Țeapa H2O + VIDEO

-->

 ȚEAPA H2O   

– CUM SE ÎMBOGĂȚESC COMERCIANȚII DE APĂ PLATĂ –

Consumatorii de apă minerală naturală necarbogazoasă din comerț sunt manipulați prin reclame mincinoase. În loc de sănătatea promisă, românii primesc o apă seacă, mult mai dăunătoare decât cea de la robinet. Publicitatea excesivă determină, pentru o familie, costuri lunare de aproximativ 300 de lei, față de 75 de bani, cât ar plăti pentru aceeași cantitate de apă, luată din rețelele publice. Etichetele de pe recipientele din plastic nu corespund cu realitatea și ascund cantitățile de substanțe cu factori de risc pentru sănătate.

Comercializarea apelor minerale naturale necarbogazoase a devenit o afacere cu un câștig mai mare decât cel obținut prin rafinarea și vânzarea benzinei, pentru care se percep accize. Cei care extrag apa din așa-numitele „surse de sănătate”, o îmbuteliază și obțin profit din comercializarea ei, suportă costuri de aproximativ 10 bani per litru, în timp ce o vând cu un preț de 1-2 lei pentru aceeași cantitate. Persoanele implicate în afacerile cu apă plată ne „vând” sănătate doar prin reclame, menite să influențeze comportamentul social. Românii sunt, practic, mințiți de acești comercianți prin spoturi difuzate excesiv pe canalele TV, în care ni se promite „sănătate” în formă pură. În același timp, cetățenii gătesc cu apă de la robinet, crezând că, prin fierbere, scapă de orice substanță ce ar putea provoca afecțiuni, neștiind însă că, de pildă clorul, cel de care se tem toți, se evaporă natural, la temperatura camerei, și nu prin fierbere.

Am analizat cât de „sănătoase” sunt apele minerale naturale necarbogazoase din comerț, comparativ cu apa de la robinet. Concluzia este una alarmantă: toți comercianții de apă plată îi mint pe români cu știrea autorităților (care câștigă bani din taxe), manipulează prin reclame și vând apă seacă, la un preț fabulos. De exemplu, pentru o familie compusă din trei membri, costurile lunare pentru cumpărarea din comerț a apei plate depășesc 300 de lei – calculând 5 litri pe zi, adică 150 de litri lunar – în timp ce 1 metru cub de apă de la robinet, adică 1.000 de litri, costă 5 lei. Practic, comercianții înregistrează un câștig de 1.000 de ori mai mare față de costul unui litru de apă luat din rețeaua publică.

Pe etichetele recipientelor din plastic nu se regăsesc toate informațiile care ar trebui citite de cumpărătorii pe care îi interesează sănătatea lor. Graba cotidiană, fuga prin magazine și cumpărarea produselor pe care le reținem din spoturile publicitare, fără să verificăm informațiile care ne sunt servite, ajută producătorii să-și sporească veniturile. Nu ne-am propus o campanie de denigrare a comercianților de apă plată, ci tragerea unui semnal de alarmă. Iată concluziile anchetei jurnalistice, care îi privesc pe toți cei implicați în comerțul cu apă minerală naturală necarbogazoasă: apa din magazine este o apă chioară, depozitată în recipiente de plastic care pot provoca malformații și chiar cancer, iar etichetele ascund informații esențiale pentru sănătatea oamenilor.

Apa curgătoare din izvoarele de unde comercianții susțin că o procură devine, în drumul ei către casele românilor, apă stătută. Practic, apa vie se transformă în apă moartă, care nu mai prezintă proprietățile inițiale. Filtrarea acesteia înseamnă, de fapt, folosirea mai multor „site” de mărimi diferite (micro și nanometrice) care, cu cât devin mai mici pentru a reține impuritățile, cu atât lasă să se piardă mai multe minerale. Tot procedeul poate fi imaginat ca o pâlnie, prin care la început trece apă sănătoasă, iar la final se obține apă seacă, „moartă” din punct de vedere biologic, păstrată cu săptămânile sau chiar cu lunile în recipientele din plastic extrem de periculoase, care, la rândul lor, schimbă proprietățile apei.

În schimb, datorită consumului mare și permanent, apa de la robinet este, practic, curgătoare, fără a se putea învechi până ajunge a fi consumată. Numai prin acest fapt, ea devine mai sănătoasă decât apa îmbuteliată. Cât despre adaosul de clor, acesta este cu mult mai mic decât cel conținut în sarea (clorura de sodiu) pe care o consumăm frecvent la masă. În plus, clorul nu este stabil în apă, ci se evaporă. Clorul dintr-un litru de apă de la robinet „iese” dacă apa este lăsată într-un vas deschis timp de o oră.

Există foarte multe firme care își desfășoară activitatea în sectorul apelor plate care recunosc pe etichetă că o procură din rețelele publice, dar fără să dea mai multe informații. Procedeul de filtrare la care aceste companii susțin că apelează poate fi făcut de către fiecare consumator, la costuri de sute de ori mai mici. Comercializarea apelor minerale naturale necarbogazoase atrage venituri de 1.000 de ori mai mari față de cheltuielile celor implicați în aceste afaceri. Un singur transport presupune 24 de tone de apă, vândută ulterior cu 1-2 lei per litru, cu un cost infim pentru transportul unui litru de apă.

Cei mai mulți dintre români nu verifică adevărul informațiilor prezentate pe etichetele ambalajelor, întrucât costul unei analize de laborator este de cca 250 de lei pentru o singură probă. Așa că acordăm încredere spoturilor publicitare sau cumpărăm apa produsă de firmele proprii ale lanțurilor de magazine, fără să analizăm riscurile la care ne supunem. În schimb, companiile care distribuie apă prin rețelele publice prezintă lunar consumatorilor un buletin de analize.

În urma analizelor efectuate pe diverse tipuri de apă minerală necarbogazoasă existente pe piață, am descoperit că majoritatea prezintă aceleași cantități de nitrați și nitriți cu cele găsite în apa de la robinet, respectiv de 5 mg/l nitrați și 0,005 nitriți. Însă multe dintre companiile care au afaceri cu apă plată nu specifică pe etichete aceste cantități. În schimb, toate înscrisurile fac referire la un volum ridicat de minerale – calciu, magneziu, fier – care nu mai corespund cu datele obținute din analiza apelor stătute în recipientele din plastic, deoarece toți comercianții publică informațiile rezultate din verificarea apelor înainte de îmbuteliere (la sursă), proprietățile acestora pierzându-se prin filtrare și depozitare îndelungată în peturi.

Românii care acordă o încredere deosebită companiilor care comercializează apa minerală naturală necarbogazoasă datorită faptului că acestea folosesc filtre, pot face același lucru acasă, la un cost mult mai mic. Prin filtrele de uz casnic atașate la robinet, apa este din nou curățată de compușii considerați a fi periculoși. Astfel, cu 5 lei plătiți lunar pentru un filtru, apa ar deveni la fel de sănătoasă cum este prezentată a fi cea din comerț. Un simplu calcul arată că, dacă o familie consumă lunar 150 de litri de apă potabilă de la robinet, plătește 0,75 lei pe lună, la care se adaugă costul de 5 lei al unui filtru, ceea ce înseamnă 5,75 lei pentru apa pe care o bea lunar o familie cu 3 membri, în loc de 300 de lei, cât costă aceeași cantitate cumpărată din comerț, sau 5 lei – prețul zilnic.

Românii se tem cel mai mult de cantitatea de clor aflată în apa de la robinet, neștiind însă că și apa minerală naturală necarbogazoasă din comerț este tratată cu aceeași substanță și că, de fapt, clorul se descompune în prezența luminii. Acest lucru a fost demonstrat de chimiști, care susțin că „sub influenţa luminii, apa de clor se descompune, degajând oxigen. Datorită oxigenului format, apa de clor are acţiune de decolorare şi sterilizare, deoarece distruge microorganismele. Pe această proprietate se bazează folosirea clorului la sterilizarea apei potabile şi la decolorarea fibrelor textile”.

Toți cei implicați în afacerile cu apă potabilă folosesc clorul pentru ca apa să reziste, lucru recunoscut și pe etichetele recipientelor din plastic. Analizele de laborator ale apei de la robinet au demonstrat că volumul de clor este mult mai mic față de valorile maxime admise. Un alt argument al specialiștilor care ne îndeamnă să nu ne temem de clorul din apa de la robinet este acela că, prin consumul zilnic de sare (NaCl - clorură de sodiu) românii ingerează mai mult clor decât cel prezent în apa de la robinet. Până acum, nu s-au înregistrat în țara noastră cazuri de îmbolnăvire din cauza substanțelor din apa care curge la robinet, însă, în ceea ce privește apele din comerț, au fost nenumărate cazuri de dizenterie, provocată de tulpini ca Salmonella, Campylobacter sau Shigella.

Autoritățile din România nu sunt străine de modul în care apele minerale naturale necarbogazoase sunt luate din surse, îmbuteliate, transportate și vândute. Dar tot acest „drum” parcurs de bidoanele cu apă plată reprezintă o sursă de venit pentru stat. Practic, extracția, îmbutelierea, transportul și vânzarea sunt operațiuni purtătoare de TVA, care se varsă în bugetul statului. Din acest motiv, spoturile publicitare prin care se manipulează comportamentul consumatorului curg pe bandă rulantă, fără să vedem vreo măsură, cel puțin preventivă, din partea autorităților.

În urma ultimului control al ANPC (Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor) care a avut loc în perioada iulie-august 2012, din 657 operatori economici de apă minerale verificați, la 357 s-au constatat abateri: „393.000 de litri din cantitatea controlată nu respectă prevederile legale în vigoare privind protecția consumatorilor”. S-a constatat că recipientele erau depozitate în condiții improprii sau erau expirate, aveau înscrisuri incorecte, inexacte sau de natură să creeze confuzii, altele aveau trecute două surse sau surse incorecte, nerecunoscute de autoritatea competentă, sau nu aveau înscris termenul de valabilitate. În reclamațiile primite de ANPC privind apa din comerț, principalele aspecte semnalate de către consumatori au fost: apă cu impurități, calitate neconformă, depuneri pe sticlă, miros de stătut.

Agricultorii din România spun că recolta depinde în mare măsură de fenomenele climatice: dacă plouă, avem recoltă, dacă nu, cresc prețurile. În ciuda verilor tot mai toride și mai secetoase, niciun comerciant de apă minerală naturală necarbogazoasă nu s-a plâns vreodată de faptul că izvoarele ar putea seca pentru că nu mai este apă, în ciuda cantităților industriale vândute. O simplă comparație între debitul izvoarelor și cantitatea de apă minerală naturală necarbogazoasă comercializată arată că se vinde mult mai multă apă decât se găsește în izvor. Ceea ce înseamnă că producătorii folosesc apele din rețelele publice, care provin din apele curgătoare de suprafață. Practic, vând apa de la robinet, filtrată și rebrenduită.

Studiile chimiștilor au arătat că, prin consumul produselor depozitate în recipiente din plastic, oamenii sunt expuși la o serie de substanțe chimice care pot determina apariția de malformații congenitale, cancer (prin tulburări endocrine) toxicitate directă, suprimarea sistemului imunitar și probleme de dezvoltare a copiilor. Compusul chimic numit dioxină, care se găsește în foliile și ambalajele de plastic, poate duce la apariția acestor boli și afecțiuni. Dioxina este eliberată în cazul în care este încălzită la temperaturi mari, pe care le întâlnim în zilele călduroase de vară. În susținerea acestor afirmații, venim cu următorul exemplu: la întâlnirile care au loc la nivel înalt, cancelarul german Angela Merkel nu bea niciodată apa din sticlele de plastic, ci numai pe cea din în carafele din sticlă.

Iată și povestea Anei din Popeşti-Leordeni, care a avut o experienţă neașteptată cu o apă cumpărată dintr-un supermarket din Bucureşti: „Pentru că în apa furnizată prin reţeaua oraşului analizele de laborator au arătat că există o cantitate peste limita admisă de nitriţi şi nitraţi, de mai bine de un an, de când ne-am mutat aici, folosim pentru consum, inclusiv pentru gătit, apă îmbuteliată în bidoane mari. Cumpărăturile, deci şi apa, le facem la Cora Sun Plaza, iar în urmă cu o săptămână am avut o surpriză neplăcută. În bidonul de apă plată pluteau numeroase particule albicioase, pe care le-am observat abia atunci când am turnat lichidul într-o cană cu interiorul de culoare închisă. Bidonul era sigilat, iar conţinutul, în termen de garanţie. Pentru că m-am speriat, am mers la Cora pentru a semnala neregula. Acolo mi s-a spus că vina nu le aparţine lor ca distribuitori, ci firmei care a îmbuteliat produsul – SC Calipso SRL. Încercând să iau legătura cu firma producătoare, am constatat că adresa web menţionată pe ambalaj nu există. Apa despre care vă vorbesc este ambalată la bidon de 10 litri, iar pe etichetă scrie Apă de izvor plată, un produs al SC Calipso SA, SURSA: Foraj de mare adâncime, Voluntari, Ilfov”.

Surse:
http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/teapa-h20-cum-se-imbogatesc-comerciantii-de-apa-plata-99769
http://doctorionline.ro/apa-cu-impuritati-in-bidoane-comercializate-in-cora/

Adevărul despre apa îmbuteliată

(The Truth About Bottled Water)

Americanii cheltuiesc anual 4 miliarde de dolari pe apa de băut comercializată prin supermarketuri. În Statele Unite există chiar experți degustători de... apă îmbuteliată. De ce nu beau americanii apa de la robinet, care costă câțiva cenți, și aleg apa la pet, care este de 1000 de ori mai scumpă? Întrebați de reporteri, oamenii obișnuiți de pe stradă spun că apa furnizată prin rețeaua publică este poluată, conține metale grele și este rea la gust, în timp ce apa vândută la pet-uri de plastic este mai curată, mai sigură și are un gust mai bun, adică exact ceea ce firmele producătoare de apă i-au făcut să creadă. Consiliul Național pentru Protejarea Resurselor Naturale (NRDC - National Resources Defence Council) a realizat un studiu științific, desfășurat timp de 4 ani, analizând 1000 de brand-uri de apă. Rezultatul a fost de-a dreptul alarmant: 33% dintre firmele producătoare nu respectă standardele acestei industrii, apa lor conținând bacterii, arsenic și alte substanțe dăunătoare sănătății, iar cele mai multe mint în legătură cu sursa apei lor. Celebrul jurnalist Alex Jones și echipa sa au efectuat și ei un studiu... „neștiințific” printre locuitorii New York-ului: le-au dat să guste două mostre de apă – de la robinet și de la pet – și, fără să le dezvăluie proveniența, i-au întrebat care li se pare mai bună. Au mers apoi într-un local cu pretenții, unde, cu complicitatea personalului, au umplut câteva peturi de firmă cu apă de la chiuvetă, întrebându-i pe clienți pe care o preferă. Răspunsurile acestora, de râsu-plânsu, demonstrează indubitabil puterea manipulării companiilor producătoare de apă... chioară. Urmăriți acest film de câteva minute. Sigur o să vă scutească de o cheltuială inutilă pentru tot restul vieții.

The Truth About Bottled Water (Alex Jones) de frumoasaverde