-->
AFACEREA „ROȘIA MONTANĂ”
Roşia Montană a fost întemeiată de
romani, sub denumirea de Alburnus Maior şi a fost locuită de-a
lungul timpului de diverse colonii. De aici, şi caracterul său multicultural.
Primii mineri au sosit din provincii ale Imperiului Roman, precum Dalmaţia şi
Ilyricum.
Pe 6 februarie 2013, Roşia Montană a sărbătorit împlinirea a 1882 de ani de la
prima sa atestare documentară. În galeriile miniere de pe vremea romanilor,
arheologii au descoperit o tăbliţă cerată, datată în anul 131 e.n.,
care dovedeşte faptul că Roşia Montană este cea mai veche aşezare minieră din
România. Ulterior, Alburnus Maior şi-a schimbat succesiv
denumirea în Chernech (1347 – „teritoriul de lângă Masivul
Cârnic”), Rubeo Fluminae (1524 – „pârâul Roşiei”), Verespatak
(1592 – „Roşia Montană”).
Motivul pentru care Berceanu şi Videanu au făcut deja jocurile companiei Gold
Corporation şi ale lui Mark Rich la Roşia Montană (şi pentru care Radu Berceanu
a primit, ca de obicei, o sumă impresionantă de euro, drept şpagă) ne-a fost
recent dezvăluit de o echipă de ofiţeri activi din SRI, care atrag atenţia
asupra faptului că miza NU este aurul. „La Roşia Montană sunt tone de uraniu”. De 20 de ani, minereul radioactiv este traficat de aici, în
cantităţi mici, iar zbaterea celor doi ministeriabili pentru ca Gold
Corporation să pună gheara pe zăcămintele de la Roşia Montană ar avea ca punct
final legalizarea contrabandei cu uraniu, sub umbrela exploatării aurului.
Menţionăm că în anii 2008-2009, mai mulţi membrii ai grupării teroriste Farc
din Columbia, arestaţi de autorităţile SUA, au declarat că au cumpărat din
exploatarea de la Roşia Montană, prin interpuşi (în fapt, o reţea de traficanţi
controlată de Radu Berceanu, aşa cum afirmă Serviciile Secrete române) o mare cantitate
de uraniu.
Din verificările efectuate în legătură cu zăcământul de uraniu din zona
staţiunii Roşia Montană, judeţul Alba, au rezultat următoarele aspecte de
interes operativ:
- Calitatea zăcământului este deosebită, fiind considerat resursa cu cea
mai mare concentraţie de uraniu din lume. Statul român, prin Minvest S.A.
(societate controlată de asemenea de Berceanu) a concesionat în 1997 firmei
canadiene Gabriel Resources Ltd. terenul pe care urmează să fie amplasată
viitoarea exploatare de aur şi argint de la Roşia Montană, contra sumei de 3
milioane $. Concesionarea a fost făcută în urma unui studiu efectuat de
canadieni care, după ce au scanat zona prin satelit şi cu sonde moderne, au
făcut următoarea afirmaţie: „Undeva, chiar sub casele oamenilor, zace o comoară
compusă din vreo 300 tone de uraniu”. În subsolul afacerii cu firma canadiană,
transformată între timp în Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), la capitolul
secret este inserată o prevedere din care rezultă că tot ce se va găsi vreodată
în cursul exploatării în afară de aur – respectiv uraniu, stronţiu, cycloniu,
roşianidiu, se va regăsi în
proprietatea RMGC.
- Până în prezent, nimeni nu a descris corect tipul zăcământului aurifer de
la Roşia Montană. Acest lucru e foarte important pentru a înţelege ce se pune la cale: zăcământul de la Roșia Montană poate fi descris, în esenţă, ca unul dispers, cu grad scăzut de mineralizare, combinat cu eflorescenţe de
tip filon, cu concentraţie mare de minereu, aceste filoane fiind dezvoltate pe
distanţe mari şi care mai au o caracteristică - în zonele de contact
încrucişate, având concentraţii imense de minereu, aşa-numitele
vâltori conţin de la 20 la 400 kg metal, cu peste 60% aur.
Aşadar, zăcământul de la Roșia Montană conţine 500 tone aur dispers, dar,
probabil, de 7-8 ori mai mult aur în filoane şi vâltori. Concluzie:
exploatarea nu necesită mină de tip carieră, ea se poate face și tradiţional,
în galerie. Faptul că se insistă pe o metodă distructivă arată că se urmăreşte
epuizarea totală a zăcământului şi aceasta pare a fi o comandă politică,
probabil externă. O altă caracteristică a zăcământului este stratificarea
geologică: sub stratul aurifer se află o prelungire geologică a zonei Băiţa, cu
conţinut de substanţe radioactive, neexploatabilă economic, dar cu mare risc
pentru mediu. La o ploaie torenţială, uraniul poate fi purtat sute de kilometri,
iar oraşe precum Turda şi Arad ar avea sursele de apă contaminate radioactiv.
Ceea ce se pregăteşte la RM seamănă izbitor cu jaful din anii '50 de la Băiţa
Plai, când zăcământul cu cea mai mare concentraţie de uraniu din lume a luat
drumul Moscovei. „Toate acestea sunt cunoscute de către Videanu și Berceanu, din acest motiv ei încercând să urgenteze exploatarea intensivă a
uriaşului zăcământ” – se arată într-un fragment al unui raport al SRI,
referitor la uraniul de la Roşia Montană.
Radu Berceanu, după ce a provocat daune uriaşe economiei naţionale, este
pregătit să fure şi aurul şi argintul de la Roşia Montană şi să legalizeze
traficul cu cantităţi uriaşe de uraniu. Conform surselor noastre, compania
canadiană Gold Corporation, prin intermediul lui Radu Berceanu, a negociat la
începutul acestei veri emiterea dreptului de exploatare a zăcămintelor aurifere
ale României, înţelegerea „costând” 100 de milioane de euro. Circa 80% din
valoarea banilor a fost livrată deja în anumite conturi secrete în străinătate,
aparţinând lui Videanu şi Berceanu. Înţelegerea a
stabilit şi o rentă viageră pentru Berceanu, în cuantum de 1% anual din
profitul adus de exploatare. Un procent cu o valoare substanţială, având în
vedere posibilităţile afacerii, care urmăreşte extragerea şi prelucrarea a 800
de tone de aur şi 2.000 de tone de argint. După înţelegere,
Gold Corporation a început o amplă campanie de imagine, ce prezintă
avantajele exploatării zăcămintelor preţioase din zona Roşia Montană. Clipurile
publicitare, a căror difuzare e plătită cu bani grei în toată mass-media, au
scopul de a pregăti opinia publică pentru acceptarea deciziei de exploatare,
bineînțeles, fără a menţiona dezavantajele metodei canadiene,
cum ar fi otrăvirea terenului şi a râurilor din zonă cu compuşii chimici
derivaţi din exploatarea zăcămintelor prin procesul tehnologic pe bază de
cianuri.
Acum, greii Gold Corporation se tem că Berceanu va fi înlăturat
din PDL, iar ei vor rămâne cu praful de pe
tobă şi banii cheltuiţi. În aceste condiţii, îi forţează puternic mâna, spre a-şi onora promisiunea pentru care a fost recompensat în avans.
Din informaţiile noastre, Radu Berceanu, artizanul înţelegerii, dă din colţ în
colţ, neştiind cum să procedeze. Promisa Hotărâre de Guvern, prin care el ar fi
trebuit să le deschidă uşa celor de la Gold Corporation, nu poate fi emisă de
guvernul Boc, care refuză presiunile lui Bercovici. Returnarea
banilor nu e o soluţie, pentru că afaceriştii canadieni ameninţă că vor face
publică povestea, în cazul în care Berceanu nu-și onorează promisiunea.
Adevărul despre afacerea „Roșia Montană”
Citiți materialul de mai jos și poate interpretați altfel poveștile triste
expuse pe micul ecran de câțiva locuitori ai zonei! Pentru câțiva arginți, se
lasă manipulați de către cei care doresc „binele nevoiașilor”. Cu
câtă naivitate se pune botul la ceea ce poate fi „pepita” celor care și-au dat
acordul pentru acest proiect!
România a pierdut în perioada 1952-1960, printr-o firmă sovieto-română, cea
mai mare rezervă energetică a țării – cca 17.000 tone uraniu. Gheorghe
Gheorghiu-Dej s-a supărat foc, pentru că sovieticii nu ne-au dat nouă
utilaje pentru extragerea uraniului. Politicienii de astăzi vor să dea unei
firme canadiano-române cu acționariat american zăcămintele de metale rare și
prețioase de la Roșia Montană, în schimbul locurilor de muncă (praf în
ochi). Participația României în această firmă este de doar 20% și riscă să
ajungă la 0,6%, în urma ultimei majorări de capital, la care acționarul român
nu a putut participa. Statul urmează să suporte cheltuielile de întreținere a
barajului și a sistemelor de captare, monitorizarea emisiilor de acid
cianhidric, pomparea și tratarea apei pe o perioadă nedeterminată, estimate la
12 milioane euro anual. Statul român ar primi 4% redevențe pentru aur și
argint. Presa vorbește despre majorarea acestui procent la 6%, prezentată ca o
negociere reușită, fără să spună că în țări ca Africa de Sud redevențele pentru
metale prețioase sunt de minimum 20%.
În cele 200 de milioane de tone de minereu care se doresc a fi
procesate cu cianuri la Roșia Montană, se estimează a fi 1,5 grame de aur pe
tona de minereu și 11, 7 grame de argint pe tonă. Dacă nu vi se pare o
exploatare rentabilă, aveți dreptate! Motivația pentru acest proiect stă în
metalele rare, care însoțesc zăcămintele de aur. Vanadiu, arseniu, titan,
molibden, nichel, crom, cobalt, galiu, germaniu, wolfram etc. Dacă punem aceste resurse în context mondial,
epuizarea resurselor de energie și nevoia dezvoltării energiilor regenerabile,
a panourilor fotovoltaice și turbinelor eoliene, descoperim că prima criză cu
care se va confrunta lumea nu va fi cea petrolieră, ci a metalelor neferoase.
Galiul de pildă, care se găsește la Roșia Montană în cantități mai mari decât aurul, este folosit la fabricarea panourilor fotovoltaice și
prețul actual este de 900 $ pe kg. Utilizarea lui va crește pe măsură ce
tehnologiile vor fi perfecționate și rentabilitatea energiei solare va crește,
odată cu scumpirea petrolului.
Din anumite informații, în contractul de concesiune secretizat se spune că
orice metal în plus recuperat intră în beneficiul celui care exploatează
zăcământul. Falsa desecretizare trâmbițată de Traian Băsescu nu a făcut lumină
asupra acestui aspect. Turcia, Cehia, Grecia, Costa Rica, Germania, Argentina,
Filipine au interzis mineritul cu cianuri. De ce guvernanții noștri permit?
Parlamentul European a cerut Comisiei Europene interzicerea acestei tehnologii
de minerit până la sfârșitul anului 2011. Aduceți-vă aminte de accidentul de la
Baia Mare de acum 10 ani. Ungaria l-a considerat cea mai mare catastrofă, după
Cernobîl. Statul român are de plătit circa 200 de milioane de dolari
despăgubiri. La Roșia Montană ar urma să se folosească 1.500.000 tone substanțe
periculoase, dintre care 84.000 tone cianură în cea mai mare carieră cu
crater deschis din Europa și cel mai mare baraj, înalt de 185 m. Gândiți-vă la
efectele pe care un accident le-ar avea asupra Deltei Dunării, ultimul bastion
european de protejare a biodiversității.
Roșia Montană este unul din siturile cele mai bogate în resurse de
patrimoniu cultural ale României, cuprinzând, într-un teritoriu de cca.
650 ha, 50 de monumente istorice clasate, dintre care 7 desemnate ca monumente
de valoare națională și universală. De asemenea, patrimoniul cultural de la
Roșia Montană e recunoscut și prin Planul de Amenajare a Teritoriului Național.
Acest statut juridic de protecție plasează Roșia Montană înaintea multor orașe,
prin numărul și valoarea monumentelor istorice și pe primul loc între așezările
rurale ale României. Conform legii, protejarea și punerea în valoare a acestor
valori reprezintă lucrări de utilitate publică și de interes național. Academia
Română, Casa Regală, Comitetul Internațional al Monumentelor și
Siturilor ca organizație expert a UNESCO, Ad Astra, Alburnus Maior, ONG-uri
din România și internaționale, numeroși experți, instituții, studenți și
cercetători români din străinătate (RSSA, LSRS) recomandă includerea
Roșiei Montane în Patrimoniul UNESCO.
Sursa: aici
Moise
Guran despre Roșia Montană în emisiunea „Ora de business”
Moise Guran decriptează intenția reală a reclamelor privind exploatarea
zăcămintelor de la Roșia Montană. O argumentație excepțională! Urmăriți-o!
Un articol amplu despre mașinațiile legate de exploatarea aurului României în favoarea companiilor străine puteți citi aici:
-->
Intotdeauna intre real si oficial au fost mai diferente !
RăspundețiȘtergere