Cel mai frumos cal din lume + VIDEO

CEL MAI FRUMOS CAL DIN LUME

Cel mai frumos și mai grațios cal din lume provine din Turkmenistan și face parte din rasa Akhal-Teke. Are părul mătăsos, de un auriu cu reflexe metalice uluitoare, este suplu, cu picioarele lungi și coama scurtă. I se mai spune „calul de aur” și este un cal pur-sânge.

Rasa Akhal-Teke a fost de două ori în pericol de dispariție! Prima dată, în 1924, când orașul Ashgabat a fost lovit de seisme foarte puternice; apoi, în 1948, când acești cai au fost trimiși la abator de către ruși. La vremea respectivă, o parte au fost salvați de o herghelie privată din apropierea Moscovei. Ulterior, rasa a depășit granițele natale, fiind crescută din Gubden până în Daghestan, în herghelia Lugovsky din Kazakhstan, la Stavropol în Rusia și, mai recent, în Germania, Statele Unite și Franța, unde rasa Akhal-Teke este recunoscută ca rasă străină încă din 2004. În prezent, în lume trăiesc cca 3.000 de exemplare din rasa Akhal-Teke.

Experții spun că nicăieri în lume, în afară de Turkmenistan, nici natura și nici oamenii nu au reușit să creeze cai atât de eleganți, rapizi, rezistenți, viguroși și nobili precum caii Akhal-Teke. Rasa a apărut acum 3000 de ani în oaza Ashgabat, caii fiind crescuți de un trib nomad, numit Tekes. Calul Akhal-Teke mai este cunoscut și sub numele de „calul de aur”, deși frumoasa robă care l-a făcut celebru în toată lumea se regăsește la foarte puțini dintre reprezentanții rasei. Acest cal era binecunoscut în Antichitate și este considerat a fi cel puțin la fel de vechi ca și pur-sângele arab, cu care, de altfel, are în comun câteva caracteristici morfologice. Rasa a influențat și alte rase de cai, printre care și pur-sângele englezesc, unul dintre strămoșii acestei rase fiind Byerley Turk, un cal turkmen. Chinezii îi numeau „caii paradisului” sau „caii divini”. Texte vechi menționează dorința regilor Persiei și a lui Alexandru cel Mare, dar și a conducătorilor chinezi sau arabi, de a deține cai din această rasă superioară. Așadar, nu-i de mirare că Akhal-Teke au devenit emblema și mândria țării lor de origine.

După războiul din 1880 și Revoluția din Octombrie, numeroase triburi care creșteau acest cal s-au refugiat în Iran. În 1979, după schimbarea regimului politic, legea a interzis populației să dețină mai mult de un cal. Atunci, turkmenii și-au ascuns caii sau i-au eliberat în deșert, rasa fiind pusă în pericol. Regimul lui Saparmurad Turkmenbashi, primul președinte al Turkmenistanului independent, a contribuit însă la conservarea rasei printr-un decret dat în 1986, care a autorizat creșterea cailor Akhal-Teke în ferme particulare.

 

Akhal-Teke este un cal cu o mare varietate a robei, care prezintă reflexii metalice, arămii, aurii sau argintii. Cele mai răspândite culori ale robei sunt roibă, izabelă, neagră și murgă. Mai rar găsim cai cu roba gri, palomino sau crem. Clima dură și aridă a făcut ca acest cal să aibă o talie subțire, medie, cu o înălțime de 1,55-1,60 m. Are o siluetă longilină, un gât lung, rotund, suplu, în formă de S. Ochii sunt migdalați, urechile lungi, pielea fină, coama lucioasă și nu prea abundentă. Picioarele sunt lungi, cu tendoane solide, pieptul de formă ovală, iar musculatura plată și densă. Rasa are particularitatea de a nu semăna cu nicio altă rasă de cai.

Akhal-Teke este un cal voluntar, inteligent, sensibil dar pretențios, având așteptări mari de la stăpânul său. Are aluri ample și suple, ceea ce îl face foarte confortabil. Este un cal rustic și pregătit pentru viața în aer liber, neavând nevoie decât de un adăpost deasupra capului, care să-l protejeze de ploaie sau de soarele excesiv. Poate excela în toate disciplinele ecvestre, deși cele predilecte sunt anduranța și concursul complet. În trecut, acești cai au fost folosiți cu succes și în probele de dresaj. Calul „Absent” și călărețul său, Serghei Filatov, au câștigat medalia de aur la dresaj, în cadrul Jocurilor Olimpice de la Roma din 1960 și au fost triplu medaliați cu aur olimpic în anii 1964 și 1968.

Deoarece Akhal-Teke este o rasă destul de rară, aptitudinile acestui cal sunt mai puțin cunoscute publicului. Vigoarea lor extraordinară îi face capabili să parcurgă distanțe mari, la temperaturi extreme. Unul dintre cele mai lungi trasee de anduranță a fost stabilit în 1935, când caii Akhal-Teke au parcurs distanța de 4.152 km dintre Ashgabat și Moscova în 84 de zile, traversând deșertul Karakum.

Gend Jim (1987-2010) este armăsarul din rasa Akhal-Teke oferit în dar de Saparmurad Nyýazow, președintele Turkmenistanului, președintelui François Mitterrand, în mai 1993, cu ocazia unei vizite oficiale în Franța. Ajuns în Franța, calul a fost încredințat călărețului și dresorului Alexandre Gros, care l-a avut în grijă până când animalul a murit, pe 4 februarie 2010.

Acest cal a jucat un rol important în istoria independenței turkmenilor față de vecini, în prezent deținând recorduri de rezistență și un record olimpic. Caii din această rasă sunt imortalizați în cântecele tradiționale, în proverbele și în poemele turkmene. Inteligența, înțelepciunea și atașamentul lor față de om sunt legendare. Potrivit unui proverb turkmen, când te scoli dimineața, trebuie să mulțumești tatălui tău și calului tău. Crescătorii unor astfel de cai au o tehnică specială de a se apropia de animal. Fiecare turkmen își păzește calul atunci când călătoresc în grup. Caii nu sunt niciodată parcați, iar localnicii îi supraveghează atunci când sunt atașați. În mod tradițional, turkmenii obișnuiesc să-și hrănească animalele cu un amestec de lucernă, orz și grăsime de oaie. Maltratarea calului este considerată un păcat. De altfel, se pare că, cel puțin în Asia, poporul turkmen este singurul care nu și-a bătut niciodată caii, nu a mâncat carne de cal și nu a băut lapte de iapă.

Turkmenian Akhal-Teke Horses Show

Cum să desenăm un cal