi el), cu atât mai puternic va fi şi câmpul. Dar
dacă sunt puţini oameni care cred sau vor să aducă în viaţa lor o asemenea
experienţă, câmpul de manifestare va fi slab. Cu alte cuvinte, dacă o
minoritate afirmă şi arată celorlalţi că-şi pot crea propria realitate, dar
majoritatea nu crede în aşa ceva, acea minoritate are mari dificultăţi în a-şi
atinge scopul.
Deşi nu am fost crescut în
religia creştină, aş vrea să abordez chestiunea miracolelor făcute de Isus. El
a creat pur şi simplu toate acele lucruri despre care se povestește. Întrebarea
este: cum a fost posibil? Ei bine, în acele vremuri, când oamenii credeau în el
ca fiind un creator, atunci toţi credeau în unul şi acelaşi lucru. Aşa că ei îi
dădeau puterea lor lui Isus şi spuneau: creează tu, pentru ca noi să putem
crede şi să fim de acord. Aşa că toţi erau pe aceeaşi linie, toţi credeau că el
putea face miracole şi... bineînţeles că le făcea. Dar lucrul interesant pe
care-l mai spune Biblia e acela că exista un singur loc în care Isus nu putea
face miracole: oraşul lui natal. Când s-a întors acolo, a încercat să realizeze
un miracol. Dar localnicii îl cunoşteau, și în mintea lor el era doar fiul unui
dulgher, şi prin urmare nu puteau crede că e capabil de miracole. Tu, într-un
anume fel, vrei să aduci o idee în realitate, să creezi un miracol. Problema e
că eşti înconjurat de oameni care nu pot crede în tine. Problema cu
manifestarea unei anumite realităţi este cât de mulţi oameni sunt în acord cu
ceea ce faci. Iar următoarea chestiune este legată de gândurile care stau la
baza credinţelor pe care le manifeşti: credinţele tale te pot vindeca, te pot
reînnoi şi poţi face toate miracolele pe care le-a făcut Isus şi chiar mai mult
de atât. Aici intervine aspectul spiritual al problemei. Fizica cuantică a
venit și a spus că observatorul, experimentatorul, cel care manifestă
experimentul, îl creează în acea lume. Practic, ceea ce vrei tu, Cristian, este
să demonstrezi că aceste lucruri sunt cu adevărat posibile, dar în acelaşi timp
trebuie să admiți că restul oamenilor au mari dificultăţi în a crede și a fi de
acord cu ceea ce faci, deoarece ataci sistemul lor de credinţe. Răspunsul lor
va fi o respingere a sistemului tău de credinţe.
În concluzie, aş vrea ca tu şi
cititorii tăi să înţeleagă un lucru foarte important: Voi vă creaţi realitatea,
lumea înconjurătoare şi biologia organismului propriu. Răspunsurile pe care
ţi le voi da la întrebările propriu-zise se vor baza pe această idee, deoarece
primul nivel de creaţie este mintea şi conştiinţa. Rolul nostru este de a-i
aduce pe toţi oamenii la aceleaşi valori spirituale, pentru că numai dacă vom
acţiona colectiv, vom putea crea orice vrem.
Gregg Braden - Legea atracției - gând - emoție (RO)
Dumnezeul interior (The God Within) (RO)
„Prin acest documentar,
Mike Adams, un neobosit activist al dezvăluirii mondiale, cunoscut sub numele
de Health Ranger, explică falsele
filozofii ce stau la baza celei mai moderne ştiinţe - care a ajuns să fie
psihopată, prin majoritatea aplicaţiilor sale - atacând argumentat pe unul
dintre exponenţii ei de vârf, Stephen Hawking, care este unul dintre cei
responsabili de ancorarea rădăcinilor ştiinţei actuale în răul şi distrugerile
ce ne afectează planeta, definindu-ne nu ca fiinţe conştiente, ci ca simpli roboţi
biochimici...”
Neapărat de vizionat şi practicat!
RăspundețiȘtergere