Se mai respectă astăzi Jurământul lui Hipocrate? + VIDEO

-->

SE MAI RESPECTĂ ASTĂZI JURĂMÂNTUL LUI HIPOCRATE?

Jurământul hipocratic este poate cel mai cunoscut text medical din antichitatea greacă. Acesta cere tânărului care tocmai și-a terminat instruirea în această profesie să jure pe câțiva zei că va respecta anumite standarde de etică profesională. De asemenea, jurământul îl leagă pe discipol de dascălul lui și de breasla medicilor, cu responsabilități similare cu cele ale membrului unei familii, cerându-i deplină loialitate. De-a lungul secolelor care au urmat, Jurământul lui Hipocrate a fost rescris de nenumărate ori, fiind adaptat valorilor diferitelor culturi. Dar, contrar credinței populare, nu toate universitățile de medicină moderne sunt obligate să depună Jurământul lui Hipocrate la sfârșitul perioadei de instruire. Totuși, cele mai multe o fac, folosindu-se de o versiune modernă, care să se potrivească felului în care este concepută și practicată această profesie în secolul XXI. De exemplu, Jurământul lui Hipocrate nu mai conține astăzi în mod explicit îndemnul „să nu faci rău”. Dar să vedem mai întâi cum suna acest jurământ în versiunea inițială:

- Jur pe Apollo, medicul, pe Asclepios, pe Hygeea și pe Panaceea, și iau ca martori toți zeii și zeițele că, după puterile și judecata mea, voi respecta acest jurământ și legământ scris. 

- Voi socoti ca pe egalul meu pe acela care m-a învățat arta vindecării, voi fi alături de el toată viața și-l voi ajuta cu bunurile mele în caz de lipsuri, dacă va fi nevoie; voi avea grijă de copiii lui ca de propriii mei frați și-i voi învăța această artă, dacă vor dori, fără vreo plată sau învoială scrisă; voi împărtăși numai copiilor mei, copiilor maeștrilor mei și discipolilor care au jurat să slujească medicina preceptele acestei arte, prin lecții, cuvântări și orice alt mod de instruire.

- După cunoștințele și judecata mea, voi folosi acele regimuri alimentare care vor fi benefice pacienților mei, și care nu le vor face rău.

- Nu voi da nimănui o substanță mortală [otravă] dacă-mi va cere acest lucru și nu voi sugera niciodată o asemenea soluție; tot așa, nu voi pune niciodată unei femei un pesar, ca să lepede.

- Îmi voi duce viața și-mi voi exercita profesia cinstit și în acord cu legea divină.

- Nu voi folosi cuțitul pe cei care suferă de pietre la bășica udului, lăsând aceasta în seama celor care au deprins acest meșteșug.

- La orice casă voi merge, voi intra acolo numai spre binele bolnavului, evitând orice act de necuviință sau corupere, inclusiv seducerea femeilor sau a bărbaților, fie ei oameni liberi sau sclavi.   

- Orice voi vedea sau voi auzi din viața pacienților mei, legat de practica mea profesională sau nu, și care nu trebuie divulgat în afară, voi ține secret, socotind aceste lucruri ca fiind private.

- Atâta timp cât voi respecta acest jurământ cu credință și fără abatere, să-mi fie permis să mă bucur de viață și de practicarea artei mele, câștigând respectul tuturor oamenilor, pentru totdeauna. Iar dacă îl voi încălca și voi deveni sperjur, opusul a toate acestea să fie soarta mea.

Sursa: http://www.nlm.nih.gov/hmd/greek/greek_oath.html

Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)

Cine a scris jurământul lui Hipocrate?  

Ni se spune că Hipocrate (460 -370 î.e.n.), medic grec cunoscut în general ca „părintele medicinii”, a scris acest set de reguli de înaltă etică profesională, după care se conduc şi în prezent medicii. Aşa să fie oare? Însuși textul infirmă afirmația că Hipocrate ar fi autorul jurământului ce-i poartă numele. În realitate, nu se poate spune cu precizie cine l-a scris, dar există o serie de motive să ne îndoim că jurământul a fost scris de Hipocrate. Unul ar fi chiar felul în care începe jurământul: prin invocarea unor zeităţi. Se știe însă că Hipocrate a fost primul om care a separat medicina de religie, căutând cauze fizice pentru boli, și nu supranaturale. De asemenea, unele dintre lucrurile interzise în jurământ contravin modului în care se practica medicina pe vremea lui Hipocrate. De exemplu, nici legea și nici majoritatea normelor religioase din acea vreme nu interziceau avortul şi nici nu condamnau sinuciderea. Apoi, cei ce depuneau jurământul promiteau să lase chirurgia în seama chirurgilor. Totuşi, tehnicile chirurgicale constituie subiectul unei părţi consistente a „Culegerilor hipocratice”, scrieri medicale atribuite atât lui Hipocrate, cât şi altor scriitori antici. Așadar, este foarte probabil ca jurământul hipocratic să nu fi fost, de fapt, scris de medicul grec. Ideile exprimate în jurământ par a se apropia mai mult de filozofia pitagoreenilor  din secolul IV î.e.n., care adoptaseră unele norme privind sacralitatea vieţii şi nu erau de acord cu intervenţiile chirurgicale.

Jurământul lui Hipocrate în versiunea modernă 

Indiferent cine a scris acest jurământ, se pune totuși întrebarea: Câtă importanță mai are el astăzi pentru medicii noștri? Ei nu mai subscriu de mult la toate acele principii minunate, în forma în care au fost ele concepute. Au rămas valabile doar câteva, cum ar fi păstrarea secretului profesional sau interzicerea relațiilor intime cu pacienții, cu toate că și aici există destule excepții – mass media abundă în știri despre internările în spital ale unor celebrități sau despre abuzurile unor medici lipsiți de moralitate. Alte puncte sunt subiect de controversă sau deja ignorate, cum ar fi interzicerea avortului sau a eutanasierii. Cât despre punctul referitor la dietă ca mijloc de vindecare, acesta a fost refăcut complet, eliminându-se sintagma „regimuri alimentare”, pentru a se mula pe practica actuală a medicinii alopate, bazată pe prescrierea de medicamente chimice, și nu pe dietă. Iată în paralel cele două angajamente ale jurământului, cel antic și cel modern:

În jurământul antic: „După puterile și judecata mea, voi folosi acele regimuri alimentare care vor fi benefice pacienților mei, și care nu le vor face rău”.

În jurământul modern: „Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență”.

[citiți întreaga versiune modernă, utilizată în prezent în România, aici]

Numărul enorm al bolnavilor din ziua de azi stă mărturie despre cât de mult rău pot face medicii cu „prescripțiunile” lor, care nu numai că nu previn și nu vindecă nimic, dar te mai căptușesc cu câteva boli, pe care le numesc elegant „efecte secundare”, nemaivorbind de costurile mari, suportate de bolnav. Cum altfel am putea să numim această practică, dacă nu „daună” și „violență”?

De remarcat este faptul că, dintre numeroasele variante modernizate ale Jurământului lui Hipocrate, în România, studenții mediciniști recită la absolvire una din care tocmai primul punct a rămas neschimbat: „Jur pe Apollo, medicul, pe Asclepios, pe Hygeea și pe Panaceea, și iau ca martori toți zeii și zeițele că, după puterile și judecata mea, voi respecta acest jurământ și legământ scris”. Înțelegem acum cât de pătrunși de importanța jurământului sunt medicii noștri, care au promis unor zeități din mitologia greacă să respecte cu sfințenie acest cod deontologic.

Și acum, ca un corolar al analizei noastre, să citim și formularea Jurământului lui Hipocrate adoptată de Asociația Medicală Mondială, în cadrul Declarației de la Geneva din 1975:

- O dată admis printre membrii profesiunii de medic, mă angajez solemn să-mi consacru viața în slujba umanității;

- Voi păstra profesorilor mei respectul și recunoștința care le sunt datorate;

- Voi exercita profesiunea cu conștiință și demnitate;

- Sănătatea pacienților va fi pentru mine obligație sacră;

- Voi păstra secretele încredințate de pacienți chiar și după decesul acestora;

- Voi menține prin toate mijloacele onoarea și nobila tradiție a profesiunii de medic;

- Colegii mei vor fi frații mei;

- Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea și pacient considerații de naționalitate, rasă, religie, partid sau stare socială;

- Voi păstra respectul deplin pentru viața umană de la începuturile sale, chiar sub amenințare, și nu voi utiliza cunoștințele mele medicale contrar legilor umanității;

- Fac acest jurământ în mod solemn, liber, pe onoare!

Citind și această versiune, ne întrebăm: De ce continuă să se numească „Jurământul lui Hipocrate”, din moment ce nu mai seamănă aproape deloc cu textul original? Apoi, câți dintre medicii actuali mai respectă etica profesiei, pe care o recită cu solemnitate la sfârșitul anilor de studiu? Câți își asumă, cu adevărat, responsabilitatea față de oamenii care vin și-și pun viața în mâinile lor? Pe câți oameni îi vindecă astăzi, cu adevărat, medicii lor? Credem că un sondaj care să cuprindă aceste întrebări ar releva niște realități deloc măgulitoare pentru practicanții acestei profesii.

Homeopatia și remediile ei 

Interviu cu dr. Ofelia Lugojan Ghenciu

Dr. Ofelia Lugojan Ghenciu este medic primar pediatru, specialist medicină generală și de familie, cu competență în homeopatie și psihopedagogie medicală. Este lector universitar asociat la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara. În interviul de mai jos, dr. Ofelia Lugojan ne asigură că atât ea, cât și echipa de medici cu care lucrează, și-au propus să profeseze medicina respectând principiile de tratament enunțate acum 2000 de ani.

Vă propunem să vizionați și interviurile pe care dr. Ofelia Lugojan Ghenciu le-a oferit postului TV din Timișoara, 
în cadrul emisiunii „Cuvinte din tăceri”:

Dr. Ofelia Lugojan Ghenciu despre vaccinuri, antibiotice, antitermice, lapte praf

Dr. Ofelia Lugojan Ghenciu despre medicina homeopată

-->