Insulele Galapagos - paradisul Oceanului Pacific + VIDEO

INSULELE GALAPAGOS

– PARADISUL OCEANULUI PACIFIC –

Insulele Galapagos poartă numele oficial de Archipiélago de Colón (Arhipelagul lui Columb) și au fost descoperite în secolul al XVII-lea. Prima hartă de navigație a zonei datează din 1684 și a fost desenată de un corsar britanic, pe nume Ambrose Cowley. De altfel, numele inițiale primite de peticele de pământ din Pacific au fost date tot de Cowley, după numele marinarilor de pe nava sa și ale unor lorzi britanici care îl susținuseră financiar în trecut. Guvernul ecuadorian a schimbat aceste nume între timp, dar cele originale rămân relevante, mai ales în contextul scrierilor lui Charles Darwin, care a ajuns în arhipelag la bordul navei Beagle, în 1835.

Conceptul de „rezervație” sau parc naţional” a fost definit la New Delhi în 1969: Un parc naţional este un areal relativ întins, unde unul sau mai multe ecosisteme nu sunt alterate de exploatarea și ocuparea umană, unde speciile de plante și animale, aspectele geomorfologice și habitatele sunt un peisaj natural de o mare frumusețe; unde autoritatea cea mai competentă a țării a luat masuri de prevenire sau eliminare, cât mai curând posibil, a oricărei exploatări sau locuiri a arealului; unde vizitatorilor le este permisă intrarea în condiții speciale, pentru scopuri de cercetare, educative, culturale sau recreative”.

Arhipelagul Galapagos întrunește toate aceste condiții și este astăzi rezervația naturală a statului Ecuador din continentul sud-american. Situate pe linia Ecuatorului, la cca 1.000 de km în largul Oceanului Pacific, cele 19 insule se numără printre cele mai izolate locuri din lume, ceea ce a dus la dezvoltarea unui ecosistem unic pe glob. Arhipelagul constituie adăpostul celor mai multe specii endemice: circa 80% dintre păsări, 97% dintre reptilele şi mamiferele terestre şi 30% dintre plantele acestor insule nu se întâlnesc nicăieri altundeva pe planetă. Cele mai interesante sunt broască ţestoasă gigant, iguana marină, cormoranul nezburător şi pinguinul de Galapagos – singura specie care trăiește în emisfera nordică.

Un lucru absolut fascinant este faptul că aici animalele nu se tem de om, deoarece intervenţia acestuia a fost superficială până nu demult. Fiecare dintre insule este diferită de cealaltă iar multitudinea speciilor îi surprinde încă pe cercetători. Este probabil singurul loc de pe pământ în care pinguinii şi păsările flamingo împart aceeaşi plajă. Leii de mare, broaştele ţestoase, delfinii şi pinguinii sunt extrem de blânzi și prietenoşi cu omul. Insulele mai conțin şi 85 de specii de păsări, flori din abundenţă şi multe specii de pești ce înoată pe lângă mal. Aici pot fi văzute și cele mai ciudate plante, de la cele specifice polilor până la cele ecuatoriale. Unice în arhipelag sunt cele 6 specii de ţestoase. Broasca ţestoasă gigantică este simbolul acestor insule. Ea poate ajunge până la 1,80 m lungime, poate cântări până la 400 kg și poate trăi până la 170 de ani.

Astăzi, insulele sunt o destinaţie turistică importantă. Șansa de a putea observa animalele sălbatice în mediul lor natural, fără ca acestea să se retragă din faţa oamenilor este o experiență unică, pe care mulți vor s-o încerce. Astfel, turismul intens a dus la creşterea cantității de gunoaie și a făcut ca unele dintre animale să înceapă să se teamă. Ecologiştii şi oamenii de ştiinţă de la Staţia de Cercetare Charles Darwin lucrează împreună cu guvernul ecuadorian pentru a găsi soluţii la problemele tot mai numeroase create de turiști.

Istoria efectelor dăunătoare ale omului asupra insulelor începe în secolul al XVII-lea, când corsarii au adus pe insule capre și au omorât broasca țestoasă pentru hrană. Ulterior, coloniștii au adus cu ei multe animale domestice, dintre care unele s-au sălbăticit, creând populații de câini, pisici, porci, capre, șoareci. De asemenea, plantele introduse de aceștia, cum ar fi guava și arborele de chinină, au devenit deja periculoase, deoarece fac concurență speciilor locale. O altă amenințare permanentă o constituie pescuitul ilegal al rechinilor ce trăiesc în apele arhipelagului. În aceste ape au fost identificate 33 de specii de rechini, printre care uriaşul rechin balenă şi rechinul ciocan, specii aflate pe lista roşie a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii. De aceea, înscrierea insulelor Galapagos în lista patrimoniului mondial aflat în pericol a permis acordarea de asistență imediată Ecuadorului, din Fondul UNESCO.

Ecosistemul Insulelor Galapagos, cu biodiversitatea lui excepţională, i-a permis lui Charles Darwin să ajungă la concluziile care au stat la baza teoriei evoluţioniste a speciilor. Iată ce scria el în urma cercetării acestui arhipelag: „Istoria naturală a acestor insule este foarte curioasă şi merită atenţie. Majoritatea elementelor naturii sunt locale, nu se găsesc în alte locuri; există o diferențiere chiar și între populaţiile diferitelor insule. Arhipelagul este o mică lume, sau mai degrabă un satelit ataşat Americii, de la care a obţinut câţiva colonişti rătăciţi, ce au primit numele general de populaţie autohtonă. Luând în considerare suprafața mică a insulelor, suntem uimiţi de numărul mare de vieţuitoare indigene pe o arie atât de restrânsă. Observând craterele aflate pe fiecare înălţime şi contururile râurilor de lavă, deducem că într-o perioadă apropiată geologic oceanul acoperea totul. Prin urmare, atât în spaţiu, cât şi în timp, părem a fi aduşi ceva mai aproape de acel mare moment – misterul apariţiei primelor fiinţe pe acest pământ”.

Galapagos Islands

Discovering the islands that changed the world