God Bless America! + documentare (RO)

GOD BLESS AMERICA!

IMPLEMENTAREA MANIFESTULUI COMUNIST AL LUI MARX

ÎN STATELE UNITE ALE AMERICII

Fără să frecventeze cursurile sau să treacă examenele, Karl Marx deținea un doctorat în filozofie de la Universitatea din Jena, cumpărat prin poștă. Putea deci să facă ce făceau toți profesorii din Occident care dețineau această diplomă – să ocupe o catedră la o universitate, ceea ce a și făcut, îndoctrinând studențimea cu ura lui împotriva civilizației creștine occidentale.

Robert Welch scria în lucrarea sa What Is Communism (Ce este comunismul) că în tinerețe Marx fusese un evreu credincios, dar ca student devenise adeptul cultului satanic al Joannei Southcott, care slujea un demon numit Shiloh. În 1841 începuse să-și exprime ura împotriva creștinilor, iar în 1856 începuse să-i urască și pe evreii credincioși. Marx a preferat însă să trăiască pe spezele lui Friedrich Engels, care din profitul fabricilor de bumbac ale tatălui său își putea permite să conducă lupta împotriva sistemului care-i aducea acest profit și în același timp să-l subvenționeze pe Karl Marx. Marx a primit apoi o moștenire de 824 de lire sterline de la Wilhelm Wolff, un naiv încântat de teoriile lui despre „exploatarea omului de către om” (salariul mediu al „muncitorilor exploatați” era de 4,5 lire sterline/an.

Uneori, Marx și Engels binevoiau să mai și muncească puțin. Astfel, au acceptat contractul pentru a scrie un manifest pentru Liga Comunistă, ai cărei membri deveniseră în anul 1846. Această Ligă organizase „revoluțiile” de la 1848 în Europa, pentru justificarea cărora aveau nevoie de o declarație politică. Cum cei doi tergiversau elaborarea manifestului, comitetul central al Ligii Comuniste le-a adresat o notă pe un ton foarte aspru, avertizându-i că dacă nu-l vor termina de scris până la 1 februarie 1848, „se vor lua măsuri împotriva lor”. Cei doi s-au pus pe treabă și manifestul a apărut la 1 februarie 1848, la Londra.

„Revoluțiile spontane” de la 1848 fuseseră planificate pentru 1 martie la Baden, 12 martie la Viena, 13 martie la Parma și 22 martie la Veneția. După 20 de ani, în 1868, Manifestului Comunist i s-a adăugat numele autorului, Karl Marx, și a fost declarat o operă filozofico-politică.

Principalele schimbări sociale pe care le prevedea Manifestul Partidului Comunist erau:

1. Abolirea proprietății private asupra pământului;

2. Taxe ridicate și progresive asupra venitului;

3. Abolirea dreptului la moștenire;

4. Confiscarea proprietăților emigranților și ale celor care sunt împotriva regimului;

5. Monopolul statului asupra creditului, printr-o bancă centrală de stat;

6. Monopolul statului asupra mijloacelor de comunicații și transportului;

7. Trecerea tuturor mijloacelor de producție în mâna statului, care va cultiva terenurile virgine și va planifica amenajarea solului;

8. Obligativitatea muncii pentru toți;

9. Ștergerea deosebirilor dintre sat și oraș; relocarea populației;

10. Educație gratuită și obligatorie a copiilor în școli de stat și combinarea teoriei cu practica.

Este interesant de văzut care este astăzi stadiul societății americane, în lumina acestor schimbări preconizate de Liga Comunistă.

1. Guvernul american stăpânește în prezent 33,5% din teritoriul Statelor Unite, în flagrantă contradicție cu Constituția țării. Micii fermieri au fost eliminați și fermele le-au fost luate, nu fără a-i face uneori să-și piardă viața. Astfel, președintele Statelor Unite i-a „iertat” pe micii fermieri de datoriile față de bănci (pe care aceștia le plăteau lunar sub formă de cambii la ipoteci) și, considerând acest mare „cadou” drept un venit suplimentar impozabil, le-a pretins plata imediată a unui impozit exorbitant, lucru imposibil de îndeplinit. Mulți dintre ei s-au dus să-și mai vadă o ultimă dată acareturile și vitele și s-au împușcat; apoi au venit agenții, care le-au izgonit familiile din casele în care s-au născut.

O altă metodă de a elimina fermierii a fost să-i ruineze treptat, înlocuind pe piață produsele lor cu produsele industriilor agricole. Acum, vitele, porcii și păsările nu mai trăiesc pe câmp sau în ogradă, ci în imense hale de beton, țintuite în lanțuri de la naștere și până la abator, îndopate cu hormoni ca să crească rapid în greutate, cu antibiotice ca să supraviețuiască oribilelor condiții de viață și cu cortizon, ca să rețină apa. Carnea și ouăle astfel obținute sunt extrem de periculoase pentru sănătatea consumatorilor, dar astfel se ating mai multe scopuri: pe de o parte, micii fermieri sunt ruinați și familiile lor îngroașă rândurile celor care trăiesc în mizerie în cartierele decăzute ale orașelor, iar pe de alta, incidența explozivă a cancerului și a altor boli legate de nutriție duce la creșterea profitului industriei farmaceutice, care convinge populația de necesitatea asigurărilor medicale, căci omul de rând nu mai are de unde plăti costul exorbitant al tratamentelor. Prin eliminarea clasei de agricultori din societate este atins și un al treilea scop: creșterea mortalității prin cancerul și bolile vasculare provocate de alimentația nocivă, oferită cu generozitate publicului de industria agroalimentară, împuținează numărul „îngrijorător de mare” al populației globului.

2. În 1913, Congresul american a reușit să legifereze impozitul progresiv pe venit. Aceasta a fost opera senatorului Nelson Aldrich, bunicul din partea mamei al fraților Rockefeller. Cum a evoluat impozitul progresiv de atunci încoace? În 1913, impozitul era de 4 $ pe cap de locuitor. În 1980, impozitul era de 2.275 $ pe cap de locuitor. Astfel, omul de rând muncea în 1980 de la 1 ianuarie până la 11 mai exclusiv pentru a-și plăti impozitul; din 11 mai încolo muncea pentru sine și familia lui. De atunci încoace, lucrurile au evoluat în mai rău. Un articol din 13 septembrie 1980 arată că cei cu un venit sub 10.000 $ anual constituie 43,9% dintre contribuabili, care plătesc 4,4% din impozit; cei cu venit între 15.000 $ și 50.000 $ anual constituie 38,2% dintre contribuabili și plătesc 60,1% din impozit; iar cei cu un venit de peste 50.000 $ constituie 2,4% dintre contribuabili, care plătesc 27,5% din impozit.

Pe de altă parte, cei cu adevărat putred de bogați, miliardarii, nu plătesc niciun impozit, căci averile lor sunt deghizate în „fundații”, care sunt scutite de impozite. Carnegie, magnatul oțelului, și francmasonul Rockefeller, magnatul petrolului, și-au scutit averile imense de orice impozit înainte de a se vota legea impozitului pe venit în 1913. Ascunzându-și averile sub masca fundațiilor neimpozabile, miliardarii care finanțează francmasoneria mondială și Noua Ordine Mondială nu plătesc nici taxe de moștenire; afacerile și industriile care au „donat” averea „fundației de binefacere neimpozabile” continuă să profite ca mai înainte; iar directorii fundației, aceiași cu proprietarii industriei, folosesc averea fundației după bunul lor plac.

În 1952, Congresul a cerut să fie examinate afacerile și averile fundațiilor neimpozabile. Cu această ocazie, Carrol Reece, membru în comitetul de investigație, a declarat că „banii sunt folosiți de fundațiile mari,  subvenționând educația în sensul colectivismului și finanțând tendințele francmasonice în guvernul american”. Legea impozitului progresiv și subterfugiul fundațiilor „de binefacere” neimpozabile realizează două lucruri de mare importanță: pe de o parte, pauperizează și elimină clasa de mijloc care, cu etica muncii, cu respectul pentru viața și bunurile aproapelui și cu principiile lor sănătoase în privința vieții fizice și morale pe care le preconizează, este cel mai mare dușman al Noii Ordini Mondiale. Pe de alta parte, pune imensele resurse ale marilor averi scutite de impozit în slujba îndobitocirii și înrobirii maselor prin degradarea culturală, spirituală și morală pe care o vor francmasonii.

3. Impozitul pe moștenire a fost impus în 1916.

4. Confiscarea averilor emigranților și a celor nesupuși a început să fie impusă în 1980, când legea 5691 din acel an interzicea oamenilor să transfere valori mai mari de 5.000 $ din sau în țară fără să raporteze aceasta, în detaliu, guvernului. În 1988, Congresul a votat H.R. 5210 care a devenit legea 100-690. Prin această lege, s-a dat lovitura mortală drepturilor cetățenești ale americanilor: sub pretextul combaterii traficului cu stupefiante, organele polițienești sunt împuternicite să aresteze, să împuște, să interneze în lagăre de concentrare și să confiște bunurile oricărui cetățean, fără judecată, doar pe baza bănuielii lor că acel cetățean ar putea fi vinovat de ceva. Lagăre de concentrare și lagăre pentru alienații mintali au fost construite pe scară largă în ultimii ani în Statele Unite. Astfel, în Alaska, stat care are doar 400 de cetățeni cu boli mintale, s-a construit cu 12 milioane de dolari, pe 1 milion de acri de pământ, un imens lagăr de concentrare, în care pot fi internați deținuții politici „deranjați mintal”, fără drept de judecată, conform Actului de Sănătate Mintală. Dr. William R. Pabst arată că există cca 600 de lagăre pentru internarea prizonierilor politici „deranjați mintal” în Statele Unite. Sub pretext că „pun capăt traficului cu stupefiante”, în 1992, organele polițienești au fost autorizate să confiște absolut toate bunurile oricărei persoane bănuite – subliniem, bănuite, nu dovedite – că ar avea legătură cu stupefiantele.

5. Centralizarea creditului și a operațiunilor bancare a fost realizată în 1913, prin crearea Sistemului Federal de Rezerve (Federal Reserve System – FED).

6. Proprietatea statului asupra mijloacelor de comunicație și transport a început în 1916, cu crearea Comisiei Federale de Comerț și a continuat în 1934, cu crearea Comisiei Federale de Comunicații, a cărei funcție principală pare să fie aceea de a nu permite libertatea cuvântului, interzicând accesul la comunicații celor care nu se supun.

7. Proprietatea statului asupra mijloacelor de producție este uneori directă (de pildă, preluarea căilor ferate de către guvern), alteori indirectă, după modelul fascist, prin control politic. Astfel, dacă o industrie sau o instituție acceptă un împrumut sau o subvenție de la guvern care s-o salveze de la faliment într-un moment dificil, condiția este să urmeze directivele guvernului.

8. Obligativitatea muncii: soția americanului era casnică, se ocupa de gospodărie și creștea copiii; fără legislație directă, prin diferite măsuri, mai ales economice (nu se mai poate trăi dintr-un singur salariu), s-a ajuns ca majoritatea soțiilor americane să fie salariate (exact ca în socialism) și să-și lase copiii pe mâna creșelor și grădinițelor de stat, organizate cu mare cheltuială din 1990 încoace. Pentru ca femeile să fie încurajate să-și părăsească familiile, s-au votat legi ca cea a „educației comprehensive”, s-au admis femeile în armată și se lucrează la o lege ca femeile să nu mai fie scutite de serviciul militar.

9. Redistribuirea forțată a populației a început la scară modestă, prin „revitalizarea urbană”, unde locatarii sunt izgoniți pentru a renova clădirile, dar nu se mai întorc niciodată de unde au plecat. Există însă planuri mari pentru relocarea forțată, pentru sunt puse la dispoziție lagăre de concentrare, deocamdată goale, construite în locuri nepopulate, pe vasta suprafață a Statelor Unite. Încă din 1976 s-a creat o forță polițienească specială, numită Law Enforcement (Forța de impunere a legii), ai cărei membri sunt instruiți în arestarea, transportul și supravegherea deținuților politici după modelul sovietic. Armata are 350 de centre care conțin dosarele a 25 de milioane de cetățeni și 760.000 de organizații. Orice cetățean poate deveni „deținut”, fără proces sau drept de judecată. În manualele de instructaj, cetățenii sunt descriși ca „deținuți”. Printre metodele de control se numără gazele paralizante și șocurile electrice însoțite de injecții cu anectină, substanță care produce paralizia totală a mușchilor, dar păstrează senzațiile intacte, astfel încât victima suferă durerea maximă fără să se poată mișca (raportul dr. William R. Pabst despre lagărele de concentrare pentru deținuții politici din SUA).

10. Școlarizarea gratuită în școli de stat a avansat cu pași gigantici, nu numai prin tot mai strânsa dirijare a școlilor publice din fiecare stat de către agențiile federale din Washington, ci și prin subvenționarea colegiilor și a universităților după 1957. Apoi, în 1980, s-a înființat în guvernul american Departamentul Învățământului.

FEMA este „Actul federal al stării de urgență” (Federal Emergency Management Act), care dă președintelui puteri supra-constituționale pe timpul stării de urgență. Actul FEMA a fost creat în mod ilegal la 19 iulie 1978, de către președintele Carter, prin ordin executiv, fără să fie legiferat prin Congres. Acest act, despre care victimele unui uragan, de exemplu, își închipuie că are funcția Crucii Roșii, adică aceea de a ajutora sinistrații, are de fapt puterea de a instaura un guvern totalitar în cazul unei crize naționale sau internaționale.

FEMA subsumează într-un singur act următoarele decrete prezidențiale (Executive Orders):

Executive Order No.10995 – preluarea de către guvern a tuturor mijloacelor de comunicație.

Executive Order No.10997 – confiscarea de către guvern a uzinelor electrice, petrolului, gazelor naturale, combustibililor și resurselor naturale.

Executive Order No.10998 – confiscarea de către guvern a alimentelor și fermelor agricole.

Executive Order No.10999 – preluarea de către guvern a tuturor mijloacelor de transport.

Executive Order No.11000 – mobilizarea tuturor cetățenilor în brigăzi de muncă, sub conducerea guvernului.

Executive Order No.11001 – preluarea de către guvern a învățământului și sănătății.

Executive Order No.11002 –înregistrarea tuturor persoanelor din țară de către directorul general al poștelor.

Executive Order No.11003 – ocuparea aeroporturilor și confiscarea avioanelor.

Executive Order No.11004 – înființarea unei autorități care să supravegheze cazarea și finanțarea operațiunii de relocare a întregii populații (adică forțarea unor grupuri mari de populație să părăsească locurile unde trăiesc și reașezarea lor în alte locuri, construite anume).

Executive Order No.11005 – preluarea de către guvern a tuturor căilor ferate și fluviale.

Și iată cum, fără să știe, americanii devin din ce în ce mai mult cetățeni ai unei țări socialiste.

Sursa: aici

Corectitudinea politică este comunismul secolului XXI (RO)

Interviu cu Srdja Trifković, reputat autor, comentator și scriitor sârb, editorul pentru afaceri externe al revistei americane Chronicles.

Sfârșitul libertății (End of Liberty) (RO)

«Am considerat mereu statul american ca un laborator de cercetări al ocultei mondiale – așa cum a fost și Germania lui Hitler sau lagărul socialist, la vremea lor – care prefigurează măsurile ce urmează a fi aplicate în toate țările lumii, aflate sub control prin complicitatea unor guverne marionetă, iar instaurarea Homeland Security este exemplul perfect al unui Gestapo modern, care vrea să controleze totul, de la traficul pe aeroporturi, până la culturile din fermele individuale sau curțile oamenilor. Veți descoperi din film că nu este deloc o comparație gratuită, ci însăși realitatea, societatea americană actuală fiind una de coșmar, în care orice individ poate fi zdrobit în orice moment de angrenajul nemernic statal, pentru delicte minore sau imaginare, cum ar fi netăierea la timp a ierbii din curtea proprie, sau vânzarea de lapte „ilegal”.»

Marian Matei - traducătorul documentarului. Citiți întreaga prezentare a filmului aici: