Secretul apei de piramidă + eBooks

-->

SECRETUL APEI DE PIRAMIDĂ

Mircea-Mugurel Șerban

Scurtimea vieţii, opacitatea simţurilor, amorţeala indiferenţei şi ocupaţiile neprofitabile ne lasă să ştim foarte puţine lucruri. Iar repedea cădere în uitare, răpitoarea cunoaşterii şi duşmanca memoriei, scutură din minte în decursul timpului până şi puţinul pe care îl ştim. Toma de Aquino

«Citatul de mai sus a fost găsit pe un semn de carte, mâzgălit cu un scris mărunt şi tremurat de către Nicolaus Copernic (1473-1543) în ultimele sale clipe de viaţa, în singurătate. Textul exprimă în maniera cea mai veridică starea de spirit din momente tragicele pentru acela care a fost „cel mai învăţat şi mai excelent matematician, venerabilul părinte doctor Nicolaus Copernic, canonic de Fermland”, cum obişnuia să-l numească unul dintre discipolii săi. Să nu uităm că Copernic a lăsat posterităţii teoria „Despre revoluţiile sferelor cereşti” sau „Cartea revoluţiilor”, cum el însuşi şi-a intitulat prima sa lucrare. Privit din perspectiva istorică a ştiinţei actuale, sistemul copernician a produs cea mai mare revoluție în gândirea umană după epoca Greciei Antice! Dramatismul unor asemenea momente, cum este cel de mai sus, ne apare cu atât mai pregnant în cazul personalităţilor ştiinţei şi culturii universale. De multe ori mi-am pus întrebarea ce s-ar fi întâmplat dacă un corifeu al ştiinţei sau un mare gânditor şi-ar fi putut continua opera dincolo de pragul marii treceri din viaţa fizică?

Un alt exemplu este fondatorul astronomiei moderne, considerat de biografii săi „un geniu chinuit, în care par să fi fost încarnate toate contradicţiile epocii sale”: este vorba despre Johannes Kepler (1571-1630), cunoscut în istoria ştiinţei pentru descoperirea celor trei legi de mişcare a planetelor, care de altfel îi și poartă numele. Puţini ştiu însă că Kepler a elaborat aceste legi în subsidiarul altor preocupări, legate de dorinţa continuării şi finalizării idealului pitagoreic şi platonician al armoniei universale, preocupări pentru care, pe nedrept, mulţi exegeţi şi biografi uneori îl critică, iar în majoritatea cazurilor îl ignoră pur şi simplu! Şi, în treacăt fie spus, mai puţini cunosc faptul că, printre multiplele sale preocupări, J. Kepler a fost nevoit să cheltuiască mult timp şi energie pentru a-şi salva mama de ardere pe rug, aceasta fiind judecată şi arestată de Inchiziţie sub acuzaţia de vrăjitorie. Iată şi sfârşitul acestui geniu, reprodus din scrisoarea unui martor: „... Kepler al nostru a sosit în oraş (Ratisbona) pe o mârţoagă bătrână (pe care a vândut-o apoi cu doi florini) ...curând, mintea i s-a întunecat din caza febrei mereu în creştere. Nu vorbea ca un om în toate minţile”!

Vă întrebaţi desigur ce legătură au toate acestea cu tema demersului meu! Ei bine, este chiar unul dintre motivele care m-au determinat, după multe ezitări, să-mi aştern pe hârtie gândurile şi rezultatele unor preocupări personale, chiar dacă pot fi considerate modeste în raport cu marile descoperiri! Raţionamentul meu ar fi acesta: constatând că rezultatele obţinute nu le-am găsit în alte lucrări consacrate domeniului, am considerat util să le fac cunoscute, cu tot riscul de a fi calificat ca diletant sau ...epigon! Dimpotrivă, aspectele demersului meu îmi par cu atât mai interesante, cu cât sunt sesizate de un nespecialist, fapt care în multe situaţii m-au pus pe mine însumi pe gânduri. Mai mult chiar, în ultimii 5-6 ani, unele momente trăite pe parcursul aprofundării domeniului mi-au schimbat în mod radical modul de a privi lumea înconjurătoare şi, într-o bună măsură, chiar viaţa! Pur şi simplu, m-au ajutat să înţeleg mai bine unitatea şi unicitatea creaţiei, cu toată diversitatea şi complexitatea manifestărilor ei.

Nu mi-aş fi imaginat, de pildă, în urmă cu câţiva ani, că prin consumul continuu de apă ţinută sub câteva bucăţi de sârmă (piramide-cadru) se pot obţine rezultate surprinzătoare în ceea ce priveşte starea de sănătate. Eu însumi, dacă în urmă cu trei ani eram obez (110-115 kg la 1,70 m înălţime), hipertensiv şi nu puteam să alerg 15-20 m fără efecte dezastruoase asupra respiraţiei şi tensiunii arteriale, în prezent pot parcurge în viteză, fără probleme, câteva sute de metri! Dacă ar fi vorba numai de acest rezultat şi aş fi mulţumit ...sunt însă mult mai multe aspecte pe care le-aş grupa în efecte imediate şi efecte în timp.

Doresc aşadar, în primul rând, să relatez o experienţă personală pe termen lung, fără a avea pretenţia să-mi însuşesc in extenso noutatea terapiei şi nici să epuizez multiplele aspecte ale efectului de piramidă, cunoscut din vremuri pe care eu personal nu le-aş numi preistorice ci... dinaintea istoriei (re)cunoscute oficial! În prezent, nu facem decât să redescoperim, puţin câte puţin, efectul de piramidă! Ce-aţi spune, de exemplu, dacă prin extinderea şi aprofundarea studiului de către specialişti s-ar realiza practic eradicarea unor boli considerate incurabile, cum sunt cancerul şi SIDA, mai ales că, în timp, am constatat o creştere uşor sesizabilă a imunităţii, mai exact a rezistenţei organismului la agenţi patogeni, în special de natură microbiană!

În altă ordine de idei, consider că relaţiile matematice găsite de mine între proporţia divină („numărul de aur” cum i se mai spune) şi piramide pe de o parte, şi corpuri şi figuri geometrice pe de altă parte, constituie o noutate în domeniu, deoarece nu le-am remarcat în alte lucrări. În momentul în care mi-au rezultat din calcule – în treacăt fie spus, nu foarte complicate – am avut revelaţia „trecerii unui prag” în înţelegerea creaţiei şi implicit a... Creatorului! Am avut în acelaşi timp regretul că n-am cunoscut aceste corelaţii pe vremea copilăriei, când mi-am însuşit primele noţiuni de geometrie, mai ales că unele dintre aceste corelaţii sunt foarte simple – deci cu ele ar fi trebuit să înceapă învăţarea formelor şi corpurilor geometrice! De aceea susţin că ar fi oportună includerea lor într-un circuit normal de instruire şi învăţământ. Aici n-aş vrea să trec peste un detaliu foarte important pentru mine: iniţial, nu am urmărit mediatizarea şi stabilirea unei întâietăţi (paternităţi) în această privinţă, mai ales că problematica în discuţie nu face parte din preocupările mele profesionale. Am încercat deci contacte cu diverşi specialişti, dar, constatând în unele cazuri reticenţe, în altele tergiversări, din cauza aglomerării cu alte priorităţi a persoanelor contactate, am recurs la această cale!

În sfârşit, reiterând drumul parcurs până acum, subliniez că plecând de la credinţa relativ confuză (nu mi-e ruşine să recunosc) dar necondiţionată în Divinitate şi în Creaţie, am recurs la principii şi metode în general cunoscute şi utilizate într-un asemenea demers, bineînţeles în limita posibilităţilor: documentări, calcule, analogii, conexiuni, analize etc. Desigur, în mare măsură mi-am folosit intuiţia şi nu mi-au lipsit momentele de inspiraţie care m-au surprins. Deşi nu pot susţine că am atins o culme a cunoaşterii, am ajuns la un alt nivel de înţelegere a lumii înconjurătoare şi, ceea ce este mai important, la o credinţă sporită în existenţa Creatorului şi a creaţiei.

Pentru că tot am pomenit de analogii şi conexiuni, nu pot trece cu vederea că, în urma demersului meu, pot afirma că piramida constituie o dovadă în plus a faptului că atât credinţa şi concepţiile orientale, cât şi cele occidentale, provin dintr-o sursă comună, chiar unică, am putea spune, având în vedere răspândirea acestui tip de construcţie pe cel puţin patru continente ale planetei noastre, şi nu numai... dacă ţinem cont de imaginile de pe Marte şi de pe Lună.

Susţin totodată că studierea fiecărui tip de piramidă într-o altă manieră decât până acum ne va furniza revelaţii deosebite în ceea ce priveşte modul de gândire al populaţiilor care le-au ridicat şi în înţelegerea creaţiei de către umanitatea zilelor noastre! De pildă, pentru mine, piramida lui Keops nu este numai o „biblie în piatră” sau „gnom al marelui an” (precesional) şi nu ne furnizează numai date legate de raza terestră, numărul zilelor anului, distanţa de la Pământ la Soare. Afirm cu toată convingerea şi o voi susţine prin calcule că piramida lui Keops este o piramidă a... apei şi, pentru uşurarea exprimării, o numesc chiar „piramida apoasă”, tot aşa cum se pot imagina şi se pot construi/confecţiona „piramide eterice” şi „piramide pământoase (terestre)”! Dar cu focul şi cu aerul este o altă poveste... Cei ce cunosc cât de cât conceptele legate de cele cinci elemente constitutive ale Universului au sesizat deja că le-am numit... Se cunoaşte de asemenea că în filozofia antică, aceste elemente erau simbolizate prin corpuri geometrice regulate, numite „corpuri platoniciene”: cubul (Pământ), dodecaedrul (Cosmos/Eter), icosaedrul (Apă), tetraedrul (Foc) şi octaedrul (Aer).

Ne-am obişnuit să folosim adjectivul „platonic” cu referire la o situaţie ideală, fără aplicabilitate practică... Ei bine, prin calcul şi analize, am ajuns la concluzia că cele 5 corpuri geometrice nu sunt într-atât de ...„platonice”, adică numai nişte simboluri abstracte. Susţin acest lucru în condiţiile în care în lucrări consacrate am întâlnit, de pildă, exprimarea: „Multă vreme, începând cu anticii, s-a crezut că Apa este un corp simplu şi s-a tratat ca atare. Alături de Pământ, Aer şi Foc, Apa era cel de-al patrulea «element» care alcătuia lumea materială. O tempora!” Cu alte cuvinte, ce departe erau învăţaţii antici de ştiinţa zilelor noastre! Oare aşa să fie? Să nu uităm că piramida lui Keops este singura dintre cele şapte minuni ale lumii antice rămasă aproape intactă până în zilele noastre, sfidând, pur şi simplu, mileniile! Într-adevăr, pare puţin probabil ca doar pentru un... „corp simplu” – apa – să fi fost ridicată, ca mesaj gnoseologic, așa o imensă construcţie, depăşită în înălţime doar în secolul nostru! Dar când mai aflăm că vechimea ei ar putea fi de 12.500 sau chiar 73.000 de ani, şi nu de 4.650 de ani, ce să mai credem?

Şi iarăşi, pentru că tot vorbim despre apă, întrebările curg precum... râurile:

- De ce vizionari din întreaga lume, în momentul în care sunt conduşi prin hipnoză în ţinutul deşertic al piramidelor, vizualizează roca şi nisipul în nuanţe roşiatice, simţind în acelaşi timp miros şi gust de apă, fără să-i sesizeze sursa?!

- De ce, după rezultate notabile – inclusiv găsirea unei piramide subacvatice, cunoscutul oceanograf Jacques Yves Cousteau şi-a întrerupt cercetările privind Atlantida în vecinătatea insulelor Bahamas (Triunghiul Bermudelor) şi le-a reluat în Marea Mediterană, în zona fostei civilizaţii minoice?!

- OZN-urile sunt de origine extraterestră sau... intraterestră? Este oare Pământul într-adevăr gol pe dinăuntru, sau are în centru un cristal (de fier?), cum a apărut într-o ştire recentă? Ce reprezintă semnalele inteligibile recepţionate din interior?! Hiperboreeni, atlanţi sau lumi paralele?

- De ce imaginea computerizată a Pământului privit din Cosmos (fotografiat de sateliţi) seamănă ca două picături de... apă cu conturul „ultimului atom fizic”, vizualizată de clarvăzători?

- De ce, fără să-şi dea seama, românii pronunţă zilnic numele unor zeităţi primordiale acvatice ale multor popoare antice. Ce semnificaţii şi chiar implicaţii pot avea asemenea invocaţii inconştiente? Ce semnifică mantra (invocaţia) hindusă „OM” (AOUM) şi de ce cuvântul românesc „acasă” este aproape identic cu termenul sanscrit „akhasa”, care tradus înseamnă Eter / Cosmos / Cer? De ce în geografia elaborată în concepţia ultimei forme de yoga (Sahaja Yoga), România este considerată şi numită... „oceanul iluziilor”?

Iată numai câteva dintre întrebările ale căror semnificaţii voi încerca să le descifrez pe parcursul fasciculelor cărţii de faţă, printre meandrele de informaţii, unele veridice, altele îndoielnice și altele chiar false – exagerări, metafore, simboluri, concepţii, mentalităţi şi... prejudecăţi. Bineînţeles, nu pot avea pretenţia epuizării tuturor răspunsurilor posibile! Şi în niciun caz nu pot avea pretenţia că am răspunsul la dilema retorică a marelui nostru poet, Mihai Eminescu: „...de două mii de ani aproape ni se predică să ne iubim şi noi ne sfâșiem!” Să nu uităm că adevărul absolut şi ultim este unic... şi singurul care ne va face liberi!»

Textele de mai jos sunt o culegere de documente și interviuri care ne-au fost puse la dispoziție de fiul autorului, domnul Mircea-Constantin Șerban, cu rugămintea de a le face cunoscute prin intermediul blogului nostru. O facem cu plăcere și cu speranța că descoperirile tatălui său vor cădea și sub ochii specialiștilor.

  Secretul Apei de Piramida si Cuadratura Cercului (1) by nicodimus

  Cuadratura Cercului (Rezolvata) by nicodimus

Pentru mai multe informații pe același subiect, citiți și postările noastre anterioare:

Ce ne dezvăluie piramidele și Efectulde piramidă

Dacă doriți să vă construiți singuri o piramidă, iată cum trebuie să procedați:

«În cazul în care vrem să ne confecționăm singuri o piramidă, pentru ca efectul să se manifeste, este obligatoriu să se respecte strict câteva condiții. Mai întâi, în funcție de destinație, îi stabilim dimensiunea. De exemplu, pentru o piramidă cu înălțimea de 20 cm, pentru a afla linia de la bază a unuia dintre cele patru triunghiuri, se multiplică 20 cu factorul 1,57075 și se va obține 31,415 cm. Pentru a determina latura triunghiului isoscel, se multiplică înălțimea 20 cu factorul 1,4945 și se obține 29,89 cm. Se ia o bucată de carton și se trasează pe el o latură a bazei de 31,4 cm. În mijlocul ei se trasează o perpendiculară de cca 30 cm. Se așează apoi gradația 0 a unei rigle într-unul din capetele bazei și, menținând acest punct, se deplasează rigla de-a lungul perpendicularei până se obțin exact 29,9 cm. Din acest punct situat pe perpendiculară, se trage câte o linie până la capetele bazei. Se decupează acest triunghi și se procedează la fel și pentru celelalte trei. Se fixează canturile cu bandă adezivă. Piramida trebuie așezată cu una din laturile bazei pe direcția nord-sud și nu trebuie uitat că efectul de piramidă se produce la o treime de la bază, acolo unde este concentrat câmpul magnetic.» Laur Manea

-->