Misteriosul Rasputin + documentare (RO)

MISTERIOSUL RASPUTIN

Grigori Efimovici s-a născut pe 10 ianuarie 1869 în satul Pokrovskoe din Siberia, departe de saloanele strălucitoare ale familiei imperiale din St. Petersburg. Copil fiind, avea viziuni divine și dovedea harul tămăduirii. Se spune că odată a vindecat un cal pe care pur și simplu l-a atins. Dar atunci când nu se ocupa cu alinarea suferințelor celor din jur, adolescentul avea un comportament sexual imoral, ceea ce i-a atras numele de Rasputin, adică „dezmățat”.

La vârsta de 30 de ani, Rasputin era însurat și avea patru copii. Totuși, înclinațiile sale spre băutură și furat de cai nu se împăcau prea bine cu convențiile vieții de om așezat la casa lui. Astfel, la un moment dat, pentru a scăpa de acuzația că ar fi hoț de cai, a fugit din sat și s-a refugiat într-o mânăstire. Aici a suferit transformarea religioasă care avea să-i afecteze tot restul vieții.

Schimbat de experiențele spirituale, Rasputin a pornit la drum, pentru a deveni un stranink - pelerin, hoinar - străbătând Rusia, dar și alte țări. În acest timp, mergea luni de zile fără să se spele sau să-și schimbe hainele. Mai mult, purta cătușe de fier, pentru a-și spori chinurile. Aceste pelerinaje pline de fervoare religioasă l-au purtat până în Grecia, la Muntele Athos, ajutându-l să obțină protectori influenți, precum Hermogen, episcopul de Saratov.

Hoinărind prin lume, Rasputin a fost influențat de o sectă eretică proscrisă - Khlysty - care practica flagelarea și orgiile sexuale. Această combinație stranie de pietate și promiscuitate sexuală l-a atras imediat pe „dezmățat”, care și-a fondat pe aceste elemente practica sa religioasă ulterioară. Avea să rămână tot restul vieții încredințat că cel care comite în mod deliberat păcate trupești și apoi se căiește amarnic se va apropia mai mult de Dumnezeu.

Pe măsură ce faima lui Rasputin creștea (el impresiona deopotrivă membri ai aristocrației și ai clerului) și viziunile lui creșteau în intensitate. La un moment dat, i s-ar fi înfățișat însăși Fecioara Maria, care l-a îndemnat să se ducă la St. Petersburg, pentru a ajuta familia imperială. Prima apropiere a lui Rasputin de capitala națiunii s-a produs în 1902, când a vizitat orașul Kazan, din apropierea râului Volga. Aici a început să-și constituie un grup de discipoli, al căror număr creștea rapid, aducându-i tot mai multe cunoștințe din rândul aristocrației. Fără să țină cont de ochii lui hipnotici, cu o expresie dementă, de barba lungă și neîngrijită, sau de lipsa igienei personale, cei din înalta societate îl considerau pe Rasputin un „stareț”- om sfânt.

În 1903, vestea despre un sfânt cu puteri ciudate, venit tocmai din Siberia, cu ochi sălbatici și o expresie de maniac ajunsese deja la St. Petersburg. Rasputin și-a făcut intrarea în înalta societate în cel mai potrivit moment: St. Petersburg era cuprins de o adevărată frenezie pentru misticism și avea o atitudine foarte permisivă față de sex (ziarele erau pline de reclame la tratamente contra bolilor venerice). Mai mult, membrii aristocrației erau ahtiați după orice element ocult, iar ședințele de spiritism erau la ordinea zilei.

În 1905, Rasputin a cunoscut un teolog care conducea o academie religioasă și care era confesorul țarinei Alexandra Feodorovna. Astfel, a fost prezentat la Curte sub protecția unor înalți oficiali ai Bisericii și a celor două surori cu părul negru, poreclite „ciorile”, a căror influență era hotărâtoare în ceea ce privește elementele mistice care pătrundeau la Curte. În timp, familia imperială a Rusiei instituise obiceiul de a primi oameni sfinți, pentru a le cere sprijinul în unele privințe, cea mai importantă fiind nașterea unui moștenitor de sex bărbătesc pentru tronul Rusiei.

Ţarul Nicolae al II-lea a consemnat în jurnalul său prima întâlnire cu Rasputin pe data de 14 noiembrie 1905: „Am cunoscut un om al lui Dumnezeu, Grigore, care vine din provincia Tobolsk”. Bucurându-se întotdeauna de succes în rândul doamnelor, Rasputin a făcut o impresie puternică asupra țarinei Alexandra Feodorovna. Ea a fost pe deplin convinsă de puterile lui miraculoase atunci când călugărul a reușit să aline suferințele și să oprească hemoragia moștenitorului tronului, Alexis Nicolaevici, cel slăbuț și bolnav de hemofilie. După ce i-a dovedit că are puteri sfinte, Rasputin a devenit confidentul și sfătuitorul ei personal, vizitând-o la palat săptămânal.

Rasputin a devenit și un apropiat al celei mai bune prietene a țarinei, Anna Vyrubova. Devotamentul lui față de această doamnă era total, și a fost reîntărit după ce Anna a fost la un pas de moarte, când trenul în care se afla a deraiat. Deși a supraviețuit accidentului, starea ei era atât de gravă, încât doctorii nu i-au mai dat nicio speranță – corpul ei era pur și simplu zdrobit. Rasputin a venit la patul ei, a apucat-o de mână și, concentrându-se intens, a repetat de câteva ori cuvintele: „Annușca, scoală-te!” Momentul care a urmat a fost incredibil: Anna s-a trezit brusc din comă, a deschis ochii și a încercat să se ridice. A fost un miracol. Plecând în camera alăturată, Rasputin a profețit că Anna va trăi, dar va rămâne infirmă pentru tot restul vieții. Așa a și fost.

Devenit celebru, Rasputin atrăgea tot mai mulți credincioși din cele mai diferite straturi sociale. Acești „nebuni”, cum îi numea el, se ofereau de bunăvoie „să păcătuiască, pentru a alunga păcatul”, cu un om ce dovedea un magnetism căruia nu i se putea rezista. În intimitatea băilor publice din St. Petersburg, se punea în practică doctrina religioasă a lui Rasputin. Era văzut intrând în aceste locuri pline de magie și superstiție, însoțit deopotrivă de aristocrate și de prostituate. Aici își derula ritualurile, în cadrul cărora încerca să exorcizeze demonii desfrânării și să-i alunge prin forță fizică pură – mai exact prin bătăi violente, aplicate femeilor cu care ulterior făcea sex. Una dintre doamnele din înalta societate, Olga Lokhtina, era atât de profund implicată în aceste practici, încât ajunsese să-l considere pe Rasputin ca fiind Hristos. Din acest motiv, a ajuns chiar să-și părăsească soțul și copiii. Martorii au relatat că, la un moment dat, în timp ce Rasputin o bătea cu violență, ea îl ținea de penis, strigând: „Eu sunt mielul tău, iar tu ești Hristos”.

Concomitent cu numărul adoratorilor, în St. Petersburg creștea și numărul dușmanilor lui Rasputin. În afara Curții Imperiale, mulți îl vedeau ducând o viață de beție și desfrâu. Era reperat deseori în compania prostituatelor. Când principalii oameni politici ai statului au fost informați asupra acestor zvonuri, ei au dispus ca poliția secretă să-i urmărească fiecare mișcare. Ţarul Nicolae primea rapoarte despre acțiunile dezgustătoare ale lui Rasputin: întâlniri în băile publice, bătăi și partide violente de sex cu doamne din înalta societate, dar și cu prostituate. Guvernanta familiei imperiale bănuia chiar că Rasputin abuzase de copiii țarului. La momentul respectiv însă, păcătosul sfânt le spunea deja țarului și țarinei „mămucă” și „tătucă”.

Doi dintre foștii susținători ai lui Rasputin – Iliodor, un călugăr fanatic de dreapta, și Hermogen, episcopul de Saratov – erau convinși că Rasputin e însuși diavolul întrupat. În 1911, l-au ademenit într-un beci, unde l-au acuzat că s-ar fi folosit de puterile diavolului pentru a face minuni și l-au bătut cu un crucifix. Se spune ca Iliodor l-ar fi apucat de penis, spunând: „Uite ce te conduce!” Rasputin i-a raportat acest incident țarinei, spunându-i că cei doi clerici au încercat să-l omoare. Ca urmare, amândoi au fost exilați.

Pe 27 iunie 1914, Rasputin s-a întors în satul său din Siberia. A doua zi a primit o telegramă. În timp ce se ducea să trimită răspunsul, a fost atacat sălbatic, cu un cuțit, de Chionia Gusieva, o fostă prostituată, diformă, fără nas, care fusese trimisă de Iliodor să-l ucidă. În timp ce se refăcea în spital după atac, țarul Nicolae își mobiliza trupele. Începuse Primul Război Mondial – un adevărat dezastru pentru Rusia, căci avea să se soldeze cu peste 4 milioane de victime din rândul populației. Reîntors în St. Petersburg, în absența țarului, Rasputin dobândea tot mai multă putere în plan politic și ajunsese chiar să se implice în numirea și destituirea miniștrilor. Având o influență atât de mare asupra deciziilor politice ale țarului, misticul din Siberia începuse să fie considerat vinovat pentru multe dintre problemele Rusiei. Se ajunsese până acolo, încât St. Petersburg era  numit Chertograd - Orașul Diavolului.

În decembrie 1916, Rasputin i-a trimis țarului o scrisoare în care îi prevestea că va fi ucis. Despre potențialii lui criminali, el scria: „Dacă moartea mea va fi pusă la cale de o rudă a ta, atunci nimeni din familia ta, niciunul dintre copiii tăi și niciuna dintre rudele tale nu va rămâne în viață mai mult de doi ani. Cu toții vor fi uciși de poporul rus. Și eu voi fi ucis. Nu mă mai număr printre cei vii. Te rog, te implor, fii puternic! Gândește-te la familia ta binecuvântată!” Rasputin a fost ucis 23 de zile mai târziu, de către două rude ale țarului Nicolae al II-lea. La 19 luni după uciderea lui, țarul Rusiei și familia sa au fost executați de revoluționarii bolșevici.

Când a făcut această profeție cutremurătoare, Rasputin se cunoștea cu prințul Felix Iusupov, soțul bisexual al nepoatei țarului, Irina. Iusupov dorea ca Rasputin să moară. Aceeași dorință o aveau și vărul țarului, Marele Duce Dimitri Pavlovici, și politicianul Vladimir Puriskevici. Împreună, cei trei au pus la cale uciderea lui Rasputin și reabilitarea dinastiei regale a Rusiei.

În seara zilei de 16 decembrie 1916, Rasputin a fost invitat de Iusupov la palatul Moika, sub pretextul că Irina, despre care se spunea că era cea mai frumoasa femeie din St. Petersburg, voia să-l cunoască. În așteptarea ei, bărbații l-au îmbiat pe Rasputin cu vin și prăjituri presărate cu cianură. Spre uimirea conspiratorilor, Rasputin părea imun la otravă. Cuprins de disperare, Iusupov și-a scos pistolul și l-a împușcat. În mod miraculos, Rasputin a reușit să se împleticească până în curtea palatului, unde Puriskevici și Pavlovici tocmai se pregăteau de plecare. Puriskevici l-a împușcat încă o dată, apoi cei doi l-au bătut cu bâtele și l-au legat fedeleș, după care l-au aruncat în Neva. Două zile mai târziu, când cadavrul a fost descoperit, autopsia a arătat că în plămânii lui Rasputin se afla apă, ceea ce demonstra că acesta era încă în viață când a fost aruncat în râu.

Sfârșitul sângeros al lui Rasputin a marcat începutul sfârșitului pentru țarul Nicolae și țarina Alexandra: la zece săptămâni după moartea lui Rasputin, Revoluția Rusă din 1917 a răsturnat dinastia Romanovilor, iar după doi ani, Nicolae și întreaga sa familie au fost executați în Siberia. În timpul revoluției, cadavrul lui Rasputin a fost exhumat și incinerat de mulțimea dezlănțuită.

Surse: aici și aici

 

Personalități care au schimbat istoria omenirii - Rasputin (RO)

Rasputin - diavolul încarnat (RO)