Omul Muntelui - Povestea fascinantă a lui Dashrath Manjhi

-->

OMUL MUNTELUI

POVESTEA FASCINANTĂ A LUI DASHRATH MANJHI

În 1960, locuitorii din Gehlaur, un sătuc de 25 de case din statul Bihar, nordul Indiei, râdeau și-și băteau joc de un tânăr cu o constituție fragilă, care se apucase să spargă roca unui deal înalt de 100 de metri cu o daltă și un ciocan. Când le-a explicat că vrea să facă pentru ei un drum, ca să poată trece mai repede de partea cealaltă a dealului, i-au spus că e nebun. Cu toate acestea, Dashrath Manjhi a continuată să trudească singur, spărgând dealul.

Acest om, venerat în prezent de locuitorii satului, s-a născut în 1934, în comunitatea Musahar, considerată ca fiind cea mai de jos dintre castele hinduiste. În timp ce oamenii aparținând altor caste inferioare aveau unele drepturi asupra pământului pe care-l locuiau, Musaharii nu s-au bucurat niciodată de vreun drept. Chiar și astăzi, 98% dintre Musahari nu dețin niciun petic de pământ și au cel mai mare procent de analfabeți din India. Numele comunității vine de la hrana lor de bază, care este compusă din rădăcini, melci și animale rozătoare.

Satul Gehlaur este flancat de dealuri pietroase, care îl separă practic de civilizație. În fiecare zi, sătenii trebuiau să urce și să coboare un deal colțuros, pentru a ajunge în partea cealaltă, unde puteau primi de lucru la câmp și puteau face cumpărături în orașul apropiat.

Dashrath, care în anul 1960 avea puțin peste 20 de ani, era deseori angajat să muncească pe câmpurile de dincolo de deal. Soția lui, Falguni Devi, obișnuia să-i aducă de mâncare și apă, urcând și coborând zilnic dealul. Într-una din zile, Dashrath își aștepta nerăbdător soția, care nu mai venea. A apărut după un timp, dar fără oala cu apă. Alunecase pe terenul stâncos și spărsese vasul de lut. Durerea și disperarea pe care le-a văzut Dashrath pe chipul soției sale l-au bântuit zile în șir. Atunci și-a dat seama că, de generații întregi, dealul acela fusese un blestem pentru oamenii din satul lui. Stătea în calea lor și le tăia orice șansă la o viață mai bună.

Cunoscând indiferența guvernului și a administrației locale față de satul lui, Dashrath a luat hotărârea să taie singur un drum prin dealul pietros, o scurtătură care ar face orașul Wazirganj de peste deal mai ușor accesibil pentru consătenii lui. Și-a vândut caprele și și-a cumpărat un ciocan, o daltă și frânghie și și-a încropit o colibă lângă deal, ca să-l poată ciopli zi și noapte.

La început, oamenii din sat au crezut că a înnebunit și nu s-au jenat să-i spună asta în față. Chiar și părinții, neamurile și soția lui vorbeau cu tristețe despre faptul că a luat-o razna. Dar Dashrath a rămas neclintit în decizia lui, ba chiar comentariile batjocoritoare l-au ambiționat și mai mult. Muncea zi și noapte, uneori uitând și să mai mănânce.

După câțiva ani, oamenii au observat o schimbare în conturul dealului. Apăruse o vale în mijlocul lui, care ușura deja traversarea în partea cealaltă. Atunci, câțiva dintre cei care la început îl făcuseră nebun s-au vorbit să-i dea o mână de ajutor, ceea ce au și făcut, sporadic însă.

În anul 1982, la 22 de ani după ce a început să-și pună în aplicare proiectul, Dashrath Manjhi și-a văzut visul cu ochii: a ajuns de partea cealaltă a dealului. Locuitorii sătucului Gehlaur puteau trece acum cu ușurință dincolo de deal, printr-un pasaj larg de 4 metri și lung de 120 de metri, scobit de el în roca tare. Această trecătoare a scurtat drumul spre oraș cu nu mai puțin de 70 de kilometri! Fapta lui eroică a intrat în folclorul local, iar oficialitățile statului Biharis, mândrindu-se cu el, l-au numit „Omul Muntelui – un om de mare curaj, care a făcut de unul singur un gest umanitar excepțional”.

Deși a fost sărbătorit cu mare fast pentru realizarea lui, Dashrath a primit onorurile cu tristețe în suflet. Soția lui, care-l inspirase să facă această muncă herculeană, nu mai era lângă el. Murise cu mulți ani în urmă, pentru că, atunci când s-a îmbolnăvit, Dashrath n-a putut să ajungă la timp cu ea la spital, din cauza drumului ocolitor, mult prea lung.

Ulterior, autoritățile locale, stimulate de inițiativa lui Dashrath, au găsit și fondurile pentru a-i desăvârși lucrarea: prin pasajul deschis de el au construit un drum asfaltat, pe care acum se poate trece cu ușurință și cu mașina.

Pe 19 ianuarie 2007, prefectul Bihar-ului, Sri S.K. Modi, a organizat o festivitate în cadrul căreia s-a lansat o carte dedicată omului de mare curaj și determinare care era Sri Dashrath Manjhi. Cu această ocazie, prefectul a ținut un discurs, în care și-a subliniat mândria că acest erou provine din regiunea pe care o administrează. La alcătuirea volumului au contribuit 21 de scriitori de prim rang din diferite părți ale Indiei.

Dashrath Manjhi a trecut în neființă la puțin timp după acest eveniment onorant. A murit pe data de 17 august 2007, după o lungă bătălie cu un cancer, la Institutul de științe medicale din Delhi. Avea 73 de ani. Primul ministru Nitish Kumar i-a organizat funeralii de stat.

În 2013, celebrul regizor indian Ketan Mehta a ecranizat povestea incredibilă a acestui om în filmul intitulat „Manjhi - Omul Muntelui” (foto jos: scenă din film).

Întrebat ce l-a determinat să facă un film despre el, Mehta a răspuns: „Dashrath Manjhi a murit în 2007. La vremea aceea au apărut foarte multe articole despre el și realizarea lui. Citindu-le, am fost atât de impresionat, încât am simțit nevoia să fac un film cu povestea lui. Am început prin a aduna cât mai multe informații. Am vizitat satul lui, am stat de vorbă cu membrii familiei și cu alți oameni care l-au cunoscut și am adunat toate materialele disponibile despre el, apărute în mass media. Scenariul a fost scris pe baza acestor cercetări. Am anunțat filmul pe 17 august 2012, la a 5-a comemorare a morții lui Manjhi, și am început filmările în octombrie 2012, în locul original, satul Gehlaur”.

Surse: aici, aici și aici

Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)

 

-->