OMUL NU ARE UN DESTIN
OSHO
Viața ta este viața ta și nu poate fi trăită decât într-un singur
fel; nu există alternativă. Iar singurul fel în care-ți poți trăi viața trebuie
găsit de tine. Viața ta nu este gata făcută, ca o autostradă cu milioane de
oameni circulând pe ea, îndreptându-se fiecare spre țelul lui, iar tu, neavând
de ales, trebuie să te alături mulțimii. Nu, nu există vreo autostradă a
existenței. Există doar cărări mici, făcute într-o totală singurătate. Și ține
seama că nici acele cărări nu sunt gata marcate în fața ta, ca să poți spune:
„Acum am pășit pe cărarea numărul unsprezece”. Cărarea ta nu există decât în
momentul în care tu o faci; tu o creezi, prin mersul tău înainte.
Viața are un mod misterios, minunat, de a ți se așterne în față. Ea nu te
tratează ca pe un tren care aleargă pe șine. Un tren nu are de ales, nu se
poate duce unde dorește. Șinele de sub el sunt fixe, altcineva le-a hotărât
direcția. Șinele sunt destinul trenului, care se va îndrepta spre o destinație
dictată de altcineva. Omul nu are un destin și un sfârșit prestabilit al
călătoriei sale prin viață, deși acest lucru i se repetă de mii de ani. Este
ceea ce eu numesc un mod viclean de a înșela și a exploata oamenii. Fiecăruia
dintre voi vi s-a spus că aveți un destin, dar nu cred că v-ați gândit vreodată
să comparați acest concept cu șinele de cale ferată, iar pe voi, cu un tren. Vă
îndemn acum să vă gândiți: numai trenurile au destinații și stații terminus
inevitabile.
Poate cuvântul „destin” vă sună chiar ca ceva frumos, dar, de fapt, el
ascunde o realitate urâtă. Și eu l-am auzit, încă de când eram copil, și de
câte ori îmi era menționat, într-o oarecare împrejurare, spuneam: „Te rog, nu
mă insulta!” Când i-am răspuns astfel unuia dintre profesorii mei, a fost șocat.
Mi-a replicat: „Dar nu te insult! A avea un destin nu este o insultă, este cel
mai onorabil lucru în viața cuiva”. Atunci i-am spus: „Se poate să fie pentru
dumneavoastră, pentru că nu înțelegeți ce spuneți prin asta. Destin înseamnă
predeterminare. Înseamnă că ziua mea de mâine este prestabilită de cineva. Și nici
măcar n-am fost consultat, ca și când n-ar fi treaba mea. Eu sunt un nimeni,
doar o carte de joc în mâna cuiva care poate să facă cu ea ce vrea el. Jocul pe
care alege să-l joace este destinul meu. Înseamnă asta respect față de mine?”
De fapt, n-ar fi trebuit să mă supăr pe profesorul meu. Nu el inventase
această idee prostească. Este o credință înrădăcinată în mintea multor popoare
ale lumii. I-am mai spus: „Înțeleg că sunteți șocat, dar asta este pentru că nu
v-ați gândit niciodată până acum la înțelesul termenului ‘destin’. Cum aș putea
eu să am un destin? Până acum nu țin minte să-mi fi făcut planuri în legătură
ce voi face în viață. Iar dacă eu n-am decis nimic – nici cum, nici cât să
trăiesc – atunci cine e individul care mi-a decis soarta? Eu nu-l cunosc, nu
ne-a făcut nimeni cunoștință. Și cu ce drept a făcut el asta? Mie nu mi-a cerut
părerea. Măcar din politețe ar fi putut să mă întrebe: ‘Uite, ăsta o să fie destinul
tău. Îți place, sau nu?’ Până acum însă, nimeni nu m-a abordat în privința stabilirii
traseului meu în această viață”.
Sursa: OSHO - From Misery to
Enlightenment (De la suferință, la
iluminare)
Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)
OSHO - Viața mea nu este filozofie (RO)
.jpg)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Dar mai întâi, rețineți: A comenta pe acest blog (ca și pe oricare altul) este un privilegiu, nu un drept. De aceea, vă rugăm:
- Referiți-vă, pe cât posibil, doar la subiectul postării.
- Folosiți un limbaj decent.
- Dacă intrați în polemici cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
- Pentru mesaje de interes personal adresate administratorilor blogului (schimb de link, propuneri de colaborare etc.) folosiți formularul de CONTACT, aflat în partea de sus a paginii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe nu vor putea fi publicate.
Vă mulțumim și vă așteptăm cu interes opiniile și sugestiile.