Secolul XX în fotografii celebre + slideshow

-->

SECOLUL XX ÎN FOTOGRAFII CELEBRE

EXPOZIȚIA UNIVERSALĂ DE LA PARIS - 1900

Expoziția universală din 1900, organizată la Paris, a fost o manifestare emblematică a perioadei Belle Époque. Scopul ei a fost evidențierea realizărilor secolului anterior și stimularea progresului umanității în secolul următor. Pe un spațiu de 1,12 km², și-au expus lucrările 76.000 de participanți, iar numărul de vizitatori a depășit 50 de milioane. Cu toate acestea, guvernul francez, care a investit 2 milioane de franci în organizarea evenimentului, n-a reușit să scoată vreun profit. La această expoziție au fost prezentate primele filme cu imagini în mișcare ale fraților Lumière, și-a făcut debutul scara rulantă, iar supa Campbell la conservă a primit medalia de aur, imaginea acesteia apărând și astăzi pe eticheta firmei respective. Dar marea atracție a acestei expoziții a constituit-o luneta gigant, cu obiectiv dublu, vizual și fotografic, prin care vizitatorii puteau vedea și fotografia suprafața Lunii.

PRIMUL ZBOR – 1903

Oficial, 17 decembrie 1903 este ziua în care omenirea și-a întins aripile pentru prima dată. Frații Wright lansează primul aparat de zbor cu motor din istorie, zburând la Kitty Hawk, statul Carolina de Nord, pentru 12 secunde, timp în care aparatul parcurge distanța de 37 de metri, la o înălțime de cca 10 metri. După cel de-al patrulea zbor, o pală puternică de vânt răstoarnă avionul, avariindu-l grav. Astăzi, acesta poate fi admirat la Muzeul Smithsonian din Washington. D.C. Orville și Wilbur Wright, doi mecanici de biciclete din Ohio, SUA, sunt considerați pionierii aviației, însă avionul lor avea nevoie de o catapultă pentru a se înălța de la sol. Adevăratul pionier al aviației a fost inginerul român Traian Vuia, care, 3 ani mai târziu, a creat primul avion care s-a ridicat de la sol cu mijloace proprii la bord, efectuând primul zbor autonom din lume. Evenimentul a avut loc la Montesson, Franța. Abia de curând (în septembrie 2013), la Montesson a fost așezată o placă memorială care va aminti de brevetul acordat omului de ştiinţă bănăţean pentru „aeroplanul automobil”. Avionul propriu-zis a fost însă inventat destul de târziu, fiind creat în etape, de către mai mulți oameni de geniu.

SCUFUNDAREA TITANICULUI – 1912

Pe 10 aprilie 1912, RMS Titanic, cel mai mare pachebot din lume la vremea respectivă, a pornit în călătoria sa inaugurală din Southampton, Anglia, cu destinația New York. Vasul devenise faimos încă înainte de lansarea la apă, deoarece Linia maritimă White Star nu precupețise niciun ban în asigurarea luxului. Pasagerii îmbarcați erau o combinație între cei mai bogați oameni ai lumii, care se desfătau în eleganța de la clasa I, și emigranții înghesuiți sub punte, în cală. La trei zile de la plecare, în data de 14 aprilie, ora 23:40, Titanicul s-a ciocnit de un aisberg și s-a scufundat la ora 2:20 în dimineața următoare. În urma impactului, și-au pierdut viața 1514 persoane din 2224. A fost cel mai cumplit dezastru maritim pe timp de pace din istorie. Majoritatea supraviețuitorilor au fost cei care au beneficiat de un loc în bărcile de salvare, insuficiente pentru numărul de pasageri de la bord. Jack Thayer, unul dintre puținii pasageri care au supraviețuit după ce s-au aruncat în apa de –4°C, își amintea: „Când vasul a început să se încline, puteam vedea grupuri de sute de oameni agățați de punte, care arătau ca roiurile de albine. La început alunecau câte unul, dar când înclinația a depășit 60°, i-am văzut rostogolindu-se în masă”. Celebrul pachebot s-a scufundat în întregime la 2 ore și 40 de minute după coliziune.

ASASINAREA ARHIDUCELUI FRANZ FERDINAND – 1914

Pe 28 iunie 1914, arhiducele Franz Ferdinand al Austriei-Este, moștenitorul tronului Imperiului Austro-Ungar, și soția sa, Sofia, ducesă de Hohenberg, au fost împușcați la Sarajevo de către Gavrilo Princip, un student sârb bosniac de 19 ani, membru al grupării „Tânăra Bosnie”. Bosnia și Herțegovina erau două provincii din sudul Austriei. Turcii le guvernaseră până în 1878, dar le-au pierdut după războiul dezastruos cu Rusia. Tratatul de la Berlin a împuternicit Austria să le administreze. Ca rezultat al acestei anexări, cele trei mari grupuri etnice ale Bosniei, croații, sârbii și musulmanii, populau acum Imperiul Austro-Ungar, dând și mai multă varietate amestecului de naționalități. Sârbii bosniaci însă nu erau prea fericiți cu acest aranjament. Ei doreau, firesc, ca provincia lor să fie alipită Serbiei. Asasinatul de la Sarajevo a fost scânteia care a declanșat Primul Război Mondial.

ASASINAREA FAMILIEI IMPERIALE RUSE – 1918

Fotografia îi reprezintă pe Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei (1868-1918) și pe soția sa, Țarina Alexandra Feodorovna, împreună cu cei cinci copii ai lor: Olga, Tatiana, Maria, Anastasia și Aleksei. Această fotografie a fost făcută cu puțin timp înainte ca întreaga familiei să fie asasinată. La 4 iulie 1918, un ofiţer pe nume Iacov Iurovski a preluat comanda detaşamentului care păzea Casa Ipatiev din oraşul Ekaterinburg. Prizonierii lui erau membrii familiei imperiale. 13 zile mai târziu, conform ordinelor directe de la Moscova, aceştia au fost duși într-o cameră din subsol. În data de 17 iulie 1918, la orele 2:30 dimineața, un pluton de execuție special constituit i-a împușcat pe toți membrii familiei imperiale, împreună cu doctorul lor, câțiva membri de personal și secretarii regali. Se încheiau astfel 300 de ani de domnie a dinastiei Romanovilor. Părți din corpurile lor, precum și o parte din bijuterii au fost predate Comitetului Central al Partidului Comunist de la Moscova, ca dovadă a morții acestora.

PROHIBIȚIA DIN STATELE UNITE ALE AMERICII – 1920-1933

În istoria Statelor Unite, Prohibiția, cunoscută și sub numele de „Legea uscată” (Dry Law), a fost o perioadă neagră, începută în 1920 și încheiată în 1933, în timpul căreia vânzarea, producerea, consumarea și transportarea de alcool și de băuturi alcoolice erau interzise la nivel național. Sub o presiune enormă din partea unor mișcări religioase, Senatul a propus al 18-lea amendament în 1917, l-a ratificat în ianuarie 1919 și l-a pus în aplicare în ianuarie 1920. În ajunul Crăciunului din 1926, în Spitalul Bellevue din New York a dat buzna un bărbat beat, care delira. În scurt timp, acesta a murit. Același lucru li s-a întâmplat și altor petrecăreți de sărbători. Până după Crăciun, spitalul a primit peste 60 de pacienți îmbolnăviți grav din cauza alcoolului consumat, dintre care 8 n-au supraviețuit. În următoarele două zile, s-au înregistrat alte 23 de decese similare. Cauza? Deoarece oamenii continuau să consume alcool chiar şi după interzicerea lui, oficialităţile federale ordonaseră otrăvirea alcoolului industrial folosit în vopsele, solvenţi, combustibili şi medicamente, alcool adesea subtilizat de contrabandişti, redistilat şi vândut sub formă de băuturi spirtoase. Așadar, decesele surveneau prin însăși grija guvernului. Deşi astăzi episodul a trecut în uitare, războiul chimic din timpul Prohibiției rămâne una dintre cele mai bizare şi mai mortale decizii din istoria legislației americane.

MORMÂNTUL LUI TUTANKHAMON – 1922

Duminică, 26 noiembrie 1922. Howard Carter descoperă mormântul lui Tutankhamon, un faraon insignifiant, care a murit de tânăr și a fost repede uitat de poporul său. Se pare însă că tocmai această lipsă de recunoaștere a făcut ca mormântul său să scape de jefuitori și să fie considerat cea mai importantă descoperire arheologică a secolului XX. Carter a primit imediat recunoașterea internațională, dar se spune că această descoperirea l-a costat viața: a murit de cancer în 1939, la vârsta de 64 de ani. Mulți consideră că Howard Carter a fost una dintre victimele așa-numitului „blestem al faraonilor”, deoarece aceeași soartă au avut-o mulți alți membri ai echipei sale, ceea ce a dus la speculația că, deschizând mormântul, au fost cumva pedepsiți.

MAREA CRIZĂ ECONOMICĂ – 1929-1939

Deși criza economică din 1929 a fost declanșată în Statele Unite, ea avut un impact planetar. A fost cea mai lungă şi severă criză prin care a trecut societatea occidentală industrializată, provocând schimbări fundamentale în structura instituţiilor economice, în politicile macroeconomice şi în teoria economică. Printre efectele sale s-au numărat declinul drastic al productivităţii și rata deosebit de gravă a şomajului în aproape toate ţările lumii. Efectele sociale au fost copleşitoare, mai ales în SUA, unde „Marea Depresiune” a reprezentat cea mai mare calamitate cu care s‑au confruntat americanii după Războiul Civil: acțiunile la bursă au scăzut cu 40%; 9.000 de bancheri au dat faliment; 9 milioane de conturi de economii au fost pierdute; 86.000 de afaceri au falimentat; salariile au scăzut cu 60%, lăsând fără slujbă 15 milioane de oameni. Fotografia de mai sus a fost făcută de Dorothea Lange în perioada de vârf a recesiunii, și a devenit un simbol al Marii Crize. Chipul femeii alături de cei doi copii ai săi spune totul despre sărăcia și suferințele acelei perioade. Ulterior, a fost emis un timbru cu această imagine, vândut cu 25.000 $ la expoziția din Salford, intitulată „Fotografii ale Marii Crize”.

ATACUL DE LA PEARL HARBOR – 1941

Atacul de la Pearl Harbor a fost un atac militar, lansat prin surprindere de marina imperială japoneze împotriva bazei navale americane din Hawaii, în dimineața zilei de duminică, 7 decembrie 1941. Ca rezultat, Statele Unite ale Americii au intrat în Al Doilea Război Mondial. Scopul acestui atac a fost acela de a nu permite flotei americane din Pacific să influențeze războiul din sud-estul Asiei, pe care Japonia intenționa să-l poarte împotriva Marii Britanii, Olandei și Statelor Unite. Operațiunea a constat din două valuri de atac aerian, la care au participat 353 de avioane, lansate de pe 6 portavioane. Ca rezultat, 4 cuirasate au fost scufundate, iar alte 4 au fost avariate. Japonezii au distrus și 3 crucișătoare, 3 distrugătoare, 1 lansator de mine marine și 188 de avioane. În acest atac au murit 2.402 persoane și au fost rănite 1.282. Atacul de la Pearl Harbor a fost catalogat drept cea mai mare înfrângere militară suferită vreodată de Statele Unite. Natura lui surprinzătoare a fost factorul care a contribuit la schimbarea opiniei publice americane, de la izolaționismul care caracterizase politica externă a țării în anii 1930, la participarea directă la război.

PRIMA BOMBĂ ATOMICĂ – 1945

Această fotografie a norului în formă de ciupercă, ridicat la 18 km în atmosferă deasupra hipocentrului, este efectul enormei cantități de energie nucleară răspândită dedesubt. Este imaginea văzută de sus a efectelor primei bombe atomice, lansată pe data de 6 august 1945 asupra orașului japonez Hiroshima, care a ucis pe loc 80.000 de oameni. Și totuși, acest atac nu i-a determinat pe japonezi să se predea. Ca urmare, o a doua bombă atomică a fost lansată pe 9 august asupra orașului Nagasaki. Efectele acesteia au fost și mai devastatoare, omorând 150.000 de oameni. Temperatura extremă și radiațiile au făcut ca, în timp, numărul victimelor să crească. Noutatea adusă de armele nucleare a constat nu atât în distrugerile la scară largă (care se pot face și cu arme convenționale, în cantitatea necesară), ci în faptul că acestea comprimă distrugerile într-un timp foarte scurt, schimbând dramatic politica războiului și motivația factorilor de decizie în timp ce războiul este în desfășurare.

ASASINAREA LUI JOHN F. KENNEDY – 1963

John F. Kennedy Junior, în vârstă de 3 ani, salută sicriul tatălui său în Washington, la trei zile după ce președintele a fost asasinat în Dallas, pe 22 noiembrie 1963. În centrul fotografiei se află văduva Jacqueline Kennedy, ținând-o de mână pe fiica sa, Caroline. La stânga și la dreapta Primei Doamne se află frații președintelui, senatorul Edward Kennedy și procurorul general Robert F. Kennedy, care avea să fie și el victima unui asasinat în 1968. Fotografia a fost făcută de celebrul Stan Stearns, fotograf al United Press International. John Fitzgerald Kennedy (29 mai 1917 - 22 noiembrie 1963), cunoscut și ca JFK, a fost cel de-al 35-lea președinte al Statelor Unite ale Americii. A servit din 1961 până la asasinarea sa, survenită în 1963, la Dallas, statul Texas. A fost unul dintre membrii cei mai proeminenți ai familiei Kennedy implicați în politică, fiind considerat un stindard al liberalismului american.

PRIMUL OM PE LUNĂ – 1969

Astronautul american Buzz Aldrin salută steagul american, plantat pe suprafața Lunii. Ziua care a făcut istorie a fost 20 iulie 1969. Aldrin a fost cel de-al doilea om după Neil Armstrong care a pășit pe Lună în misiunea Apollo 11. Pe Neil l-au auzit milioane de oameni din întreaga lume spunând: „Un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire”. Această celebră frază, rostită în momentul în care a pășit pe suprafața Lunii, nu a fost însă o replică spontană. Ea aparține cercetătorului britanic Gary Peach, care la vremea respectivă lucra la o bază de cercetare din Australia. Cu o zi înainte de lansarea misiunii Apollo, el a fost abordat de Peter Monkton, director de departament, un american care era în legătură permanentă cu baza din Huston, care coordona misiunea. Monkton l-a întrebat pe Peach care ar fi primele cuvinte, demne de rămas în istorie, pe care le-ar rosti el în momentul atingerii solului lunar. Peach s-a gândit puțin și a rostit cunoscuta frază. Monkton a ieșit imediat din cameră și a transmis-o celor de la Huston. Să fie aceasta singura înșelătorie din toată povestea aselenizării?

ATACUL CU NAPALM DIN VIETNAM – 1972

Cu 40 de ani în urmă, jurnalistul vietnamez Huynh Cong Ut, angajat de Associated Press, a făcut o fotografie ce avea să devină unul din simbolurile tragediilor pe care le provoacă războiul. Copii fugind și strigând îngroziți și printre ei o fetiță complet dezbrăcată, plângând. Cadrul a fost surprins în timpul războiului din Vietnam (1955-1975). Copiii și soldații din spatele lor încercau să scape cu viață, după ce armata americană a lansat un atac aerian cu napalm asupra orașului Trang Bang, pe 8 iunie 1972. Fetița, Phan Thi Kim Phuc, avea pe atunci 9 ani. Se adăpostise cu familia într-un templu când a fost lansat atacul. A apucat să audă un soldat strigându-le că trebuie să fuga de-acolo, pentru că vor fi bombardați. A urmat un zgomot asurzitor, iar hainele de pe ea au luat foc. Fetița a fugit pe șosea, alături de frații ei. La scurt timp, și-a pierdut cunoștința din cauza durerilor cumplite. Spre norocul ei, fotograful care a imortalizat acele clipe a decis s-o salveze. A dus-o la un spital, unde i s-a spus că era prea grav rănită pentru a supraviețui, dar el a insistat, iar în final copila a primit îngrijirea necesară. Kim, acum în vârstă de 50 de ani, își amintește cele 13 luni de chin petrecute în spital, când asistentele îi făceau baie zilnic și-i răzuiau bucățile de piele arsă. Fotografia făcută de Ut a primit premiul Pulitzer și a devenit una dintre cele mai publicate fotografii ale războiului din Vietnam.

REVOLUȚIA ROMÂNĂ – 1989

Florin Vieru sau Gavroche de România a fost simbolul revoluţiei din 1989, iar poza cu el îmbrăcat în tricolor a ajuns în toate colţurile lumii. Chipul lui a apărut pe calendare şi pliante care s-au vândut cu miile în acea perioadă. Francezii au vrut să-l ia în ţara lor, să-i dea o casă şi să-l educe, dar el a ales să rămână în România. Gavroche de România avea doar 14 ani în decembrie 1989. A plecat din Dobroești spre capitală imediat ce a aflat că regimul comunist se clătina. Steagul l-a purtat tot timpul cu el. Pentru că era frig, l-a folosit şi ca haină. Aşa a fost surprins de fotoreporteri: înfăşurat în tricolor. La 16 ani de la Revoluţie a avut ocazia să ofere tricolorul unuia dintre cei mai puternici oameni din lume: vicepreşedintele american Hillary Clinton. Dar chiar dacă a devenit celebru, viaţa nu i-a oferit numai lucruri bune. La un moment dat, a fost arestat pentru furt, din cauza unei cunoştinţe pe care a vrut s-o ajute. A stat în închisoare 6 luni, până când s-a dovedit că era nevinovat. Gavroche de România are acum 38 de ani şi lucrează în construcţii. Are o fată şi un băiat cu soţia sa, pe care o cunoaşte din copilărie.

MOARTEA PRINȚESEI DIANA – 1997

Prințesa Diana a murit într-un accident de automobil la Paris, pe 31 august 1997. Funeraliile au avut loc pe 6 septembrie și au fost urmărite de 33 de milioane de telespectatori din întreaga lume. A fost o zi de doliu, dar și de prețuire a Prințesei de Wales, care a rămas în memoria poporului său ca o femeie stilată, de o noblețe naturală, plină de înțelegere și compasiune. A ieșit cu eleganță din căsnicia marcată de infidelitatea prințului Charles și a reușit să treacă peste abuzurile presei de scandal. Neaşteptata moarte a celei mai populare figuri a monarhiei britanice a atras atenţia lumii întregi. Timp de câteva luni după eveniment, sute de mii de oameni au adus flori şi lumânări în faţa Palatului Kensington. În ziua înmormântării, sicriul său, acoperit cu steagul regal, a fost purtat pe străzile Londrei într-o procesiune solemnă, până la Catedrala Westminster Abbey. Ca urmare a acuzațiilor de ucidere prin complot, aduse de tatăl lui Dodi, iubitul Dianei mort în același accident, poliția a inițiat o anchetă, denumită Operaţiunea Paget. Audierile au durat 90 de zile, fiind evaluate mărturiile a cca 250 de martori. Încheiată la 7 aprilie 2008, ancheta a infirmat suspiciunile de asasinat. Însă numeroase anchete paralele au condus spre altă concluzie...

Fotografii istorice

Fotografii istorice from Frumoasa Verde

-->