CANCERUL ADORĂ ZAHĂRUL
„Nu zeii sunt vinovaţi pentru bolile
oamenilor. Ele sunt rezultatul
nesăbuinței lor”. Pitagora
Toți doctorii au învățat la facultate despre Otto Warburg și descoperirea
lui, o descoperire de o importanță enormă. În anii ’20 ai secolului trecut,
acest om de știință a descoperit principala cauză biochimică a cancerului, sau
ce deosebește o celulă canceroasă de una normală, sănătoasă. Atât de importantă
a fost această descoperire, încât Otto Warburg a fost recompensat cu Premiul Nobel.
Prima cauză a apariției
cancerului este înlocuirea respirației normale, cu oxigen, a unor celule ale
corpului cu respirația anaerobă, adică fără oxigen, afirma dr. Otto Warburg. Ce înseamnă acest
lucru? Deducem că celulele canceroase au un metabolism diferit de cel al
celulelor normale. Celulele normale au nevoie de oxigen, în timp ce cele
canceroase îl resping. De fapt, terapia cu oxigen a cancerului se numără
printre terapiile favorite ale multor clinici de medicină alternativă. Un alt fapt care rezultă din descoperirea lui Otto Warburg este acela că celulele canceroase
își desfășoară metabolismul printr-un proces de fermentație. Dacă ați făcut
vreodată vin, știți că, pentru ca fermentația să se producă, este nevoie de
zahăr. În sfârșit, mai știm că metabolismul cancerului este de circa 8 ori mai
intens decât cel al celulelor normale.
Ce concluzii putem trage din cele afirmate mai sus? Organismul este
constant suprasolicitat, în încercarea lui de a hrăni cancerul. Cancerul este
în permanență flămând și-i cere corpului hrană. Când alimentarea îi este
întreruptă, el forțează corpul să producă zahăr, ca să se dezvolte în
continuare. Sindromul numit cașexie definește o scădere accentuată în greutate
și însoțește fazele finale ale cancerului. Cașexia apare atunci când corpul
începe să producă zahăr din proteine (ați citit bine, nu din carbohidrați sau
grăsimi), printr-un proces numit glicogeneză. Acest zahăr hrănește cancerul. În
final, corpul moare de foame, încercând să hrănească cancerul.
Să facem aici o paranteză, ca să aflăm ce sunt, de fapt, carbohidrații:
Carbohidrații sau glucidele
(zaharurile) sunt substanțe nutritive indispensabile pentru funcționarea
normală a organismului uman. Aceștia sunt prezenți în natură sub diverse forme:
- Carbohidrații simpli,
alcătuiți din zaharuri care conțin o singură moleculă (glucoza, fructoza și
galactoza) și care sunt asimilați cu rapiditate de organism.
- Zaharurile, care
conțin două molecule, cele mai cunoscute fiind zahărul alb rafinat, fabricat
din trestie sau sfeclă de zahar (fructoză și glucoză), lactoza (zahărul din
lapte) și maltoza.
- Carbohidrații complecși,
forma de combustibil preferată a organismului, sunt stocați în mușchi, se
descompun mai încet decât glucidele simple și sunt formați dintr-un lanț lung
de molecule de glucoză.
- Amidonul face parte
din compoziția legumelor rădăcinoaselor și a tuberculilor;
- Glicogenul este forma
sub care glucoza este depozitată în organism și are o compoziție asemănătoare
amidonului.
Datorită dimensiunii lor reduse, carbohidrații simpli pot fi metabolizați
foarte repede, dându-ne energie aproape imediat. Vorbim de zahăr, alimentele
preparate din făină albă și cele procesate și rafinate. Carbohidrații
complecși, fiind alcătuiți din molecule mari, durează mai mult să fie
metabolizați de către organism. Aceștia se află în legume și cereale integrale.
Tot ei sunt și o sursă de fibre pentru organism. Dar și fructele sunt carbohidrați. Carbohidrații buni din fructe sunt
partea care conține coaja și pulpa.
Acum, după ce am aflat că dezvoltarea cancerului depinde de prezența zahărului,
are vreo logică să-l hrănim cu așa ceva? Vi se pare normal să aveți o
alimentație bogată în carbohidrați simpli? Motivul pentru care terapiile
naturale existente astăzi funcționează în cazul cancerului este pentru că cineva,
cândva, a văzut legătura dintre zahăr și cancer. Există multe feluri de terapii
alimentare, dar niciuna nu recomandă ingerarea de alimente bogate în
carbohidrați sau zaharuri simple. De ce? Pentru că zahărul hrănește cancerul.
Acum vă întrebați probabil de ce medicul dv. nu vă spune asta.
Greu de spus... Poate pentru că el consideră că e datoria lui să vă vindece
cancerul, nu a dv. Poate pentru că doctorul dv., care a
învățat despre descoperirea lui Warburg, nu are studii temeinice în nutriție și
nu i-a dat prin cap s-o introducă în ecuație. Sau poate că poziția unor
organisme medicale oficiale l-a indus în eroare: în 1978, de pildă, poziția
oficială a Asociației Medicale Americane (AMA) a fost aceea că „alimentația
n-are nicio legătură cu cancerul”. Cu toate aceste, există medici care iau în
considerare apetența pentru zahăr a cancerului și obțin rezultate remarcabile
în terapiile lor. Aceștia recomandă pacienților sulfatul de hidrazină sau
amigdalina (numită și letril sau
vitamina B17), care stopează procesul glicogenezei în peste 50% dintre
pacienții bolnavi de cașexie.
În concluzie, aveți mare grijă! În stomac, carbohidrații rafinați se
transformă rapid în zahăr (în principal în glucoză), producând ceea ce
culturiștii numesc „febra zahărului”. Aceasta declanșează producerea imediată
de insulină, în încercarea de a menține sub control nivelul zahărului din
sânge, inclusiv prin transformarea excesului de zahăr în grăsime. Și aceasta,
pentru a-l împiedica să atingă niveluri periculoase.
Acum, știind ce alimente îi plac cancerului, tot ce trebuie să faceți e să
le evitați. Cancerul preferă mâncarea gătită (focul distruge enzimele și
vitaminele) și adoră zahărul, grăsimile și uleiurile rafinate, proteinele
animale, alimentele procesate și aditivii chimici. Tăiați-le definitiv din
meniul dumneavoastră zilnic. Pe lângă acestea, renunțați la cafea, cacao, pâine
și paste din făină albă, orez alb, lapte, sare rafinată, alcool, alimente acre,
carnea animalelor crescute cu hormoni și antibiotice și, nu în ultimul rând, la
vitaminele și medicamentele de sinteză.
Mâncați numai când vă e foame și niciodată pe săturate. În acele
momente ale zilei închideți radioul sau televizorul. Mâncați întotdeauna
așezați și mestecați îndelung fiecare îmbucătură. Nu vorbiți când sunteți la
masă. Mulțumiți-i entității divine în care credeți, înainte și după fiecare
masă. Acest gând imprimă hranei dumneavoastră o vibrație înaltă, benefică.
Suntem ființe spirituale, care experimentează realitatea fizică. Invitați
spiritualitatea la masa dumneavoastră!
Sursa: http://www.mnwelldir.org/docs/nutrition/sugar.htm
Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa verde)
Sursa: http://www.mnwelldir.org/docs/nutrition/sugar.htm
Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa verde)
Excelent articol! Cred ca in categoria zahar intra si mierea de albine, chiar daca are in compozitie enzime si vitamine. Ce credeti?
RăspundețiȘtergereDomnule Gheorghe Neag, cred că mierea și fructele dulci nu au nici pe departe efectul devastator al zahărului rafinat, dar în cazul unei terapii naturale anticancer ar trebui să le folosim cu măsură: o linguriță într-o cană de ceai de plante, plus câteva picături de lămâie, e un adevărat medicament. Mai cred că și celelalte produse ale stupului sunt benefice în caz de cancer: propolisul, polenul, păstura. Există o documentație vastă în acest sens. Toate acestea, plus o alimentație fără carne, lactate și ouă dau înapoi orice formă de cancer. E păcat că oamenii nu se informează singuri și se bazează pe terapiile toxice și scumpe ale medicinii oficiale. Să sperăm că acest articol ajunge la cât mai mulți.
Ștergere