UN
RUBENS LA GHERLA
Peter Paul Rubens (1577-1640) numit astfel deoarece se născuse în ajunul sărbătorii sfinților Petru și Pavel, este cel mai renumit
pictor flamand, fiind un artist desăvârșit, dotat cu o extraordinară energie
creatoare. În decurs de 40 de ani, el pictează cca 1400 tablouri și face
sute de desene. Este primit cu căldură atât în cercurile celor mai de seamă
artiști europeni, cât și la curțile princiare. Criticii spun că niciun alt
pictor nu reprezintă mai bine stilul baroc ca el. Operele lui sunt pline de
forță, de dramatism, de mișcări tumultuoase și de înfățișări senzuale ale corpului
uman. Și-a perfecționat stilul în timpul lungii șederi în Italia, unde i-a
studiat pe Rafael, Michelangelo, Tizian, Caravaggio și Veronese. A creat tablouri
pline de viață, cu subiecte alegorice complexe. În afară de pictură, s-a ocupat
de proiectarea de decorațiuni interioare, tapiserii și ilustrații de carte,
fiind totodată creatorul proiectului arhitectural al propriei locuințe. În
timpul vieții, Rubens s-a distins în cele mai alese cercuri ale societății, și
nu doar ca artist, ci și ca diplomat. Pictura lui a influențat generații de
pictori, până la începutul secolului al XIX-lea.
În România, există trei tablouri semnate de celebrul
Rubens. Două se află la Muzeul Brukenthal din Sibiu, iar al treilea, în
Catedrala Armeană din Gherla. Este vorba despre „Coborârea lui Iisus de pe
Cruce”. Tabloul are o istorie tumultuoasă. Napoleon, după jefuirea Romei, şi-a însușit
pânza, pe care a pierdut-o însă în mâinile piraţilor englezi, care i-au dat-o
regelui lor, care la rândul lui i-a făcut-o cadou împăratului austriac Francisc
I. Acesta a cerut la un moment dat ajutor bănesc armenilor din Ardeal și l-a
obținut. Drept recompensă, el a fost de acord să le dea orice pictură din
galeriile imperiale. Armenii au ales pânza lui Rubens. Aceasta a fost expusă în
Catedrala Armeană din Gherla, de unde a fost transportată, în 1944, în Ungaria.
În 1952, pictura a reintrat în posesia statului român, fiind adăpostită la
Cluj. La cererea oficială a oraşului Gherla, la 22 decembrie 1999 pictura s-a reîntors
în Catedrala Armeană din Gherla. Acest tablou valorează în prezent 16 milioane de
dolari.
Curioși să aflăm mai multe despre
istoria acestei picturi de Rubens, deținută în prezent de un lăcaș de cult din
România, am cercetat Internetul. Între altele, am dat peste relatarea unei
doamne care, mânată de aceeași curiozitate, a vizitat catedrala armenilor din
orașul Gherla, județul Cluj. Iată povestea tabloului, aflată de la sursă:
«Vrând să evadez
dintre betoanele sufocante ale oraşului, sâmbăta trecută am hotărât să vizitez
câteva dintre obiectivele istorice şi culturale aflate împrejurul Clujului. M-am
oprit întâi la biserica armenească din Gherla, unde am avut norocul şi bucuria
să-l cunosc pe epitropul bisericii, Janos Estegar. Morfologia feţei sale poartă
în mod evident trăsăturile specifice armeneşti: brunet, cu ochii negri şi tenul
măsliniu. L-am rugat să-mi deschidă biserica şi să-mi îngăduie să-i văd interiorul
care, aşa cum ştiam, găzduieşte o frumoasă lucrare de Rubens: „Coborârea de pe
cruce”.
Cu un har
oratoric deosebit, Epitropul Estegar începe a-mi povesti despre exodul forţat
al armenilor de-a lungul anilor, mereu prigoniţi, mereu cu „valiza” în mână,
gata de plecare. Au pornit din Armenia din cauza războaielor, au trecut prin
Munţii Caucaz, prin Crimeea, Bucovina, Carpaţii Orientali şi s-au stabilit în
Transilvania, preponderent în Bistriţa şi Gherla. „Cu aur armean, pentru că
armenii erau foarte bogaţi, episcopul Oxendius Verzelescul a plecat la Viena şi
a cumpărat întreg teritoriul pe care se află azi oraşul Gherla” povesteşte d-l Estegar.
Catedrala armeano-catolică din Gherla
Ocupația principală
a armenilor era comerţul. Cumpărau mărfuri din Apus şi le vindeau în Răsărit, şi
invers. „Noi, armenii, suntem un popor de oameni leneşi, nu ne place munca
fizică, mai degrabă suntem făcuţi pentru munca intelectuală”, explică domnul
Estegar. Îmi vin în minte repede câteva nume ale unor armeni celebri, precum
matematicianul Spiru Haret, muzicologul şi compozitorul Carol Mikuli, pictorul
Theodor Aman, criticul de artă şi colecţionarul Kricor Zambaccian, economistul
Virgil Madgearu, artistul David Ohanesian, doctorul Dumitru Bagdasar, şefa
şcolii de gerontologie dr. Ana Aslan, economistul şi politicianul Varujan Vosganian
şi da, îmi dau seama că dl. Estegar are dreptate. Îl rog să-mi spună câteva
cuvinte despre celebra lucrare a lui Rubens:
„Construcţia
bisericii armeneşti din Armenopolis (Gherla) a început în anul 1748 şi s-a
sfârşit în anul 1800. Armenii erau atât de bogaţi, încât au ajuns să-i
împrumute pe împăraţii Austriei. Probabil că în contul datoriilor făcute,
împăratul Francisc I a invitat câţiva negustori armeni din Gherla să-şi aleagă
o pictură pentru biserica lor, gândind probabil că este vorba despre o bisericuţă,
pentru care va fi foarte potrivită o lucrare de dimensiuni mici. Când a văzut
însă că delegaţia armeană a ales o lucrare mare, care, practic, ar fi acoperit
un perete întreg al bisericii, împăratul Francisc I a întrebat, contrariat,
pentru ce le trebuie o pictură așa de mare. Armenii, oameni încăpăţânaţi,
au replicat că ei pe aceea o vor și gata! Pus în faţa unui fapt împlinit, împăratul
a spus că le-o împachetează şi să revină peste câteva zile. Când armenii s-au
dus să-şi ia lucrarea, au sesizat că nu este cea aleasă de ei. Mirat de
dibăcia lor, Francisc I i-a întrebat cum de şi-au dat seama. Înţelepţii
negustori i-au spus că au făcut un mic semn pe spatele picturii alese. Atunci, împăratul,
jenat, a ordonat împachetarea lucrării care i se ceruse, ‘Coborârea de pe cruce’
a lui Rubens, pictată în anul 1700. Așa, în anul 1806, pictura a ajuns să fie
găzduită de biserica armenească din Armenopolis”.
Rămân
impresionată de frumuseţea lucrării, de starea absolut perfectă de conservare
şi sunt mândră că am prilejul să mă aflu atât de aproape şi să contemplu o
operă de artă fabuloasă.»
Acum, un Rubens
la Gherla mai înțelegem... dar un Rembrandt la mall? Și totuși, și așa ceva există!
Priviți și admirați celebrul tablou „Rondul de noapte”, expus în toată
splendoarea lui la un mall din Olanda:
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Dar mai întâi, rețineți: A comenta pe acest blog (ca și pe oricare altul) este un privilegiu, nu un drept. De aceea, vă rugăm:
- Referiți-vă, pe cât posibil, doar la subiectul postării.
- Folosiți un limbaj decent.
- Dacă intrați în polemici cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
- Pentru mesaje de interes personal adresate administratorilor blogului (schimb de link, propuneri de colaborare etc.) folosiți formularul de CONTACT, aflat în partea de sus a paginii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe nu vor putea fi publicate.
Vă mulțumim și vă așteptăm cu interes opiniile și sugestiile.