Inventatori omorâți de propriile lor invenții

INVENTATORI OMORÂȚI DE PROPRIILE LOR INVENȚII

În timp ce unii inventatori s-au bucurat de faimă și bogăție până la sfârșitul vieții, grație geniului lor, pentru alții, invențiile pe care le-au materializat le-au scurtat viața. Iată mai jos câțiva inventatori ingenioși dar ghinioniști, care au pierit chiar din cauza creațiilor lor.

Li Si (280-208 î.e.n.) a fost un prim ministru al Chinei foarte puternic în timpul Dinastiei Qin, secolul III î.e.n. Printre multele măsuri radicale pe care le-a luat, a fost și instituirea unui control draconic asupra populației. Astfel, Li Si a inventat o tortură numită „Cele cinci suferințe”, sau „Cele cinci pedepse”. În ce consta metoda lui? Mai întâi, fruntea victimei era arsă cu un fier încins; apoi i se tăia nasul; apoi i se tăiau labele picioarelor; apoi era castrat; în cele din urmă, era executat. După moartea împăratului Qin Shi Huang, Li Si și șeful eunucilor, Zhao Gao, s-au vorbit să nu țină seama de dorința împăratului și nu l-au ales pe Fusu, prințul indicat de împărat să-i urmeze la tron, deoarece exista riscul ca astfel, Li Si să nu mai rămână prim ministru. Așa că l-au păcălit pe prințul Fusu, succesorul de drept, să se sinucidă, și l-au desemnat împărat pe prințul ales de ei, Qin Er Shi. Ulterior, eunucul șef Zhao Gao, văzându-și funcția consolidată și neamurile lui bine poziționate, l-a acuzat pe Li Si de trădare și a poruncit să fie executat chiar prin metoda inventată de el, a „Celor cinci suferințe”.

James Douglas (1516-1581) a fost ultimul dintre cei patru regenți ai Scoției în timpul minoratului regelui James al VI-lea. Douglas este inventatorul „Fecioarei scoțiene”, o formă timpurie a ghilotinei de mai târziu. Invenția lui, deși apreciată ca „mai curată” decât alte metode de execuție, a rămas multă vreme nefolosită, de unde și numele de „Fecioara”. Douglas murit pe 2 iunie 1581, decapitat de propria-i invenție, ca urmare a unei acuzații de complot pentru uciderea prințului consort al reginei Mary a Scoției.

 

Henry Winstanley (1644-1703) a fost un renumit pictor, arhitect și inginer britanic care a construit primul far maritim pe stânca Eddystone. Lucrările au demarat în 1696, construcția fiind terminată în 1698. În iarna următoare, farul a suferit câteva deteriorări din cauza vântului puternic și a valurilor înalte, pe care Winstanley le-a remediat de cum s-a îndreptat vremea, aducând și unele îmbunătățiri. În anii următori el a continuat să consolideze construcția, până când s-a declarat satisfăcut. Atât de satisfăcut, încât a declarat că acum și-ar dori să se afle în far pe vremea cea mai rea a anului. Ca o ironie a soartei, în noaptea de 27 noiembrie 1703 dorința i s-a împlinit. În ziua aceea se dusese la far pentru unele reparații, când s-a pornit într-adevăr cea mai puternică furtună înregistrată vreodată în sudul Marii Britanii (Great Storm). Turnul Eddystone s-a prăbușit, iar Winstanley, împreună cu alți 5 oameni, și-a pierdut viața.

Cowper Phipps Coles (1819-1870) a fost un distins căpitan al Marinei Regale britanice din timpul războiului din Crimeea. El este cel care a inventat turela rotativă. După ce și-a patentat invenția, a construit și o corabie cu un design propriu, revoluționar, care presupunea, printre alte inovații, și înălțarea punții. În august 1870 a pornit cu nava pe mare. După câteva zile, vântul a început să bată puternic și vremea s-a înrăutățit. A murit pe 6 septembrie, împreună cu toți membrii echipajului, în urma răsturnării vasului conceput de el.

Horace Lawson Hunley (1823-1863) a fost un inginer american al Confederației în timpul Războiului Civil. El a inventat un submarin care a fost botezat după numele lui, H.L Hunley. Pe 15 octombrie 1863, el a decis să preia comanda submarinului într-un exercițiu de rutină, deși nu făcea parte din echipaj. În timpul manevrelor, vasul n-a mai putut fi ridicat la suprafață, Hunley murind împreună cu cei opt membri ai echipajului.

William Bullock (1813-1867) a fost un inginer american a cărui invenție din 1863 a revoluționat tiparul – presa rotativă, mult mai rapidă și mai eficientă. Pe data de 3 aprilie 1867, în timp ce ajusta una dintre presele sale, ce urma a fi instalată în sediul ziarului Philadelphia Public Ledger, Bullock și-a prins piciorul în roțile mașinăriei. Deși a reușit să se elibereze, la câteva zile după accident piciorul zdrobit i s-a cangrenat, iar pe 12 aprilie a murit în timpul operație de amputare.

William Nelson (1879-1903) a fost un american care la vârsta de 24 de ani era angajatul companiei General Electric din New York. În acel an, el a inventat un nou prototip de bicicletă, cu motor. La primul test al invenției sale, în timp ce urca panta unui deal, a căzut de pe bicicletă și a murit pe loc.

 

Franz Reichelt (1879-1912) a fost un croitor francez, născut în Viena, Austria. A rămas în istorie ca unul dintre pionierii parașutismului, fiind supranumit „croitorul zburător”. Obsesia lui a fost să creeze un costum pentru aviatori, care să se poată transforma într-o parașută în momentul în care aceștia ar fi nevoiți să sară din avion. Astfel, el a inventat așa-numita „parașută-pardesiu”. Testele inițiale, făcute cu păpuși aruncate de la etajul 5 al apartamentului său, au fost încununate de succes. După mai multe cereri, pe 4 februarie 1912 a primit aprobarea din partea Prefecturii Parisului de a-și testa invenția de pe Turnul Eiffel. Dar numai când a ajuns în vârf și-a anunțat intenția de a nu folosi o păpușă, ci de a se arunca el însuși. În ciuda încercărilor de a-l convinge să nu facă asta, venite atât din partea autorităților, cât și a spectatorilor, Reichelt a sărit... prăbușindu-se la picioarele turnului și... decedând pe loc.

 

Max Valier (1895-1930), de origine austriac, a fost unul dintre fondatorii „Societății zborurilor spațiale” din Germania, între membrii căreia se aflau cele mai strălucite minți, cele care mai târziu aveau să transforme ideea zborului în cosmos într-o realitate. Valier, absolvent al Universității Innsbruck, a inventat motorul de rachetă cu combustibil lichid, iar pe 19 aprilie 1930 a efectuat primul test pe un automobil rachetă cu propulsie lichidă. La mai puțin de o lună după acest test, pe 17 mai 1930, Valier a murit în laboratorul său din Berlin, când una dintre rachetele cu combustibil pe bază de alcool a explodat. Mai târziu, protejatul său, Arthur Rudolph, îi va îmbunătăți invenția, creând o versiune sigură a motorului lui Valier.

J.G. Parry-Thomas (1884-1927) a fost un inginer și pilot de curse galez, care a inventat o mașină de mare viteză, pe care a botezat-o „Babs”. Aceasta era diferită de cele existente în acea perioadă, având, printre altele, lanțurile atașate la roți la vedere. În timpul cursei din 3 martie 1927, când încerca să depășească recordul de viteză stabilit cu câteva săptămâni în urmă de un concurent al său, lanțul din dreapta s-a rupt, l-a lovit la cap și l-a ucis pe loc.

Thomas Midgley Jr (1889-1944) a fost un chimist și inginer mecanic american. El este cel care a inventat benzina cu plumb, descoperind că tetraetilul de plumb se poate folosi în benzină ca aditiv antidetonant, pentru a face motoarele să funcționeze mai bine și mai silențios. În 1940, la vârsta de 51 de ani, intoxicat cu plumb, s-a îmbolnăvit de poliomielită, boală care l-a adus în starea de a nu se mai putea deplasa. Ca să se poată ridica din pat, și-a inventat un dispozitiv cu frânghii și scripeți. În ziua de 2 noiembrie 1944 s-a încurcat în acele frânghii și a murit strangulat.

Karel Soucek (1947-1985), originar din Cehoslovacia, a fost un cascador canadian profesionist. A ajuns renumit pentru invenția sa, un fel de butoi numit „capsula”, cu care s-a lăsat purtat de apă, căzând în cascada Niagara. Incredibila cascadorie a avut loc pe 3 iulie 1984, Karel alegându-se atunci cu o rană minoră, dar și cu o amendă de 500 de dolari din partea autorităților canadiene. Prinzând încredere și gustul succesului, el și-a propus apoi să sară cu butoiul lui de pe Houston Astrodome, clădire numită de americani a opta minune a lumii. Pe 18 ianuarie 1985 a urcat până la 55 de metri înălțime pe un suport, intenționând să aterizeze în mijlocul unei piscine. Planul nu a mers însă cum trebuia, butoiul răsucindu-se în aer și căzând alături, pe marginea bazinului. Rănit grav, Karel avea să moară la spital a doua zi, 19 ianuarie 1985.

Bonus: Conform unei legende chineze din secolul al XVI-lea, Wan Hu, un oficial guvernamental local din timpul Dinastiei Ming, aspira să ajungă pe Lună. Folosirea prafului de pușcă este consemnată în scrierile chineze începând din anul 1232 (când chinezii se aflau în război cu mongolii), așa că e posibil ca Wan Hu să fi avut acces la acesta. Legenda spune că el a pus să i se atașeze de scaun 47 de fuzee (tuburi de bambus umplute cu praf de pușcă) și a poruncit ca 47 de servitori să le aprindă simultan. S-a auzit un zgomot puternic, iar când fumul s-a risipit, Wan Hu și invenția lui dispăruseră fără urmă. Nu este nici astăzi sigur că povestea ar fi adevărată, dar un crater de pe Lună a fost numit de către ruși „Wan Hu”, în onoarea lui. Prin urmare, într-un anumit fel, Wan Hu a ajuns totuși pe Lună.