Hotelurile capsulă din Japonia + slideshow

HOTELURILE CAPSULĂ DIN JAPONIA

Dacă sunteți fericiții posesori de suficienți bani ca să vă permiteți o excursie în Japonia, dar nu suficient de fericiți încât să vă permiteți să vă cazați la un hotel obișnuit, nu disperați. Inventivii japonezi au soluții pentru orice buzunar. Pentru numai 25 de dolari pe noapte, puteți opta pentru un hotel-capsulă. Este vorba de un hotel compus din camere foarte mici, dar suficient de mari pentru ca și o persoană de 2 metri înălțime să poată dormi confortabil. Aceste capsule, cu dimensiuni de 2 x 1 x 1,25 m, sunt construite din blocuri modulare din plastic sau fibră de sticlă și sunt suprapuse două câte două, accesul la camera superioară făcându-se pe o scăriță. Unele hoteluri de felul acesta au în jur de 50 de module, iar altele ajung chiar până la 700. Avantajul lor major este acela că te poți caza în zona centrală a capitalei sau a altui oraș mare la un preț foarte scăzut.

Fiecare capsulă este dotată cu televizor, consolă Wi-Fi, priză, lumină modulabilă, aer condiționat și orice altceva de strictă necesitate, iar spațiul este judicios împărțit, ca să ai totul la îndemână. Bineînțeles că aici n-ai voie să mănânci sau să fumezi, iar băile sunt situate la capătul culoarului.

Hotelurile capsulă au fost create iniţial pentru acei angajați care lucrează într-o metropolă şi domiciliază într-o suburbie şi care, fie din cauza lucrului peste program, fie că de fericire că şi-au primit salariul, își petrec seara în oraş şi nu mai prind ultimul tren spre casă, iar a doua zi trebuie să ajungă la timp la serviciu și să fie în formă pentru o nouă zi de muncă. Aşa că japonezul, om practic, a inventat hotelul-capsulă, un loc ieftin de tras pe dreapta.

Știm deja că puține țări din lume se pot lăuda că au generat soluții pentru viitor, dar totuși, cum le-a venit japonezilor ideea unei construcții de acest fel? Totul a început cu turnul capsulat Nakagin din Tokyo, construit în 1972, pe vremea când Japonia se pregătea de expansiunea unei economii ultra-moderne și futuriste, bazată pe tehnologie înaltă, pentru a contracara criza petrolului care urma să înceapă în 1973, când statele arabe membre ale OPEC (Egipt, Tunisia și Siria) au anunțat embargoul pe vânzările de petrol. Atunci, un grup de arhitecți, adepți ai curentului numit „Metabolism”, conduși de arhitectul Kisho Kurokawa, au lansat conceptul de structură adaptată „organic” societății pe care o deservesc. Acest prim turn capsulat a constituit o concepție originală, unică în lume, a gândirii moderne japoneze.

Turnul Nakagin este o structură formată din 140 de module din beton, fixate pe o structură de rezistență centrală. Ideea a fost ca, în timp, aceste capsule să poată fi schimbate individual, în funcție de nevoile societății (mai mari, mai mici, mai multe, mai puține etc.). Turnul este o clădire tehnologizată, cu o estetică interesantă, care sugerează mișcare, deplasare în spațiu. În anul următor dării în folosință, clădirea Nakagin avea 75% dintre module ocupate, având destinații diferite – de la camere de închiriat, la locuințe permanente și birouri de firmă.

Din păcate, în ciuda valorii istorice și a popularității extraordinare de care se bucură, atât în Japonia cât și pe mapamond, turnul Nakagin nu a fost recunoscut de autoritățile japoneze ca fiind o clădire istorică. Totuși, un plan de conservare s-ar impune, deoarece în lume nu există nicio altă construcție la fel. Această clădire alcătuită din capsule mobile marchează un moment istoric, care a modelat poziția, statura și imaginea Japoniei în lume, anume momentul în care Japonia a luat decizia istorică de a nu deveni o țară dependentă de piața capricioasă a petrolului, ci o societate dezvoltatoare de tehnologie și preocupată de viitor și inovație. Așadar, lăcomia americană și bișnița cu petrol a arabilor au determinat cea mai mare transformare pozitivă a unei societăți, propulsând Japonia pe poziția de lider tehnologic la nivel global.

Revenind la hotelurile-capsulă, aceste construcții inspirate de turnul Nakagin (ce nu fusese conceput ca hotel) se întâlnesc în prezent în mai multe orașe mari din Japonia. Primul a fost dat în folosință în Osaka în 1979, și a reprezentat o alternativă economică într-o țară în care spațiul este folosit la maximum. De atunci, ele s-au înmulțit și au devenit foarte rentabile pentru proprietari.

Dacă ajungeți în Japonia, merită să încercați hotelul-capsulă, măcar ca pe o experiență de câteva ore într-o lume a viitorului. Iată cum se procedează:

- Mai întâi plătim tariful la un aparat automat, care ne dă o chitanță.

- Apoi ne descălțăm și ne lăsăm pantofii într-un dulap special.

- Ajungem la recepție, unde, pe baza chitanței, primim cheia camerei.

- Trecem apoi într-un salon cu acces la internet, unde clienții pot trimite mesaje sau se pot relaxa.

- Mergem apoi către capsula proprie. Zona camerelor pentru femei este separată de cea pentru bărbați (etaje diferite), lifturile de acces fiind și ele separate. Cromatica predominantă este fie alb și negru, fie nuanțe calde de castaniu sau vernil, iar peste tot există semne bilingve și pictograme, pentru a putea naviga mai ușor prin complex.

- Următoarea oprire este la garderobă (dulapurile pentru haine și bagaje) și apoi la baie, unde putem face duș. Totul este minimalist, un echilibru perfect între funcționalitate și stil. Aici găsim tot ce ne este necesar: pachețele individuale de săpun și șampon, prosoape imaculate și papuci, toate impecabil aliniate într-o parte a încăperii, iar în cealaltă parte avem cabinele de duș.

- Pasul următor este camera, situată pe un coridor de celule aliniate la dreapta și la stânga, scăldate într-o lumină plăcută. Capsula de dormit relevă o ordine și o curățenie impecabile. Are un design cu liniile rotunjite și este luminată din belșug, astfel încât să nu dea senzația de claustrofobie. Spațiu este suficient pentru un somn liniștit, dar doar atât. În interior există un panou de control pentru televizor și ceas. Lumina este modulată de un ingenios sistem Panasonic, astfel încât ceasul deșteptător nu sună, ci schimbă intensitatea luminii, care se stinge ușor când vrem să dormim și se aprinde treptat atunci când vrem să ne trezim, ca un răsărit de soare artificial.

- Peste exact 7 ore, acest sistem silențios de alarmă, bazat pe lumină, ne anunță că a venit vremea să plecăm. Ne facem toaleta, ne recuperăm îmbrăcămintea și bagajele și ne întoarcem la programul din ziua respectivă. Am venit, am dormit, am plecat.

Impresia generală a unui astfel de hotel este cea de funcționalitate. Totul este foarte bine gândit, în așa fel, încât clientul să se poată orienta singur, fără probleme, în întregul complex și să beneficieze de toate facilitățile de care are nevoie. Liniile designului sunt simple, iar grafica apare doar sub formă de pictograme, necesare în comunicare. Totul este impecabil organizat, oferindu-se strictul necesar (posibilitatea de a te spăla, schimba și dormi) la un nivel calitativ ridicat, într-o ambianță gândită minimalist dar ergonomic. Întreaga experiență este una surprinzător de confortabilă și plăcută.

Hotelurile-capsulă au fost premiate la mai multe competiții internaționale de design, afirmându-se chiar că par inspirate dintr-un film de Stanley Kubrick. Se mai numesc 9 hours (9 ore), datorită conceptului simplu al acestui tip de hotel: 1 oră pentru baie, 7 ore pentru dormit și 1 oră pentru a te pregăti de plecare, deși poți sta și mai mult, plătind doar 10 dolari în plus.

Vă dorim o vacanță de neuitat în „Țara soarelui răsare”!

Hoteluri capsulă în Japonia